Crearea lumii nevãzute ( 2 ) ( Teologia dogmaticã )

Crearea lumii nevãzute ( 2 ) ( Teologia dogmaticã )

Numãrul si ierarhia îngerilor

Referindu-se la numarul ingerilor,  Sfanta Scriptura foloseste diferite numiri spre a arata multimea lor, dar nicaieri numarul lor nu este precizat ; astfel de numiri sunt :

Ø        Legiuni sau legheoane (Matei 26, 53) ;

Ø        Tabãrã (Apoc. 20, 9) ;

Ø        Zeci de mii, mii de mii (Dan. 7, 10, comp. Apoc. 5, 11) ;

Ø        Multime de oaste (Luca 2, 13) ;

Ø        Ostirea lui Dumnezeu (Facere 32, 1) ;

Toate aceste numiri aratand ca numarul lor este foarte mare.

Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste de “popoare infinite de puteri netrupesti, ale caror mii nu le poate numãra nimeni”, iar Clement Alexandrinul spune ca ingerii sunt in numar infinit.

Desigur, nu putem deduce numarul ingerilor nici din faptul ca fiecare om are un inger pazitor, deoarece in paza unui inger pot fi mai multi oameni deodata.

Dar este de presupus ca numarul lor a ramas acelasi dupa caderea cetei celor razvratiti, caci n-avem dovezi ca Dumnezeu a creat alti ingeri in locul acelora.

De asemenea, ei fiind spirite, nu se inmultesc nici nu mor, numarul lor ramanand acelasi.

Desi sunt fiinte spirituale, nu toti ingerii sunt egali intre ei.

Datorita perfectiunii lor in functie de insusirile cu care au fost inzestrati de Dumnezeu cand au fost creati, ei sunt de mai multe categorii.

Dupa Sfanta Scriptura si dupa cele cuprinse in scrierea Despre ierarhia cereasca a Sfantului Dionisie Areopagitul, ingerii se impart in noua cete, grupati in trei triade, sau clase, in ordinea lor ierarhica.

Aceste cete sunt urmatoarele :

1. Scaunele, Heruvimii, Serafimii ;
2. Domniile, Stapaniile, Puterile ;
3. Incepatoriile, Arhanghelii, Ingerii.

In aceasta ordine, cetele ingeresti stau in jurul tronului ceresc, cei din prima triada fiind pe cel mai inalt plan, care iau cunostinta in mod direct de voia si mesajele divine, comunicandu-le celorlalti din celelalte clase.

Starea moralã a îngerilor                                           

Ca fiinte spirituale create, ingerii au aceleasi insusiri spirituale ca si omul, si anume :

1. ratiune,
2. simtire si
3. vointã liberã,

pe care au exercitat-o si au intarit-o in bine ; de aceea ei sunt fiinte superioare omului (ps. 8, 5-6 ; comp. Evr. 2, 6-7 ; 2, 9).

Fiind insa creaturi, sunt totusi fiinte marginite in toate privintele.

Ca fiinte spirituale inzestrate cu libertate, ingerii aveau posibilitatea sa progreseze in perfectiune si virtute, dar in acelasi timp aveau si libertatea de a pacatui.

Cu alte cuvinte, ei se puteau folosi de libertatea lor pentru a progresa in virtute, incat sa ajunga la starea de a nu mai putea pacatui – asa cum au ajuns cei ce n-au cazut – dupa cum puteau abuza de libertatea lor, decazand din starea in care se gaseau, asa cum au facut o parte dintre ei.

Pacatul ingerilor, cel dintai pacat din lume, a fost pur spiritual si a constat in razvratirea impotriva lui Dumnezeu din cauza mandriei.

Ei au pacatuit dintr-o rautate constienta a vointei, printr-o hotarare libera, deplina, irevocabila si definitiva.

Chiar din acest motiv, urmarile lui au fost cu mult mai grave decat cele ale pacatului stramosesc :

1. condamnarea lor vesnica,
2. intunecarea si orbirea mintii,
3. impietrirea inimii si invartosarea vointei spre rau,
4. moartea spirituala definitiva.

Gravitatea pacatului lor rezultã din doua motive, si anume :

(1)   Fiind fiinte spirituale superioare omului, ingerilor le era mai usor sa nu pacatuiasca decat omului, deoarece gandirea lor este intuitiva, nu discursiva, ceea ce aduce cu sine ca in orice act de cugetare, sa sesizeze si sa cunoasca indata ultimul scop, printr-un act de iubire sau de urã ; pentru ei deci, binele si raul se prezinta cu mai multa evidenta decat pentru om, legatura dintre bine si Binele Suprem fiind mult mai evidenta.

(2)   In calitate de fiinte pur spirituale, pacatul lor este numai al rautatii, nu si al slabiciunii, deoarece ei nevand trup, n-au nici pofte trupesti.

Îngerii cei rãi sau diavolii

Folosindu-se rãu de libertatea lor si razvratindu-se impotriva lui Dumnezeu, din mandrie, o parte dintre ingeri au fost izgoniti din cer, ajungand astfel ingeri rai sau diavoli.

Numele de ingeri rãi li s-a dat deoarece ei nu voiesc si nu fac niciodata binele, ci numai rãul.

