salut! despre documentare Algeria(povestire) + vocabular, 8 avril/aprilie 2016

salut! despre documentare Algeria(povestire) + vocabular, 8 avril/aprilie 2016

olivia maria MARCOV <...>

---

salut! despre documentare Algeria(povestire) + vocabular

---

olivia maria MARCOV <...>

8 aprilie 2016, 14:59

Către: ............

Salut,

( cu privire la cele scrise, atasez separat, aici si fisierul word ) :

Ieri seara am gasit un nou documentar, care trateaza despre Razboiul din Algeria, “Algerie la dechirure”, si apoi am oprit si am reluat vizionarea documentarului “Paroles de Pieds Noirs”, astazi poate voi termina de vizionat ambele documentare.

Mai jos am scris cateva idei si mai ales, putin vocabular.

Pentru ca filmele sunt interesante, desi macabre, pentru Algeria s-au dus lupte multe, viata nu a fost mereu usoara, sau nu a fost a tuturor atat de usoara, si pentru ca sunt documente istorice.

Nu in ultimul rand pentru ca trebuie sa vezi psihologia, psihicul oamenilor, al celor care au comis asemenea crime, si pentru ca acesta este “stilul” si e bine de stiut, trebuie stiut, modus operandi, modul de operare.

Imi amintesc ca doctorul psihiatru M.S. din seara zilei de 19 Iunie 2003 (despre care am mentionat in e-mailurile mele anterioare ), el nu prea m-a bagat in seama, desi eu eram persoana reclamata, si a folosit un cuvant la un moment dat acest doctor M.S., si anume cuvantul “a perpetra”, si m-a intrebat daca stiu ce inseamna.

Cat il privea pe el, pe doctorul M.S., el a spus ca vrea sa afle cine “perpetreaza” conflictul in familia noastra, a parintilor mei si a mea.

Cuvantul a perpetra se foloseste cu privire la crime.

Reusise sa ma sperie si sa ma ingrijoreze acest om si doctor psihiatru de la Camera de Garda a spitalului de Psihiatrie Obregia, din Berceni, din 19 Iunie 2003.

Omul era/este ciudat rau, sau ciudat bine.

Dar spun asta si fata de intregul sau « discurs », din seara aceea de 19 Iunie 2003, care te facea sa te intrebi daca nu are el nevoie de ingrijirea sanatatii psihice, a dumisale adica!

Multumesc Domnului Dumnezeu Sfant si Viu si Atotputernic, nu au fost si nu sunt crime in familia noastra !!!!

Multumesc Doamne, marit Esti si te rog sa ne aperi in permanenta, sa nu ne lasi nicio clipa fara protectia ta Atotputernica !

Film documentar ( pe youtube.com ) cu titlul : “Algerie la dechirure”, durata 1h53:01, difuzat de TV 2 France, realizat cu sprijinul INA ( Institutul National al Audiovizualului din Franta ) : https://www.youtube.com/watch?v=QPbLctFA_ro

Documentarul se centreaza asupra razboiului de opt ani din Algeria.

Cum a luat nastere F.L.N. –ul ? sau Frontul de (E)Liberare Nationala ?

FLN a fost un curent politic, sau s-a nascut dintr-un curent politic, care se intemeiaza pe “opera” lui Sali Hadj care a scris ( inca din anul 1920 ) despre Nationalism.

Nationalismul algerian.

Apoi s-a infiintat si ALN-ul, Armata Liberarii Nationale, care in primavara 1955 facea recrutari.

FLN s-a localizat in Kabilia si in Masivul ( muntele ) Orès.

Femeilor franceze le-au taiat sanii, iar barbatii francezi au fost gasiti cu testicolele taiate si introduse in cavitatea bucala, adica in gura.

Cel care a condus represiunea a fost Generalul Duval, din partea Frantei.

Mitterand era ministru de Interne, el spunea ca “L’Algérie c’est la France”.

Desi algerienii au inceput acest razboi criminal, odata cu crearea FLN-ului, ei au desfasurat operatiuni, cum s-ar zice si-au gasit un cuib in Egipt, unde au primit sprijin.

Colonelul Nasser era presedintele Egiptului.

Atat de bine si-au gasit sprijin, cei din FLN ( Algeria ) in Egipt, incat, actele criminale au fost banuite de francezi, chiar a fi amestecul, “opera” Egiptului in Algeria.

Etnologul Jacques Soustelle a fost numit guvernatorul Algeriei.

In Alger, cartierul casbah, cartierul musulman a devenit viitorul bastion al FLN-ului.

Casbah = vechi cartier din orasele din Africa de Nord.

Casbah, mai inseamna si :  = citadela sau palat arab si cartierul care il inconjoara.

In Alger, capitala Algeriei, de pilda, intr-un alt film documentar, aflam ca vechiul cartier, casbah-ul era cartier de turci ( poate nu era insa singurul casbah din Alger ).

Cateva cuvinte in limba franceza, provenite din realitatea Algeriei, si intalnite in filmele documentare despre Algeria :

la guitoune = ( substantiv feminin ), inseamna : cort confectionat din piele de cãmilã ( cuvant pe care l-am gasit in dictionarul Larousse, si l-am intalnit in documentarul : “Paroles de Pieds-Noirs”.

Le doum ( daca am transcris corect cuvantul auzit « doum » ) = inseamna o specie de palmier pitic, din departamentul Constantinului, sau « constantinois », cum se numea.

( le ) Fellaga = ( sau inca se mai scrie ) = fellagha ( substantiv masculin ) = partizan algerian sau tunisian rasculat impotriva autoritatilor franceze pentru a obtine independenta tarii sale ( Algeria ), potrivit dictionarului Larousse.

( le ) fellah = taran, in tarile arabe.

Dépêtrer = dégager, délivrer.

( le ) bled = ( 1 ) In Africa de Nord, interiorul pamanturilor. ( 2 ) in limbaj Familiar, inseamna localitate izolata.

Din documentarul “Paroles de Pieds Noirs” : existau 2 tipuri de Pieds-Noirs :

( 1 ) les Pieds Noirs des villes, adica ai oraselor, din orase ; ( 2 ) les Pieds Noirs din « bled », care se numeau les bledards ( cred ca asa s-ar ortografia, eu decat am auzit in film ).

O doamna spaniola de origine, spune ca bunicul sau strabunicul ei transporta butoaie cu apa, si familia sa il insotea, deci cu totii cu familia si cu apa transportata, se deplasau dintr-un orasel in altul.

Asa traiau.

Bunicul doamnei transporta apa cu “des chariots”, adica cu “carul, caruta, caruciorul”, mai curand era o caruta, iar doamna spune ca bunicul ei era “chartier”, adica cel care transporta apa cu caruta.

Toubib = doctor, in documentar este vorba de doctori militari, care erau numiti “toubib”.

Militarii francezi au primit misiunea de a deveni, a fi, concret, invatatori, de a forma scoli, adesea scoala era un cort mic, de a-i invata pe copii sa scrie si sa citeasca in franceza, apoi francezii au trimis si doctori militari pentru a-i ingriji.

In Algeria se aflau la un moment dat 700 de SAS-uri, care erau niste sectii administrative ale Armatei franceze, care se ocupau de populatia algeriana.

Astfel, parasutistul a devenit invatator.

Treptat, francezii s-au indreptat spre recensamantul algerienilor, unii ( mai trebuie ascultat ) erau fisati, deci li se faceau fise, de pilda in Franta, si azi, unii au fise, sunt fisati, se pare, cei care ar reprezenta un pericol oarecare pentru securitatea, siguranta Frantei.

( la ) broussaille = ceata usoara, burã ;

broussailler = a se lasa ceata, a bura.

( le ) brouillard = ceata, pâclã ; in sens figurat inseamna negurã.

( le ) maquis = ( 1 ) teren cetos ( teren plin de broussaille ) din regiunile mediteraneene ; ( 2 ) loc retras, salbatic, unde se organizeaza rezistenta imporiva unei ocupatii militare straine ; ( 3 ) in sens figurat inseamna retea complexa, inextricabila ( exemplu : a se pierde in « maquis »-ul procedurii, noi am spune in hãtisul procedurii ).

( le ) maquisard = rezistentul ( omul, persoana care face rezistenta, luptatorul ) dintr-un maquis.

( le ) chameau = camila

Moissonner (verb) =  ( 1 ) faire la moisson de... ; ( 2 ) Litt. = recueillir, amasser en quantité.

( la ) moisson =  inseamna secerisul, recolta secerata ; potrivit dictionarului Larousse inseamna : ( 1 ) recolta de cereale, inseamna cereale ( deja ) recoltate, sau cereale care vor fi ( sunt de ) recoltate ; ( 2 ) epoca, adica perioada din an cand se face aceasta recolta, cand se recolteaza ; ( 3 ) in sens figurat, inseamna o mare cantitate de... ( de ceva ).

In romaneste, moissonner inseamna a secera, a recolta, a culege.

( la ) machette = cutit de abator.

Cu aceste « machettes » au fost ucisi francezii, de catre algerieni. Sau, si cu aceste « machette ».

Femeilor franceze li se despica ( erau injunghiate in, au fost spintecate ) burta, pantecele, chiar si femeilor gravide, insarcinate. Concret asa li s-a facut.

Verbul “éventrer” inseamna : ( 1 ) a deschide burta ( cuiva ) ; ( 2 ) a deschide larg, a desfunda.

Éventration ( substantiv feminin ; termen Medical ) = ruptura peretelui muscular al abdomenului care lasã viscerele in contact direct cu pielea.

Éventreur ( substantiv masculina ) = asasin care ucide “en éventrant”, adica despicand, spintecand burta, abdomenul.

La tente = cortul

La malaria ( termen invechit ) inseamna paludism, si in franceza azi termenl folosit este = ( le ) paludisme.

Malaria = paludisme

Le fusil = pusca

Am sa continui sa vad cele doua documentare, mentionate mai sus, mi-am notat unde am ramas, la “Paroles de Pieds Noirs” la minutul 37, secunda 56, si la “Algerie la dechirure” am ramas la minutul 21.

Au mai aparut, apar documentare despre Algeria si oameni care au locuit acolo o perioada, cum se vede unii vorbesc despre strabunicii lor in “Paroles de Pieds Noirs”, deci iata cate generatii au stat in Algeria, de straini, europeni : din Franta, Italia, Malta, Germania, am intalnit mentionat si din Grecia, din Franta, anume din Alsacia ( dar in alt film era mentionata si Lorena cred, de unde iarasi au plecat spre Algeria ), si oamenii mentioneaza unii “mai ales” din Sudul Frantei, Rusia, Polonia, in plus, evreii “locului”, oarecum autohtoni.

Pentru ca Franta ce a facut ?

La un moment dat Franta le-a acordat cetatenia franceza, tuturor europenilor care locuiau in Algeria, toti cei veniti din tarile pe care mai sus le-am mentionat., si a acordat cetatenia franceza Evreilor care se aflau in Algeria, precum si, da, normal, algerienilor insisi, care aveau din cate stiam, cetatenie dubla.

Insa algerienii au avut niste restrangeri, desi devenisera cetateni francezi, cat privea dreptul de vot in Franta.

Intr-un film documentar – in “Valiza sau sicriul”, sau “La Valise ou le cercueil” -  am intalnit mentionat Decretul Crémier ( asa s-o ortografia, asa sunã insa ), Decretul Cremier din 1945, prin care a fost acordata nationalitatea ( adica cetatenia ) franceza Evreilor.

Cu privire la Referendumurile care au avut loc si care in final au condus la declararea independentei Algeriei in 1962, acestea au fost in numar de trei, si acum am aflat, pentru ca nu imi explicam, eu stiam de un singur Referendum, ultimul, si nu stiam de ce au votat numai francezii din Franta metropolitana, adica continentala, adica Franta din Europa noastra.

Mai intai a fost organizat Referendumul din 8 Ianuarie 1961, prin care poporul francez – si aici, cred ca e vorba de francezii din Algeria, atat francezii proveniti din Franta, cat si algerienii care devenisera francezi – s-a pronuntat asupra dreptului de autodeterminare, in proportie de 75 % ( sau cat mai zice in film, pentru ca si arata ziarele vremii, si mai si zice, si uneori nu intelegem bine, in fine, ideea e ( pentru detalii putem cauta surse mai precise ) ca s-au pronuntat favorabil, pentru autodeterminare ).

Dupa aceea, urmatorul Referendum organizat a fost  in 8 Aprilie 1962, care s-a adresat numai francezilor din Franta ( din Europa ), din metropola adica, si la care francezii din Algeria nu au putut participa, caci au fost indepartati, nu li s-a permis, francezii din Franta au fost chemati sa voteze DA cu privire la autodeterminarea Algeriei, si s-au pronuntat favorabil in proportie de 90 %.

Dupa aceea, urmatorul si ultimul Referendum organizat a fost in 1 Iulie 1962, cand francezii au fost chemati sa se pronunte asupra independentei Algeriei, si s-au pronuntat favorabil in proportie de 99,72 %.

La 5 Iulie 1962, in Algeria, s-a declarat independenta Algeriei si oamenii au iesit toti pe strazi in Alger, deci in capitala.

Dar, tot in aceasi zi de 5 Iulie 1962 in Oran, ( oras si departament din Algeria ) a avut loc un genocid.

Generalii francezi care se revoltasera si alcatuisera organizatia O.A.S. Organizatia Armatei Secrete la 10 Februarie 1961,ofiteri francezi ( si exista, am vazut, un film special pe tema OAS pe youtube, sau Armata Secreta, se numeste )...

Generalii francezi au vrut sa organizeze un putch, o lovitura de Stat, impotriva chiar a generalului de Gaulle ( care a devenit stim si presedintele Frantei ), si au luat, preluat controlul Algerului.

Lovitura de Stat, puciul, sau putch-ul a fost inabusit, infrant.

Cu privire la OAS, se pare ca are o imagine rea, si pentru ca, dupa infiintarea OAS, au fost infaptuite acte grave, criminale, care insa nu au fost organizate, si nici “dispuse” de OAS, deci fara legatura cu OAS.

Cand in filmul documentar “La valise ou le cercueil” spuneau despre OAS si lupta de gherila ( guerilla ), mai si aratau imagini filmate in orase, in teritoriul Algeriei, si pe o pancarta la intrarea intr-o localitate, putem citi numele localitatii, care este : ROMILY.

Dintre generalii OAS unul a fost incarcerat.

In documentarul, un altul, “ Europeni care au ramas in Algeria”, un domn a spus ceva care m-a mirat, daca el a spus, inseamna ca asa a fost, si anume ca in 1970 cand a venit la putere, presedinte al Algeriei, Boumedienne, - acesta era presedintele Algeriei cand am fost noi plecati in Algeria intre 1972-1976, domnul din film, cred ca se numeste dl Guy Bonifaccio, care avea 22 de ani in 1962 cand s-a declarat Algeria independenta, a spus ca, odata cu venirea lui Boumedienne presedinte al tarii, acesta a consolidat socialismul, si ca, NU SE GASEA LAPTE de cumparat in Algeria.

Pe mine ma mira pentru ca noi in Constantine nu stiu sa fi avut probleme cum ca nu se gaseste lapte, niciodata, dar niciodata nu am auzit-o pe mama spunand ca nu se gaseste lapte, ba era, se gasea.

Pentru ca eu, care plecasem destul de foarte micuta in Algeria, si care acasa la Bucuresti beam lapte, parintii mei imi dadeau seara la culcare, obligatoriu un pahar mare cu lapte si imi placea si il beam, am continuat sa beau lapte in Algeria, si mi-a placut si l-am baut.

Ca dovada, in 1976 la Bucuresti, cand am revenit de tot in Romania, schimbasem gustul cu laptele algerian si nu imi mai placea laptele romanesc la gust !

De atunci, din 1976 septembrie, eu am inceput sa beau mult mai putin, mai deloc, lapte.

Si asta m-a tinut foarte multi ani de zile.

Episcopul, Monseniorul Duval, in acelasi documentar, a spus ca dupa Exodul francezilor din Algeria ( in 1962 ), mai ramasesera cred numai 60.000 de crestini, si dintre ei, majoritatea erau protestanti care evanghelizau discret.

Documentarul “Europeni care au ramas in Algeria”, ne prezinta cativa francezi, de cetatenie franceza, dar unii sunt francezi, altii spanioli, care au ramas si traiesc si azi in Algeria.

Ni se mentioneaza cati ani aveau fiecare, in 1962 la momentul declararii independentei Algeriei, si ce s-a intamplat in acel moment cu familia persoanei ramase si azi in Algeria.

Familia acestor oameni ramasi pana azi in Algeria, in 1962 s-a destramat, cel mai adesea, cazul celor mai multi, membrii familiei au plecat, si dintr-o familie a ramas numai un membru in Algeria.

