Pentru Polemica Misionarului cu sectantii despre Preotime, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei ( 1 )

Pentru Polemica Misionarului cu sectantii despre Preotime, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei ( 1 )

( a ) Despre întemeierea divinã a ierarhiei

I.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Fapte 6, 3. Drept aceea, fratilor, cautati sapte barbati dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care noi sa-i rânduim la aceasta slujbã.

4. Iar noi vom starui in rugaciune si in slujirea cuvantului.

Nota : Aceste cuvinte, sectantii le citeaza pentru a argumenta alegerea samovolnica din randul lor, a conducatorilor si indrumatorilor comunitatilor religioase.

Adevãratul sens al acestor texte

Aici este vorba despre “alegerea” de “catre ucenici”, indata dupa pogorarea asupra apostolilor a Duhului Sfant, a barbatilor destoinici de a face slujbã diaconicã.

Dar i-au asezat in aceasta slujba insisi apostolii, rugandu-se si punand mainile peste ei ( versetul 6 ).

Asezarea in slujba preoteasca, Apostolul o incredinteaza numai episcopului ( vezi “nu pune prea degraba mainile”, “ca sa indreptezi... si sa asezi... precum ti-am randuit” : 1 Timotei 5, 22 ; Tit 1, 5 ), si de aceea fragmentul citat de sectanti nu numai ca nu justificã alegerea samovolnica de catre ei, a conducatorilor religiosi, dar chiar ii condamnã.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Fapte 6, 6. Pe care i-au pus inaintea apostolilor, si, rugandu-se, si-au pus mainile peste ei.

1 Timotei 5, 22. Nu pune prea degrabã mainile peste nimeni, nici nu te face pãrtas la pãcatele altora. Pastreaza-te curat.

Tit 1, 5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi : cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit.

II.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

1 Petru 2, 5. Si voi însivã, ca pietre vii, sa fiti ziditi casã duhovniceascã, spre preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.

1 Petru 2, 9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui Care v-a chemat din intuneric la lumina Sa cea minunata.

Apocalipsa 1, 6. Si ne-a facut pe noi imparatie-preoti lui Dumnezeu si Tatalui Sãu – Lui fie slava si puterea, in vecii vecilor. Amin.

Iesirea 19, 5. Deci, de veti asculta glasul Meu si de veti pazi legamantul Meu, dintre toate neamurile Imi veti fi popor ales cã al Meu este tot pamantul ;

6. Imi veti fi imparatie preoteasca si neam sfant ! Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel.

Nota : Pe baza fragmentelor citate din Sf.Scriptura, sectanti afirmã cã ei singuri din sine isi pot aseza si preoti, si imparati, de aceea, spun ei, pentru noi, cei credinciosi, nu este nevoie de o tagmã speciala de cler.

Adevãratul sens al acestor texte

Toate aceste fragmente nu dau dreptul oricarui crestin sa fie “preot” in sensul propriu al cuvantului ( adica pãstor ), la fel cum nu dau dreptul oricui sa fie “imparatie”, pentru ca atunci n-ar avea asupra cui imparati.

La poporul Iudeu se refera si cuvintele “imparatie preoteasca” ( Iesirea 19, 5-6 ), insa preoti adevarati erau la ei numai persoane alese din spita lui Levi : Iesirea 29, 9, 29.

In locurile citate crestinii sunt numiti preoti, in sensul ca ei singuri, asemeni preotilor isi aduc jertfã Domnului trupurile lor curate si rodul buzelor : Evrei 13, 15.

Cel care, printr-o explicare incorecta si rauintentionata a locurilor citate, neaga preotimea crestina, acela repetã rascoala lui Core si a adeptilor sai, respinsi de Dumnezeu : Numeri 16, 1-3, 32 ( Iuda 1, 11 ).

Conducatorii sectelor, care se dau drept prezbiteri si episcopi, ar trebui sa-si aminteasca cã cinstea de preotie nu si-o ia nimeni singur : Evrei 5, 4.

Deoarece prezbiterii si episcopii sectanti au intrat nu pe usa, ci au sarit pe aiurea, ei, dupa cuvantul Scripturii, trebuie considerati furi si talhari : Ioan 10, 1-2.

Asadar, toti adevarat credinciosii pot fi numiti imparati in sensul ca ei trebuie sa domneasca, dar numai asupra lor insisi, asupra patimilor si poftelor lor diferite, ca sa nu savarseasca fapte pacatoase.

In acelasi mod, pot fi numiti si credinciosii adevarati, intr-un anumit sens, preoti ai lui Dumnezeu, dar nu in sensul ca au dreptul sa savarseasca cele sfinte, ci in acel sens ca ei, fiind sfintiti cu harul in botez si alte taine, au dreptul si trebuie sa-si inalte rugaciunile sale* [ *lor ] nemijlocit lui Dumnezeu, trebuie sa aduca jertfe duhovnicesti, adica prin insasi viata lor neprihanita sa se aduca pe sine jertfã lui Dumnezeu.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Iesirea 29, 9. Sa-i incingi cu brâie si sa le pui turbanele ; si-mi vor fi preoti in veac. Asa vei sfinti tu pe Aaron si pe fiii lui.

Iesirea 29, 29. Vesmintele sfinte cele pentru Aaron sa fie, dupa el, ale fiilor sai, si sa fie unsi si sfintiti, imbracati cu ele.

Evrei 13, 15. Asadar, printr-Însul sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfã de laudã, adica rodul buzelor, care preaslãvesc numele Lui. Comp. Romani 12, 1.

Numeri 16, 1. Atunci Core, fiul lui Îtzhar, fiul lui Cahat, fiul lui Levi, cu Datan si cu Abiron, fiii lui Eliab, cu On, fiul lui Felet, din semintia lui Ruben, s-au sculat impotriva lui Moise,

2. Impreuna cu doua sute cincizeci de barbati, capetenii ale obstii fiilor lui Israel, oameni insemnati, care erau chemati la adunare.

3. Adunandu-se acestia impotriva lui Moise si Aaron, le-au zis : “Destul ! Toata obstea si toti cei ce o alcatuiesc sunt sfinti si Domnul este intre ei. Pentru cã*[ *ce ] va socotiti voi mai presus de adunarea Domnului !”.

Vezi Iesirea 19, 6.

32. Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei si casele lor, pe toti oamenii lui Core si toata averea. ( Comp. Iuda 1, 11 ).

Evrei 5, 4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu, dupa cum si Aaron.

Ioan 10, 1. Adevarat, adevarat zic voua : Cel care nu intrã pe usa in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar.

2. Iar cel care intrã prin usã pãstor este oilor.

3. Acestuia portarul ii deschide si oile ascultã de glasul lui si oile lui le cheama pe nume si le mânã afara.

III.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Evrei 4, 14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.

Evrei 7, 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem : sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.

27. El nu mai are in fiecare zi nevoie, ca acei arhierei, sa aduca jertfe, intai pentru pacatele Sale, apoi pentru ale poporului, caci a facut aceasta o data, aducandu-Se jertfa pe Sine Insusi.

Evrei 8, 1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu Care S-a asezat de-a dreapta tronului slavei in ceruri,

2. Slujitor altarului si cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu nu omul.

Evrei 10, 11. Si orice preot stã si slujeste in fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature pacatele.

Nota : Prin aceste fragmente, sectantii se straduiesc sa nege ierarhia bisericeasca stabilita de Dumnezeu.

Adevãratul sens al acestor texte

Dupã cum se vede din compararea intregii cuvantari a apostolului Pavel din capitolele 4-10, aici este vorba despre preotia vechitestamentara, care a fost inlocuita prin preotia lui Hristos : Evrei 7, 11-12, mai mult decat atat, apostolul foarte convingator, dovedeste evreilor superioritatea preotimii lui Hristos, adica ortodoxe, fata de cea din Vechiul Testament.

Cei care referã aceste fragmente la preotii ortodocsi, scapa din vedere faptul ca intre preotii vechitestamentari si cei ortodocsi existã o mare deosebire in invatatura : Galateni 3, 24, ( Evrei 10, 11 ), comp. Marcu 16, 15 ; Efeseni 4,11-13, si in savarsirea celor sfinte : Evrei 9, 13-14, comp. Efeseni 4, 11-12.

Textele citate de sectanti nu pot fi intelese in sensul propus de ei macar din motivul ca acelasi apostol, in epistola catre Efeseni scrie : “El ( Hristos ) a dat pe unii sa fie apostoli s.a.m.d. ( Efeseni 4, 11-13 ).

