Buna seara! un electromecanic, o scrisoare,
ceausescu, psihiatri, francezi,..., 23 Octombrie 2015
|
Objet :
|
Buna seara! un electromecanic, o
scrisoare, ceausescu, psihiatri, francezi,...
|
|
De :
|
olivia maria MARCOV ( ... )
|
|
À :
|
Destinatarii mei :
|
|
Date
:
|
Vendredi 23 octobre 2015 21h33
|
Buna seara !
M-am uitat ieri la o parte, va spun drept, nu am rezistat
sa ma uit la intregul documentar, la unul din episoadele din ciclul Memorialul
Durerii, in care ciclu este vorba despre represiunea comunista impotriva dusmanilor
de clasa, atunci cand regimul comunist a venit la putere, ulterior impotriva si
a unor persoane numite sau considerate dizidente ( disidente ) :
In acest Episod ne este prezentat un om, iar povestea
lui, de-a dreptul sinistra, macabra, - si culmea care azi e relatata si privita
foarte firesc, vreau sa spun ca se impune un proces, si ma intreb cand vor
exista procese, insa serioase, nu o parodie de proces.... pentru sanctionarea
unor fapte, cel putin, dar cel putin criminale, fapte care nu pot fi avute in
vedere decat de serial-killeri putem spune si asa.
Adica de
criminali in serie.
De ce ?
Pentru ca nu cred sa fie, sau sa fi fost acesta, acest om
izolat, internat fortat in Psihiatrie, in multe institutii psihiatrice sau in
destule - e suficient si una singura ! - nu cred deci ca acest om izolat, sa fi
fost un caz izolat.
Trebuie sa va spun ca toate documentarele care privesc,
sub orice forma, mai "douce" , adica mai blanda, sau mai brutala, mai
aspra, represiunea comunista la inceputul regimului comunist, ma indispun.
Mai ales ca,
indiferent de situatie, sunt crime care nu pot fi trecute chiar cu vederea.
Nu te poti alia, sau accepta, fie si numai in constiinta
ta proprie, cu oricine, nu poti accepta orice.
Si nu exista
ratiune pentru a fi infaptuite astfel de crime.
Unii au gasit o ratiune, aceea ar fi fost ideologia
comunista, dar au fost cat se poate de irationali.
Intotdeauna trebuie avut in vedere ca oamenii sunt
"actorii" vietii, oamenii fac "muzica" sau piesa de teatru,
intre ghilimele piesa de teatru, adica cine sa faca viata ? Cum sa fie viata ?
Nu cumva, cum sunt si oamenii ?
Acuma, dincolo de faptul ca unii pot simpatiza
ideologiile politice, o crima e o crima, si cand priviti.... va infiorati !
Eu nu am putut
privi pana la capat.
Poate am sa
reiau filmul peste un timp, sa il vad tot.
Ca o remarca, Nicolae Ceausescu nu a venit la putere,
presedinte al Romaniei ( RSR ) in anul 1965 ?
In film mi se
pare ca ar rezulta o alta data, un alt an.
La inceputul
filmului, sau in introducere.
Eroul, sa nu fac un pleonasm desi mie imi plac, in
literatura engleza se folosesc pleonasmele, sau altfel spus englezii folosesc
de obicei pleonasmele, pentru intarire, reliefare, subliniere, evidientiere.
Eroul principal este un om simplu, sunt si aspecte - eu
zic ca e bine sa fim atenti la tot ! - dar eu nu pot cand ma infior si ma
socheaza ceea ce vad, sa fiu foarte, foarte atenta... de aceea am spus, poate
voi relua filmul si il voi duce la capat cat priveste vizionarea.
Eroul este un om simplu, un electromecanic, un muncitor,
a obtinut in timp, vreo 8 trepte profesionale, si daca subiectul filmului nu ar
fi unul teribil, ar fi de ras, a trebuit timp ca el, un electromecanic, sau un
muncitor ( mi se pare ca asa e considerat si nu ma pricep la calificarea dumisale
), sa "obtina" opt trepte, la capatul carora, bravul om a ramas ce
credeti ? tot un muncitor, adica ...
Dar omul nostru a fost un om exemplar, da, asa a fost in realitate.
Inca mai mult : a
fost si sincer.
Prin urmare, s-a gandit el sa scrie o Scrisoare, una deschisa, catre
Ceausescu sau Partidul comunist, si sa spuna el ca nu sunt bune conditiile de
munca.
Auzi la el, sa
ii scrie scrisori unui om care nu stiu daca iubea lectura !
Ei bine, si pentru ca omul, adica Ceausescu, nu iubea lectura, avem temei
sa credem ca nu ii placea sa citeasca, intrucat urmarile au fost dintre cele
mai sinistre pentru exemplarul electromecanic sau muncitor in opt trepte
profesionale....
Din acel moment - cu adevarat ! - a patit cele mai
sinistre si cumplite nenorociri !
A fost inchis, din clipa in care l-au inchis o data, desigur, cum sa nu,
l-au inchis de mai multe ori, devenise un obicei ca orice activitate
sustinuta....
Inchis in institutii psihiatrice, unele arata oribil pe
dinauntru, dar oricum spital frumos nu se vazuse pe atunci, si spitalul ca
spitalul nu e frumos mai ales daca e si psihiatric, omul nu a primit nicio
medicatie, nu prima data cel putin, insa a fost inchis cu oameni suferinzi
psihic, chiar nebuni bine, sau nebuni rau. Probabil ca sa le dea un exemplu, sa
fie un model pentru ei si sa duca la insanatosirea lor.
Da, uneori
omul nostru era si liber.
Familia lui, spune el, nu avea ce sa mananca, pesemne
sotia nu lucra, deci depindea de salariul sãu pe care el trebuie sa si-l
ridice.
Nu am vizionat
intregul film.
Nu am inteles nici foarte bine, pentru ca, iata, vedem,
descoperim, realitatea anilor comunisti nu ne-a fost accesibila, totul era un
mister si un secret, asa traiau toti oamenii in mister, cand ceva se intampla,
mai ales ceva rau, misterul era deplin.
Nimeni nu
auzea nimic, uneori razbateau oarece "zvonuri".
Intr-o imprejurare, acest om a fost dus in padure, locul
de predilectie al autoritatilor - acum de mai multi ani se taie padurile de
zor, se taie copacii din paduri cu harnicie ! - vremurilor, langa Ploiesti, si
a fost batut strasnic, strasnic, dupa niste minute cand si-a revenit, batausii,
pardon reprezentantii autoritatilor plecasera, s-a trezit omul, si s-a dus in
padure, din instinct ajungand la soseaua care ar fi traversat acea padure, aici
la sosea, l-au luat in masina doi soldati, care l-au dus la spitalul judetean,
de unde a nimerit iar internat la psihiatrie mi se pare.
Desigur omul a trecut si pe la Militie, nu
numai pe la psihiatrie.
Si dosarul medical al acestui om a avut o istorie oarecum
involburata, ba ca nu avea diagnostic ( la inceput ), ba ca ar fi avut ( mai
tarziu ) ( ? ), ba ca, la un moment dat sa ii stearga diagnosticul, ma rog,
asta nelegal, pesemne, asa cu guma !
Acum si acest om la un moment dat mi se pare ca s-a
alaturat unor, erau scriitori cred, sau unuia, numit Paul Goma, de care ca nume
am auzit, asa, din auzite, dar exact cine a fost si ce ar fi facut si acesta,
nu stiu, insa cred ca e vorba de un dizident comunist.
Nu stiu cum s-a incheiat filmul si nici care e soarta, viata acestui om
brav in ziua de azi.
In tinerete, intr-o fotografie, alaturi de colegi de
munca, zambea frumos, sa o recunoastem, zambea frumos. [...]
Sa va trimit
linkul spre acest film :
Totusi, repet, e
cumplit, e sinistru !
Dar cat de natural !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu