Subiect: Salut! Mici intamplari din Algeria 1972-1976, Berceni iunie 2003, le 7 Avril/Aprilie 2016

Subiect: Salut! Mici intamplari din Algeria 1972-1976, Berceni iunie 2003, le 7 Avril/Aprilie 2016

olivia maria MARCOV <...>

---

Salut! Mici intamplari din Algeria 1972-1976, Berceni iunie 2003

---

olivia maria MARCOV <...>     7 aprilie 2016, 17:25

Către: ..........

---------- Mesaj redirecționat ----------
De la: olivia maria MARCOV <...>
Data: 7 aprilie 2016, 17:22
Subiect: Salut! Mici intamplari din Algeria 1972-1976, Berceni iunie 2003
Către: ...........

Salut,

Trebuie sa recunosc ca filmul despre Raymond Leyris m-a bulversat si m-a scos din ritmul meu senin de rugaciuni si Mesaje ale lui Isus si ale Fecioarei Maria.

Am sa va povestesc cateva mici intamplari din anii pe care i-am petrecut cu parintii in Constantine, intre 1972-1976 :

Totusi, inainte de a incepe am sa va spun ca, asa, ca o Completare la emailul meu despre Coincidente olivia/asasinarea lui Raymond Leyris, as vrea de fapt sa aduc acum niste precizari :

Am scris despre acea infirmiera din seara zilei de 19 Iunie 2003, si noaptea de 19 spre 20 Iunie 2003, cand din pacate, "m-am trezit" inchisa, incuiata intr-un salon mai mult intunecat cu alte..., erau inca una, doua, trei persoane, femei, in afara de mine, si in rest, intre noi erau paturi de spital goale, era liniste.

O fata se afla acolo pentru ca se drogase cred, nu vreau sa spun ca bag mana in foc, dar ea m-a rugat o data sa bat in usa, sa i se deschida pentru ca ar fi avut un dus...da, eu, nefiind in tema, nu stiu ce dus, de facut, sau tratament.

De fapt, nu stiu daca ea a sus dus, sau tratament, dar langa salon se afla o incapere cu w.c., si separat se vedea usa deschisa de la o incapere "lipita" de incaperea mica cu w.c., unde se zarea un dus.

O alta fata, o tanara, era lauza, adica nascuse, poate ca dupa ce nascuse isi respinsese copilul, nu ii cunosc povestea, toate aceste persoane aparent fusesera bine de tot sedate si nu se auzeau si nu miscau, facuse o criza, poate cam nu prea usoara, si ajunsese acolo, de altfel sotul ei, tanar si el venise la ea, in acel salon, cateva clipe, sa o vada, ii lasase o sticla de suc.

Fata insa, la un moment dat, s-a trezit - atat cat putea, date fiind conditiile obiective de "trai" in Salonul de la etajul 1, de la Camera de Garda a spitalului de psihiatrie "Obregia", cu sediul in Berceni, Bucuresti, si a inceput sa ia in maini sticla de suc, si sa o zgaltaie bine, tare, si mai tare, tot mai tare.

Sigur, cand vedeai asa ceva, mai degraba iti spuneai ca era in stare de soc.

Insa, infirmiera a intrat, pentru ca, in primul rand cred ca se auzea afara zgomotul produs intr-un Salon in care era liniste cu cateva clipe inainte, si s-a dus la ea si a legat-o, cu un fel de "franghii" confectionate mi se pare din bucati de cearceaf, sau de tifon, a legat-o fedeles, de tablia patului, care era din fier, din metal, patul acela ingust de spital, si cum a legat-o pe lauza /

A legat0o de gat, da, de gat, si inca cam strans, incat nu putea misca capul deloc, si de fiecare mana, la inchietura mainii, si de picioare, era complet imopbilizata, sau era RASTIGNITA, si CU GATUL LEGAT STRANS DE PAT, de tablia de la capul patului.

Asa de bine, ca nici la w.c. nu i-au dat voie.

Dupa ce a legat-o, m-am dus langa ea, pentru ca mi se rupea sufletul cand vedeam asa o barbarie, din moment ce Psihiatria dispune de sedative, si dispune ( desi medicatia psihiatrica nu este buna, este nociva, si poate concret afecta centrii nervosi din creier si poate distruge creierul, in mod normal, in functie de medicament, doctorii trebuie sa stiu care e efectul produs de un medicament sau altul, asupra pacientilor ! ), cum sa o lege ?

M-am dus langa patul ei, si m-am asezat si vroiam sa o consolez, mi se parea asa de singura, era singura si amarata, si eram sigura ca are o Poveste si ca a suferit, eram sigura, si asa a fost.

Mi-a povestit chiar ea.

I-am luat mana si, la inceput nu a spus nimic, tacea, apoi mi-a spus ca o dor mainile, si era legata tare, cred ca nu ii mai circula bine sangele prin artere si vene, desigur apoi a vrut sa o mai dezleg, ceea ce nu puteam face.

I-am spus ca va trece, ca inteleg ca sufera, dar totul trece, o sa treaca, o sa fie bine.

Si fata a inceput sa fie atenta la mine, si sa nu mai fie atenta la suferinta ei groaznica din clipa aceea, si asa, mi-a spus ca mama ei nu o iubise, nu o iubea, nu o crescuse cu afectiune deloc.

Si ea la randul ei, acum, nascuse.

Am ramas pe marginea patului ei si o tineam de mana, nu prea strans, ca o durea, ci cu atentie, cu grija, imi era asa de mila de ea, si de mine, si ma gandeam ce viata putem avea, cat de imprevizibila !

Si a intrat infirmiera, cand era liniste ( usa salonului avea o "usita" decupata, o "ferestruica", sau nu avea ? avea ? ) si "draguta" de infirmierea, vreau sa va spun ca eu nu inteleg firea sau caracterul unor persoane, care te surprind in unele imprejurari insa.

De ce spun asta ?

Infirmiera aceea, in primul rand, pesemne asa e regula acolo la spital, sau duc lipsa ( de halate albe ) nu era imbracata in halat alb.

Purta un pantalon, poate trei-sferturi, genul "bermuda", si purta o bluza din material din acela "patat" verde inchis si mai deschis, exact cum au uniforma Militarii, Armata, bluza ei era din acelasi material confectionata, i-am uitat insa croiala.

In salon lumina era..., direct spus o lumina chioara, abia distingeai, nu era o lumina puternica, nici macar una normal de buna.

Infirmiera a intrat si mi-a spus, draguta femeie, ce caracter, este incredibil, mi-a spus sa ma duc in patul meu, nu puteam adormi in acea seara si noapte, va dati seama la ora 19h00 am ajuns la camera de Garda si cam, maxim 30 de minute mai tarziu, sau poate cel mai tarziu la ora 20h00 ( nu era insa ora 8 seara cred ), m-am trezit incuiata, ca asa a dispus domnul doctor psihiatru.

Nu am avut voie cu nimic la mine, geanta mea a ramas la parintii mei, si o asistenta - eu am crezut ca e o doctorita - caci langa doctorul de la Camera de Garda mai erau 2 femei, cred ca aceasta infirmiera ? si asistenta, o asistenta inalta, solida, cu pielea alba, cu parul castaniu-negru, la Camera de Garda era aceeasi economie de lumina si nu vedeai prea bine, sau prea mult, in fapt, nu stiu daca aprinsesera lumina la ora 19h00, pe 19 iunie 2003, intr-o seara superba, calda, senina de vara ?!

Insa asistenta mi-a spus, cand am scos din geanta mea un siret ( asa il cumparasem, va explic ce era ), negru, pe care era un Medalion Oval, pe fiecare parte a medalionului, sub un strat de lac, erau si se afla si azi : Isus, si Isus arata Inima Sa Preasfanta, si pe partea opusa, Fecioara Maria si Inima Ei Imaculata.

Il cumparasem de la libraria Sfantul Iosif, din Bucuresti, mai demult si unde mergeam il luam cu mine.

Aveam si o bratara-matanii, cu Crucea, la capatul bobitelor rotunde-mataniilor si poate ca mai aveam ? un alt astfel de obiect religios.

Asistenta mi-a spus, vazand ca le bag in buzunarul de la spatele pantalonilor, niste jeansi, blugi alb-bleu, ca mai bine nu le iau cu mine, ca acolo nu sunt bine vazute, totusi spunea asta in prezenta chiar a doctorului psihiatru care era in fata mea, la biroul sau, la masa lui, ca birou nu era cred acea piesa de mobilier, si spunea asta in fata lui, el tacea, eu am tacut, dar mi-am luat obiectele religioase cu mine.

In general, eu FARA ISUS NU MERG NICAIERI.

Isus e cu mine, fie la gat, la mana, fie in geanta, sau undeva se afla, de pilda in acea seara, in buzunarul blugilor mei.

Si atat.

Nimic, NIMIC ALTCEVA NU AM AVUT.

ma luasera de acasa, aveam pe mine o bluza neagra ( costase scump, eleganta ) de la Steilman, blugii frumosi, eleganti, si pantofii negri in picioare, gen balerini, deci fara toc aproape deloc, pantofi din piele intoarsa neagra, aveau in fata o fundita neagra, din panglica neagra care in mijloc avea un "rotund" auriu, "centrul" funditei. Atat aveam pe mine, si dessous-urile, sutienul si slipul, ciorapi nu, caci era vara.

Si deci, infirmiera intrand, mi-a spus sa plec in patul meu, la locul meu - SE VEDE TREABA, - ca dupa unii, - CA ACELA IMI ERA LOCUL, PATUL DE SPITAL DE LA BIETII SUFERINZI PSIHIC - si, culmea, a mai spus si ca, daca nu stau "cuminte", iar eu eram asezata pe marginea patului fetei rastignite, si nu miscam, o tineam usor de mana, daca nu sunt "cuminte", ma bate, imi da bataie !!!

Imi spunea "si tu olivia", si nu ma supara deloc si niciodata familiaritatea, dar ma gandeam ca a tinut minte numele meu si oare asa este, defel, familiara cu oamenii internati ?

Insa m-a socat ca a spus ca ma bate, sau imi da bataie.

Situatie urata, grava si penibila, peste toate.

Da.

Si acum, dupa externarea mea in cursul zilei de 26 Iunie 2003, a venit tata sa ma ia, si apoi am luat un Taxi si am ajuns acasa, unde astepta mama, care nu a fost multumita ca m-am intors !

Au trecut niste zile, si era deci aceeasi vara...

Intr-o zi, mergand la statia de la Piata Moghioros, de tramvai 41, directia spre cartierul Crangasi, unde locuia si avea cabinetul de avocat, o prietena, fusese procuroare de sedinta, devenise avocata, si m-am dus la ea, sa ii povestesc ce mi s-a intamplat.

In statia de la Piata Moghioros, cand traversez spre statie, in fata mea, infirmiera.

Din noaptea de 19/20 iunie 2003.

Imbracata in pantaloni trei-sferturi de culoare deschisa, beige, un beige deschis, defel ea avea piele bruna, si tenul ( fata ) si corpul, avea o piele inchisa la culoare, ochi caprui, parul tuns scurt, "maro", castaniu-maro, nu cred ca era roscata ( vospita ? ).

Avea pielea mai bruna, mai inchisa, decat am vazut-o in filmul documentar pe Viviane, fiica rasposatului, ucisului, bietul om ! Raymond Leyris, Viviane si surorile ei nu au pielea alba, ci mai inchisa putin la culoare, insa infirmiera despre care va povestesc acum era mai bruneta.

De asemenea nu avea nasul asa mare, lung, ca al Vivianei.

Insa, ochii, expresia fetei, atentia, cand astepta intrebarea realizatorului filmului, - ai Vivianei, daca ati vazut-o acasa la ea, la masa, asezata pe un scaun, Viviane, deschide ochii mari, si se concentreaza la intrebarea realizatorului documentarului "Raymond et les Juifs de Constantine", in aceasta ipostaza a Vivianei, mi-a venit in minte chipul infirmierei din 19/20 Iunie 2003.

Poate ca infirmiera aceea era ea insasi evreica, si atunci, aducea, semana cu Viviane, care dupa tata cel putin, este evreica.

Apoi, v-am mai mentionat in alt e-mail, pe infirmiera sau poate alta femeie, totusi, eu cred ca era chiar infirmiera de la spital, am intalnit-o in Biserica Sfanta Parascheva de la Razoare, din Drumul Taberei sector 6.

Si nu era nimeni in Biserica, si ea a venit pe langa mine si langa mine, si parca tot timpul, ca si in statia tramvaiului 41 din Drumul Taberei, parca tinea mortis sa fie cu mine, langa mine, in prezenta mea, dar concret tacea, nu imi adresa cuvantul.

Asa incat nu am inteles bine, oare ce doreste.

Desigur, pe mine in Biserica de la Razoare, ganditi-va putin cat m-a uimit, stiind ca in noaptea de 19/20 Iunie 200, mi-a spus ca ma bate, imi da bataie, daca nu trec la locul meu, in pat, am ramas PERPLEXA, dar PERPLEXA, vazand o femeie cu o astfel e personalitate si educatie si caracter, ca, v-am spus, ce credeti ca a facut ?

S-a uitat ea la mine, cum ma inchin la icoana lui Isus, a Maicii Domnului cu Pruncul, acelea de pe usile care duc la sfantul altar,, s-a uitat, eu nu am facut nimic special, nimic deosebit.

BRUSC, DiNTR-O DATA,  O VAD pe femeia aceasta, "infirmiera", cum ingenuncheaza cu o figura, un chip, cam speriat totusi, cam ravasit, mai degraba speriata, oricum nu era in apele ei, asta clar nu era ! - si cum incepe si SE INCHINA, SI ISI FACE CRUCI PESTE CRUCI, in fata LUI ISUS CRISTOS si apoi incepe sa susoteasca, dar destul de tare, cum ca, "Iarta-ma", si iar se inchina la Isus, si spune "ca [ fata ? ] asta nu e vinovata !"

Va dati seama perplexitatea mea ?!

Poate cand ajung in fata lui ISUS, oamenii ca ea, care altfel te si ameninta cu bataia, se inchina ca cei mai EVLAVIOSI, PIOSI, CUCERNICI OAMENI.

In seara aceea, noaptea mai exact din 19/20 iunie 2003, dupa aceea, a intrat asistenta inalta, cu pielea alba, si parul negru vopsit, si putin lungut, o femeie-zdrahon, inalta, carnoasa, avea masa grasa, tesut adipos din plin, si i-a facut o injectie puternica FETEI RASTIGNITE.

va spun era RASTIGNITA.

Puteti crede ?

La Bucuresti in 2003, intr-un spital ? fie el si de psihiatrie ?

Au tinut-o insa rastignita.

Am intrebat-o pe asistenta cea inalta : "O sa se faca bine ?"

Si ea, pe un ton optimist, mi-a raspuns : "Da, sigur ca da".

Am vrut sa o intreb daca se va vindeca, nu numai de criza ei de lauza, de femeie care nascuse, ci SI DE CLIPELE DE RASTIGNIRE PRIN CARE TRECEA.

Voi, ce credeti ?

Am colegi psihologi, terapeuti, juristi, oameni cu multa stiinta si carte.

VOI, CE CREDETI ?

Am verificat e-mailul meu anterior despre "Raymond Leyris, asasinatul sau si Coincidente Olivia", il gasiti corectat, "adaugit", precizat in fisierul pe care scrie "copie", dar in acel fisier am trecut initialele numai ale doctorilor psihiatri, si ale dr. C.T.D. si am extras mici fraze.

Vedeti cele 2 fisiere.

2 atașamente

        Olivia 5 avril 206 Cazul Raymond Leyris Constantine si coincidente Olivia copy.doc
96K

                                                                                                                                      

        Olivia 5 avril 206 Cazul Raymond Leyris Constantine si coincidente Olivia.doc
91K