“Arsenie, Fugi, Taci, Linisteste-te !” (avva Arsenie 2),
Pãrintele Arsenie - “Omul îmbrãcat în hainã de in” si “Îngerul cu cãdelnita
de aur”
Iezechiel 9, 3;
10,2 si 6 ; Apocalipsa 8,1-6 - Biblia
« Arsenie, Sauve-toi, Tais-toi, Calme-toi ! »
(avva Arsenie 2), Le Père Arsenie – “L’Homme vêtu de lin” et “L’Ange ayant un
encensoir d’or »
Ezéchiel 9,
3 ; 10,2 et 6 ; Apocalypse 8, 1-6 – La Bible
Dar
îngãduieste-ne si nouã sã alergãm dupã sfintia ta, ajutã-ne si pe noi
nevrednicii sã vorbim despre tãcerea cuviosiei tale si învredniceste-ne sã ne
linistim prin linistea pe care ti-a dãruit-o « pacea lui
Dumnezeu, care covârseste toatã mintea » ( Filipeni 4, 7 ).
« Avva
Arsenie, fiind inca in palatele imparatesti, s-a rugat lui Dumnezeu,
zicand : Doamne, indrepteaza-ma, ca sa stiu
cum ma voi mântui ? Si i-a venit lui glas
zicandu-i : Arsenie, fugi de oameni si te vei
mântui.
Acesta, dupa
ce s-a dus la viata calugareasca, iarasi s-a rugat, zicand acelasi cuvant.
Si a auzit
glas zicandu-i : Arsenie, fugi, taci, linisteste-te,
cã acestea sunt radacinile nepacatuirii !” (avva Arsenie 1 si 2).
Aceste seminte
de cuvinte din apoftegmele sfantului Arsenie cel Mare din Pateric, infloresc
înmiresmate si dincolo de mormantul Parintelui Arsenie, care se ascunde
linistindu-se in tacerea Duhului, precum insusi a spus : “Eu sunt precum pasarea care imi cant cantecul si ma duc !”
Dar asa dupa
cum Mantuitorul nostru Iisus Hristos spune in sfanta si dumnezeiasca Sa
Evanghelie : “Tatal Meu pana acum lucreaza si Eu de
asemenea lucrez” (Ioan 5,17), sfintii isi continuã la nesfârsit epectaza în ceruri – începutã pe pamant prin enstazã si extazã, dupa sfantul
Grigorie de Nyssa – adica cresterea si progresul
vesnic in cunoasterea, iubirea si impreuna-lucrarea infinitã cu Dumnezeu.
“Atunci au
venit Amalecitii sa se bata cu Israelitii la Rafidim.
Iar Moise a
zis catre Iosua : “Alege-ti barbati voinici si du-te de te lupta cu Amalecitii
! Iar eu ma voi sui maine in varful muntelui si toiagul lui Dumnezeu va fi in
mana mea”.
A facut deci
Iosua cum ii zisese Moise si s-a dus sa bata pe Amaleciti ; iar Moise cu Aaron
si Or s-au suit in varful muntelui.
Cand isi ridica
Moise mainile, biruia Israel ; iar cand isi lasa el mainile, biruiau
Amalecitii.
Dar obosind
mainile lui Moise, au luat o piatra si au pus-o langa el si a sezut Moise pe
piatra ; iar Aaron si Or ii sprijineau mainile, unul de o parte si altul de
alta parte.
Si au stat mainile
lui ridicate pana la asfintitul soarelui.
Si a zdrobit
Iosua pe Amalec si tot poporul lui cu ascutisul sabiei.
Atunci a zis
Domnul catre Moise : “Scrie acestea in carte spre
pomenire si spune lui Iosua ca voi sterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub
cer !”
Atunci a facut
Moise un jertfelnic Domnului si i-a pus numele : “Domnul este scaparea mea !”
Caci zicea : “Pentru ca mi-au fost mainile ridicate spre scaunul Domnului, de aceea va
bate Domnul pe Amalec din neam in neam !” (Exod 17, 8-16).
Prea Cuviosul
Parintele nostru Arsenie, precum oarecand Moise pe munte si Mantuitorul Iisus
Hristos pe crucea Golgotei, isi ridicã mainile neincetat in cer catre Dumnezeu,
prin rugaciune negraita pentru noi, pentru poporul sãu si pentru intreaga lume,
pana la apusul soarelui sau sfârsitul veacului, pentru ca amalecitii nevãzuti
ai patimilor sa fie biruiti din neam in neam, prin Cel ce a zis
la Cina cea de Taina : “Fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15,5).
De acolo de
sus, de dinaintea tronului Prea Sfintei Treimi si din soborul tuturor
sfintilor, Prea Cuviosul Parintele nostru Arsenie, pomenindu-ne si aducandu-si
aminte de noi – mai mult decat noi de sfintia Sa – ne acoperã si ne ocroteste,
lasand iubitor sa-i cada mantia, precum sfantul Ilie lui Elisei si poporului
drept-credincios : “Atunci, luand Ilie mantia sa si strangand-o vãlãtuc, a
lovit cu ea apa si aceasta s-a strans la dreapta si la stanga si au trecut ca
pe uscat.
Iar dupa ce au
trecut, a zis Ilie catre Elisei : “Cere ce sa-ti fac, inainte de a fi luat de
la tine”.
Iar Elisei a
zis : « Duhul care este in tine sa fie indoit in mine ! ».
Raspuns-a
Ilie : « Greu lucru ceri ! » Dar de ma vei vedea cand voi fi luat de la tine, va fi asa ; iar de nu
mai vedea, nu va fi ».
Pe cand
mergeau ei asa pe drum si graiau, deodata s-a ivit un car si cai de foc si,
despartindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie in vartej de vant la cer.
Iar Elisei se
uita si striga : “Parinte, parinte, carul lui Israel si caii lui !”
Si apoi nu l-a
mai vazut.
Si apucandu-si
hainele le-a sfasiat in doua.
Apoi, apucand
mantia lui Ilie, care cazuse de la acesta, s-a intors inapoi si s-a oprit pe malul
Iordanului.
Si a luat
mantia lui Ilie care cazuse de la acesta si a lovit apa cu ea, zicand : “Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie ?”
Si lovind, apa s-a
tras la dreapta si la stanga si a trecut Elisei.
Iar fiii
proorocilor cei din Ierihon, vazandu-l de departe, au zis : “Duhul lui Ilie s-a
odihnit peste Elisei !”
Si au iesit
inaintea lui si i s-au plecat pana la pamant.” ( IV Regi 2,
8-15 ).
Asadar, sa lovim,
sa despartim si sa limpezim si noi, cu mantia Parintelui Arsenie, apele tulburi
ale vremurilor si timpului nostru, pentru a face loc curgerii intru har a
albiei vesniciei.
“Spuneau unii
despre avva Isaac, ca vrand sa se savarseasca, s-au adunat la dansul batranii
si ziceau : ce vom face dupa tine, parinte ?
Iar el a zis :
ati vazut cum am umblat inaintea voastra ?
De voiti si voi sa
urmati si sa paziti poruncile lui Dumnezeu, va trimite darul Sãu si va pãzi
locul acesta.
Iar de nu veti
pazi, nu veti petrece in locul acesta.
Cã si noi cand
urmau sa moara parintii nostri ne mâhneam.
Dar poruncile
Domnului si ale lor pazindu-le, am statut, ca si cum ar fi ei cu noi.
Asa si voi
faceti si va mantuiti.” ( avva Isaac, preotul Chiliilor 11 ).
Extras din cartea “Parintele
Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” (
Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al
Daciei Felix, Sinaia 2008, Editura
Charisma, Deva, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu