Milenismul
sau Milenarismul. Teologie Dogmaticã, Dogmatica specialã ( Prof. Todoran,
Zagrean, 1991 )
Desi intre
Parusia Domnului si Judecata Obsteascã va trece foarte putin timp, inca in
Antichitate unii eretici au invatat cã intre aceste doua evenimente existã un
interval de timp de o mie de ani.
Dupa ce
Mântuitorul va veni pe pamant A Doua Oara, va nimici pe diavolul, va invia pe
cei drepti si va intemeia o noua Imparatie, in care va domni cu cei drepti o
mie de ani.
La sfarsitul
acestui timp, vor invia si ceilalti morti, dupa care va urma Judecata
Universala.
Aceasta
invatatura poartã numele de milenism sau milenarism, de la cuvantul grecesc cilion = o
mie.
Sub aspectul unui
milenarism vulgar, care invãta cã la a Doua Sa Venire, Hristos va restabili Ierusalimul
in toatã maretia lui, va reintroduce legea mozaicã, iar dreptii se vor bucura
de toate placerile pamantesti, aceasta invatatura a fost profesata de ereticul
Cerint, de ebioniti, montanisti, apolinaristi si altii.
Sub aspect
spiritual, milenismul a fost acceptat chiar de unii Parinti si scriitori
bisericesti, ca : Papia, Iustin Martirul, Irineu, Ipolit, Tertulian, Lactantiu
si altii.
In Antichitate,
milenismul a fost combatut de presbiterul Caius din Roma, de Origen, Dionisie
de Alexandria si altii.
Prin veacul al
IV-lea el a disparut, dar a reaparut la unele secte, iar in zilele noastre este
predicat cu vigoare de unele denominatiuni crestine si de studentii in Biblie (
milenistii, martorii lui Iehova ) si altii.
Drept temei
scripturistic pentru invatatura lor, milenistii folosesc capitolul 20 din
Apocalipsa ( Biblia ), unde se vorbeste de Imparatia de o mie de ani ( versetul
4 si versetul 6 ), pe care insa il interpreteaza literal.
Dar procedand
astfel, ei vin in contrazicere cu alte texte din Sfanta Scriptura, deoarece
Apocalipsa e o carte profetica si nu poate fi interpretata nicidecum in acest
fel, caci in cazul acesta se nesocoteste invatatura Sfintei Scripturi in
ansamblul ei.
In
special, invatatura milenista este gresita din urmatoarele motive :
( 1 ) Afirmatia
cã vor fi doua invieri ale mortilor, la o distanta de o mie de ani una de alta,
n-are niciun temei, deoarece in Sfanta Scriptura, peste tot unde se vorbeste de
invierea mortilor, se spune ca toti mortii vor invia deodata, cei ce au facut cele
bune, spre invierea vietii, iar cei ce au facut cele rele, spre invierea
osandirii ( Matei 22,30; Marcu 12,25; Luca 20,35; Filip. 3,11; I Corinteni
15,23; I Tesaloniceni 4, 17; Ioan 5, 28-29 ).
( 2 ) A Doua
Venire a Domnului va fi urmata indata de Judecata Universala, deci intre
Parusie si Judecata Universala nu va trece un timp de o mie de ani ( Matei 25,
30 s.u. ).
( 3 ) Luand in
considerare expresiile din Apocalipsa 20, 5-6 de intaia inviere si moartea a doua, in mod logic trebuie a
admitem ca exista si invierea a doua
si moartea intaia, asadar, exista doua morti si doua invieri.
Invierea intaia
este renasterea sau invierea omului, prin Botez, la o noua viata, iar invierea
a doua este invierea cea de obste, sau generala.
De asemenea,
moartea intaia este moartea trupeasca, iar moartea a doua este osanda vesnica.
( 4 ) Imparatia
de o mie de ani, de care se vorbeste in Apocalipsa este identica cu Imparatia
Cerurilor, Imparatia lui Dumnezeu sau Imparatia lui Hristos ( Matei 3,2;
Efeseni 5,5; Coloseni 1,13; II Timotei 4,1; Apocalipsa 12,10 ), careia
Mantuitorul i-a pus temelia si care a crescut si s-a dezvoltat precum rezultã
din numeroase Parabole.
In aceasta
Imparatie domneste Hristos, iar intrarea in ea se face prin Taina Botezului,
prin care cel botezat inviaza la o viata noua.
Asadar, invierea
cea dintai de care vorbeste Apocalipsa, inseamna renasterea prin Taina
botezului, a celor ce erau morti sufleteste : care au inviat la o noua viata,
cu ei Mantuitorul avand sa domneasca pana la sfarsitul veacurilor.
Deci Imparatia de
o mie de ani a lui Hristos, de care vorbeste Apocalipsa, este identica cu
Imparatia lui Hristos sau a Harului, intemeiata de El pe pamant, care va dura
pana la A Doua Sa Venire.
( 5 ) Durata
Imparatiei lui Hristos, de care vorbeste Apocalipsa, e precizata ca avand o mie
de ani.
Dar acest numar,
mai ales intr-o carte profetica, nu trebuie inteles aritmetic, ci simbolic,
insemnand o perioada de timp mai lunga.
Unii exegeti ( ca
bunaoara profesorul Dr. Vasile Gheorghiu ) traduc termenul cilion cu mii de ani, asadar Imparatia de mii de ani, ceea ce redã mai exact
sensul acestui text.
Dar milenistii nu
se multumesc numai cu atat, ci sustin ca data inceputului mileniului poate fi
stabilita.
De aceea, ei s-au
hazardat sa fixeze acest inceput prin calcule de-a dreptul puerile si ridicole,
aceasta insemnand in acelasi timp si o precizare a datei Venirii a Doua a
Domnului, care nicidecum nu poate fi cunoscuta.
Dar toate datele
stabilite de ei s-au dovedit iluzorii, incat in cele din urma multi dintre ei,
dupa esecurile suferite, au renuntat sa mai stabileasca aceasta data, despre
care Mantuitorul a spus ca nimeni nu o cunoaste, nici ingerii din ceruri, nici
Fiul, ci numai Tatal ( Matei 24, 36 ).
( Extras din Teologia Dogmaticã, Manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr.
Isidor Todoran, Arhid.prof.dr. Ioan Zãgrean, PAGINILE 390-392, tiparita cu
binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romane, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane,
Bucuresti, 1991 )
{{{{{
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu