Nelinistea
Dreptului ( 2 ), Teoria Generala a
Dreptului
Dreptul are
motive de neliniste si pentru simplul fapt cã închisorile sunt ticsite de
infractori apartinând straturilor inferioare ale societãtii, care au furat, au
violat, au talharit sau au comis alte infractiuni marunte.
Elitele nu au
reprezentare în puscãrii !
Nu pentru cã
acestea nu ar comite infractiuni, ci pentru cã organele speciale ale Statului
nu vor, nu pot sau nu stiu sa descopere infractiunile savarsite de acestia.
Infractorii
care actioneazã în lumea afacerilor ajung în instantele de judecatã, în cazuri
rarisime si extreme.
Contrabandistii,
traficantii, delapidatorii si autorii evaziunilor fiscale au sanse infinit mai
mari de a-si rezolva cazul în afara tribunalului, decat hotii marunti si
criminalii de rand.
Dreptul are si
alte numeroase motive de neliniste...
Le receptionãm
zilnic si ne întrebãm cum va reusi DREPTUL sa fie drept, pentru fiecare dntre
noi si pentru toti laolaltã.
Printre termenii
care au aparut in ultimii zece ani din [ in ] vocabularul curent este si cel de
“legalitate”.
Notiunea inseamna
respectarea legii, in sens general.
Gaius definea
legea ca fiind “ quod populus romanus iubet atque constituit “, adica “ceea ce poporul roman porunceste si randuieste”.
Cele mai importante
masuri ale Statului in domeniul economic, social, cultural si al ocrotirii
drepturilor si libertatilor democratice imbraca forma legilor.
Respectarea
legii exprima atitudinea cetatenilor, a organelor de Stat, a organismelor
sociale si organizatiilor de orice fel fata de actele normative in vigoare,
fata de normele juridice.
Un ministru în
functiune afirmã intr-o Conferinta de presa ca “desi este proastã si nu ne
favorizeaza, Legea proprietatii publice nu va afecta procesul...”.
De fapt, nu
este singura persoana care afirmã despre o lege cã este proastã.
Norma juridicã
are un caracter general, impersonal, si nu poate, oricat de perfecta ar fi
exprimare ei, sa cuprinda toate situatiile posibile care apar in viata.
Poate cã o lege
este proastã, dar este lege.
O lege este
durã, dar este lege.
Respectarea
normelor de drept constituie o conditie necesara pentru realizarea prevederilor
dreptului si pentru crearea ordinii de drept.
Nici un tip
istoric de Stat, nici un sistem de Drept nu se poate lipsi de respectarea
prevederilor care exprimã vointa de Stat, care fixeaza masurile principale ale
Statului in conducerea vietii economice, sociale, culturale, etc.
Daca un ministru
declarã in mod public ca o lege este proasta, cum mai poate – acelasi ministru
– sa ceara respectarea acesteia de catre sbordonati, de exemplu ?
Legalitatea se
referã atat la procesul de elaborare, cat si la cel de aplicare si realizare a
normelor juridice.
O cerinta a
legalitatii este si respectarea ierarhiei actelor normative, in special respectarea
suprematiei legii.
Ori,
legislatia ultimilor ani este parazitatã de o multime de instructiuni, norme
metodologice, ordine si alte asemenea acte care, contrar principiului
suprematiei legii statuat in Constitutie, sunt emise cu depasirea competentei,
adauga la lege sau sunt contrar prevederilor legii.
Asadar, in
practica se constata o inversare a ierarhiei actelor normative, pe primul lor
fiind plasate instructiunile de aplicare si nu legea.
Este adevarat
ca astfel de acte pot fi atacate in Justitie, dar sunt putine persoane – fizice
si chiar juridice – care isi pot permite sa cheltuiasca bani si sa astepte mai
multi ani pentru
ca instanta judecatoreasca sa anuleze un act emis in dispretul legii.
Astfel de
manifestari nu sunt izolate.
Inregistram o
atitudine qvasigenerala de lipsa de respect fata de lege.
Locul legii, ca
act normativ elaborat de Parlament, este luat de sutele de ordonante si
ordonante de urgenta emise de Guvern, cea mai mare parte a acestora adoptate in
graba sau chiar la.... la comanda unor organisme internationale.
Este firesc ca
DREPTUL sa fie nelinistit.
Extras din cursul universitar Teoria Generala
a Dreptului, Profesor
universitar Dr.Costica Voicu, Ed.Lumina
Lex, Bucuresti, 2002.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu