|
Objet :
|
Tr : salut! (ma) famille/ familie
|
|
De :
|
Olivia Marcov (...)
|
|
À :
|
...
|
|
Date
:
|
Vendredi 22 avril 2016 13h29
|
olivia
Le Vendredi 22
avril 2016 13h24, Olivia Marcov <...> a écrit :
olivia
Le Vendredi 22
avril 2016 13h18, Olivia Marcov <...> a écrit :
Salut,
vendredi 22 avril 2016
Incep cu sfarsitul : sa va rugati si pentru
mine !
Ieri, in cursul zilei, tata a plecat de acasa, nu a
lipsit mult, s-a intors.
Stiam ca, de obicei cand pleaca se duce – in principiu
trebuie ca se duce – la vreo editura sau revista, pentru ca scrie niste
articole de matematica, din cand in cand.
Isi ia e-mail-urile, corespondenta, si primeste
corespondenta, si pe urma, de regula, pleaca de acasa.
In functie de ceea ce, raspunsuri, poate si oferte,
primeste.
Una din revistele la care scrie, se numeste “Incas” si
acolo cred ca i-au publicat ultimul articol, despre care a spus ca a aparut,
insa in varianta electronica, nu si in revista pe suport de hartie.
Dar, intre timp, o fi aparut si in revista pe suport de
hartie.
De putin timp, cand pleaca de acasa a inceput sa isi ia
la purtare haina neagra din piele, pe care o are din tinerete, din Algeria, pe
care a purtat-o foarte putin de altfel.
In Algeria a mai avut o hainuta de piele si pe aceea a
purtat-o mai mult.
Ieri, deci, - tata pleaca dimineata, sau catre ora
pranzului – a plecat de acasa.
Cand s-a intors, l-am intrebat daca “mai scrie articole”
si mi-a raspuns foarte calm si linistit ca nu mai scrie si ca de ce sa mai
scrie, asa, “pe nimic”, “pentru nimic” ?
Il intrebasem, pentru a sti daca va avea nevoie sa
lucreze la computer in restul zilei.
Au trecut orele.
Mama mai pleaca de acasa, fie la cumparaturi, fie la
biserica, fie la vecina din bloc, la dna Calugaru de la etajul 8, sau uneori
dna Calugaru o roaga cata una sau alta, si mama o ajuta.
Eram in dormitor, la computer, si desi usa camerei era
inchisa, ba si usa holisorului care leaga dormitorul de sufragerie, se auzea
radioul foarte tare.
M-am dus in sufragerie si tata asculta radioul foarte
tare, mama si fratele meu nu erau acasa.
Tata s-a enervat, pentru ca el asa e obisnuit sa se
poarte cu mine, cu nervi, si multi nervi, si asa e normal, sunt convinsa ca i
se pare normal pentru ca nu isi schimba conduita.
Cand l-am rugat sa dea sunetul radioului mai incet, avea
telecomanda (radiocomanda) radioului, dar radioul nu se aude foarte clar, desi
e tare, pentru ca radioul emite un harait, un zgomot care insoteste emisiunile
difuzate, si care n-ar trebui sa se auda, - dintr-o data, cand i-am spus sa dea
sonorul mai incet, a inceput sa imi spuna pe un ton de repros, acuzator,
vehement, cu suparare mare si chiar cu ura, sa ma “avertizeze”, ca el : “Sa stii, ca eu am mult de lucru !”
Imi spunea asta, ca si cum ma avertizase de ceva rau,
grav, inainte, iar eu nu tinusem si nu tineam cont nici acuma.
Si spunand, apasa pe cuvintele, care sunau ca o
amenintare, “Sa stii !...”, “sa stii”, “sa stii ca eu am mult de lucru !”
Si cu radiocomanda isi indreptase mana, degetul, spre
mine, acuzator, degetul pe butonl radiocomenzii.
Dar radioul tot nu l-a dat mai incet.
Deloc. Dar deloc.
De asemenea, in tonul vocii, a accentuat mult pe faptul
ca are “mult”, “mult de lucru”.
Nu stiu cum sa imi explic acest comportament, care mi se
pare si urat, si agresiv, si teribil de penibil si de vulgar, si dureros.
Il intrebasem cand se intorsese acasa, pe la pranz,
oricum cu niste ore mai devreme si mi-a raspuns foarte linistit si pasnic, ca
el nu mai scrie, oricum, rezulta clar, ca el nu are treaba la computer in ziua
aceea.
In urma cu cateva zile, a dat telefon verisoara lui tata
din Brasov, Mioara Precup Brezaie.
La telefon, prin receptor, vocea ei se auzea foarte
linistita, cuminte, ea de obicei este iritata, este suparata si mereu vesela
totusi, cel putin ea asa se arata, si vorbeste tare la telefon, acum, dupa
ritmul vocii ei, desi nu distingeam ce spune, ai fi spus ca nu poate fi Mioara,
intr-atat de calm si linistit si asezat era tonul si ritmul vocii ei.
Sa n-o mai recunosc pe Mioara, caci pe Mioara, in
principiu, o recunosti prin receptor, chiar daca nu tu vorbesti cu ea,
intr-atat de tare ii rasuna vocea cand vorbeste.
Din cele pe care le spunea tata cand si cand, la telefon,
el mai mult asculta, si pe urma eram si eu de fata, in camera, am inteles ca a
fost ziua de nastere in martie, a Roxanei, nepoata Mioarei, si Roxana a
implinit 18 ani !
Tata intreba daca si Liviu, tatal Roxanei, si sotul Oanei
( Ioanei Laura, fiica Mioarei ), a fost la, probabil, petrecerea organizata
pentru sarbatorita care a devenit majora.
Si tot tata, ii spunea Mioarei despre Liviu, ca, in tot
cazul “mie mi-a placut de el”, si ma gandeam ca si Oanei i-a placut, din moment
ce inca din liceu s-a cuplat cu el si a avut mare incredere in el, care a
lasat-o insarcinata cu Roxana, desi erau si el si Oana elevi de liceu, iar el a
premeditat, pentru ca Oana sa se marite cu el, si el sa fie scutit de serviciul
militar, de Armata, de tatal Oanei, colonelul de transmisiuni Ion Brezaie.
Scutit nu a fost de Armata, insa a facut o armata la
bucatarie, numai la curatatul cartofilor, si nu stiu in ce unitate militara, in
Brasov chiar, sau mai aproape de casa lor din Brasov ?
Si Oanei i-a placut de Liviu, dar Liviu desi teribil de
tanar, obisnuia sa bea, pana cadea jos si nu mai stia de el, acesta fiind si
motivul despartirii si peste mai multi ani, al divortului.
Si pe urma, Liviu niciodata nu s-a interesat de fiica lui
Roxana, mai intai ca el nu reusea sa aiba serviciu, pentru ca bea si isi
pierdea serviciul, apoi nu a vrut, nu a fost interesat sa isi ajute fiica cu
bani, si nu stiu, nu cred ca platea pensia alimentara, neavand din ce.
Apoi, in cursul conversatiei cu Mioara, a venit randul ca
Mioara sa il intrebe pe tata, “si eu ce mai fac ? “, adica eu, Olivia,
subsemnata.
Si tata, fiind eu de fata, sau eram in holisorul dintre
sufragerie si dormitor, dar cred ca stia ca sunt acolo, i-a raspuns in stilul
sau vag, cum vorbeste cand e acasa, si Silviu cand e acasa le spune celor care
il cauta la telefon ca “acum nu pot sa vorbesc”.
Si tata, sa reiau fraza inceputa, a lamurit-o pe Mioara
despre soarta mea si ce mai fac eu, cu aceste cuvinte ( precis ea a intrebat :
daca lucrez, daca am un prieten ( o intereseaza intotdeauna ) ) : “Ah,
nu....nu.... : nu vrea.” [probabil ii spunea ca nu vreau sa lucrez, “ah,
nu, n-ai sa vezi la ea....: nu vrea.”
Tot tata, continua sa o lamureasca ce mai fac eu : “Casca
gura pe Fashebook [ fashbook, asa a pronuntat, cu “sh” din soarece ]”, si,
culmea, ca a spus asta, cand eu o destul de lunga perioada de timp nu mai
intrasem si nu intram pe facebook.
Deci nu eram pe facebook.
Tot tata, catre Mioara : “Ah ! Ce mai face ea asa ( spus
pe un ton, ca si cum nu era lucru serios ), mai face niste traduceri, stii, dar
le face pe degeaba !”, “asta mai face ea”.
Ideea exprimata de tata, ca si cuvintele erau urmatoarele
: “de la Olivia nu ai ce sa astepti”.
Si tonul vocii era denigrator, dispretuitor.
In schimb, tata spune ca el nu e platit pentru articolele
de matematica pe care le-a scris si le scrie si azi.
Intre doua articole face pauza si uneori chiar nu pare sa
aiba chef sa mai scrie vreun articol, iar eu vad si stiu ca e greu sa stai
acasa si sa nu faci nimic, si caut sa il impulsionez, sa il incurajez, sa il
stimulez, ii spun : “Uite, daca mai scrii un articol, iti dau dictionarul
acesta de engleza-franceza, nou, modern, si te ajuta, scrii din el, gasesti mai
repede cuvintele, nu e frumos [ dictionarul ] ?”
Intrebarea mea, foarte directa este :
De ce sunt acesti adulti atat de nenorociti si murdari la
suflet ?
Asa suflete spurcate, rele, schimonosite de ura impotriva
mea, de dispret ?
Ce au cu mine, tocmai ei, parintii mei, dar fratele meu
care face front comun cu ei, la cel mai mic cuvant al mamei ?
Fratele meu e dragut cand vrea, dar nu prea vrea, se
enerveaza extrem de usor, nu suporta sa ii pui vreo intrebare, am inteles ca de
la manastirea Ciorogarla ne-a aduc cozonac de post.
Mai merge la manastirea Ciorogarla, dar mama mi-a spus,
el nu imi spune.
E secret, pentru mine, fata de mine, tot ce misca si face
el, e un secret continuu si deplin.
A avut o zi libera, ieri, joi.
Acum isi cumpara parfumuri, foarte frumoase, dragute,
foarte frumos ambalate, insa toate sunt la 208 ROLEI, cam asa, in ce priveste
pretul.
Inteleg ca tanjea enorm dupa parfumuri, si eu am avut,
insa nu imi cumparam prea mult, decat strictul necesar, pentru ca e placut un
parfum, dar niciodata nu ma imboldea sufletul sa imi dau salariul pe parfum.
Acum si-a cumparat un “Papa chéri”, de la Fragonard,
arata teribil de nostim ambalajul, si mirosul e placut, si mi-a spus ca pot sa
il folosesc si eu, pentru ca e mult, cantitativ.
Dar, apoi, cand l-am intrebat, cum il intreb si eu,
nestiind ce sa ii spun, impersonal, neutru “ce mai faci ? “, asa, ca sa deschid
gura, sa ii spun ceva, a inceput sa maraie, sta cu ochii in laptop, se mai uita
la filme, ultima oara un film vechi cu “Maddy si David”, si nu raspunde.
Pe strada Academiei la numarul 14, s-a deschis o
Parfumerie se pare, de acolo si-a cumparat parfumul de la Fragonard, dar si-a
cumparat mai multe in ultima vreme si mi se pare ca toate au un “trunchi” comun
de esente parfumate, de ingrediente.
Si munceste, si vine noaptea tarziu acasa.
Mama il asteapta.
Si eu il astept, uneori o las pe mama, eu oricum o las,
dar ea face ce vrea, sa doarma mai mult, apoi ea se trezeste si il asteapta in
bucatarie.
Intr-o noapte, Silviu cand a sosit acasa, i-am deschis eu
usa, mama fusese prea obosita, desi uneori atipeste cu capul pe masa
bucatariei, si nu se sculase, si era in dormitor.
Silviu ajunge tarziu si ma ridic din pat, ii descui usa.
Apoi, m-am dus la loc in pat, ca lui nici nu ii place sa
discute cu mine.
Cand vine, mananca, face un dus, deschide laptopul pentru
inca un timp bun, in toiul noptii.
Mama nu era sa il intrebe ce doreste sa manance, ce sa ii
incalzeasca ?
Si Silviu, am vazut si m-am convins cu ochii mei, dintr-o
data s-a enervat, dar el tace in el, si pare calm, deci pentru el mama e foarte
importanta ca il asteapta acasa.
Si am vazut ca se necajise ca nu il astepta.
A vazut ce inseamna ca vii acasa, intr-o casa in care nu
te asteapta nimeni.
Si inca ! Nu e singur acasa.
Cum e sa vii noaptea acasa si nimeni sa nu fie acolo
pentru tine, sa te astepte ?
Ca se lauda ca vrea viata lui, ca daca eu nu as mai trai,
ar avea el ce sa faca, nu s-ar plictisti “oho!” ....! In urma cu cativa ani,
tot acesta era “refrenul”, ca vrea viata lui si sta bine singur.
M-am dus in bucatarie, pentru ca l-am vazut, mama dormea,
el s-a dus singur si s-a asezat la masa la bucatarie si si-a scos din frigider
ceva, la repezeala, sa mananca.
Insa mama ii incalzeste o mancarica calda si buna si sta
langa el in bucatarie adica, in timp ce el mananca, si el se simte foarte bine
asa, cu moralul ridicat.
Se simte iubit, aprobat, inteles, ajutat, sprijinit de
mama.
Prin urmare, vazandu-l ca incepe sa scoata
« flacari » din ochii lui care se facusera mari, caprui-negri si cam
cu ura, si suparare in privire, - ceea ce inseamna, imi zic eu in sinea mea, ca
Silviu s-a suparat ca mama nu il asteapta, ca s-o fi gandit ca ea e suparata pe
el, sau nu are grija de el... ! – m-am dus sa il consolez, sa il linistesc.
I-am spus pe un ton bland si ca si cum nu vedeam ca l-au
apucat “dracii” ca nu il asteapta mama : “Mama te-a asteptat, sa stii Silviu,
ore intregi, a stat pana acum vreo 30 minute, dar a fost prea obosita si s-a
dus sa se culce, dar a ramas pana acum vreo 20, 30 minute sa te astepte !”
Atunci am vazut cum fratele meu s-a destins, i s-au
destins trasaturile, si si-a continuat masa frugala, nu stiu ce isi pusese in
farfurie.
E neplacut.
Toata casa dormea, el abia sosise, si inca, de la munca, munceste
si el.
Ca de mine, de viata mea si munca mea, e putin spus ca
si-a batut joc, si el si parintii mei si nu numai ei.
Ieri noapte, dupa discutia cu tata din cursul zilei :
Dar, mai intai, seara l-am lasat rapid la computer sa
lucreze, caci venise in dormitor si l-am intrebat daca doreste sa lucreze, nu a
raspuns cu “da”, ci cu reprosul-amenintare “ Sa stii ca eu am mult de lucru !”
M-am ridicat si l-am lasat la computer.
A lucrat si azi, vineri, pana la 11h35 cu aproximatie,
sau si mai mult putin.
Mi-a spus ca mai are de lucru, dar ca pentru azi e
suficient si mi-a facut astfel loc si mie la calculator.
Dar ieri noapte mi s-a facut frica de el.
L-am intrebat azi de dimineata daca ieri noapte a ramas
treaz, sa lucreze la computer si mi-a confirmat ca a mai ramas “putin” si chiar
“putin mai mult” in noapte sa lucreze.
Ce se intamplase ?
Seara, ieri, joi, cand v-am scris email-ul si am spus ca
tata are de lucru si nu mai scriu pe mail pana vineri la pranz, cam asa, in
principiu....
Era nervos tata.
Mi-am lasat langa birou o cana galbena in care aveam apa.
In cursul noptii si fiind rece in camera de cand nu mai e
caloriferul cald, m-am dus la baie mai des.
La un moment dat m-am trezit pe la 1h40 A.M., apoi parca
la 2h10 A.M., eram obosita.
La 2h30 A.M. dormeam, si dintr-o data deschid ochii, si
aceasta pentru ca am auzit zgomot dinspre dormitor.
In chiar acea clipa, tata, cu o figura nervoasa, rea, nu
il recunosti cand il vezi, e schimonosit de furie, de rautate, chiar daca
tace..., tata a deschis usa dormitorului, cred, cred ca era lumina in holisor,
pentru ca avea pe chip si am vazut, furie si rautate, mi-a fost teribil de
frica de el in clipa aceea, mi-am spus ca o sa ma omoare intr-o zi.
Pentru ca eu am deschis ochii, in clipa aceea el iesea
hotarat, energic, din dormitor, a vazut ca am deschis ochii si cred ca priveam
cu un usor zambet pe chip ( involuntar sau pentru ca sunt concilianta de felul
meu ) si s-a bagat imediat inapoi in camera la loc, si nu s-a dus la baie, ma
gandeam ca merge fie la baie, fie la bucatarie.
M-am bagat in pat ieri noapte, joi, devreme, fata de
programul meu, vreau sa spun, ca sa dorm, la 23h20, Silviu era acasa caci a
avut ziua lui libera, intre 23h20 si 2h10 AM m-am dus la baie de cateva ori.
