Cometei Anonsate pentru 13 iunie, De
Gr.Alexandrescu
Din cartea mea de
Poezii de Gr.Alexandrescu, pe care in scoala generala mi-a cumparat-o mama, la
6 Iulie 1979 ( pe care spre uimirea mea, tata a luat-o din biblioteca ieri
seara – el, matematicianul ! - sa o
citeasca, impreuna si cu Poezii de George Cosbuc si cu Scrisori, de Edgar Degas
)
Cometei
Anonsate pentru 13 iunie
De Gr.Alexandrescu
Cometã cu lungi coade, insa cu scurtã
minte,
De ce vrei sa arzi globul ce noi il
locuim ?
El, drept, mult nu plateste, dar tot
avem cuvinte
Viata-i pacatoasã câtva sa prelungim.
De ne vei arde-acuma, sa stii cã or sa
nasca
In locu-ne fiinte mai rele decat noi,
Ce-n grab or sa-ntarate mania ta
steleasca,
Prin fapte mai cumplite, prin crime si
razboi.
Ce ! ai uitat tu oare potopul
d-altadata,
La care, cum s-aude, destul ai
conlucrat,
Atunci cand tata Noe in luntrea-i
desãlatã,
Plutea pe universul subt unde înecat ?
Ei bine! Omenirea ce mosteni pamantul,
Fiinte, lighioane ce-n urmã s-au ivit,
Intre ele p-acelea ce s-au [ sh-au ]
gasit mormantul
In marea adancime si monstri au
nutrit ?
Campiile de astazi sunt ele mai manoase
Decat cele antice ? magarii mai
destepti ?
Broasca mai muzicantã in baltile
stufoase ?
Tigrii mai cu blandete, si oamenii mai
drepti ?
Nu, nu ! baga de seama sa nu faci o gresala,
De care mai in urmã amar sa te caiesti
;
Ba inca sa dai, poate, o aspra socotealã
Prea Bunului Parinte al rasei omenesti.
Caci noi avem de lucru in Tara
Romaneasca ;
Legi vechi si ruginite avem sa le-nnoim,
Regulamentul multe are sa patimeasca,
De ne-or lasa in pace asa precum dorim.
De esti tu executor Inaltelor Decrete,
Mai da-ne un mic termen de zece mii de
ani,
Sa ne-ndreptãm purtarea, sa ne spalam
de pete,
Sa nu cadem in iaduri pe gheare de
satani.
Atuncea, daca globul n-o merita viatã,
Poti sa-l prajesti in voie-ti, eu nu
ma-mprotivesc,
Dar azi, topeste numai a inimilor
gheata,
Si arde astrologii ce lumea ingrozesc.
12 fevruarie 1857
¶¶¶¶¶
Raspunsul Cometei
De Gr.Alexandrescu
Iubit muritor,
Astazi am priimit,
Prin Postia cereascã,
Biletul tãu pornit
Din Tara Romaneasca.
Odatã cunosteam
Subt nume de roman
Un prea puternic neam,
Al lumei crud tiran ;
Neam ce-l credeam perit,
Caci nu l-am mai zarit ;
Si pana-ntr-ast minut
(Ma jur pe al meu nume ),
Eu nici as fi crezut
Cã existati pe lume ;
Dar de vreme ce scriti
Voi trebuie sa fiti.
Numai nu inteleg cine v-a putut spune
Ca aveam pentru glob intentii asa bune.
E netagaduit
C-a lui desfiintare
De timp nepomenit
Mi-era in cugetare,
In cerc tot vitios
Vazand ca se-nvarteste,
Si omul pacatos
In rele mult sporeste,
Vazand ca jos la voi multi oameni mari
si buni,
Lumei folositori, au trecut de nebuni,
Au fost persecutati
In vreme ce-au trait,
Si foarte laudati
Dupa ce au murit.
Eu prea rau am urmat,
Cand am lasat odata
Pe Noe d-a scapat
Cu luntrea-i desãlatã,
Caci stii ce a facut
Cat liber s-a vazut ?
El a sadit o vie
S-a cazut in betie !
Iar cu fetele lui
Ce-a mai facut, nu spui.
Iar de atunci încoaci din el câti s-au
prãsit,
Acei ce au fost tari pe cei slabi au
robit ;
Soarele-au spãimântat prin lupte si
omor,
Pentru globul pamant, ce nu era al lor.
Caci socotesc ca stii, nevoie n-am
sa-ti spui,
Cã nu e-al vostru el, ci voi sunteti ai
lui.
Apoi v-ati apucat
Cerul d-ati spionat,
Prin sticle cercetand
Ce avem noi de gand,
Ce fel ne preumblãm,
Pana si ce mâncâm.
Ba inca ati scornit
Feluri de secãturi,
Si pe voi v-ati numit
Alese creaturi !
Acestea, drept sa
spui, eu nu le sufeream,
Si razbunarea mea in taina pregateam.
Dar fiindca imi scrii ca sunteti ocupati
Proastelor voastre legi spoialã sa le
dati,
Fiindca ai cerut sorocul marginit
De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit
S-o gratioasã stea dintr-ale curtii
mele,
Pentru cativa poeti ce casc gura la
stele,
Mã-nduplec in sfarsit, astâmpãr al meu
foc,
Imi pui caii la grajdi si coadele la
toc.
Numai luati masuri, ganditi si cautati
De indulgenta mea acum sa profitati.
Caci daca spre pamant vrodatã m-oi
porni,
Vã poci încredinta cã bine nu oti fi.
(Scris in palatul nostru de varã)
14 mai 1857
¶¶¶¶¶
Extras din cartea Poezii, Gr. Alexandrescu, Antologie si posfata de Dumitru Micu, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, Ilustratia copertei : Lucretia
Feodorov, Coperta a IV-a : fotografie a poetului din jurul anului 1860.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu