“Cand se umple masura, atunci vine masura...” ( Parintele Arsenie ) ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

“Cand se umple masura, atunci vine masura...” ( Parintele Arsenie ) ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Aceste cuvinte inspirate sintetizeaza si exprimã conceptia si viziunea teologica a Prea Cuviosului Parintelui nostru Arsenie, intemeiata pe Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, privitoare la cunoscuta lege a ispasirii.

In acest sens, tot Sfintia Sa amintea si scria adeseori despre “Legile care atârnã peste faradelegi”, adica legile, poruncile si hotararile divine, care atârnã si, nu de putine ori, se pogoarã peste faradelegile noastre, ale oamenilor, greseli, pacate si faradelegi prin care de atatea ori incalcam dumnezeiestile legi cuprinse si ascunse in porunci, chemari, indemnuri si sfaturi.

“Cand se umple masura, atunci vine masura”, insemneaza depasirea de catre noi, prin pacate, patimi si faradelegi, a nevazutelor si necunoscutelor hotare ale milei, indurarii, iertarii si bunatatii dumnezeiesti si silirea, prin nepocainta noastra, a manifestarii dreptatii sau justitiei divine, prin necunoscute si neasteptate masuri dureroase si usturatoare, ce au ca rost si scop atat penalizarea raului savarsit si inmultit, pentru a-l stavili si ingrãdi, cat si indreptarea noastra, deoarece pacatul ne indeparteaza de la calea lui Dumnezeu, iar masurile divine, ca niste corectii, ne readuc din ratacire pe cale.

Pentru aceasta, vom intari cuvintele Parintelui Arsenie cu cateva exemple, dovezi si argumente biblice, cum sunt cele despre potopul cu apa de pe vremea lui Noe ( Facere 6-9 ), nimicirea Sodomei si Gomorei ( Facere 19, 1-29 ), pieirea lui Faraon si a oastei sale in adancul Marii Rosii ( Exod 14, 21-31 ), sfarsitul cumplit al lui Abesalom, fiul razvratit al lui David ( II Regi 18, 6-18 ) si pedepsirea lui Ahab si a Izabelei ( III Regi 22, 34-38 ; IV Regi 9, 30-37 ), ducerea poporului ales in robia babilonica si pedepsirea Ierusalimului prin Nabucodonosor ( IV Regi 25, 1-30 ; II Cronici 36, 1-23 ), iar mai tarziu prin romani ( Matei 24, 1-51 ), pedepsirea lui Nabucodonosor si sfarsitul lui Beltasar ( Daniel 4, 1-34 ; 5, 1-30 ), lovirea de catre inger a lui Irod Antipa si sfarsitul acestuia mâncat de viermi ( Faptele Apostolilor 12, 1-4 si 19-23 ), precum si canonirea Izabelei din Tiatira ( Apocalipsa 2, 20-23 ).

Atunci cand oamenii de pe vremea lui Noe si-au umplut masura nelegiuirilor si pacatelor lor, a venit de la Dumnezeu masura potopului : “Vazand insa Domnul Dumnezeu cã rautatea oamenilor s-a marit pe pamant si cã toate cugetele si dorintele inimii lor sunt indreptate la rãu in toate zilele, I-a parut rãu si S-a cait Dumnezeu cã a facut pe om pe pamant.

Si a zis Domnul : “Pierde-voi de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut ! De la om pana la dobitoc si de la taratoare pana la pasarile cerului, tot voi pierde, caci Imi pare rau ca le-am facut”.

Noe insa a aflat har inaintea Domnului Dumnezeu.

Iata viata lui Noe : Noe era om drept si neprihanit intre oamenii timpului sãu si mergea pe calea Domnului.

Si i s-au nascut lui Noe trei fii : Sem, Ham si Iafet.

Pamantul insa se stricase inaintea fetelui Dumnezeu si se umpluse pamantul de silnicii.

Si a cautat Domnul Dumnezeu spre pamant si iata era stricat, caci tot trupul se abatuse de la calea Sa pe pamant.

Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Noe : “Sosit-a inaintea fetei Mele sfarsitul a tot omul, caci s-a umplut pamantul de nedreptatile lor, si iata Eu ii voi pierde de pe pamant... Si iata Eu voi aduce asupra pamantului potop de apa ca sa pierd tot trupul de sub cer, in care este suflare de viata, si tot ce este pe pamant va pieri” “ ( Facere 6, 5-13 si 17 ).

Despre umplerea masurii nelegiuirilor omenesti ii vorbeste Dumnezeu si lui Avraam : “La asfintitul soarelui, a cazut peste Avram somn greu si iata l-a cuprins intuneric si fricã mare.

Atunci a zis Domnul catre Avram : “Sa stii bine ca urmasii tai vor pribegi in pamant strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani ; dar pe neamul acela, caruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu si dupa aceea ei vor iesi sa vinã aici, cu avere multã.

Iar tu vei trece la parintii tai in pace si vei fi ingropat la batraneti fericite.

Ei insa se vor intoarce aici, in al patrulea veac de oameni, caci nu s-a umplut inca masura nelegiuirilor Amoreilor” “ ( Facere 15, 12-16 ).

Peste Sodoma si Gomora a venit masura dreptatii divine a nimicirii acestor cetati in urma umplerii masurii destrabalarii lor : “Iar oamenii Sodomei erau rai si tare pacatosi inaintea Domnului” ( Facere 13, 13 ).

“Zis-a deci Domnul : “Strigarea Sodomei si a Gomorei e mare si pacatul lor cumplit de greu.

Pogorî-Mã-Voi deci sa vad daca faptele lor sunt cu adevarat asa cum s-a suit pana la Mine strigarea impotriva lor, iar de nu, sa stiu”.

De acolo doi din Oamenii aceia, plecand, S-au îndreptat spre Sodoma, in vreme ce Avraam stãtea inca inaintea Domnului.

Si apropiindu-se Avraam a zis : “Pierde-vei oare, pe cel drept ca si pe cel pacatos, incat sa se intample celui drept ce se intampla celui nelegiuit ?” “ ( Facere 18, 20-23 ).

“Cand s-a ridicat soarele deasupra pamantului a intrat Lot in Toar. Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasã si foc din cer de la Domnul.

Si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia.

Femeia lui Lot insa s-a uitat inapoi si s-a prefãcut in stâlp de sare.

Iar Avraam s-a sculat dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde stãtuse înaintea Domnului.

Si, cautand spre Sodoma si Gomora si spre toate imprejurimile lor, a vazut ridicandu-se de la pamant fumegare, ca fumul dintr-un cuptor” ( Facere 19, 23-28 ).

Cand Faraon si egiptenii sãi si-au umplut masura impotrivirii lor contra planului lui Dumnezeu de a pune capat robiei egiptene, a venit mãsura groaznicului sfârsit al acestora in adancurile Marii Rosii : “Iar Moise si-a intins mâna sa asupra mãrii si a alungat Domnul marea toatã noaptea cu vânt puternic de la rasarit si s-a facut marea uscat, cã s-au despartit apele.

Si au intrat fiii lui Israel prin mijlocul marii, mergand ca pe uscat, iar apele erau perete, la dreapta si la stânga lor.

Iar Egiptenii urmãrindu-i, au intrat dupa ei in mijlocul mãrii toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui.

Dar in straja diminetii a cautat Domnul din stâlpul cel de foc si din nor spre tabãra Egiptenilor si a umplut tabãra Egiptenilor de spaimã.

Si a facut sa sarã rotile de la carele lor, incat cu anevoie mergeau carele.

Atunci au zis Egiptenii : « Su fugim de la fata lui Israel, cã Domnul se luptã pentru ei cu Egiptenii ! »

Iar Domnul a zis cãtre Moise : « Întinde-ti mâna asupra mãrii, ca sã se întoarcã apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor si asupra calaretilor lor ».

Si si-a întins Moise mâna asupra mãrii si spre ziuã s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau impotriva apei.

Si asa a înecat Dumnezeu pe Egipteni in mijlocul mãrii.

Iar apele s-au tras la loc si au acoperit carele si calaretii intregii ostiri a lui Faraon, care intrase dupa Israeliti in mare, si nu a ramas nici unul dintre ei.

Fiii lui Israel insa au trecut prin mare ca pe uscat si apa le-a fost perete la dreapta si la stanga lor.

Asa a izbãvit Domnul in ziua aceea pe Israeliti din mâinile Egiptenilor ; si au vazut fiii lui Israel pe Egipteni morti pe malurile mãrii.

Vãzut-a Israel mâna cea tare pe care a intins-o Domnul asupra Egiptenilor, si s-a temut poporul de Domnul si a crezut in Domnul si in Moise, sluga Lui” ( Exod 14, 21-31 ).

Îngerul Domnului îl loveste pe regele Irod pentru uciderea sfântului apostol Iacob, pentru întemnitarea sfantului apostol Petru si pentru hulã impotriva lui Dumnezeu : “Si în vremea aceea, regele Irod ( Agripa ) a pus mâna pe unii din Bisericã, ca sa-i piardã. Si a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

Si vazand cã este pe placul iudeilor, a mai luat si pe Petru ( si erau zilele Azimelor ).

Pe care si prinzându-l l-a bãgat in temnitã, dandu-l la patru strãji de câte patru ostasi, ca sa-l pãzeascã, vrând sa-l scoatã la popor dupa Pasti...

Iar Irod cerandu-l si negasindu-l, dupa ce au fost cercetati paznicii, a poruncit sa fie ucisi.

Si el, coborand din Iudeea la Cezareea, a ramas acolo.

Si Irod era manios pe locuitorii din Tir si din Sidon.

Dar ei, intelegandu-se intre ei, au venit la el si castigand pe Vlast, care era cãmãrasul regelui, cereau pace, pentru cã tara lor se hranea din cea a regelui.

Si intr-o zi randuita, Irod, imbracandu-se in vesminte regesti si sezand la tribuna, vorbea catre ei ; iar poporul striga : Acesta e glas dumnezeiesc, nu omenesc !

Si indata ingerul Domnului l-a lovit, pentru cã nu a dat slavã lui Dumnezeu.

Si mancandu-l viermii, a murit.” ( Faptele Apostolilor 12, 1-4 ; 19-23 ).

Umplerea mãsurii prin pãcatele personale, atrage boalã pentru Izabela din Tiatira si moarte pentru fiii ei, ca mãsurã dumnezeiascã :

“Dar am impotriva ta faptul cã lasi pe femeia Izabela, care se zice pe sine proorocitã, de invatã si amãgeste pe robii Mei, ca sa faca desfranari si sa manance cele jertfite idolilor.

Si i-am dat timp sa se pocaiasca si nu voieste sa se pocaiasca de desfranarea ei.

Iata, o arunc pe ea bolnava la pat si pe cei ce se desfraneaza cu ea, in mare stramtorare, daca nu se vor pocai de faptele lor.

Si pe fiii ei cu moarte ii voi ucide si vor cunoaste toate Bisericile cã Eu sunt Cel care cercetez rãrunchii si inimile si voi da vouã, fiecaruia, dupa faptele voastre.” ( Apocalipsa 2, 20-23 ).

Doar ninivitenii, desi si-au umplut mãsura, au evitat mãsura, prin pocainta lor deplinã si unicã, in urma propovaduirii sfantului prooroc Iona ( Iona 1-4 ).

Cand se umple masura ridicarii oricarui Turn Babel interior, atunci vine masura pustiirii si daramarii lui ( cf. Facere 11, 1-9 ), a taierii copacului din visul lui Nabucodonosor ( Daniel 4, 20 ), a sfarsitului lui Abesalom cu parul incalcit in crengile copacului ( II Regi 18, 6-18 ), a lui Ahab si a Izabelei, care au dus poporul lui Israel in idololatrie pe vremea sfantului Ilie ( III Regi 22, 34-38 ; IV Regi 9, 30-37 ) si a lui Belsatar, fiul si urmasul lui Nabucodonosor ( Daniel 5, 30 ).

Cuvintel Parintelui Arsenie “Cand se umple masura, atunci vine masura”, explicã si lumineazã ca o stralucire de fulger pe cerul existentei noastre pamantesti nenumãratele si chiar nesfârsitele intamplari si evenimente neasteptate si dureroase, dramatice si tragice din viata oamenilor si Istoria lumii, care nu pot fi intelese si explicate decat in lumina Providentei si Judecatii lui Dumnezeu, caci tot binele se rasplateste si orice rãu se pedepseste.

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008