Mi s-a
parut ca timpul in acest interval, s-a scurs foarte incet.
Am
adormit, si m-am sculat mai intai la 00h00 AM, sau putin peste miezul noptii,
si mi se paruse ca intre 23h20 si miezul noptii am dormit mult.
A trecut mult timp.
Apoi m-am sculat nu mai stiu cand ( m-am mai sculat ? )
si pe urma la 1h40 AM, si pe urma cred ca iarasi, la 2h10 AM, deci au fost si
1h40 si 2h10 am.
Si la fel, mi se paruse ca timpul se scursese incet, ca
ar fi trebuit poate sa fi fost cel putin ora 4 dimineata, ca am dormit mai
mult.
La 2h31 a.m. m-am uitat la ceas, la vreun minut, dupa ce
am deschis ochii, intamplator, totusi dormeam, si l-am vazut pe tata furios.
O fi vrut sa se apropie de patul meu ?
Mi-e si frica de el.
Apoi de la 2h31 a.m. nu am mai fost in stare sa dorm, si
cand m-am uitat la ceas, era 4h19 a.m., am rasucit toate gandurile si durerile
si spaimele in suflet, m-am gandit ca nu are cine sa ma ajute, m-am gandit ca
si Dumnezeu sta si se uita cum sufar, cum sunt terorizata, cum si-au batut joc
atatia de mine, in general in viata mea, si tace si tace si tace si tace.
M-am gandit ca degeaba ma rog pentru mine insami si
necazurile si durerile mele personale, ca Dumnezeu ma uraste, daca mi-a daruit
asa o viata, ca face abstractie de mine, ca pur si simplu isi bat joc parintii
mei de mine si fratele meu si de maniera generala cine cum are chef.
Si i-am spus in gand Maicii Domnului, ca, daca ea ma
poate ajuta, atunci sa ma ajute, caci nu are cine sa ma ajute, mi-e si rusine
sa il mai rog pe Dumnezeu mereu si mereu pentru toate chinurile prin care trec si
el sa se bucure doar, eventual, cand ma rog pentru intentii generale, pace,
liniste, sanatatea oamenilor, dar cand ma rog si pentru rezolvarea necazurilor
mele, tace, si nu e numai asta, dar vede ca traiesc speriata de parintii mei.
Inutil sa mai spun ca imi venea sa plang, ca si acum imi
vine sa plang.
Ca nu imi place sa spun ( in gand ), sau sa gandesc asa
ceva despre Dumnezeu, dar nu mai pot ce rai sunt cu mine, ce tupeu incredibil
au.
Pai, de ce spun acum asta ?
Ieri cand mama s-a intors acasa, i-am relatat
« incidentul » cu Radioul, si mama a ras de mine si mi-a spus :
« Ma mir ca ai spus ca era tare radioul, ca te deranja, ca tu cand asculti
tare, nu te deranjeaza !” si radea.
Si mi-a spus si ca : “am auzit discutia, ce i-ai spus !”
Ii spusesem lui tata, ce am scris mai sus : “Te-am
intrebat azi daca ai de lucru la calculator si mi-ai spus ca nu ! si acum vii
si te superi si imi spui pe un ton urat ca ai mult de lucru, SI DOAR TE-AM
INTREBAT, DE CE NU VORBESTI, DE CE NU RASPUNZI CORECT SI SIMPLU ?”
Eu nu ascult radioul pentru ca avem unul si in dormitor,
dar, la fel ca si cel din sufragerie, haraie.
Ascult insa pe computer, cand vizionez documentare,
video-uri cu inregistrari pe youtube,etc.
Dar rade de mine si ma ia peste picior, si cand tata urla
la mine, mama trece cu vederea complet, ca si cum nu e asa.
Si ani intregi, in anii acestia trecuti din urma, mama
cand deschideam gura mi-o inchidea si orice spuneam imi spunea :”Vorbeste
incet, ca ne aud vecinii !” si ea insasi vorbea in soapta.
Acestia ce adulti sunt ?
Le spun mereu adulti, pentru ca ei sunt adultii oarecum
si azi, in raport cu mine, pentru ca, da, ok, am fost copil candva, dar ei
intotdeauna s-au purtat cu mine ca si cu un copil, si inca cu unul pe a carui
viata te instapanesti, cu care faci ce vrei, motivat de faptul ca ii esti
parinte.
In dimineata acestei zile de vineri, 22 aprilie 2016...
Mama si fratele meu au discutat in bucatarie incet, intre
ei.
Cred ca mama a fost putin plecata inainte sa ma trezesc,
m-am trezit la 11h30 in ce ma priveste.
Desi susotea mama, insa cred ca cineva i-a spus, pentru
ca iata ce spunea ea : “Auzi [catre fratele meu, el sa auda], auzi! Cã ar fi
scris si pe facebook ca o ia Salvarea ! Papusa e bolnava...! Si ea mananca de
aici.!” ( adica, spus la maniera, cu sensul : “mananca de la noi si spune ca o
ia Salvarea” ).
Dupa ce mama i-a povestit lui Silviu, pesemne ce noutati
a adus de afara, cred totusi ca a vorbit cu cineva, Silviu a venit in
sufragerie si cred ca mama l-a pus sa dea vreun telefon, sau telefoane, in
fine, cred ca i-a spus sa faca ceva.
Concluzia mea este ca parintii mei, fratele meu, si nu
numai ei, dar sunt oameni care i-au cunoscut pe parintii mei.... am avut vecini
in bloc multi ani, ne cunosteau toti, ne cunosteam... unii s-au mutat, altii au
decedat, unii au ramas dar mai inchisi in ei, nu asa deschisi ca in trecut.
Acesti oameni pot sa iti faca orice, sa nu sa iti faca,
dar sa zicem sa vorbeasca despre tine, fara ca tu sa stii, sa te critice,
analizeze, sa iti discute viata, dupa ce ca au vazut ce viata rea am, tot ei au
fost suparati...
Si uneori, iata, ai surpriza ca timpul trece si unii
dintre ei nici nu mai tin minte, adica, nimic, dar nimic nu s-a intamplat, cu
privire la mine.
Cu privire la viata mea, sarmana mea viata discutata de
ei, dispretuita de ei, pentru ca nu stii matematica, sau nu vrei sa stii, in
fine, eram cel putin o persoana cum se spune non grata, ultimul om, un copil
neascultator, o tampita, o nebuna, pentru ca nu stie sau nu vrea sa invete
matematica si sa faca facultatea de matematica.
Insist asupra acestui aspect, pentru ca eu de aici am
avut foarte mult de patimit in familie, oricat pare de ciudat, de neverosimil.
De la inceput, cand eram prin clasa a XI-a, a XII-a,
parintii mei mi-au spus ca sau fac Matematica sau nu fac facultatea.
Apoi tata a declarat despre mine si mie : « Tu
si daca o sa faci vreo facultate vreodata, TOT DEGEABA, CA TU NU FACI
NIMIC ! »
Atata dispret exprimat, nemasurat, un dispret exprimat
constant de-a lungul anilor, un dispret nemasurat.
Un dispret incredibil.
Eu am fost corecta, le-am spus parintilor mei din liceu,
ca nu pot sa invat atata matematica, ca nu imi place, si nu ma simt in stare sa
fac ceva ce nu imi place deloc.
M-am straduit, mi-am ales un liceu cu profil de
matematica-fizica, am sperat si dorit sa imi placa matematica, dar nu imi place
si pace.
Eu le-am spus de la inceput, nu i-am pacalit, nu i-am
inselat in asteptarile lor nicio clipa, sa nu isi faca iluzii.
Nu aveau de ce sa isi faca iluzii.
Cand eu le-am spus clar ca nu sunt eu de matematica de
performanta si nici nu vreau si nici nu imi place.
Eu nu mi-am batut joc nici de ei, de timpul lor, de banii
lor ( ulterior mi-au platit meditatii la biologie, chimie, fizica pentru
medicina si cateva la limba romana, gramatica si literatura si la franceza,
acelea mi-au fost de folos.... ), nici de mine insami nu mi-am batut joc.
Nu le-am cerut imposibilul.
Si de aceea imi este ciuda si am repulsie fata de un
sistem sau obicei nescris urat, nedrept, care iti cerea sa faci meditatii acasa,
in particular adica, ca o conditie a reusitei la examenul de admitere la
facultate.
Pentru ca in final, cei care faceau pregatire, tot pe
relatii intrau, era greu sa intri altfel.
Am dat si eu concurs in 1993, prin luna august, pentru un
post de grefier, si cu ocazia aceea am vazut cam cum e un concurs.
Am vazut mai indeaproape.
Dar toti acesti oameni tac, se prefac ca am avut o viata
normala, un mod normal de viata, noi tinerii din anii 1986 ( cand am terminat
anii de liceu ), toti acesti adulti de azi tac si tac si vor tacea pana la
moarte si isi vor lua cu ei faptele urate, directe sau indirecte, pacatele lor
ii vor insoti.
Ma consum si ma consum si imi spun uneori :
Acestor adulti si profesori universitari, prin insasi
felul in care si-au trait viata, nefacand binele, decat poate rar, putin, ca o
exceptie, nu le pasa in fond nici de existenta lor, nici de viata lor, si
atunci tu cum vrei sa aiba constiinta si sa le pese, sau sa le fi pasat de tine
olivia ???
Pe urma, mai este ceva :
Exista oameni care chiar traiesc greu, unii chiar nu au,
deci nu au mijloace de existenta, nu pot supravietui.
Dar ma uit la cei care au avut posturi pentru ca au fost
acele repartitii guvernamentale, si desi nu a fost mereu calm si liniste la
locul lor de munca, pentru ca asa sunt oamenii rai, problematici, au
personalitati urate, dar au avut locul de munca asigurat, si salariul le venea
regulat, negresit, luna de luna.
Ma uit ca totusi nu au murit de foame.
Dupa 1989, multi vecini si-au scos caloriferele, sau
telefonul fix, sau si-au instalat apometre si si-au incalzit apa pe aragaz, sa
nu plateasca apa calda, pentru ca ii costa mult la intretinere si ziceau ei, e
mai ieftin sa incalzesti niste apa pe aragaz sa te speli.
Multi au trait fara telefon, cel putin cativa ani, apoi
unii au mai avut vreun telefon mobil de la copiii lor care isi castigau viata,
fara caldura, sau fara apa calda curenta din apartament.
Altii insa au continuat sa aiba de toate – si ma refer
aici in primul rand la mijloacele absolut necesare existentei : mancare, doctor
de familie, medicamente, spitalizare daca e nevoie, apa calda, apa rece,
telefon fix si mobil, unii si-au mai construit o casa sau au mai cumparat un
apartament, o masina.
Ce dracu vor ?
Ce rautate au in inima aia neagra de ticalosie, de
dispret continuu ????
Imi dau seama cata ura au fata de oameni, in general, din
moment ce au avut de toate, sau au de toate, dar sufletul lor e plin de
rautate, de venin, de critica, se uita si se uita si uneori mai
« explodeaza » in reprosuri fata de tine, daca nu ai nici cat ei.
Daca ai avea cat ei, ar spune ca nu meriti.
Ca esti mai tanar/a.
Cum a lovit tatal meu cu pumnul in 2001 in masa
bucatariei si i-a spus mamei ca eu lucrez la Finante si catig mult mai mult
decat el profesor de o viata, si universitar, si cu ani vechime si ca m-au
angajat francezii pentru ce ? Ce sa fac, ce sa le fac de fapt ? Pentru ce ma platesc ei
pe mine asa mult ?
CUM E POSIBIL CA ASTA – eu adica, fiica lui tata, el,
tata zicea asta, tipand, dand cu capul de masa bucatariei, in prezenta mamei,
nu stiti ce crize de furie a avut pe mine – SA CASTIGE MAI MULT CA MINE, MAGDA,
CE LE FACE ALORA, DE II DAU ATATIA BANI ?
Nu mi-am terminat ideea, ce doream sa va spun in legatura
cu biata mea cana galbena.
Am lasat-o langa birou, cu apa, ieri cand m-am ridicat
rapid sa ii las tatei calculatorul sa lucreze.
Ieri noapte, pe la 2h31, sau dupa, pana la urma m-am dat
jos din pat, si m-am dus din nou la baie si spre stupoarea mea, in baie, pe
jos, langa cada din baie, era cana mea galbena !!!!
Niciodata pana azi in casa noastra nu am mai vazut vase
de bucatarie pe jos in baie.
Azi, dupa ce m-am trezit, l-am vazut pe tata ducand cana
galbena in bucatarie.
22/04/2016 13:15:17
olivia
Pièces jointes
- Olivia 22 avril 2016
Seara de 21 aprilie 2016 dimineata de 22 avril 2016.doc (63,00 Ko)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu