Evolutia
Istoricã Generalã a Finantelor Publice si a Dreptului Financiar, Romania (
Drept Financiar, Bugetar si Fiscal )
Legislatia Finantelor Publice de la întemeierea Principatelor Române pânã
la Unirea lor
Aspecte
generale :
Înainte de
întemeierea Principatelor Române, adicã pana la descãlecare, pe teritoriul tãrii noastre
au existat diferite forme de organizare politicã.
Toate
popoarele barbare care au trecut pe aici ne-au supus la dãri si la corvezi
multiple, stare care a durat pana ce am putut închega viata Statelor Române,
care sã trãiascã din fortele nationale ale neamului, si în care am stabilit
alte raporturi de îndatoriri* [ * G.Leon, Istoria Economiei
Publice la Români, Bucuresti, 1924, p.12 ].
În aceastã
perioadã, legãtura dintre tãranii români si sefii triburilor barbare se fãcea
prin
- cnejii,
- voievozii si
- juzii
localitãtilor
românesti, care rãspundeau de strângerea birurilor.
Ca urmare a
descãlecãrii si a închegãrii unor organizatii politice mai unitare, organizarea
fiscalã din Tãrile Române se dezvoltã dupã sistemul de dãri existent în
Transilvania, de unde au pornit voievozii descãlecãtori.
Se pare cã a
exercitat o anumitã influentã si populatia româneascã de peste Dunãre, din Serbia, care avea o
organizare administrativã si o structurã socialã bine definitã, cu drepturi si
obligatiuni cetãtenesti fatã de fisc.
În realitate, sistemul fiscal era
stabilit si în raport cu organizarea politicã din acele timpuri.
O
caracteristicã fundamentalã a constat în aceea cã domnii, ca autoritate supremã în Stat,
si-au asumat fixarea dãrilor, controlul activitatii tuturor slujbasilor
vistieriei, de la marele vistier pana la cel mai mic agent fiscal, fixarea
atributiilor acestora, numirea lor, rezolvarea tuturor neîntelegerilor dintre
membrii aparatului fiscal si contribuabili, acordarea de reduceri sau scutiri
de dãri* [ * Istoria dreptului românesc, Vol.II/1, Partea intai, Editura
Academiei, Bucuresti, 1984, p.101. ].
Sursele
de venituri ale Statului :
În Tara
Româneascã si în Moldova, pana in 1830, sursele principale de venituri ale
Statului erau :
a)
dãrile de repartitie, care constau, in general, din bir, platit in mod esalonat, intr-un anumit numar de rate ;
b)
dãrile de cotitate, compuse din : dijmãritul de stupi si porci, oieritul de
oi ( gostina în Moldova ), vinãriei pe vin ( vidrãrit în Moldova ), vãmile,
amenzile, etc.
În acelasi
timp, au existat unele dãri, care azi par cel putin curioase, cum sunt :
1.
fumãritul,
2.
vãcãritul ( pe boi, vaci si
cai ),
3.
ierbãritul,
4.
tutunãritul, etc.
Aceste forme
de dãri erau multiple si variau, cu timpul unele dispareau, altele se
instituiau, astfel cã nu ne propunem sã facem enumerarea lor exhaustivã.
Intrucat perceperea acestor dãri era arbitrarã, frecventele plangeri ajungeau la Domni, care se
“îndurau” si faceau ruptura, adica o întelegere care stabilea
obligatia fiscala si termenele de executare.
Intelegerea
aceasta cu vistieria se facea desigur pe grupuri de contribuabili, si nu
individual ( exemplu : grupuri profesionale – negustorii brasoveni, grupul
preotilor dintr-o eparhie, etc. ).
Contribuabilii
erau impartiti in doua mari categorii :
1.
Bresle, care beneficiau de UNELE privilegii fiscale, adica SCUTIRI TOTALE sau Partiale de dãri si un sistem fiscal mai avantajos. Astfel, marii stapani de mosii ( boierii, episcopiile, manastirile
) erau
scutiti total de dãri ; doar in
cazuri exceptionale erau impuse si stãrile privilegiate ;
2.
Birnicii, care plãteau TOATE dãrile, iar
sistemul lor fiscal era plin de neajunsuri. In aceasta categorie intra,
in principal, tãrãnimea liberã si clãcasã, supusã la toate dãrile de
repartitie si de cotitate.
In Transilvania,
principalele categorii de obligatii fata de Stat au fost
1.
dãrile pe porti,
2.
dupa animale,
3.
pentru intretinerea Armatei,
4.
muncile obstesti,
5.
capitatia,
adica
obligatii in bani si in munca.
In 1754, printr-o
patentã, imparateasa Maria Tereza a stabilit urmatoarele impozite directe catre
Stat :
1.
impozitele pe avere, percepute pentru bunurile
imobile ( terenuri de diverse categorii,
deosebite pe clase – dupa felul culturii, dupa rodnicia, pozitia locurilor ) si
pentru bunuri miscatoare ( boi, cai, porci, capre, oi, stupi de albine, vase de
rachiu ), deosebite dupa natura obiectului impus ;
2.
impozitul pe cap, numit TAXA CAPITIS, aplicabil in
mod variat pe categorii de contribuabili, astfel : pentru tarani mai mic ( in
raport de cuantumul darilor platite de fiecare ), iar pentru oraseni, mai mare
( taxa oraseneasca)* [ *Istoria Dreptului Românesc, vol.II/1, Partea intai,
Editura Academiei, Bucuresti, 1984, p.101. ]. Nobilimea era scutitã de dãri.
Organele
Fiscale :
Organele fiscale
din Tara Româneasca si Moldova erau :
1.
marele vistier,
2.
vistierul II si
3.
vistierul III, ajutati de o
4.
cancelarie a vistieriei,
complexã, formatã din : - logofeti specializati pe servicii
a.
logofãt de bresele,
b.
[ logofat ] de scutelnici,
c.
De slujitori,
d.
De poslushnici, etc.,
-
Si [ din ] samesii.
În tarã se
exercitau atributii fiscale prin :
1.
in judete [ judetze ], samesii [sameshii ] trimisi de vistierie si
ispravnicii de judet ;
2.
in plãsi [ plãshi ], zapciii ;
3.
in plaiuri, vãtafii de plai ;
4.
iar in sate, pârcãlabul, preotul si batranii satului.
Organele
centrale rãspundeau de impunerea si perceperea dãrilor, evidenta veniturilor si
cheltuielilor.
Samesii tineau evidenta în judete si supravegheau pe dregãtorii
locali sã nu facã abuzuri.
Ispravnicii aveau în grija lor stabilitatea contribuabililor în
judet, repartitia judicioasã a dãrilor pe sate si bresle, precum si
supravegherea zapciilor, vãtafilor de plati si vamesilor* [ *A se vedea Enache
M.Sãsanã, Aparatul Fiscal, Bucuresti- “Tirajul”, Institutul de Arte Grafice, 1940, p.21 si urm. ].
In Transilvania,
organul superior care se ocupa cu administrarea veniturilor fiscale era
Tezaurariatul ( Regius Thesaurariatus ), cu resedinta, in cea
mai mare parte a perioadei analizate, la Sibiu.
Acest organ
era condus de Tezaurarul, care avea in subordine patru inspectori cu competentã
în sectoare distincte :
-
mine de aur si sare ;
-
domenii fiscale ;
-
dijme fiscale ;
-
vãmi.
Pe parcurs, acest organ a avut organizari diferite.
In aceasta
perioadã, in Tarile Române au avut loc unele asa-zise Reforme Fiscale, dintre
care amintim pe cele ale lui :
1.
Constantin Mavrocordat (
1741-1749 si 1761 ),
2.
Alexandru Ipsilanti ( 1775
),
3.
Constantin Ipsilanti ( 1804
), si
4.
Ioan Caragea ( 1814-1815)* [
*Pentru detalii, a se vedea : M.Lãzeanu, Curs de stiintã si legislatie
financiarã, Editura M.Bãdeanu, Bucuresti, 1942, p.78 si urm. ; Th.C.Aslan, Tratat de finante,
cuprinzând si legislatia fiscalã dupa razboi, Tipografiile române unite,
Bucuresti, 1925, p.21 si urm.
].
Repartitia
veniturilor a diferit de la an la an.
Spre exemplu, in
1818 era urmatoarea :
1.
41% pentru folosul clasei
stapanitoare, in special ca lefi ;
2.