Din cuvintele citate este clar ca apostolul nu neaga deloc necesitatea si importanta preotilor si invatatorilor, hirotoniti de catre apostoli si succesorii lor, in Biserica lui Hristos.

Dimpotriva, dupa cuvantul apostolului, ei trebuie sa existe in bisericã pana atunci, cand oamenii vor ajunge la unitate in credintã si la cunoasterea desavarsita a lui Hristos, adica pana la A Doua Venire a lui Hristos pe pamant ( Matei, 28, 19-20 ).

Ideea principala a fragmentelor citate de catre sectanti constã in aceea cã ap. Pavel explicã amanuntit faptul cã legea vechitestamentarã, cu toate hotararile, corturile, preotii si jertfele cu sange, care reprezentau chipul si umbra viitoarelor bunatati, odata cu venirea Mesiei, si-a pierdut puterea sa, cedand locul unei legi mai superioare, celei noutestamentare, cu institutiile ei Divine ( comp. Efeseni 4, 11-13 ).

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Evrei 7, 11. Dacã deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor ( caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor ), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot, dupa randuiala lui Mechisedec, si sa nu se zideasca dupa randuiala lui Aaron ?

12. Iar daca preotia s-a schimbat, urmeaza numaidecat si schimbarea legii.

Galateni 3, 24. Astfel ca legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.

Marcu 16, 15. Si le-a zis : Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura.

16. Cel care va crede si va fi botezat se va mantui ; iar cel care nu va crede va fi osandit.

Efeseni 4, 11. Si El a dat pe unii ca sa fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii pãstori si invatatori.

12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos.

13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.

Evrei 9, 13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului,

14. Cu atat mai mult sangele lui Hristos.

IV.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Marcu 9, 38. Si I-a zis Ioan : Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu vine dupa noi si l-am oprit, pentru ca nu vine dupa noi.

39. Iar Iisus a zis : Nu-l opriti, caci nu este nimeni care sa faca minuni in Numele Meu si sa poata degraba sa Ma vorbeasca de rau.

Nota : Prin aceste cuvinte, sectantii afirma ca dreptul de invatator bisericesc il poate avea oricine dintre ei.

Adevãratul sens al acestor texte

Acest exemplu nu poate servi ca temei pentru doctrina sectantilor despre dreptul oricarui crestin de a fi invatator bisericesc, macar si pentru faptul ca intamplarea pomenita a avut loc pana la chinurile pe cruce ale lui Hristos Mantuitorul si pana la ziua Cincizecimii, adica pana la stabilirea deplina a Bisericii lui Hristos pe pamant.

In afara de aceasta, daca omul, amintit de Marcu 9, 38-39, izgonea demonii in numele lui Hristos, inseamna ca el credea sincer in divinitatea lui hristos, altfel demonii nu l-ar fi ascultat : Fapte 19, 13-16.

De aici reiese urmatoarea concluzie : darul de a face minuni ( dar nu dreptul de a tagadui ierarhia ) prin credinta in Hristos il pot avea si oamenii care nu au fost trimisi sa propovaduiasca invatatura evanghelica, drept oferit doar apostolilor : 1 Corinteni 12, 28.

Si de aceea argumentul adus de sectanti, ca Insusi Hristos n-a interzis izgonirea demonilor in numele Lui si acelui om care nu era in cerul* [ *cercul ? ] ucenicilor nemijlociti ai Domnului, nicidecum nu indreptateste separarea sectantilor de la ierarhia bisericeasca.

Sectantii nu vor reusi sa dovedeasca ca facatorul de minuni, despre care se vorbeste in Evanghelia lui Marcu 9, 38, este in acelasi duh cu ei, adica ca nu recunostea autoritatea preoteasca si apostoliceasca.

Dimpotriva, Domnul Cunoscator al inimilor sugereaza evident cã omul care izgoneste demonii, actioneaza depotriva cu apostolii : Marcu 9, 40.

Acesta este un caz exceptional, asemanator cu pocairea talharului prudent.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Fapte 19, 13. Si au inceput unii dintre Iudeii care cutreierau lumea, scotand demoni, sa cheme cheme peste cei care aveau duhuri rele, numele Domnului Iisus zicand : Va jur pe Iisus, pe Care Il propovaduieste Pavel !

14. Iar cei care faceau aceasta erau cei sapte fii ai unuia Scheva, arhiereu iudeu.

15. Si, raspunzand duhul cel rau le-a zis : Pe Iisus Il cunosc si stiu si pe Pavel, dar voi cine sunteti ?

16. Si sarind asupra lor omul in care era duhul cel rau si biruindu-i pe acestia, s-a intarit asupra lor incat au fugit goi si raniti din casa aceea.

1 Corinteni 12, 28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica : intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori ; apoi pe cei care au darul de a face minuni ; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor.

29. Oare toti sunt apostoli ? Oare toti sunt prooroci ? Oare toti invatatori ? Oare toti au putere sa savarseasca minuni ?

30. Oare toti au darurile vindecarilor ? Oare toti vorbesc in limbi ? Oare toti pot sa talmaceasca ?

Marcu 9, 40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.

V.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

1 Corinteni 14, 26. Ce este deci, fratilor ? Cand va adunati impreuna, fiecare din voi are psalm, are invataturã, are descoperire, are limbã, are talmacire : toate spre zidire sa se faca.

27. Daca graieste cineva in limbi, sa fie cate doi, sau cel mult trei si pe rand sa graiasca,  si unul sa talmaceasca.

30. Iar daca se va descoperi ceva altuia care sade, sa tacã cel dintai.

31. Caci puteti sa proorociti toti cate unul, ca toti sa invete si toti sa se mangaie.

Efeseni 5, 19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre.

Adevãratul sens al acestor texte

Toate fragmentele numite, sectantii le citeaza pentru a confirma ideea ca dreptul de a fi invatator, apartine nu numai persoanelor ierarhice, dar tuturor crestinilor deopotriva.

O deosebita importanta dau sectantii acelui fragment din Epistola catre Corinteni, de unde ei trag concluzia ca in Biserica pot invata toti care se simt capabili pentru aceasta.

Dar daca am intelege aceste cuvinte in sensul dat de sectanti, atunci apare o contradictie in invatatura aceluiasi apostol.

Pentru ca in aceeasi Epistola, apostolul spune : 1 Corinteni 12, 28-29.

Si in alt loc afirma ca nimeni nu-si ia singur cinstea de preot ; Evrei 5, 4.

Ca dreptul de a fi invatator, apartine nu tuturor crestinilor, se vede si din alte Epistole apostolicesti : Iacov 3, 1 ; 2 Timotei 4,2 ; 2 Petru 3, 6 ; Romani 10, 15.

In felul acesta, si din epistolele apostolului Pavel, precum si din alte epistole apostolicesti, este clar ca dreptul de a fi invatator apartine nu tuturor crestinilor, dar numai celor chemati sau imputerniciti de Dumnezeu ( Mai amanuntit vezi “Despre invatatorii Bisericii” ).

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Corinteni 12, 28-29. Vezi p.IV

Evrei 5, 4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu, dupa cum si Aaron.

Iacov 3, 1. Nu va faceti multi invatatori, fratii mei, stiind ca ( noi, invatatorii ) mai mare osanda vom lua.

2 Timotei 4, 2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp ; si fara de timp, mustrã, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.

2 Petru 3, 16. Cum vorbeste despre acestea in epistolele sale, unde sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

Romani 10, 15. Si cum vor propovadui, de nu se vor trimite ?

( b ) Despre pãstorii nedemni

I.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Matei 23, 2. Zicand : Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise.

4. Ca leaga sarcini grele si cu anevoie de purtat si le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc sa le miste.

6. Si le place sa stea in capul mesei la ospete si in bancile dintai, in sinagogi.

11. Si cel care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru.

12. Cel care se va inalta pe sine va fi umilit, si cine se va smeri pe sine va fi inaltat.

14. Vai voua, carturari si farisei fatarnici ! Ca mancati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung ; pentru aceasta mai multa osanda veti lua.

Nota : Prin cuvintele citate, sectantii ii acuzã pe preotii ortodocsi, comparandu-i cu carturarii si fariseii Vechiului Testament.

Adevãratul sens al acestor texte

Aici se vorbeste despre “scaunul lui Moise”, iar pastorii ortodocsi recunosc scaunul lui Hristos, prin urmare, atat versetul 2, cat si intreg capitolul 23, nu se refera la preotii ortodocsi.

In afara de aceasta, dupa cum se poate vedea din versetul 23, capitolul acesta se refera la enoriasi, nu la preoti, pentru ca zeciuiala, mijloacele pentru intretinerea templului si a preotilor le dau credinciosii, dar nu pastorii slujitori ai templului : Evrei 7, 5.

Carturarii si fariseii nu sunt preoti si pastori.

In verseul 4 vorbeste despre regulile rabinice, grele de indeplinit, de exemplu Marcu 7, 3-4.

In versetele 6, 11 si 12 este vorba despre trufia si ingamfarea, caracteristica fariseilor, la fel ca si sectantii, care ii face sa se creada intai peste tot.

Asezarea inainte si cinstirea propriu-zisa a preotilor li se cuvine lor dupa drept : 1 Timotei 5, 17 ( Sirah 7, 31-32 ).

Versetul 14 condamnã acea cucernicie fatarnica, care este proprie fariseilor si sectantilor.

Fariseii tot asa le jefuiau pe vaduve, dupa cum acum unii conducatori de secte ii jecmanesc pe adeptii lor, de exemplu, comerciantii Raiului si altii de seama lor.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Matei 23, 23. Vai voua carturari si farisei fatarnici ! Ca dati zeciuialã din izmã, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale legii : judecata, mila si credinta ; pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati.

Evrei 7, 5. Cei din fiii lui Levi, care primesc preotia, au poruncã dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar cã si acestia au iesit din coapsele lui Avraam.

Marcu 7, 3. Caci fariseii si toti iudeii, daca nu-si spalã mainile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.

4. Si cand vin din piata, daca nu se spala, nu mananca ; si alte multe sunt pe care au primit sa le tina : spalarea paharelor si a urcioarelor si a caldarilor de aramã si a paturilor.

1 Timotei 5, 17. Preotii care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoitã cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si invatatura.

Comp. Sirah 7, 31-32.

II.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Matei 23, 13. Vai voua, carturari si farisei fatarnici ! Ca inchideti imparatia cerurilor inaintea oamenilor ; ca voi nu intrati si nici pe cei care vor sa intre nu-i lasati.

15. Vai voua, carturari si farisei fatarnici ! Ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei, de doua ori mai mult decat sunteti voi.

16. Vai voua, calauze oarbe, care ziceti ca cel care se va jura pe templu, nu este cu nimic vinovat, dar cel care se va jura pe aurul templului este vinovat.

Nota : Aceste cuvinte, ca si cele de mai jos din versetul 38, sectantii le referã la pastorii ortodocsi.

Adevãratul sens al acestor texte

In aceste fragmente se condamnã acea deformare a cuvantului divin, prin care fariseii, la fel ca si sectantii, inchid Imparatia Domnului sie* [*siesi ] si altora.

Nebunia si orbirea fariseilor provenea din incrancenarea inimii, cea a sectantilor – inca si din necunoasterea directa si din ignoranta : 1 Timotei 1, 6-7.

In afara de aceasta, dupa cum se vede si din versetul 23, se face un repros sectantilor, pentru ca au parasit credinta si obiceiurile bune, iar versetele 24-28 ale aceluiasi capitol ii condamna pe farisei si pe sectanti, pentru ca ei, in orbirea lor, inconjoara ceea ce este important si se falesc cu nimicuri ; de exemplu, sectantii au renuntat la lege, la preoti si la Sfintele Taine, iar pe ortodocsi ii mustrã pentru denumirile “preot”, “parinte”, “invatator”, “ortodox” s.a.

Sectantii sunt dojeniti aici si pentru faptul ca ei se straduiesc sa para cucernici, dar de fapt ei, dupa mandria si laudarosenia lor, se aseamana mai mlt cu oamenii descrisi de ap. Pavel : 2 Timotei 3, 1-5, insa, precum spunea acelasi apostol, nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor ( versetul 9 ).

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Timotei 1, 6. De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire.

7. Voind sa fie invatatori ai legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.

2 Timotei 3, 1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele.

2. Ca vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de argint, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori fara cucernicie,

3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine.

4. Vanzatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu.

5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.

III.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Matei 23, 38. Iatã se lasã pustie casa voastrã.

39. Caci va zic voua : De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand veti zice : “Binecuvantat este Cel Ce vine intru numele Domnului”.

Nota : Dupa parerea sectantilor, de aici reiese ca aceste cuvinte au fost spuse ca proorocii despre Biserica Ortodoxa in persoana pastorilor ei.

Adevãratul sens al acestor texte

Aceste versete ale capitolului 23 nu se pot referi la Biserica Ortodoxa si la preotii ei, intrucat Biserica Ortodoxa zilnic se adreseaza in serviciile ei divine : “Binecuvantat este Cel Ce vine intru numele Domnului, Dumnezeule Doamne, aratã-ni-Te noua”.

Apoi Mantuitorul a fadaguit ca va ramane cu apostolii si succesorii lor, preotii si invatatorii Bisericii, in toate zilele, pana la sfarsitul veacului ( Matei 28, 20 ).

In textul citat ( Matei 23, 38-39 ) se contine proorocia despre viitoarea soartã a templului din Ierusalim ( verstul 37 ) si a intreg poporului evreu si de aceea, pe buna dreptate, putem referi la sectanti cuvintele ap. Pavel : 2 Timotei 3, 7-9.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Matei 23, 37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine.

2 Timotei 3, 7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.

8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.

9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.

IV.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

2 Timotei 1, 6. Pentru care cuvant, te indemn sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel care este in tine, prin punerea mainilor mele.

Adevãratul sens al acestor texte

Cei care afirmã, pe baza acestui citat, cã la pastorii nedemni darul preotiei se poate stinge si disparea, scapa din vedere faptul ca chiar pe cel mai nedestoinic apostol Iuda, Domnul totusi l-a trimis in popor : Matei 10, 4-5.

Din acest exemplu evanghelic se vede ca reaua vointã din om nu poate stinge puterea lui Dumnezeu, primitã de el, adica darul preotiei, deoarece, cat de nedemn a fost Caiafa, dar a putut rosti proorocia despre moartea lui Iisus hristos pentru neam : Ioan 11, 51.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Matei 10, 4. Simon Cananeul si Iuda Iscarioteanul, cel care L-a si vandut.

5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor acestea : In calea paganilor sa nu mergeti si in cetate de samarineni sa nu intrati ;

Ioan 11, 51. Iar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit ca Iisus avea sa moara pentru neam.

V.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Isaia 28, 7. Dar si acestia se clatinã de vin si ratacesc drumul din pricina bauturilor tari ; preotul si proorocul se poticnesc de bautura, sunt biruiti de vin, au ametit din cauza bauturilor tari, in vedenii se insala, in hotarari sovaiesc.

Iezechiel 13, 6. Vedeniile lor sunt desarte si prevestirile lor mincinoase ; ei zic : “Domnul a spus “, dar Domnul nu i-a trimis si ei incredinteaza ca se va implini cuvantul lor.

7. Domnul intreaba : Vedeniile ce le-ati vazut nu sunt ele, oare, desarte si prevestirile ce le-ati rostit nu sunt ele, oare, mincinoase ? Voi ziceti : Domnul a spus, dar Eu n-am spus.

Nota : Proorociile lui Isaia si Iezechiel, adresate preotilor vechitestamentari, sectantii le refera la pastorii ortodocsi.

Adevãratul sens al acestor texte

Prin aceste cuvinte, proorocul Isaia ii condamna pe preotii vechitestamentari pentru betie.

Nu e de mirare ca, fiind beti, ei comiteau multe greseli si diferite fapte urate, dar pentru aceasta asupra lor s-a lasat infricosatorul blestem al lui Dumnezeu : Ieremia 48, 10.

Cine indrazneste sa refere aceste cuvinte la preotii ortodocsi, acela, contrar cuvantului lui Dumnezeu, se face judecator fara temei.

Aici sunt demascati proorocii “ametiti” ai Israelului, care, prin prevestirile lor despre pace inaintea robiei babiloniene, amageau poporul Israelului ( vesetul 10 ), pentru ca, in ciuda asigurarilor lor, Domnul l-a pedepsit pe Israel cu robia babiloniana : Iezechiel 12, 10, 15.

Aceste cuvinte deloc nu se refera la ierarhia ortodoxa, care nu prooroceste, dar numai invata ceea ce a invatat Iisus hristos ( Matei 28, 19-20 ), in schimb, pot fi referite la sectanti, de exemplu, la “stundisti”, printre care au aparut “prooroci mincinosi”.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Ieremia 48, 10. Blestemat sa fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebãgare de seamã si blestemat fie tot cel ce opreste sabia lui de la sânge !

Iezechiel 12, 10. Spune-le : Asa graieste Domnul Dumnezeu : Aceasta este o prevestire pentru carmuitorul  Ierusalimului si pentru toata casa lui Israel care se afla acolo.

13. Dar voi întinde mreaja Mea in calea lui si-l voi prinde in latul Meu, si-l voi duce la Babilon, in tara Caldeilor, dar el nu o va vedea si va muri acolo,

14. Iar pe toti cei dimprejurul lui, aparatorii lui si toata ostirea lui, o voi imprastia in toate vanturile si in urma lor voi trage sabia Mea.

15. Si vor cunoaste ca Eu sunt Domnul, cand ii voi risipi printre popoare si-i voi imprastia pe fata pamantului.

VI.

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Iezechiel 34, 2. “Fiul omului, prooroceste impotriva pãstorilor lui Israel, prooroceste si le spune : Asa graieste Domnul Dumnezeu : Vai de pastorii lui Israel, care s-au pastorit pe ei insisi ! Pastorii nu trebuia ei oare sa pastoreasca turma ?

3. Dar voi ati mancat si cu lânã v-ati imbracat ; oile cele grase le-ati junghiat, iar turma n-ati pãscut-o.

10. Asa zice Domnul Dumnezeu : Iatã Eu vin la pãstori ; le voi cere inapoi oile Mele din mana lor si ii voi impiedica sa nu mai pascã oile Mele si nu se vor mai paste pãstorii pe ei insisi si voi smulge oile Mele din gura lor si ele nu vor mai fi pentru ei o pradã de sfasiat.

Nota : Aceste proorocii adresate pastorilor vechitestamentari, ectantii le atribuie si ierarhiei noutestamentare.

Adevãratul sens al acestor texte

Aici este exprimatã amenintarea pastorilor nedemni din Vechiul Testament.

Referind aceste fragmente la ortodocsi, sectantii ii demascã pe proprii lor conducatori ( versetul 5 ), care, ei insisi departandu-se de pastori, s-au imprastiat prin diferite secte, iar urmasii lor, la randul lor, s-au risipit dupa diferite talmaciri : versetul 6.

Sectantii care isi concentreaza atentia la acest capitol ar fi trebuit sa citeasca si versetele urmatoare, care proorocesc chiar despre ei : versetele 17-19.

Prin aceste cuvinte Domnul ii condamna pe sectanti pentru aceea ca o parte a bauturii duhovnicesti ei o beau ( Sf. Scriptura ), iar alta ( Sf. Traditie ) o tulburã, restul insa ( sfintele icoane si crucea ) le calcã in picioare.

Asadar, toate proorociile lui Isaia si Iezechiel, sectantii le refera la preotii ortodocsi absolut neintemeiat, pentru ca pe timpurile acestor prooroci vechitestamentari nu existau pastori noutestamentari si proorocia se refera la preotii din Vechiul Testament, contemporane acestor prooroci.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Iezechiel 34, 5. Si ele, neavand pãstor, s-au risipit si, risipindu-se, au ajuns mancarea tuturor fiarelor campului.

6. De aceea ratacesc oile Mele prin toti muntii si pe tot dealul inalt ; imprastiatu-s-au oile Mele peste toatã fata pamantului si nimeni nu ingrijeste de ele si nimeni nu le cautã.

17. Iar despre voi oile Mele, asa zice Domnul Dumnezeu : Iata voi face judecatã intre oaie si oaie, intre berbec si tap.

18. Oare nu vã ajunge cã pasteti in pasune buna, iar ce ramane calcati cu picioarele voastre si ca beti apã curatã, iar pe cea care ramane o tulburati cu picioarele voastre,

19. Asa cã oile Mele sunt nevoite sa se hraneasca cu ceea ce este calcat de picioarele voastre si sa bea ceea ce este tulburat de picioarele voastre ?* [*. ]”

……………

Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 151 si urm., alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.