Acestia poarta diferite numiri :

Ø        Demoni (Matei 8, 31) ;

Ø        Diavoli (Matei 4, 1) ;

Ø        Draci (Matei 11, 18) ;

Ø        Duhuri necurate (Matei 10, 1) ;

Ø        Duhuri rele (Apoc. 16, 14) ;

iar capetenia lor se numeste :

Ø        Satan (Matei 12, 26) ;

Ø        Belzebul (Matei 10, 25) ;

Ø        Lucifer,

Ø        Veliar.

Diavolului i se mai spune :

Ø        Ispititorul (Matei 4, 3),

Ø        Începãtorul rãutãtii,

Ø        Stapanul acestei lumi (Ioan 12, 31),

Ø        Iar numele de Satan inseamna contrar.

Îngerii rãi sau diavolii sunt fiinte personale si reale, ca si ingerii buni.

Diavolul nu e deci, cum au afirmat unii, o iluzie a timpurilor vechi si intunecate, sau o reprezentare ori personificare sensibila a raului ce izvoraste din om, ci are o existenta reala si incontestabila.

Scriptura Noului Testament vorbeste foarte des de actiunea raufacatoare a diavolului asupra oamenilor, de aceea, Mantuitorul a dus o lupta inversunata impotriva lui, izgonind duhurile necurate din nenumarati demonizati, facandu-i pe acestia sanatosi.

Nu se stie, cand au cazut ingerii rai din starea originara, dar este de presupus ca nu indata dupa crearea lor.

Se poate spune insa cu certitudine, pe temeiul cuvintelor Mantuitorului : “Voi sunteti fii ai diavolului... Acela de la inceput a fost ucigator de oameni si in adevar n-a statut” (Ioan 8, 44) ca ei au cazut mai inainte de crearea omului, deoarece diavolul i-a ispitit pe protoparintii nostri la pacat.

Numarul diavolilor este foarte mare, deoarece Sfanta Scriptura vorbeste de o imparatie a diavolului (Matei 12, 26 ; Luca 11, 18) si de legiuni de diavoli (marcu 5, 9 ; Luca 8, 30).

La fel ca si la ingerii buni, intre ei exista deosebiri de trepte.

Nu putem sti daca aceste deosebiri se datoresc gradului de participare la razvratirea impotriva lui Dumnezeu, sau treptei din care ei au facut parte inainte de cadere, dar Sfanta Scriptura vorbeste despre Incepatorii, Domnii si Stapanii ale intunericului acestui veac (Efes. 6, 12).

Fiind urzitorul raului in lume, diavolul se straduieste necontenit sa-i indemne pe oameni la pacat, de aceea mereu ii supune la tot felul de ispite.

Dorinta lui de a-i pierde pe oameni si de a-i castiga pentru imparatia sa o arata sfantul apostol Petru : “Diavolul umblã ca un leu rãcnind, cautand pe cine sa inghita” ( I Petru 5, 8 ).

Totusi, cu toate ca el poate ispiti pe orice om, fiind tot creatura, puterea lui e marginita, de aceea el nu poate sili sau constrange pe om la pacat, daca acesta se inarmeaza impotriva uneltirilor lui (cf. Efes. 6, 11-17).

El ispiteste pe om indirect, prin senzatii si reprezentari, prin influente asupra judecatii si fanteziei omului, prin infatisarea unui bun aparent ca bun adevarat.

Dumnezeu ingaduie ispitele diavolului cu scopul de a ne fortifica in lupta impotriva raului, si a ne intari in staruinta in bine ; numai astfel putem inainta pe calea virtutii, spre a ne dobandi mantuirea.

De aceea sfantul Iacov zice : “Fericit barbatul care rabdã ispita, caci lamurit facandu-se, va lua cununa vietii, pe care Domnul a fagaduit-o celor ce-L iubesc pe Dansul” (Iacov 1, 12).

Cinstirea îngerilor

Potrivit cuvintelor sfantului apostol Pavel : “Au nu toti sunt duhuri slujitoare, trimisi spre slujire, pentru cei ce au sa mosteneasca mantuirea ?” (Evr. 1, 14), îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu trimisi sa slujasca oamenilor, pentru ca acestia sa-si dobandeasca mantuirea.

Asadar, ei sunt mijlocitori intre Dumnezeu si oameni, dar in acelasi timp si mijlocitori si impreuna-rugatori cu noi catre Dumnezeu, pentru ca, prin rugaciunile si mijlocirea lor, sa ne putem dobandi mantuirea.

Din acest motiv, inca din epoca apostolica, Biserica a invatat ca ingerilor le datoram un cult de venerare, asemenea sfintilor, de asemenea a intocmit rugaciuni, acatiste, imne speciale in cinstea ingerilor, in acelasi timp destinand ziua de luni din fiecare saptamana in cinstea si pomenirea lor ; de asemenea a asezat sarbatoarea Soborul sau Adunarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril la 8 noiembrie din fiecare an.

Iar ca semn de deosebita cinstire a acestora, numeroase biserici poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril.

De altfel, Sinodul al VII-lea ecumenic a stabilit in mod formal sau oficial, venerarea îngerilor.

( extras din Teologia Dogmaticã, manual pentru seminariile teologice, Pr.prof.dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zãgrean, Tiparita cu Binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist Patriarhul BOR, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1991 )