Dimensiunea Sociala a Dreptului, Introducere in Drept ( sau Teoria Generala a Dreptului )

Dimensiunea Sociala a Dreptului, Introducere in Drept ( sau Teoria Generala a Dreptului )

Alãturi de dimensiunea istoricã pe care am prezentat-o in paginile anterioare, dimensiunea socialã a Dreptului implicã o analizã specialã.

Aceastã analizã se referã la locul Dreptului si al realitatii juridice in societate, precum si legaturile acestora cu celelalte componente ale societatii.

Spunem cã Dreptul este un produs al societatii.

Normele juridice intervin în organizarea si desfãsurarea tuturor proceselor din societate, de la cele mai simple la cele mai complexe.

Dreptul, prin toate ramurile sale, este interesat de fiecare act al vietii noastre cotidiene.

Libertatea noastra, a oamenilor, este deplinã numai daca nu afecteaza libertatea semenilor nostri.

Dreptul este materializarea tensiunii interioare a societatii, a nelinistilor ei, el este remediul sau solutia la o stare psihologica a societatii.

El este expresia vietii din societate.

Oamenii pot avea ordine fara libertate, dar nu pot avea libertate fara ordine.

Dreptul este instrumentul in substanta caruia se intalnesc in corelatie necesara, drepturi si indatoriri ale oamenilor.

Raporturile simple si complexe, care se stabilesc si se deruleaza intre oameni, trebuie sa aiba ca suport legea, astfel cã ordinea in societate sa fie asigurata.

Dreptul intervine, este prezent, in situatii care, la o simpla privire, ni se par banale.

De exemplu, intrand intr-o librarie si cumparand o carte, cetateanul cumparator se aflã intr-o situatie juridica.

Intre el si vanzator intervine un contract de vanzare-cumparare a unui obiect ( carte ), un contract care presupune drepturi si obligatii reciproce intre cele doua parti ale contractului.

Exemplul dat este un exemplu real, el face parte din ceea ce numim realitatea juridica.

Realitatea juridica este o componenta, o secventa, a realitatii sociale.

Realitatea juridica are in componenta sa urmatoarele :

1.     constiinta juridica,

2.     Dreptul si

3.     relatiile juridice ( ordinea de drept ).

( 1 ) Inainte de a fi o realitate normativa, adica de a fi o suma de norme juridice elaborate pentru a reglementa un domeniu anume al realitatii sociale, Dreptul este o stare de constiintã.

Aceasta inseamna cã, inainte de a se elabora o Norma Juridica referitoare la o anume situatie concreta, aceasta situatie este trecuta prin constiinta legiuitorului, care analizeaza, evalueaza si valorizeaza acea situatie, dupa care elaboreaza efectiv norma sau normele juridice corespunzatoare.

Constiinta juridica a legiuitorului este o constiinta specializata, pentru cã existã si o constiintã comunã, respectiv a poporului.

Constiinta juridica, in cele doua forme, ni se infatiseaza ca un receptor si ca un tampon.

Considerãm constiinta juridica drept receptor, pentru faptul ca aceasta primeste semnalele, mesajele pe care le emite societatea.

Semnalele si mesajele sunt sistematizate si analizate.

Rolul de tampon al constiinte juridice se materializeazã în capacitatea de a opri, de a bloca calea spre reglementare juridicã, spre elaborarea de norme juridice, a unor aspecte, probleme, situatii impuse în mod nejustificat de unele forte ale societatii.

Cu alte cuvinte, Dreptul nu poate sa elaboreze norme juridice orbeste, cedand presiunilor ce se exercitã de unii factori artificiali, de grupuri de presiune, sau grupuri de interese ce pot fi manipulate de forte ce au interese contrare principiilor Dreptului.

Constiinta juridica este ajutatã sã se manifeste în deplinãtatea atributelor sale, de constiinta omului, privit ca individ, ca actor pe scena realitatii juridice.

Constiinta individului se deruleaza pe trei vectori principali :

1.     cognitiv,

2.     actional si

3.     cultural-axiologic ( valorizator ).

Omul desfasoarã o permanentã activitate de cunoastere rationalã a realitatilor, incercand sa descifreze, sa dezvalue structura intimã a acestei realitati.

In procesul de cunoastere, omul conferã constatarilor sale anumite semnificatii, le dã acestora o valoare.

Omul, privit ca individ, are asadar preferinte fata de unele sau altele dintre elementele, pe care le constatã in realitatea pe care o supune propriei cunoasteri.

Valoarea unui lucru, unei situatii este validatã de o comunitate umanã.

Valorizarea se constituie, nu la nivelul individului, ci la nivelul colectivitatii.

Valorizarea rãsare din actele de preferintã individualã.

Valorile ii obligã pe indivizi sa coopereze, ii integreaza in societate, fiind in cele din urma factori care provoaca oamenii sa creeze, sa actioneze, sa cunoasca mai profund domeniile respectivelor valori, si sa anticipeze evolutia acestora.

Dreptul, prin normele juridice elaborate ii infatiseaza omului valorile pe care le apara, si implicit valorile pe care omul trebuie sa le respecte.

O primã categorie de valori sunt cele general-umane, care raspund unor nevoi si aspiratii universale ale tuturor oamenilor, pe care acestia le-au pretuit in intreaga Istorie ( viata, proprietate, sanatate, etc. ).

Existã, de asemenea, un sistem de valori pentru fiecare comunitate umana, care se pot modifica si ierarhiza pe firul evolutiei istorice, in functie de criteriile de valorizare care opereaza intr-o anumita epocã si intr-o anumitã comunitate.

( 2 ) A doua componenta a realitatii juridice o constituie DREPTUL privit ca sistem de reglementari si institutii.

Este, in fond, substanta concreta, continutul realitatii juridice, componentza lui materialã, palpabilã.

Aici gãsim norme juridice apartinând tuturor ramurilor si subramurilor Dreptului ( Drept constitutional, Drept penal, Drept civil, Drept administrativ, Drept comercial, etc. ).

Aici identificãm institutii juridice reglementate prin norme juridice :

-         institutia proprietatii,

-         a familiei,

-         a casatoriei,

-         a persoanei juridice, etc.

( 3 ) A treia componenta a realitatii juridice o constituie RELATIILE JURIDICE, care cuprind raporturile juridice si situatiile juridice, cele care probeaza, dovedesc, eficienta Dreptului.

In acest segment, regãsim raporturile în care oamenii ( ca indivizi sau comunitati umane ) participã în calitate de subiecte de drept, valorificandu-si sau aparandu-si, pe cale legala, interesele si drepturile.

Aceastã componenta mai este denumita si ORDINEA DE DREPT, care poate fi definita ca rezultat al desfasurarii raporturilor juridice, in deplinã conformitate cu prevederile legale.

Ordinea de drept este consecinta, finalitatea derulãrii armonioase a raporturilor juridice dintre oameni.

Aici trebuie sa precizam un lucru : omul gandeste, traieste si actioneaza intr-o ambiantã socialã.

Omul intrã astfel in numeroase raporturi cu semenii sãi, iar suma acestor raporturi alcãtuiesc adevãratul fundament al Dreptului.

Dreptul apartine organic realitatii sociale.

Dimensiunea socialã a Dreptului este esentialã pentru faptul cã Dreptul suportã influente puternice din partea componentelor sistemului social ( economia, politica, morala ), a cadrului fizic inconjurator, si a factorului uman.

In cursul universitar de Drept Penal, predat la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, in anul 1940, profesorul Vintila Dongoroz consemna privitor la ordinea socialã si ordinea juridicã, urmãtoarele : “ordinea implicã existenta unor reguli de conduitã, care sã arate fiecãruia cum trebuie sa se poarte, ce conduitã trebuie sa aibã in cadrul vietii sale.

Infaptuirea ordinii sociale se face cu ajutorul regulilor de conduita.

In aceasta infaptuire a ordinii sociale au concurat, de-a lungul veacurilor, obiceiurile, prescriptiile religioase, preceptele morale si randuielile Dreptului ( ordinea juridica, Dreptul ).

Fiecare comunitate a avut si are o viata “de relatiune interna”, careia i s-a adãugat si o viatã “de relatiune externã”, in raport cu alte comunitãti.

Ordinea juridicã înseamnã reglementarea ( disciplinarea ) vietii de relatiune, cu ajutorul regulilor de Drept, al normelor juridice.

Dreptul nu este deci, decat ansamblul de reguli de conduita impuse de puterea publica si menite a asigura ordinea in societate.”.

( Extras din cursul universitar Introducere in Drept, Teste grilã, pp.47-50, prof.univ.dr.Costicã Voicu, Ed.Pro Universitaria, Bucuresti, 2006 ).