Profetul si neamul sãu, sau Pãrintele Arsenie si neamul românesc, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Profetul si neamul sãu, sau Pãrintele Arsenie si neamul românesc, ( Parintele Arsenie Omul Imbracat in Haina de In si Ingerul cu Cadelnita de Aur )

Profetul este un trimis al lui Dumnezeu în neamul sãu si în vremea sa, pentru ca sã lumineze, sa îndrepteze si sa ridice neamul sãu la nivelul destinului rânduit si voit de Dumnezeu.

Pe de o parte profetul vine la si cãtre neamul sãu, pe de altã parte el se ridicã din adânc de istorii, redescoperind neamului temeliile propriei lui fiinte, luminându-i radacinile, transfigurându-i sensul si aratandu-i menirea crestinã.

Profetul pregãteste în neam si pentru neam “caile Domnului”, indreptandu-i cararile prin viata, mesajul si faptele sale, chiar daca va trebui sa plateasca cu pretul propriei vieti misiunea sa primitã de la Dumnezeu, precum Isaia, sfantul Ioan Botezatorul sau sfantul arhidiacon Stefan.

Profetul coboarã pentru ca neamul sa se ridice, profetul vorbeste pentru ca neamul sa se trezeascã.

Profetul este un apostol al neamului, un pãstor al lui, un mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru neam ; el este din neamul lui, dar in acelasi timp este mai presus decat cei din neamul sãu.

De obicei contemporanii nu-l înteleg, cãpeteniile il marginalizeazã, cãrturarii îl prigonesc si doar posteritatea incepe sa-l recunoasca.

Atunci cand neamul sau poporul se indoieste, impietrirea acestuia se spulberã doar prin semne : plãgile Egiptului pe vremea lui Moise sau jertfa sfantului Ilie de pe Carmel.

Profetul nu este trimis la întâmplare, el vine sa coboare din cer sau sã redescopere atat Tablele legii evanghelice pentru vremea sa, cat si pentru a suna din trambita ca strãjer al casei Domnului.

La randul sãu, neamul ii este dator profetului cu ascultare si fidelitate.

Viata profetului este o parte din crucea neamului sau mai bine-zis, profetul este un Simon Cireneanul care-si ajutã neamul sa-si inteleaga si sa-si poarte crucea pe urmele lui Hristos.

Profetul se identificã cu neamul sãu pana la contopire, el spalã zidurile Ierusalimului sau ceea ce a mai rãmas din ele, precum Ieremia, cu lacrimi si le sfinteste cu rugaciuni, restaurând altarele parasite.

Profetul calauzeste poporul prin pustie, il adapã cu apã din stâncã, il hraneste cu manã din cer, il conduce pana la trecerea Iordanului, il încredinteaza urmasului sãu rânduit si moare invaluit in mister si tainã, precum Moise in muntii Moabului.

Alteori, profetul isi însoteste poporul in robie, precum Iezechiel si Daniel, sau il intoarce din robie, precum Agheu si Zaharia.

Profetul, viata si mesajul lui sunt ca un fulger ce lumineaza intr-o clipita in noaptea lunga si neagra a istoriei neamului.

Prin el Dumnezeu fie lucreaza revelatia catre neamul respectiv – Moise si sfantul Ilie – fie o talcuieste si o innoieste, “aducand-o la zi”.

Vazand sabia, el sunã din trâmbitã, vazand potopul care vine, el pregateste corabia, precum Noe.

Profetul exprimã si surprinde energia cea mai curatã si sfanta a neamului, pe care o capteaza, o concentreaza si o canalizeaza orientand-o inspre Cel ce este Alfa si Omega.

El este luat din neam, pentru neam, el este randuit sa fie constiinta treaza a neamului.

IN urma  lui, profetul lasã semne si scrieri, precum Moise si Samuel, sau numai fapte si minuni, precum Ilie si Elisei.

Profetul isi aduce neamul sãu pana la poalele Sinaiului sau Taborului, unde vine ca martor la Schimbarea la Fatã.

Profetul se sileste si se strãduieste sa-si induplece neamul pentru a-si pleca genunchii sub Crucea lui Hristos Cel Înviat, pogorand peste acesta prin mijlocire, binecuvântarea si harul lui Dumnezeu.

Neamul profetului este atat cel din care rãsare omul lui Dumnezeu, cat si cel la care este trimis uneori.

Mai mult decat Israel, neamul cu care Iona s-a identificat au fost ninivitenii !

Unora dintre profeti Dumnezeu le incredinteaza mai multe misiuni si revelatii, altora una singura.

In randul celor dintai este sfantul Ilie si Elisei si cei patru prooroci mari : Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel, iar in randul celor de-al doilea : Avdie, care profeteste impotriva Edomului, Naum, care prooroceste impotriva Ninivei sau Agheu, care stãruieste pentru rezidirea templului.

Moise a fost legiuitor pentru Israel, pentru vremea lui si profet mesianic.

David a fost rege pentru vremea lui, profet pentru vremuri indepartate si psalmist pentru toate vremurile.

Sfantul Ilie a fost profet pentru vremea lui si va fi din nou in vremurile de pe urma, ca inaintemergator al celei de a Doua Veniri a lui Hristos.

Daniel a fost profet atat pentru vremea lui, cat si pentru cele urmatoare, dar si pentru cele de pe urma.

Iona a fost profet doar pentru o zi de propovaduire, careia i-au urmat trei zile de pocainta a ninivitenilor, iar prin minunea cu chitul a fost semn pentru Fiul Omului, dat neamului lui Israel.

Unii dintre profeti au proorocit si vestit pentru mai multe neamuri sau chiar pentru toate neamurile, dupa cum sfantul Pavel avea sa fie trimis si numit “apostolul neamurilor”.

In general profetii sunt inaintemergatori ai lui Hristos, dupa cum apostolii sunt urmatori ai Lui.

Toti proorocii se regasesc si se implinesc in Hristos “Proorocul cel Mare” ; la fel arhiereii si imparatii, prin intreita demnitate, slujire si misiune a Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Legatura dintre profetism si chenozã se exprimã si prin legatura dintre profetism si eshatologie, lucratã de Acelasi Duh Sfant prin Biserica.

Astfel, cu cat se apropie tot mai mult “plinirea vremii”, cu atat profetii si profetiile tac !

A se vedea, spre exemplu, vremea de aproape trei sute de ani de la profetul Maleahi pana la sfantul Ioan Botezatorul.

La fel, cu cat se apropie tot mai mult cea de “a doua plinire a vremii” – si noi ne apropiem de ea -, cu atat asteptarea este mai tacuta si mai tainica si Parusia mai cutremuratoare.

Chiar daca uneori profetul este prigonit, intemnitat, alungat sau taiat cu fierastraul, ucis cu pietre sau rastignit de cei din neamul sãu, el strigã in vremea Pãresimilor vietii lui : “Lumina lui Hristos lumineaza tuturor !” iar in Noaptea Inverii de Apoi ii cheama pe toti : “Veniti de luati luminã !”

Asa a fost si este legatura dintre Parintele Arsenie si neamul nostru romanesc “cel crestinesc si de Hristos iubitor”, pe al carui Liturghier de slujbã, am gasit scris de sfintia Sa la sfarsit, rugaciunea din vremea Ceasurilor din sfantul si marele Post : 

“Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvanteaza, lumineaza Fata Ta peste noi si ne miluieste !”

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008