35% in folosul turcilor ;
3.
24% ramaneau domniei.
Se pare cã si
o parte din sumele cuvenite clasei stapanitoare si domniei mergeau, sub
diferite forme, la turci, astfel cã în realitate turcii beneficiau de circa 45%
din veniturile fiscale.
Regulamentul
Organic
Adevãrata reformã
financiarã s-a realizat în Tãrile Române prin Regulamentul Organic.
Într-adevãr,
perioada ocupatiei rusesti ( 1828-1856 ) a adus transformãri importante în
domeniile politic, social, economic si financiar.
Din punct de
vedere financiar, aceastã perioadã, de aproape 30 de ani, se poate divide in
doua parti :
1.
Epoca Vechiului Regim, de la 1828, si pana la punerea in aplicare a Regulamentului Organic,
adica 1 Iulie 1831 pentru Muntenia si 1 Ianuarie 1832 pentru Moldova ; si,
2.
Epoca Noului Regim, aceea a
Regulamentului Organic, de la punerea lui in aplicare si pana la Conventia de
la Paris ( 30 Martie 1856 ), care a pus capat
amestecului rusilor in treburile noastre*[ *M.Lãzeanu, Curs de legislatie
financiarã, Editor M.Bãdeanu, Bucuresti, 1942, p.97 ].
Regulamentul Organic, in capitolul III, cuprinde Reforma
Financiarã care se
referã, in general, la desfiintarea unor dãri si institutii, crearea de noi
venituri si instituirea unei ordini in perceperea veniturilor si efectuarea
cheltuielilor, si introducerea unor norme moderne de Drept Bugetar.
Conform
reglementarilor Reformei Financiare, toate veniturile se concentrau in Casa Statului si erau repartizate in cheltuieli stabilite prin buget,
instituind in acest fel principiul modern al universalitatii bugetare.
În domeniul
fiscal, Regulamentul Organic grupa impozitele si taxele astfel :
( A ) Clasa I.
Veniturile din Domeniile Statului care cuprindeau :
1.
domeniile Statului ;
2.
partea din veniturile
proprietatilor imobiliare ale asezãmintelor religioase ;
3.
alte venituri decât
impozitele.
( B ) Clasa a II-a
cuprindea :
( I ) Taxele :
( 1 ) Pentru
Valahia :
a.
oieritul si vinãritul
strainilor, pentru vitelor aduse pentru pãsune ;
b.
darea pentru diplome ;
( 2 ) Pentru
Moldova :
a.
darea pãstorilor straini ;
b.
venitul pasapoartelor.
( II ) Impozitele
propriu-zise :
( 1 ) Directe
:
( a ) Pentru
Valahia :
-
birul ( capitatiunea ) ;
-
patenta* [ *Patenta era un impozit cerut de Stat oricãrui locuitor care
fãcea comert sau industrie, ori exercita anumite profesiuni libere ( de exemplu
( avocatura, etc. ). Patenta a fost înlocuitã prin Legea din 1 August 1923 a
impozitului elementar asupra veniturilor întreprinderilor comerciale si
industriale ( Minerva, Enciclopedie Românã, Cluj, 1929, Editura Comitetului de
Redactie a Enciclopediei Române Minerva ) ;
( b ) Pentru
Moldova :
-
capitatiunea ;
-
patenta ;
-
darea asupra viilor
strainilor.
( 2 )
Indirecte :
( a ) Pentru
Valahia :
-
vama ;
-
salinele ;
( b ) Pentru
Moldova :
-
vama ;
-
salinele ;
-
posta* [ * A se vedea :
M.Lãzeanu, op.cit. p.112 si urm. ; J.Lupus, Sistemul Financiar al Principatelor
Române sub Regulamentul Organic, Bucuresti, 1905. ]
Extras din cursul universitar Drept Financiar, Bugetar si Fiscal, Volumul I, Coordonator Prof.univ.dr.Ioan
Condor, Universitatea “Spiru Haret”, Lector univ.dr.Radu Stancu, Universitatea
“Spiru Haret”, Lector univ.dr.Silvia Cristea, A.S.E. Bucuresti, Editor SC
“CONDOR CONSULTING & TAXATION” S.R.L., Bucuresti, 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu