Îndatorirea cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice, Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, Drept Constitutional si Institutii Politice

Îndatorirea cetatenilor de a contribui la cheltuielile publice, Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, Drept Constitutional si Institutii Politice

Nota : cu privire la articolul 56 din Constitutia Romaniei :

Îndatorirea cetãtenilor de a contribui la cheltuielile publice – se realizeazã prin plata de impozite si taxe.

Este o indatorire fireasca, mai ales daca tinem seama de numeroasele prestatii, in special cu caracter sociale, pe care acelasi Stat este obligat sa le realizeze in beneficiul cetatenilor sai.

Meritã precizat si faptul cã obligatia se referã la orice fel de cheltuieli publice, si nu doar la cele legate de constituirea veniturilor bugetului de Statu sau ale bugetului asigurarilor sociale de Stat.

Alineatul ( 2 ) al aceluiasi articol precizeaza o aplicatie particulara a principiului egalitatii in materie fiscala, si anume obligatia al carui titular expres nominalizat este legiuitorul si care consta in asezarea justa a sarcinilor fiscale.

Caracterul just al sistemului legal de impuneri face trimitere la principiul proportionalitatii si la cel al echitatii, structurante pentru orice societate democratica.

Precizarea constitutionala este extrem de supla, permitand in egala masura atat o interpretare in sensul unei repartizari formal-egalitare a obligatiilor fiscale, prin care se asigura egalitatea de sanse, dar si o interpretare in sensul realizarii Justitiei sociale, care urmareste o distribuire a obligatiilor ce tinde la o egalitate de rezultat.

Alineatul al treilea al aceluiasi articol interzice stabilirea oricaror alte prestatii in sarcina cetatenilor, in afara celor expres stabilite prin lege si numai in situatii exceptionale.

Istoria a dovedit nu o data ca situatii neprevazute pot aparea oricand ( catastrofe naturale, stari exceptionale, etc. ) ; ele nu trebuie insa sa justifice un comportament arbitrar din partea autoritatilor publice, ci trebuie sa se inscrie in limitele egalitatii si ale Statului de drept.

Trebuie precizat totusi ca, deseori in astfel de situatii, legiuitorul stabileste doar obligatia fiscala si natura sa, lasand organelor ce trebuie sa aplice legea grija de a preciza cuantumul si modalitatile concrete de colectare a respectivelor sarcini fiscale.”

CONSTITUTIA ROMANIEI, ARTICOLUL 56 “Contributii financiare” :

( 1 ) Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile publice.

( 2 ) Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justã a sarcinilor fiscale.

( 3 ) Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

“Indatorirea de exercitare cu buna-credinta a drepturilor si libertatilor si de a respecta drepturile si libertatile celorlalti – Articolul 57 din Constitutie stabileste o indatorire ce incumbã tuturor locuitorilor Romaniei, cetateni, straini sau apatrizi.

Se observa clar ca buna-credinta ( bona fides ), principiu traditional de drept civil, este considerata o regula constitutionala.

Aceasta transformare de naturã juridica va avea consecinte deosebite in rezolvarea problemelor ce rezulta din exercitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.

In continutul acestei indatoriri fundamentale intra si obligatia de a nu incalca drepturile si libertatile celorlalti ( neminem laedere ), obligatia fireasca ce tine de chiar conceptul de drept si de libertate.”

CONSTITUTIA ROMANIEI, articolul 57 “Exercitarea drepturilor si a libertatilor “

Cetatenii români, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.”

Extras din cursul universitar Drept constitutional si institutii politice, pagina 191, Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, Editia 12, Volumul I, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, si din Constitutia României ( articolele 56 si 57 )