Rugaciune catre Dumnezeu Tatal Ceresc Isus Cristos Domnul Ora 00h44 a.m. Vineri, 25 Septembrie 2015

J.Ch.

…

VVVVVRugaciune catre

Dumnezeu Tatal Ceresc Isus Cristos DomnulVVVVV

Ora 00h44 a.m.

Vineri, 25 Septembrie 2015

VVVVVDumnezeule Tata Ceresc, Te iubesc mult Domnul meu si Dumnezeul meu, Isuse Cristoase Doamne, Te iubesc !

Bunul meu Dumnezeu, Te iubesc, mi se pare ca timpul fuge, desi acele de ceasornic se miscã la fel, dupa aceleasi reguli sau legi, sau inca, mecanism.

Zilele trec foarte repede, prea repede, timpul s-a scurtat, ma intreb daca mai simte cineva ca mine ?

Orele fug, iar eu nu reusesc sa citesc, sa scriu, sa ma rog, ceea ce imi creeaza o senzatie de disconfort, de iritare.

Pentru cã viata a fost opritã de fapt, stopatã împiedicatã.

Cum ?

În comunism nu aveam informatie, carti, rugaciuni, Biblia, filme documentare despre sfinti, pe internet, nici in librarii.

Carti erau, dar nu Biblia sau carti de rugaciuni, dintre scriitori multi nu se studiau la scoala, erau interzisi.

Politica in mod intentionat a impiedicat dezvoltarea omului, politicienii in mod voit au vrut un neam ignorant, “frate” cu dobitoacele, pentru ca oamenii sa le fie lor slugi, iobagi, servitori.

Inclusiv in anii 1990 s-a intamplat asa, dupa Revolutia din 22 decembrie 1989, pentru ca partidele istorice s-au trezit la viata ( mai ) libera ce promitea sa inceapa dupa ce comunismul, - in teorie cel putin – a cazut.

De cazut, au cazut dictatorul si sotia lui, dar oamenii au vrut apoi un “comunism cu fata umana”, iar partidele politice istorice vroiau exact viata de dinainte de 1945, 1948, cand ele erau la guvernare.

Romania s-ar putea supara, dar a fost o tara incredibila, stupefianta, iesita din comun, - printre tarile civilizate.

Multi am fost impiedicati sa traim, sa citim, sa facem ceva frumos ce ne place, sa pictam de exemplu, sa invatam limbi straine, impiedicarile au fost intentionate, - nu stiu de ce – dar si incepand cu 1990, politicienii au vrut un popor nefericit.

Daca cetatenii nu mai erau slugi pe mosii, in schimb trebuiau sa fie acum slugile partidelor politice, ale idealurilor de partid.

Toate aceste idealuri au vizat banii, averea, puterea, onorurile.

Acestea sunt toate politicile din toate timpurile.

In fond, s-au sfasiat pentru bani, pentru resursele ( bogatia ) tarilor lor, caci de aici proveneau banii, pentru resursele solului, subsolului, marii, apelor, etc.

Dar cea mai importanta resursa sunt oamenii insisi, in care inconstientii au lovit, de ai fi spus ca au incheiat contract cu dracul si ne-au vandut acestuia pe toti, si s-au obligat sa ne « sarute », cum a sarutat Iuda, pentru a ne putea lovi, si astfel, lovindu-ne, sa ne dea in « grija » Necuratului.

Cand tineau discursuri frumoase, ce altceva faceau politicienii, decat ne « sarutau » ?

Caci ei vorbeau frumos, promitator, sau chiar zambeau oamenilor, sau strangeau maini in semn de pace, de intelegere buna, de apropiere cetateneasca.

In anii 2000 nu s-a mai vorbit la fel ca in anii ’90, s-a simtit o schimbare oarecum, dar in partidele lor, oamenii se comportau la fel, ca niste activisti, roboti, dezinteresati de oameni, dar interesati de averea lor, sau de a-si face o avere.

Iar acum ?

Acum, poate acum era o buna ocazie pentru Romania sa fie o tara mai libera, dar nu se impaca cu demnitatea, cu respectul si libertatea.

Din libertate se cade in haos, in lipsa de civilizatie.

In haos prospera cei care sunt orbiti de patima banilor, pentru care fac cam orice, si mai ales abuzuri in functie, chinuindu-i pe cei abuzati.

Ei prospera cativa ani, sau mai multi, dupa care ajung pe la inchisoare.

Au ajuns insa sa prefere sa faca bani multi, chiar cu riscul de a face inchisoare, pentru ca, la eliberare, sa ramana cu banii, sau cu o buna parte din ei.

Ani intregi, cei corupti apar la televizor, candideaza la primarie, la presedintia tarii, si vorbesc, vorbesc...

Oamenii care il vedeau doar pe Ceausescu acum vad mai multi Ceausesti, tirani, dornici de castig, care apar in piele de oaie.

Daca vad mai multi Ceausesti au impresia ca este libertate, democratie.

Dar in toate tarile o mana de oameni dornici de putere, cativa, le vorbesc despre democratie celor multi, multi, pe care ii conduc ei, acesti cativa, o mana de oameni.

In fata carora cei multi se supun, se supun, chiar pe negandite, orbeste, parca hipnotizati.

Sunt oameni care isi fac o meserie din a fi parlamentar, unii sunt aproape toata viata deputati sau senatori, demnitari absenti dn sala de sedinta – locul lor de munca.

Deci acum ?

Poate acum am reusi sa scapam de salbaticul, de coruptul, de putredul trecut istoric, de ideologiile politice care nu au facut decat sa loveasca oamenii.

Cu consecventa au lovit direct, la propriu, sau afectandu-le sanatatea, viata, si au redus astfel populatia.

Multi au inceput sa plece in alte tari la munca, dar cu totii au incetat sa se mai inmulteasca, in tara sau in afara ei, viata era doar politica, tensiune, amenintare, stres, nesiguranta.

Nu mai existã respect intre barbat si femeie, astfel nu se mai intemeiaza familii.

Acum insa cand sa fie libertate, au aparut alte probleme.

La ordinea zilei sunt refugiatii din Orient.

Europa penduleaza intre nationalism si Uniunea europeana.

Refugiatii nu sunt prea bineveniti, nu sunt numai crestinii.

In Europa azi, descoperim ca existã multe moschei, iar musulmanii spun ca ei vor coloniza Europa.

In Suedia, oamenii au dat foc unei moschei.

In Bruxelles, Belgia, Armata dizloca soldati care sa apere posturile de Politie si anumite locuri.

Un articol pe All4romania.eu spunea ca Armatele preiau controlul in Europa.

De pe Magazine La Voix de Dieu nu a mai venit niciun Mesaj al lui Isus, iar ultimul care a sosit era teribil de trist, foarte trist, Isus invita oamenii sa il viziteze in Biserici.

Papa Francisc a fost in Cuba – care e comunista si foarte saraca -, si a fost si in SUA.

Prin ce “mister”, Cuba a fost tinuta in comunism de atatia ani, cand Cortina de Fier a cazut, nu se stie.

Ce destin are si Cuba !

Strazile ei au cladiri scunde, cu zidurile avand zugraveala coscovita, veche, crapata, desprinsa, acum cand oamenii calatoresc, peste tot, Cuba pare un fel de platou de filmare, un oras, sau o zona inchisa amenajata pentru filmari.

Cuba e desprinsa din/de “decorul” pestrit pe care il ogera azi celelalte tari ale lumii in care oamenii din toate tarile se amesteca fie pentru o viata, fie pe durata unor calatorii.

Timpul s-a oprit in Cuba in toti acesti ani, in care oamenii – totusi – in restul lumii s-au aratat dornici sa circule, sa viziteze, sa cunoasca, sa cumpere, sa se distreze, sa se odihneasca, sa se miste, sa calatoreasca.

Cubanezii – s-ar zice – nu seamana cu ceilalti oameni, ei chiar nu vor libertate deloc, nu ii deranjeaza ca sunt ca o insula de comunism, anacronica, desprinsa parca din Arhivele filmului istoric alb-negru avand o pelicula cu “purici” care bazaie, in timp ce oamenii din film rostesc din buze cuvinte care nu se aud.

Cuba e un film mut din Arhivele Casei de Filme, un film de Cinemateca pe care nici nu doresti sa il vezi.

La Bucuresti azi a plouat si a fost cam rece.

Dupa ploaie a aparut soarele pentru putin timp, apoi s-a lasat seara.

Seara, la 21h30 trebuie ( sau 22h00 maxim ) sa inchid computerul si sa ma retrag din camera parintilor.

Calculatorul e cam lent, iar internetul nu prea rapid.

Desi Silviu a chemat trei tineri care au instalat un cablu mai lung, nou, prin care internetul ar trebui acum sa aiba o viteza mai mare.

Dar nu prea are.

Pe 23 Septembrie a fost ziua Sfantului Padre Pio din Pietrelcina.

Am gasit doua novene catre Sf.Padre Pio pe www mariereine.com.

Tot aici sunt si alte novene frumoase, sper sa imi mai pot lua si eu cateva, sau una, daca sunt gratuite.

VVVVVDumnezeule, Tata Ceresc, Te iubesc mult, Isuse Doamne Te iubesc mult !

Dumnezeule Bun, Te implor sa nu Te superi cand spun tot ce am pe inima, Te rog !VVVVV

Mi se pare trista, stupida viata – desi ne agatam de viata.

Suntem, oare de ce, si cati ? – care nu vrem sa traim decat pasnic, frumos, cinstit, - suntem sacrificati intr-o “mare” de oameni trufasi, rai, ipocriti, dornici doar de bani si putere, adesea conflictuali.

Sunt foarte numerosi cei rai, iar viata unor oameni pasnici, simpli, nu a fost decat strivitã !

Politicienii “pacifici” au adus tarile in razboaie, de unde rezulta ca au fost conflictuali, dar aveau grija ca aparentele sa fie ale unor oameni care cautã pacea, armonia.

Cu exceptia extremelor : nazisti si comunisti, care s-au aratat cum au si fost : niste mari nebuni, zdruncinati care au zdruncinat toate continentele.

Se ridicã firesc intrebarea :

De ce pe acestia i-au urmat oamenii atat de supusi ?

Astazi am scris pe blog “povestea” reala despre Insemnarile pe Bibliile sale, facute de Parintele Arsenie Boca, care a insemnat in dreptul unor versete, si care a avut de la Dumnezeu, taine, minuni, descoperiri pe care nu a avut cui sa le incredinteze si le-a luat in Viata Vesnica cu sine, in fapt, le-a dus inapoi la Dumnezeu.

Pe Biblia sa din 1914 si 1936, Parintele Arsenie Boca a facut insemnari, unele rezumã versetul, dar altele aratã ca niste revelatii.

Sunt impresionata de Parintele Arsenie Boca, si de Padre Pio.

Amandoi au avut haruri mari de la Dumnezeu, dar ce vieti diferite !

La 5 anisori ai sai, in Italia, un copil – viitorul Padre Pio – se incredinteaza lui Dumnezeu, a avut in acelasi timp mari haruri de la Bunul Dumnezeu si si-a vazut Ingerul Pazitor.

Intr-un documentar, un preot francez a relatat cum in tinerete el s-a spovedit lui Padre Pio, care ii vedea Ingerul Pazitor, pe care insa tanarul viitor preot francez de atunci, nu si-l vedea.

De ce Dumnezeule, credinciosii si preotii, si calugarii din religia catolica au avut haruri, experiente mistice, carisme, din abundenta si mari, in timp ce ortodocsii nu au avut ?

Daca Parintele Arsenie Boca ar fi trait in Franta sau Italia, atunci si el s-ar fi bucurat inca de mic copil de haruri asemanatoare, adica mari, sau de aceleasi haruri.

Dar in Romania, ortodocsii nu se rugau precum catolicii din tarile Occidentale.

Dar ortodocsii sunt de parere ca ei se roaga corect, intr-un fel spus, mai bine decat catolicii care au adus “improvizatii” dogmei crestine din care s-au desprins.

Si aici existã un fel de “rivalitate”.

Totusi, rugaciunile catolicilor sunt mai frumoase decat rugaciunile ortodoxe.

Cu toate acestea, acatistele ortodoxe sunt frumoase, si paraclisele.

Parintele Arsenie Boca este un preot si un calugar, dar si pictor de icoane si biserici unic in Romania.

Iar prin pictura Bisericii Sf.Nicolae de la Draganescu este un pictor unic in lume.

Totusi am venit pe lume cativa oameni, dornici de o viata civilizata, decenta, crestina, pe o planeta de talhari, de oameni impatimiti de coruptie !

Prea multi corupti si dornici sa ii corupa si pe ei cineva, strivitor de multi, carora le-am stat “in cale”, ei se arunca singuri in inchisoare, iar noi vrand sa traim decen, le stateam in cale !

Nici macar sacrificiul nu mai pare sa aiba un rost !

O planeta de infractionalitate, cu infractori iritati cand intalnesc oameni care nu seamana cu ei.

O picatura de bunavointa si buna-credinta intr-un Ocean de deseuri comportamentale.

Pentru a lua mitã, oamenii sunt dispusi a fi niste kamikaze chiar.

Cu un asemenea “start” pe planeta noastra, foarte frumoasa dar cam rece, ce viata si ce viitor poti avea ?

Nu am fost lasati sa traim normal, am avut voie numai sa privim la toti Ceausestii din lume la televizor, acum pe internet, pe cablu, sau sa ii auzim la radio.

Dictatorii, mai mari ( in functie ) sau mai mici, ne-au tinut prizonierii lor, pentru ca nu aveau admiratori.

Ei detin monopolul vietii.

Dar zilele sunt triste, pustii fara Tine, Dumnezeule Tata Sfant Ceresc !

Ar trebui sa Iti scriu mai mult.

Dar imi e frica ca nu am sa fiu, cum nu am fost, niciodata iubita, din clipa nasterii sale, omul este sortit sa aiba nevoie de iubire, si sa nu o capete niciodata.

Poate si de aceea oamenii alearga mai mult dupa lucruri, obiecte noi, mereu altele, si altele, de multe neavand nevoie cu siguranta.

Si totusi.

Si totusi iubirea se ofera cui nu prea are nevoie asa mare de ea.

Ba chiar picã pe tava celor ocupati cu altceva, in mijlocul invitatilor, intr-o alta zi de trai multumitor, comod, de viata obisnuita.

Nu prea avem soartã.

Poate ca planeta aceasta – cred ca sunt toate la fel de “bune” – era locul de intalnire al celor rai, si noi am fost socotiti ca am venit sa ii tulburam din planurile lor infractionale, toate, foarte importante.

Dar toate speciile sunt corupte, atinse de rau, salbatice, dorind sa supuna pe cei din aceeasi specie, dorind sa cucereasca pe cei din alte specii.

Asta e, materia “tãrânã” nu se dezminte.

Mândrã nevoie mare de noroiul din ea, care uneori si miroase.

Un creier de lut si o inimã de lut, iatã lutul nu vibreazã, nici mãcar nu zãngãne, mai degrabã pocneste cu un zgomot sec, cu putin noroc, chiar rãsunãtor.

Si dacã nu Ti-as spune ce gândesc, nu ai sti ?

Ai sti, Doamne, Tu stii.

Tu Dumnezeule, cunosti firea noastra, si fricile noastre, ne cunosti atat de bine...!

Si, asa.

Te iubesc, Doamne, zilele sunt reci fara Tine, pustii !

Suntem incompatibili cu Tine si Tu cu noi.

Mie de exemplu mi-e teama cã m-a durut mereu, si cã mereu mã va durea.

Cã nu este iesire, odatã ce te nasti, din durere.

Fiecare avem structura noastrã.

Dacã nu suntem buni, iubitori unii cu altii pe pamant, vom deveni in Paradis ?

Vom trãi in Paradis, ceea ce nu am trait – inca – de aici, de pe pamant ?

În Paradis ajung cãlãii si victimele lor.

Se vor intalni in Paradis si isi vor aminti privindu-se cu iubire, calaul si victima sa, isi vor depãna amintiri, unul cum l-a omorât pe celalalt...

Si calaul va fi un balsam de pus pe rana mortalã pe care i-a facut-o pe pamant victimei sale.

Se vor civiliza calaii, vor deveni fiinte simtitoare.

Unii care nu au fost siguri pe simturile lor, aici pe pamant.

Care au receptat “vântul » care a suflat mai tare, cand s-au aflat aici pe acest pamant.

Care a suflat mai tare peste ei, i-a luat cu ei.

Întotdeauna pe pamant, victoria a fost un raport de forte.

Cel putin frunzele copacilor tin umbrã cand e cald, adica fac un bine, desi vantul suflând e mai tare ca ele si le desprinde de la locul lor si le aruncã din pom...

Chiar cãzute la pamant, toamna, frunzele uscate ne incanta cu fosnetul lor, dar si cu nuantele culorilor lor, cu care toamna le împodobeste...

Asa este.

Fara Tine Dumnezeule, pe calai ii vedem ceea ce sunt : niste calai fara milã, fara constiintã, fara Dumnezeu.

Fara Tine, Dumnezeule, calaii nu ar ramane decat ceea ce au fost, sunt si vor fi : niste calai reci, excitati de crimele lor, sau de crima lor, depinde de numar.

Depinde ?

E greu fara Tine, Dumnezeule.

E greu sa fii Dumnezeu.

E greu omului sa fie om.

Îl iubesc pe Isus !

El, Isus, ce sa mai zica ?!

Suav si bun cum Este El Isus !

E greu sa iubesti si sa nu fii iubit, primit, acceptat, dorit, asteptat.

Numai Iubirea sa nu o vrei, daca vrei sa fii multumit.

Iubirea se obtine cel mai greu.

Dupa aceea, trebuie pastratã.

In clipa aceasta pot sa spun :

E greu fara Dumnezeu Tatal Ceresc !

Petit Jésus al meu doarme linistit si asa ma simt bine sa il stiu la adapost, linistit, ocrotit, doarme langa Tutunica care Îl iubeste.

E iubit si dorit.

E pretios, e Frumos, este Petit Jésus de o Frumusete fara egal, fara comparatie, fara asemãnare.

Pentru cã El e Pur, Petit Jésus este Pur, de o Bunãtate Sfântã în Vecii Vecilor. Si Îl iubesc. E al meu.

VVVVVTe iubesc, noapte buna, Dumnezeule Sfant Vesnic Viu Tata Ceresc Omniprezent, Omnipotent !VVVVV

VVVVVMaicuta Domnului, Te iubesc !VVVVV

Ora 4h32 a.m.

4h33 a.m.

Vineri, 25 septembrie 2015 Cele 8 Fericiri : desen : 8 inimioare si 8 lacrimi.

Olivia-Maria Marcov, Caietul de rugaciune nr.7