Argumente din Cuvântul Lui Dumnezeu pentru Doctrina Ortodoxã despre Întemeierea Divinã a Ierarhiei, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei

Argumente din Cuvântul Lui Dumnezeu pentru Doctrina Ortodoxã despre Întemeierea Divinã a Ierarhiei, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei

( a ) Despre întemeierea divinã a ierarhiei bisericesti

Principalii reprezentanti ai Bisericii sunt pãstorii ei :

Fapte 20,17. Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii.

28. Drept aceea, luati aminte de voi însivã si de toatã turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi Sangele Sãu.

1 Timotei 5, 17. Preotii, care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoitã cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura.

Adevaratii pãstori noutestamentari sunt cei care au intrat in staulul oilor “pe usã”, adica au in sine harul hirotoniei de succesiune de la apostoli :

Ioan 10, 1. Adevarat, adevarat zic voua : Cel care nu intrã pe usã in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar.

2. Iar cel ce intrã prin usã este pãstorul oilor.

9. Eu sunt usa. De va intra cineva prin Mine, se va mantui si va intra si va iesi si pãsune va gasi.

1 Timotei 4, 14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor preotimii.

Domnul Iisus Hristos a transmis preotia, nu tuturor credinciosilor, dar numai unor persoane, pe care special le-a ales din mijlocul numerosilor Sai discipoli :

Matei 10, 1. Si chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sãi, le-a dat putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta.

Matei 10, 5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor acestea : În calea paganilor sa nu mergeti si in cetate de Samarineni sa nu intrati.

Luca 10, 1. Iar dupa acestea, Domnul a ales alti saptezeci si i-a trimis cate doi, inaintea fetei Sale, in fiecare cetate si loc, unde Însusi avea sa vina.

2. Si zicea catre ei : Secerisul este mult, dar lucratorii sunt putini ; rugati deci pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sãu.

3. Mergeti ; iata, Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor.

1 Petru 5, 1. Pe preotii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt impreuna preot si martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei celei ce va sa se descopere :

Acestor persoane El le-a transmis harul preotiei in mod vadit :

Ioan 20, 21. Deci Iisus le-a zis iarasi : Pace voua ! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.

22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant.

Insisi apostolii se numesc pe sine preoti ( “sunt impreuna preot”, comp. 1 Petru 5, 1 ).

Ucenicii Domnului ( si nu comunitatea ) au transmis preotia succesorilor alesi de ei.

Fapte 14, 23. Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera.

Acesti succesori au transmis preotia succesorilor lor s.a.m.d.

Tit 1, 5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit.

Despre succesiune in ierarhie vezi si “Istoria Bisericii”.

In persoana pãstorilor ortodocsi, prin actiunea Duhului Sfant, ( Fapte 20, 28 ) timp de veacuri se transmitea si s-a pastrat pana in zilele noastre, hirotonia apostolicã de succesiune, iar cap si ierarh al preotilor ortodocsi intotdeauna a fost si ramane Domnul Hristos.

1 Petru 5, 4. Iar cand Se va arãta Mai-marele pãstorilor, veti lua cununa cea nevestejitã a mãririi.

Evrei 7, 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem : sfant, fara de rautate, fara de patã, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.

Precum flacãra arzândã se transmite de la o lumanare la alta fara a se micsora, tot asa se transmitea si nu se micsora harul preotiei :

2 Timotei 1, 6. Pentru care cuvant, te îndemn sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel care este in tine, prin punerea mainilor mele.

Si acum in Biserica Ortodoxa nimeni nu devine preot de la sine, daca, dupa o pregatire cuvenitã, nu primeste hirotonia haricã.

1 Timotei 3, 2. Se cuvine insa episcopului sa fie fara de prihanã, barbat al unei femei, treaz, cuminte, cuviincios, primitor de straini, destoinic sa invete pe altii. Comp. Tit. 1, 6-14.

Evrei 5, 4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu, dupa cum si Aaron.

Iar cine ii respinge pe preoti, acela respinge cuvintele Domnului Iisus Hristos Însusi. Care a spus :

Ioan 20, 21. Deci Iisus le-a zis iarasi : Pace voua ! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.

22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant ;

23. Carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute...

Si acela aici, pe pamant, va fi legat de pacatele sale si nu va primi iertare nici in veacul de apoi :

Matei 18, 18. Adevarat graiesc voua : Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.

Pentru cã Domnul nu in zadar a ales si a asezat pastori :

Ioan 15, 16. Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi si v-am randuit sa mergeti si roadã sa aduceti, si roada voastra sa ramana, ca Tatal sa va dea orice veti cere in numele Meu.

Matei 28, 19. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant.

20. Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua. Si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitl veacului. Amin.

Ioan 13, 20. Adevarat, adevarat zic voua : Cel care primeste pe cel care-l voi trimite Eu, pe Mine Ma primeste ; iar cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel Care M-a trimis pe Mine.

Luca 10, 16. Cel care vã ascultã pe voi pe Mine Mã ascultã, si cel care se leapada de voi se leapada de Mine ; iar cel care se leapada de Mine se leapada de Cel Care M-a trimis pe Mine.

( b ) Despre pãstorii nedemni

Preotii alesi pentru o cauza sfantã sunt oameni cu aceleasi pasiuni ca si noi, si de aceea pot da dovadã de slabiciuni omenesti :

1 Ioan 1, 8. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.

Romani 7, 15. Pentru cã ceea ce fac nu stiu ; caci nu savarsesc ceea ce voiesc, ci ceea ce urasc, aceea savarsesc.

24. Om nenorocit ce sunt ! Cine mã va izbavi de trupul mortii acesteia ?

25. Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru ! Deci, dar, eu insumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul legii pacatului.

2 Corinteni 4, 7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi.

De o asemenea nedestoinicie a pastorilor, turma nu trebuie sa se sfiasca, lasandu-i la judecata Domnului si la cea a legii :

1 Corinteni 4, 4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu cu aceasta m-am indreptat ; Cel Care ma judecã pe Mine este Dumnezeu.

5. De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.

1 Timotei 5, 19. Pârã impotriva preotului sa nu primesti, decat numai din gura a doi sau trei martori.

Eccleziastul 5, 7. Daca vezi asuprirea celui sarac si obijduirea dreptului si a dreptatii in cetate, nu te mira de lucrul acesta, caci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic vegheaza peste toti.

În problemele de credinta enoriasii trebuie sa asculte si de preotii nedemni :

Matei 23, 3. Deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le ; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac.

Precum trebuiau oamenii sa-l asculte pe Iuda, cel mai nedemn dintre apostoli, trimis de Domnul pentru propovaduire, asa si noi trebuie sa ascultam pe orice preot oranduit dupa lege.

Matei 10, 5. Pe acesti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor acestea : În calea paganilor sa nu mergeti si in cetate de Samarineni sa nu intrati ;

6. Ci mai degraba mergeti catre oile cele pierdute ale casei lui Israel.

Ioan 11, 51. Iar aceasta n-a zis-o de la sine, ci fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit cã Iisus avea sa moara pentru neam.

De aceea in pãstor trebuie sa distingem darul ierarhic sfant si personalitatea umana.

Precum o stampila, gravata din orice fel de material, neaparat dã o imprimare corecta, la fel si preotul asezat drept va savarsi o slujba divina cu adevarat mantuitoare.

Filipeni 1, 18. Dar ce este ? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.

19. Pentru ca stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos.

( c ) Despre binecuvantarea preoteasca

Binecuvântarea cu mâna pãstorului, datã mirenilor isi are intemeierea in Sfanta Scriptura.

Inca in Vechiul Testament, patriarhii isi binecuvantau cu mâna copiii : vezi Facere capit.48-49.

Însusi Dumnezeu a poruncit prin Moise, preotilor din Vechiul Testament sa binecuvanteze poporul cu mâna :

Numeri 6, 22. Si a grait Domnul cu Moise si a zis :

23. “Spune lui Aaron si fiilor lui si le zi : Asa sa binecuvantati pe fiii lui Israel si sa ziceti catre ei :

24. Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca !

25. Sa caute Domnul asupra ta cu fatã veselã si sa te miluiascã !

26. Sa-Si intoarca Domnul fata Sa catre tine si sa-ti daruiasca pace !

27. Asa sa cheme numele Meu asupra fiilor lui Israel si Eu, Domnul, ii voi binecuvanta”.

Levitic 9, 22. Si si-a ridicat Aaron mainile sale asupra poporului si l-a binecuvantat, iar dupa ce a savarsit jertfa pentru pacat, arderea de tot si jertfa de mantuire, s-a coborat.

23. Apoi au intrat Moise si Aaron in cortul adunarii si cand au iesit au binecuvantat tot poporul ; atunci s-a aratat slava Domnului la tot poporul.

Sirah 36, 19. Ascultã, Doamne, rugaciunea celor care se roaga Tie pentru poporul Tau, dupa binecuvantarea lui Aaron.

În Noul Testament Însusi Hristos, cel mai mare Arhiereu, cand S-a înaltat la cer, i-a binecuvântat pe ucenicii Sãi.

Luca 24, 50. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat.

Marcu 10, 16. Si luandu-i in brate ( pe copii ), i-a binecuvantat, punandu-Si mainile peste ei.

Si in felul acesta le-a dat un exemplu pastorilor cum sa-si binecuvanteze turma.

Apostolul Pavel marturiseste despre binecuvantare ca despre un obicei destul de cunoscut la crestini si numai in general aminteste despre ea.

Evrei 7, 7. Fara nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.

( d ) Despre puterea duhovniceasca si cinstirea ei

Puterea duhovniceasca a fost data apostolilor, iar in persoana lor si succesorilor, de Însusi Domnul :

Matei 18, 18. Adevarat graiesc voua : Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer.

Si apostolii se foloseau de puterea data lor :

2 Corinteni 13, 10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu lucrez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare.

Apostolul Pavel recomanda supunere fara de conducatori :

Evrei 13, 17 Ascultati pe conducatorii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seamã – ca sa facã aceasta cu bucurie si nu suspinând, lucru, care n-ar fi spre folosul vostru.

Tot el sfatuieste sa-i respectam pe carmuitorii intru Domnul si sa-i cinstim.

1 Tesaloniceni 5, 12. Va mai rugam, fratilor, sa aveti luare aminte pentru cei care ostenesc intre voi, pentru cei  care va carmuiesc intru Domnul si bine va sfatuiesc ;

13. Si pentru munca lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de prisoselnicã dragoste. Traiti intre voi in buna pace.

1 Petru 5, 5. Tot asa si voi, fiii lor duhovnicesti, ascultati pe preotii vostri.

Sirah 7, 30. Din tot sufletul tãu teme-te de Domnul si pe toti preotii Lui cinsteste-i.

31. Cu toata puterea iubeste pe Cel Care te-a facut si pe slujitorii Lui sa nu-i parasesti.

32. Teme-te de Domnul si cinsteste pe preoti si da-i partea lui*[ * preotului ] precum s-a poruncit tie.

( e ) Despre rasplatirea slujitorilor Bisericii pentru muncã

Domnul Iisus Hristos a poruncit celor care propovaduiesc Evanghelia sa traiasca din binevestire :

Luca 10, 7. Si in aceastã casã ramaneti, mancand si band cele ce va vor da, caci vrednic este lucratorul de plata lui. Nu va mutati din casa in casa. ( Comp. Matei 10, 10 ).

Si sfintii apostoli invatau despre dreptul binevestitorului de a se intretine din munca binevestirii :

Galateni 6, 6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa facã parte invatatorului sãu din toate bunurile.

1 Corinteni 9, 7. Cine slujeste vreodata, in oaste, cu solda lui ? Cine sãdeste vie si nu mananca din roada ei ? Sau cine paste o turmã si nu manancã din laptele turmei ?

9. Caci in legea lui Moise este scris : “Sa nu legi gura boului care treierã”. Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu ?

11. Daca noi am semanat la voi cele duhovnicesti, este, oare, mare lucru daca noi vom secera cele pamantesti ale voastre ?

13. Oare nu stiti ca cei care savarsesc cele sfinte manancã de la templu si cei care slujesc altarului au parte de la altar ?

14. Tot asa a poruncit si Domnul celor care propovaduiesc Evanghelia, ca sa traiasca din Evanghelie.

Apostolul Pavel singur, chiar daca uneori si evita rãsplata pentru propovãduire, in alte cazuri ii lãuda pe cei care-i usurau greutatile lui de trai.

Filipeni 4, 14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.

15. Doar si voi stiti, Filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.

16. Pentru cã si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.

Asadar, primirea rasplatei de buna voie pentru munca de savarsire a celor sfinte, de catre slujitorii Bisericii, nu este deloc un negot cu harul divin, precum nascocesc sectantii, ci doar folosirea legitimã de hrana pentru muncã.

Se condamnã in Sfanta Scriptura lacomia.

Da, acesta e un mare pacat.

Dar judecator preotului lacom ii este episcopul, caruia i s-a spus :

1 Timotei 5, 19. Pârã impotriva sa nu primesti, decat numai din gura a doi sau trei martori.

20. Pe cei ce pacatuiesc mustrã-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama.

Aceste cuvinte au fost spuse nu mireanului, ci episcopului Timotei.

Mireanului insa nu numai pe pãstori îi este interzis sa-i judece, dar chiar si pe aproapele sãu nu se poate sa-l judece cu Cuvântul lui Dumnezeu :

Romani 14, 4. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia ? Pentru stapanul sãu stã sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea. ( Comp. Matei 5, 1-5 ).

……………

Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 144 si urm., alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.