Unii au fost renegati de familia lor, care s-a intors in Franta si i-a lasat in Algeria.

Unii au ramas singuri ( necasatoriti ), altii s-au casatorit cu o algerianca, si, dupa caz, au copii cu ea.

Altii au nepoti in Franta, dar si in Algeria ramasi.

Cativa au ramas in Algeria, in casa familiei construita candva, in trecutul lor, de unul din ascendentii lor, construita demult, de tatal sau bunicul, etc, si au ramas sa locuiasca in casa in care au locuit ascendentii lor, si ei, pana azi.

Sunt destul de foarte putini, si odata cu ei, se sterg, dispar si europenii din Algeria.

Desi, nu se stie ce va aduce viitorul in plan international.

Nu se stie ce va fi maine, si cum va evolua societatea care se mondializeaza.

La ora actuala, asupra algerienilor apasa poveri.

Se pare ca ei nu pot avea proprietate personala.

Un european a spus ca el nu vrea sa isi ia cetatenia algeriana, pentru ca, daca o obtine si devine cetatean algerian, atunci nu mai are voie sa trimita banii castigati de el in Algeria, in Franta la rudele lui.

Deci acesti oameni, europeni, au ramas cu cetatenie franceza si sunt cetateni francezi.

Multi – nu stiu daca toti  - s-au nascut in Algeria, asa incat auzim mereu in documentarele despre Algeria, ca francezii, europenii, spun ca Algeria este tara mea.

Si, intr-adevar, sunt oameni nascuti in Algeria si care au crescut in Algeria si au trait in Algeria si nu au vrut sa plece in Franta.

Ei spun pe buna dreptate “Algeria e tara mea”.

Unii dintre acestia, dar pentru o perioada relativ scurta de timp, au plecat in Franta, unde insa nu le-a placut sa ramana si imediat, adica repede, s-au intors in Algeria, unde au ramas.

O frantuzoaica a spus, intr-un documentar ( in “valiza sau sicriul” ? ) ca “Franta e patria mea [ si ] Algeria e tara mea.”

Dar e singura pe care am auzit-o ca spune exact in formula in care a spus mai sus.

Ceilalti toti zic “Algeria este tara mea”.

Spaniolii povestesc si ei, ca, desi sositi in Algeria, ca si francezii, ei au avut restrangeri de drepturi, in raport cu francezii, astfel, francezii puteau fi coloni, si cumpara pamant ( cultivabil, sau poate se putea si necultivabil ) in concesiune, insa spaniolii veniti din Spania, intr-o prima etapa, nu au avut voie ca francezii sa cumpere pamanturi in Algeria.

A mai trecut timpul si, in a doua etapa, mai tarziu, peste ani si ani, spaniolii au avut voie sa cumpere proprietatile francezilor, mai ales au cumparat cand unii coloni francezi au clacat, nu au suportat greutatea muncii campului, agricultura in Algeria fiind greu de facut.

Acestia din urma au vandut spaniolilor si au plecat din Algeria, in Franta.

Ei bine, dupa 1962, an cheie, am de cotitura in viata Europenilor care au trait in Algeria si care au fost denumiti Pieds Noirs sau Picioarele Negre, unii dintre acesti europeni s-au intrebat cum vor fi intampinati daca se vor intoarce in tarile din Europa ?

Asa explica cei care au ramas pana azi in Franta, ca le-a fost teama, nu au stiut cum vor fi primit, ce ii poate astepta.

Altii insa si-au pus aceeasi problema si au plecat insa din Algeria, dar nu in Franta.

Asa se face ca unii francezi de origine, care au stat in Algeria mult timp, in 1962 s-au dus si au ramas stabiliti in alte tari, precum : in Spania, in orasul Alicante, s-au stabilit mai ales oranezii, francezii care locuisera in Oran, peste 50 de mii de francezi oranezi locuiesc si azi in Alicante, in Spania.

In documentarul “Des Européens  restés en Algérie » ( Europeni ramasi in Algeria ) spune la inceput ca 800.000 ( opt sute de mii ) s-au imbarcat pe vapor in 1962 si au plecat din Algeria.

Vreo 200.000 de Pieds Noirs au ramas in Algeria in 1962 si se aflau acolo la sfarsitul anului 1962.

Nu toti au plecat ( deci ).

Foarte multi francezi insa, si ar trebui facut totalul, au fost ucisi, pe toata durata coloizarii Algeriei, in razboiul de 8 ani din Algeria, si in alte acte si actiuni criminale, din partea algerienilor, care faceau represalii.

De pilda o data, algerienii au vrut sa ridice steagul algerian pe o Primarie cred, si francezii l-au dat jos. Algerienii au decimat populatia franceza dintr-o localitate, in chip de represalii, i-au omorat pe toti, brusc, au dat navala in casele lor peste ei toti.

Deci, intre 1830-1962 trebuit stiut cati francezii au fost omorati, chiar si in actiuni ale Statului francez din Franta, cand francezii din Algeria, obisnuiti de “secole’ ca Algeria e tara lor, si totusi, de generatii chiar devenise si era tara lor, deci nu e de mirare ca ei asa spuneau ca este, si Statul Francez i-a reprimat nemilos, de la un moment incolo.

Momentul a fost se pare, ridicarea la putere a generalului De Gaulle.

Care a fost favorabil Algeriei, si poate ca si-a dat seama ca a venit vremea ca Franta sa cedeze Algeria.

Totusi, el nu le-a spus asa ceva, direct, francezilor din Algeria.

El a venit in Algeria si a fost aclamat, a tinut un discurs aplaudat si asteptat de francezi si de multi algerieni veniti  si adunati sa il vada si asculte, care, cei veniti, doreau o Algeria Franceza, si de Gaulle a spus si a fost super-aclamat :

JE VOUS AI COMPRIS !

Punctuat in tonul vocii, accentuat, vorbit raspicat, calm, de la tribuna sau balcon, de unde rostea.

V-AM INTELES !

V-am inteles ca vreti o Algeria Franceza.

Si vizita lui de Gaulle atunci s-a terminat in consensul general, cum ca si de Gaulle e de acord cu o

ALGERIA FRANCEZA.

Da.

Numai ca la scurt timp dupa aceea, in Franta, de Gaulle a inceput usor, usor, sa tina discursuri in favoarea cedarii Ageriei, in favoarea independentei Algeriei.

Atunci, si francezii din Algeria au avut dreptate, mai intai le declara ( exista filmarea, a fost un eveniment ! ) JE VOUS AI COMPRIS ! – aplauze de bucurie, de bucurie !

Si oamenii avea jos, in piata, pancarte pe care scrie ALGERIA FRANCEZA.

V-AM INTELES  ! – a declarat calm, aprobator, generalul De Gaulle.

Apoi, el a plecat, s-a intors in Franta.

Din Franta a inceput sa tina discurs pentru independenta Algeriei.

Normal ca francezii din Algeria nu mai stiau ce sa priceapa.

Si asa fiind, francezii au organizat, au incercat actiuni pentru preluarea controlului Algerului, Algeriei, pentru ca Algeria este tara mea !

Deci : cum sa plec de aici, din tara mea ?

Logic, asa suna.

Desi sistemul colonial instituit a avut inegalitati politice, sociale si juridice ( firesc, legea e la temelia Statului ) pentru algerienii de origine algeriana.

Totusi, au fost algerieni care au vrut o Algeria franceza.

Au fost algerieni, numitii “harkis”, care au luptat cu Armata Franceza pentru Franta si Algeria Franceza.

Nationalistii i-au omorat pe toti acesti harkis, barbati algerieni fideli republicii Franta, pe toti, desi acesti harkis erau numerosi !!!!!!!!!!!

La fel cum, nationalistii algerieni i-au omorat pe toti musulmanii algerieni care au fost prieteni, sau de partea francezilor de origine franceza, sau a europenilor din Algeria, si i-au ucis fara mila.

Am mai luat cateva notite, dar intorc foile pe toate partile cand scriu, pentru a gasi, din ce documentar anume am extras cutare, sau cutare informatie.

Am sa continui sa ma uit la documentare, si mai scriu ce mai aflu si ce mai reusesc sa notez.

Oricum Povestea colonizarii Algeriei este lunga si a cunoscut, firesc, multe etape, razboiul cel de 8 ani, dar si lupte, atacuri imprevizibile, reprimari ale manifestatiilor, cum a fost cazul la Bab-El-Oued, genocidul din Oran din 5 iulie 1962.

Francezii de origine franceza, unii au fost prinsi, si DATI DISPARUTI.

Deci pentru ca avem nevoie de statistici, e normal, trebuie sa stii soarta oamenilor, s-au facut statistici cu numarul francezilor, europenilor decedati, ucisi, dar unii au fost DATI DISPARUTI.

Dintre cei dati disparuti si care au si disparut, care a fost soarta lor ?

Individual nu se stie,

Insa, « global », ceea ce se stie este ca au fost prinsi, rapiti, si dusi sa munceasca – prizonieri cum ar veni – in minte, sau in case particulare ascunse, sau tinuti in inchisori ascunse.

Desi se pare ca autoritatile franceze au fotografiile acestor francezi disparuti, insa nu s-a mai stiut nimic niciodata de soarta lor.

O frantuzoaica de pilda, intr-un film, spune – azi a imbatranit si ea, imbatraneste – ca nu e zi sa nu se gandeasca la tatal ei, care a disparut in 1962 in Algeria, ea reusind sa se intoarca in Franta unde e si azi.

Un francez a evadat dintr-un loc unde au fost dusi in camioane, intr-o mina, unde nu li se dadea nici apa sa bea, a incercat de 3 ori sa evadeze, a fost prins si pedepsit rau, a treia oara, riscandu-si viata, a reusit, a evadat, insa cu ochii arsi !!

A mers pe jos, drept inaintea lui, pana a cazut lesinat de sete, de epuizare.

A fost gasit de niste Pieds Noirs, care l-au luat si imbarcat pe un vas si au plecat direct in Franta cu el.

Asa a ajuns inapoi in Franta, francezul.

Insa in Franta, dupa toate torturile suportate pentru a evada, si torturile din mina unde lucrase, a fost preluat de autoritatile franceze, cred ca el fusese militar, si i-au reprosat tradarea, cica a tradat ( fusese rapit cu alti europeni si francezi, de algerieni in 1962 ! ), si au inceput sa il interogheze, cred ca l-au si inchis si poate l-au torturat si francezii, oricum a primit niste “pedepse” si de la francezii din Franta.

Francezii din Algeria, repatriati in Franta in 1962, cu chiu cu vai, au spus ca Statul Francez nu face nimic pentru ei, pentru disparuti, si nu numai.

Au plecat  cu o valiza si un sicriu.

Au plecat la propriu cu o valiza.

Si cu un sicriu, au plecat in sensul ca ei cam toti aveau cel putin un parinte, o ruda ucise in Algeria, deci fara rudele lor.

Pana in ziua de azi, nimeni nu ii baga in seama.

Ba, li s-a spus sa fie cuminti, sa stea cuminti, in Franta, adica cum ar veni sa nu fie ca in Algeria. Asa li s-a vorbit.

Rudele moarte, sau disparute, au ramas moarte si disparute.

Cum spun unii azi, am plecat cu valiza, azi am ramas doar cu sicriul.

Femeile algeriene au vrut sa linseze, si au si linsat femei franceze, in Algeria, in 1962, pe sub rochiile lor, felul acela in care se imbraca ele, algerienele aveau un cutit sau un briceag, se pare ca au linsat concret algeriene.

In actiunile de gherila, in represalii, in atacuri si hartuiri, de-a lungul timpului, in Algeria, cei care nu au fost ucisi, au fost batuti crunt, au ramas fara picioare, chiar copii fiind, fara o mana, fara un brat, cazul femeii care spunea ca o algeriana vroia sa o linseze.

Si aceea nu glumea.

Ca sa plece cu vaporul in 1962, francezii au dormit in port trei zile si trei nopti ( in fine au dormit noaptea, au ramas ziua, zi si noapte ), continuu, fara sa se spele, fara sa manance, pe locurile de langa chei, si cand a venit vaporul, sau cand au fost bagati in seama, dormeau pe jos, copiii pe jos, pe valiza lor, unii si-au luat maxim, o masa de lemn, un scaun, maxim, au parasit totul, si-au lasat casele, cu tot ce aveau in ele.

De pe vapor cineva a aruncat de la inaltimea vaporului, cu biletele, pe fiecare era un numar, francezii jos alergau sa prinda un biletel, era biletul lor de imbarcare !

Asa au prins un loc pe vapor si au plecat !

******

08/04/2016 14:43:39, Bucuresti, Romania

*****

Olivia 8 avril 2016 Documentare Algerie la dechirure.doc
76K