Buna
Seara ! Grefieri pensionare NOUA LEGE 130/2015, 8 Septembrie 2015
|
Objet :
|
Buna Seara ! Grefieri pensionare NOUA LEGE 130/2015
|
|
De :
|
Olivia Marcov (...)
|
|
À :
|
...
|
|
Date :
|
Mardi
8 septembre 2015 20h19
|
Buna Seara,
Am citit un articol din Lumea Justitiei
din 7 septembrie 2015 care ii priveste pe grefierii pensionati.
In ce ma priveste am lucrat intre
anii septembrie 1993 - iunie 1999 in calitate de grefier de sedinta, la
judecatoriile sectoarelor 1, 2 si din nou 1, Bucuresti, la sectorul 1 am
inceput si tot acolo am terminat, si de acolo am plecat, prin demisie in iunie
1999 din Justitie, sau din.... lumea Justitiei.
Eram studenta
in anul patru la Drept, incepuse anul patru, anul universitar 2008-2009 cand in
facultate, stand la rand pentru vizarea carnetului de student, abia incepuse
anul universitar ce se deschide la 1 Octombrie, am intalnit o colega de birou
grefiera de sedinta, Sanda Burlacu pe numele ei, la rand la Secretariatul
facultatii noastre de Drept din strada Doamnei, Universitatea Spiru Haret
Bucuresti, era impreuna cu, de acum, fiica ei mare, si pe fiica ei o inscria
sau inscrisese la Drept si venise sa ii plateasca taxa personal, sau si pentru
alte formalitati.
Sand Burlacu
avea o vechime mai mare in munca decat mine, cel putin in munca de grefier de
sedinta, catva timp, spre finele 1998, si la inceputul 1999 am fost in acelasi
birou de la parter, din Palatul de Justitie, al Judecatoriei Sector 1
Bucuresti, ce isi avea sediul in aripa Palatului care dadea peste drum de
cladirea, mai mica, din strada Danielopol ( unde se afla inca, atunci,
Tribunalul Municipiului Bucuresti, unde azi este judecatoria sector 1 bucuresti
) si inca aripa aceea de cladire a Palatului de Justitie, dadea, sau privea (
daca te uitai pe ferestrele birourilor judecatoriei ) spre raul Dambovita, spre
Calea Victoriei, spre podul care traverseaza raul Dambovita de la blocul Turn,
- unde e si statie RATB, pe acolo circula un autobuz...... 183 ? nu mai retin
- acel bloc Turn aflat langa o Biserica, care are cred, hramul Sf.
Spiridon ( era inchisa cred pentru renovare in acei ani ).
In fata acelui
bloc Turn si a statiei RATB se aflã standuri cu carti de Drept si coduri de
legi, tot acolo e un semafor, la rosu masini trec pietonii, la verde pietoni
trec masinile, niciodata invers ! Sau masinile trec si la rosu masini si la
verde pietoni ! Daca reusesti insa si scapi nevatamat, treci peste pod si te
afli pe Calea Victoriei, care urca, urca, spre Muzeul de Istorie, spre
magazinul Victoria, spre fosta banca, cea falimentata, numita candva BANCOREX
si de acolo mai departe in sus, spre Pizza Hut si intersectia cu Romarta
Copiilor ( care magazin de copii azi nu stiu ce a mai ajuns sa fie.... ) si mai
sus, ajungi la CAPSA, restaurant, casa de comenzi pentru bomboane ( mai sunt ? cine
stie ? bomboane la Capsa ? ), in acel punct, Calea Victoriei dã spre o straduta
numita Edgar Quinet, si Edgar Quinet ( unde e Libraria Cartaresti ) dã spre sau
in fata intrarii de pe colt, din strada Academiei, a Facultatii de Matematica a
Universitatii Bucuresti care are in fata ei cladirea facultatii de Arhitectura,
Institutul Ion Mincu.
In acea zi,
octombrie 2008, incepusem anul patru la Drept, iar Sanda Burlacu pe care din
1999 nu o mai intalnisem si nici vazusem, normal, m-a recunoscut pe loc, ca si
cum am fi fost NEDESPARTITE in toti acei ani 1999-2008 ( grefierele au
calitatile lor, o buna memorie, recunosc persoanele - pentru ca sunt oameni
care nu recunosc, uita persoanele sau le confunda, ma refer cand vad o aceeasi
persoana, nu o alta ! ), Sanda mi-a spus ca printr-o OG, ordonanta a guvernului,
au fost pensionati la cerere, grefierii cu 25 de ani vechime in munca DE
GREFIERI, de specialitate, cu o pensie de 80 % din salariul de grefier : cine a
vrut. La cerere.
Unii au vrut
si s-au pensionat.
Inca din 1993
cand am inceput sa fiu grefiera, am constatat si aflat ca aveam colege - erau
predominant femei, fete tinere - care lucrau in instantele judecatoresti de la
19 ani, de la 18 ani, si chiar de dinainte de 18 ani !
Erau si fete
de seama mea, cel putin aproximativ de seama mea, care deci se aflau acolo, in
instante, de cativa ani buni sau de mai multi ani buni deja, cand iata, in
septembrie 1993 am sosit si eu !
Sa reamintesc
ca sunt nascuta in 1968.
Si acum, va
trimit sa cititi un articol din ziarul Lumea Justitiei, despre grefieri si noua
lege 130/2015, acesti grefieri au alcatuit o Scrisoare deschisa catre
autoritatile din Romania, ei o semneaza la final, si vad printre semnaturile
grefierilor pensionati, numele de familie pe care le purtau judecatoare pe care
le-am cunoscut.
In 1993 am
aflat ca - asa fusese pana atunci, asa era si atunci in acea clipa - erau
angajati grefieri numai si numai cei care da, nu va vine sa credeti, asa era
insa ! - care erau rude cu vreun magistrat, cu cineva care deja lucra in
Justitie, mai ales in instantele judecatoresti, dar nu numai ( minister, etc. )
Instantele se
aflau la putini ani de la 22 dec 1989 revolutia din Romania, caderea
comunismului, lucrau cu aceiasi oameni, magistrati si personal auxiliar (
grefieri, arhivari, registratori, aprozi, .... ).
Pentru
reamintire, in 1993 in Romania s-a re-infiintat calea de atac care nu ( mai )
exista in vremea regimul comunist, - in comunism, pana in 1989 exista doar
Recursul, dar, apelul era complet inexistent ! - s-a reinfiintat APELUL.
Prin urmare
era nevoie sa fie infiintate si instantele de apel, curtile de apel, si sa fie
angajat personal pentru aceste curti si parchetele de pe langa ele.
Se creau
"ditamai" institutiile care aveau nevoie din plin de Personal.
Personalul
judecatoriilor, al TMB-ului ( tribunalul bucuresti ), in functie de numarul de
ani vechime cerut atunci de lege, a fost avansat/promovat la - chiar direct -
la Curtile de Apel, astfel din biroul meu de grefieri, plecau si plecasera de o
zi, doua, 2 doamne grefiere, doamna Onica si doamna Mitran ( Mitran a murit de
cancer peste putini ani ), ambele aveau o varsta, dna Onica a devenit
grefier-sef la o sectie ( Comercial ? ) a Curtii de Apel.
Deci, la
judecatorie ramaneau locuri libere, eu am fost prima angajata, asa s-a
intamplat, pentru ca am facut parte dintre candidatii la postul de grefier care
s-au prezentat la primul Concurs organizat atunci, dupa reinfiintarea Apelului,
au fost mai multe posturi, la concurs au participat fete/femei deja grefiere sau
arhivari, etc, care lucrau, dar nu pe un post definitiv cred, nu stiu bine cum
era legea atunci, nu aveau postul definitiv mi se pare, dar auzisem si stiam ca
ele participa si una cel putin a spus cred ca lucra deja in instante.
Am fost
angajata dupa concurs si dupa ce s-au dat rezultatele, desigur.
Dar era enorm
de munca.
La judecatoria
sector 1 bucuresti.
Ordonanta
Guvernului, nu stiu in ce an a fost data, inainte de 2008 cu putin sau in 2008
? Cred, inainte de 2008, dar dupa 1999 cand eu am plecat din Justitie prin
demisie, in iunie.
Ma refer la OG
prin care grefierii se puteau pensiona cu 25 ani vechime.
Mentionata de
Sanda Burlacu.
Ei bine, si
acuma - eu m-am gandit ca totul e nesigur in Romania, mai ales legile - se pare
ca, prin noua lege 130 din 2015, GREFIERII SI-AU PIERDUT DREPTUL CASTIGAT cum
spun ei in Scrisoarea lor Deschisa, pesemne acel drept castigat, de a se
pensiona cu numai 25 ani vechime !
O astfel de
schimbare in legi !
Insecuritatea
juridica !
Acum, prin
legea din 2015, grefierii se pensioneaza la 60 de ani.
De unde, prin
legea de pensionare se pensionau cred inainte de 60, la 55-57 ani femeile, cum
era legea pentru toti oamenii, din toate domeniile de activitate.
La inceput, si
era "normal" sa fie asa in Romania, cand au iesit la pensie prin acea
OG, au fost fericiti unii, pentru ca li s-a dat o pensie de 80 % din - fie din
ultimul salariu lunar incasat, fie din ultimele 6 luni de zile ( media
salariului ), si au fost pe moment, multumiti, cei care au ales pensionarea.
Dar, cum se stie,
la noi exista inflatia, si mai exista si dorinta trecerii la euro, ceea ce va
prabusi salariile in Romania, cand Romania va trece la euro, va fi un dezastru.
Un exemplu :
un vecin austriac, Wolfgang Klaar din Viena, sotul Magdei Calugaru de la et 8 din
R 4 sector 6 Drumul Taberei 57, ii povestea mamei mele ca in Austria au crescut
preturile, lor li se parea cu mult, la alimente, la cele de baza existentei,
cand Austria a trecut la euro, sper ca tin bine minte, Austria are euro, nu ?
Si Austria nu
avea situatia Romaniei si nici moneda si salariile romanesti.
Si acum ?
Grefierii
pensionati : unii cu acei 20- 25 ani vechime, vedem in Scrisoarea lor deschisa,
altii cu pensie de boala/invaliditate - un grefier pensionat a spus ca el are
un cancer si nu mai traieste inca 6 ani, pana la varsta pesnionarii sale pentru
limita de varsta de 60 de ani ! si hepatita a facut-o in spital datorita unei
injectii, si ulterior, a facut cancer la ficat.
Sa cititi NEAPARAT toate comentariile
grefierilor, de sub articol, consecintele asupra vietii lor personale.
De asemenea, diferentele de tratament, cand au
fost pensionati, au suferit diferente de tratament, in mod ciudat, spun ei.
Ceea ce a dus/
sau ar fi trebuit sa duca la dezbinarea lor.
Astazi,
grefierii au sindicat.
Mi se pare ca
nu aveau in trecut.
Parca prin
1998 ? sa fi auzit de vreun sidicat ? nu mai stiu daca aveau efectiv un
sindicat, nu mai stiu....
Dar situatia
lor e rea, e grava.
Mie, uniti,
oamenii nu mi s-au parut niciodata, indiferent de "cu diploma' sau "fara
diploma", oamenii nu au fost uniti niciodata.
Ba, e si mai
rau, cand nu sunt locuri de munca si cand fiecare angajat, cauta sa mai
angajeze pe cineva, vreo ruda eventual, nu numai insa, si atunci se uita dupa
unul deja angajat caruia i s-ar putea lua locul !!!!!
Desi tu, cel
angajat, ai semnat un contract de munca pe durata nedeterminata, la angajare si
te bucuri de stabilitatea locului de munca.
E greu pentru
oameni sa inteleaga ca, toate faptele lor rele, si spun rele, prin care
actioneaza, adesea din umbra - ca nu stii, chiar nu stii cine "te
loveste", uneori nici nu afli vreodata, alteori peste ani afli... si te
inchini, iti faci cruce ! - au consecinte.
Este cel mai
simplu lucru si in acelasi timp, ceea ce oamenii nu pot, nu pot intelege
niciodata, am vazut asta cu ochii mei, ani de zile si azi e cam la fel...
Nu poti sa nu
suferi consecintele unui fapt urat, rau, este foarte simplu, de la cauza la
efect.
Nu stiu de ce
nu se poate intelege.
Cand citesc
despre grefieri, ma inchin ! La cazul lor ma gandesc.
Grefierii
prin conditiile de munca si cred, prin natura lor, nu au fost niciodata
uniti, solidari, dar niciodata.
Desi angajati
prin/ datorita faptului ca aveau o ruda magistrat sau personal auxiliar, adesea
- odata cineva mi-a povestit un caz - sunt prost tratati de acea ruda a
lor, magistrat sau altul, prin care, datorita caruia au fost angajati in
Justitie.
In Justitie,
oamenii au avut un complex, poate mai mare ca in alte locuri de munca si
domenii : judecatorii au fost mereu ingrijorati, sa nu care cumva sa fie
confundati cu grefierii, sa puna o distanta cat mai mare intre judecatori si
grefieri, si nu existau sentimente !
De altfel,
inainte de 1989 si inca, dupa aceea, pentru ca oamenii au ramas aceiasi si ceea
ce a fost facut, ramane bun facut, asa cum a fost facut, bine sau rau - au
existat familii dezbinate, familii in care rudele se "turnau" la
securitate sau isi faceau rele, unii altora, sau, cu alte cuvinte, FAMILIA A
FOST DISTRUSA IN ROMANIA.
Familia,
celula de baza a societatii.
Toate ideologiile politice distrug FAMILIA,
CELULA DE BAZA SOCIETATII.
In Romania s-a
lovit in familii si in familie si in dreptul oamenilor de a-si intemeia o
familie.
S-a lovit
voit, cu intentie directa, calificata prin scop, au fost distrusi oamenii.
O grefiera
spune ca dupa 34 de ani de casatorie a divortat.
La randul meu
am auzit de o fosta colega a mea Ionela Burniche de la sectorul 2, care a
divortat, am fost colega de birou cu ea in 1995- finele 1997-inceputul 1998,
atunci la inceputul 1998 chiar, am fost mutata sau m-am mutat in alt birou, a
fost o reamenajare a birourilor facuta in toata judecatoria, iar prin februarie
1998 am plecat de la sectorul 2, mutata, prin Decizia Curtii de Apel, iarasi la
sectorul 1 unde am ramas pana in ianuarie 1999 concret, am lucrat pana spre
jumatatea lunii ianuarii, si inca, dupa aceasta data, 6 luni in concediu fara
plata, astfel am ajuns in iunie 1999 cand mi-am prezentat demisia.
Ionela
Burniche se pensionase, ea, - inainte, fusese promovata la curtea de apel
bucuresti.
Am aflat
intamplator in noiembrie-decembrie 2004 de la colega mea, "colege de
scaun", stateam una langa alta, de la judecatoarea Elena Ursulescu (
pensionata si ea in urma cu 2, 3 ani ), am fost colege la cursul de franceza
juridica de la institutul francez din bulevardul dacia 77, sector 1 bucuresti.
Pe Elena
Ursulescu nu o cunosteam deloc, ea insa a fost in complet de judecata cu Ionela
Burniche, - grefiera, colega mea de la sectorul 2 din 1995, - la Curtea de Apel
Bucuresti, o vreme.
In 2004 cand
discutam cu Elena Ursulescu, Ionela era deja pensionata.
Divortase,
avusese doar un sot, din tineretea ei, era tanara in 1995 inca, arata foarte
tanara, dar avea multi ani vechime in instanta, dar si ca....sotie, acasa.
Avea o fiica,
pe Irina, care cred ca a terminat Dreptul.
Ma gandesc, eu
am "luat" mereu greu ORICE despartire, acum nu ma refer anume la un
divort, la orice despartire, si nu ma refer anume nici la despartirea de
persoana iubita, apropiata ( iubitul, iubita, cum se spune ), pur si simplu ma
atasez de oameni si ma despart greu, ma refer cum se spune, la
"cunostinte", la amici, prieteni, pe mine despartirile ma dor, sunt
un moment foarte trist si lasa urme asupra mea.
Dar un divort
!!!!!
Divortul e
considerat o trauma, mai exact un eveniment traumatizant, deci care produce o
trauma, in Psihologia Familiei.
Am auzit o
colega de liceu, mi-a scris, si la ea, aproape ca nu ma asteptam sa spuna asta,
mi-a scris doar cateva cuvinte - ea traieste in SUA de foarte multi ani si vad,
de acolo nici nu scrie, nu comunica ! - ea a divortat ( cand, nu stiu ), dar
prin 2009 imi scria ca "Orice ar fi, un divort este [ totusi ]
traumatizant!" La ea nu asteptam aceasta sensibilitate, si nu glumesc, la
ea nu ma asteptam la sensibilitate, o consideram insensibila, sau mult prea
putin sensibila, crescuta in ideologia comunista, dar indrumata, crescuta si sa
plece din tara, asa am dedus eu, dupa terminarea liceului cand am revazut-o o
data, sau de doua ori.
Oamenii nu pot trai fara iubire, familie, care
le asigurã echilibrul in viata.
Comunismul i-a
facut pe oameni sa aiba un psihic, niste mecanisme psihologice sucite, deformate,
distorsionate, pentru ca invãta la o viata artificiala, inumanã, nu tinea cont,
dimpotriva, incalca drepturile firesti ale oamenilor.
Nici sotii intre
ei nu aveau o relatie adevarata de iubire, de comunicare, de convietuire, ci,
adesea, o relatie rece, artificiala, nu comunicau bine, sau nu comunicau deloc,
sau chiar puteau fi unii impotriva altora.
Am atasat
articolul din LUju.ro si agenda mea din oct 2008 cand am intalnit-o pe sanda
burlacu.
http://www.luju.ro/magistrati/instante/condamnati-la-moarte-zeci-de-grefieri-pensionati-din-cauza-unor-boli-profesionale-nerecunoscute-si-necatalogate-i-au-scris-premierului-victor-ponta-cei-responsabili-de-vietile-noastre-au-gasit-de-bine-sa-ne-rasplateasca-ridicand-varsta-de-pensionare-la-60
olivia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu