Ocârmuirea
de sus, Fericirea de a cunoaste calea, Parintele Arsenie Boca
Oare de ce invinuieste Dumnezeu pe oameni, faptul cã nu se mai naste
dreptul printre dânsii, si cã ei nu bagã de seama ?
Raspunsul
e urmatorul : dreptii sunt uneltele lui Dumnezeu, prin care sfatuieste
neamurile si, prin rostul lor, face cu putintã milostivirea sa printre oameni;
pe cand daca nu-i are, oamenii vor da peste urgia dreptatii Sale, dupa faptele
lor.
Familia, cu
roadele ei impovarate de faradelegi, Îl aduce pe Dumnezeu la impas; drept aceea
oamenii sunt trasi la raspundere si se aflã in aceeasi primejdie ca smochinul
fara roada. ( Luca 13, 6 ).
“Cãutat-am
printre ei, sa gasesc un om ca sa se poarte cu dreptate inaintea Fetei Mele
pentru tara aceasta, ca sa nu o pierd si n-am gasit” ( Iezechiel 22, 30 ).
Primul drept,
care a stat inaintea lui Dumnezeu pentru altii, a fost Avraam ( Facere / Genèse
18, 23 ).
Altul a fost
Moise, care chiar a strâmtorat pe Dumnezeu ca sa ierte norodul, care facuse
pacat mare inchinandu-se la vitelul de aur, zicand :
“Rogu-mã acum,
de vrei sa le ierti pacatul acesta, iarta-l; iar de nu, sterge-ma si pe mine
din Cartea Ta, in care m-ai scris.” ( Exod 32, 32 ).
Si Dumnezeu
ascultã de om.
Alt drept,
Isus Navi, urmasul lui Moise, intrand in pamantul fagaduintei la o lupta cu
Amoreii, s-a rugat sa stea soarele si s-a oprit soarele, pana i-a facut
Dumnezeu izbândã asupra vrãjmasului.
“Si n-a mai
fost nici inainte, nici dupa aceea o astfel de zi in care Domnul sa asculte asa
glasul omului”, marturiseste Scriptura ( Isus Navi 10, 14 ).
De obicei
oamenii starnesc cu faptele lor anumite furtuni nevazute; acestea tot in capul
lor se intorc, dar in chipul cel mai vazut cu putinta.
Dumnezeu,
stiind de mai inainte sfarsitul tuturora, randuieste fiecaruia ispasiri in
lumea aceasta.
“Dumnezeu
este indelung rabdator si mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasã.” ( Naum
1, 3 ).
Insa
nimic nu face, fara sa arate Taina Sa slujitorilor Sai. ( Amos 3, 7 ).
Iata dreptul,
ca vestitor al vointei lui Dumnezeu, ca vazator inainte, dincolo de zarea
dimensiunii a patra, timpul.
Sfanta
Scriptura ar fi o copie de pe nevazuta Carte de la cârma lumii.
Dreptul ajunge
la obârsia Scripturii.
Astfel, Dumnezeu tine sfat cu ostirea cereasca, randuind
sfarsit cu pedeapsã regelui Ahav si aratã taina Sa Proorocului Miheia. ( III
Regi 22, 19 ).
Aspra indreptare a
Imparatului din Babilon, care facuse abuz de putere si se suise la mandrie
mare, “se sprijina pe vrerea Ingerilor si pe porunca sfintilor” ( Daniel 4, 14
).
Taina o
intelege Daniel, care ii dã trufasului imparat sfatul sa-si rascumpere pacatele
sale, lucru prin care ar fi putut ocoli nemaivazuta pedeapsa, ce atârna
asupra-i.
Iar Dumnezeu,
Cel ce implineste sfatul slugilor Sale, i-a dat 12 luni vreme la indemana.
Imparatul,
insa, nedeprins sa asculte, n-a vrut de buna voie sa-si ispaseasca pacatele,
folosindu-se de calea milostivirii, de aceea l-a ajuns din urma legea
dreptatii, a ispasirii
fara de voie.
N-a
vrut sa se indrepte folosindu-se de minte, de aceea i s-a luat mintea si s-a izgonit
dintre oameni sapte ani pãscând cu boii. ( Daniel 4, 24-29 ).
Fiind
incredintat de Dumnezeu cu slujba de imparat al Babilonului, el nu trebuia sa
se semeteasca si sa ceara poporului sa i se inchine lui, ispitire peste putere,
lucru la care vroia sa-l sileasca si
pe poporul Evreu, pe care i-l daduse Dumnezeu spre robie, iar nu spre ratacire.
Pe langa asta
era un tiran infricosat, incat tocise umerii ostasilor sai, si de osteneala
zidirii marii cetati a Tirului toti chelisera. ( Iezechiel 29, 18 ).
El
ar fi fost dator sa se poarte ca o sluga a lui Dumnezeu, si nu ca un tiran,
facand atata tulburare in zidirea lui Dumnezeu.
Dar urgia, pe
care a dezlantuit-o asuprã-si, a stins faradelegile sale, incat dupa trecerea
vremii de pedeapsã si-a vazut rostul sãu cel adevarat si atârnarea sa de
Dumnezeu.
Iata marturia
despre inteleptirea acestui tiran al Istoriei Vechi data de el insusi :
“Si dupa trecerea acestei vremi (
cei sapte ani de nebunie ), eu, Nabucodonosor, am ridicat ochii mei la cer si
mintea imi veni din nou si am binecuvantat pe Cel Prea Inalt si vesnic viu si
I-am adus laude si preamarire. Caci puterea Lui este putere vesnica, iar
imparatia Lui peste varste si varste... Toate caile Lui sunt drepte, iar pe cei
ce umblã mandri poate sa-i smereasca” ( Daniel 4, 31-34 ).
Cârmuirea
neamurilor tot de sus se face, caci este si o ispasire a neamurilor.
Aceasta s-a
destãinuit prima data lui Avraam: “Sa stii bine, ca urmasii tai vor nemernici
un pamant strain, unde vor fi robiti si apasati patru sute de ani, dar pe
neamul acela, caruia vor robi, il voi judeca Eu, si dupa aceea vor iesi aicea
cu avere mare. Ei insa se vor intoarce aici in al patrulea veac de oameni, caci
nu s-a umplut inca masura nelegiuirii Amoreilor”. ( Geneza 15, 13-14, 16 ).
… … …
La plinirea
vremii prezise, cand evreii s-au intors din Egipt, alte taine din Cartea ispasirii vede Solomon, privind
indaratul timpului.
Iata cum i-a
judecat Dumnezeu pe Egipteni :
Dintre
cele 10 pedepse, cea mai grea a fost noaptea cea de trei zile, cu infricosarile ei cumplite, “care venisera
peste ei din iad” ( Intelepciunea lui Solomon 17, 14 ).
“Intr-insa
li se dezveleau pacatele lor ascunse. Ea era icoana intunericului ce avea sa-i
inghita pe urma. Azvarliti incoace si incolo pe pamant si pe jumatate morti, ei
dãdeau pe fata pricina pentru care mureau. Caci vedeniile ce-i ingrozisera le
destainuisera lucrul, ca sa nu moara in nestiintã : pentru ce patimesc atata rãu.”
( Intelepciunea lui Solomon 18, 19 )
Iata si sfarsitul judecatii lui Dumnezeu cu ei : dezastrul militar al lui
Faraon.
Intelepciunea
lui Solomon, capitolul 19 :
- O mânie neînduratã prigoneste pe
nelegiuiti pana in sfarsit, fiindca Dumnezeu stia de mai inainte care va
fi petrecerea lor.
- Cã adica egiptenii,
dupa ce au lasat pe Israel ca sa plece si cu mare staruinta i-au zorit la
drum, avea-vor pareri de rau si vor incepe sa-i urmareasca.
- Cu adevarat, cand nu
ispravisera de jelit pe mortii lor si plangeau inca la mormintele celor
ucisi, un alt gând nebunesc le-a
venit si au început ca pe niste fugari sa-i urmareasca pe aceia, pe care
ii zoriserã cu rugaminti sa plece de la ei.
- La aceasta ii
atrãgea pedeapsa de care erau vrednici, cãci despre cele mai înainte
intamplate ei nu mai aveau tinere de minte, ca sa se împlineascã si ceea
ce mai lipsea din urgiile suferite de ei.
- Asa incat poporul Tau sa savarseasca
necrezuta lui trecere prin mare, iar Egiptenii sa dea peste o moarte
naprasnica.”
In vreme ce miluia Dumnezeu pe unii, prapadea pe altii, caci li se
implineau masurile faradelegilor.
Iar ca cei
multi sa ia aminte, alte taine din Cartea ocarmuirii
neamurilor se descoperã lui Moise, in vreme ce
poporul se apropie de pamantul fagaduintei.
Dumnezeu ii insirã
lui Moise toate faradelegile desfranarii, de care ii atrage luarea aminte sa
pazeasca poporul, iar la urma adaugã :
Levitic 18: 24.
Sa nu va intinati cu nimic din acestea, caci cu toate acestea s-au intinat
paganii, pe care Eu ii izgonesc dinaintea fetei voastre,
25. Cã s-a
intinat pamantul si am privit la nelegiuirile lor si a lepãdat pamantul pe cei
ce traiau pe el.
26. Iar voi sa
paziti toate poruncile Mele si toate legile Mele si sa nu faceti nici una din
ticalosiile acestea, nici bastinasul, nici veneticul, care traieste intre voi.
27. Ca toate
urâciunile acestea le-au facut oamenii pamantului acesta, care-i inaintea
voastra, si s-a intinat pamant;
28. Ca nu
cumva sa va lepede si pe voi pamatnul, cand il veti intina, cum a aruncat el de
la sine pe popoarele care au fost inainte de voi.
Iata ca pe locuitorii cu viatã stricatã, cand ii sorteste Dumnezeu
pedepsirii, nu-i apara nici-o granita si nici o arma; dar,
pentru o viatã curata, îi apara Dumnezeu, cum nu-i apãrã nimic pe lume.
Neamurile
au un destin ascuns in Dumnezeu.
Cand
isi urmeaza destinul au apararea lui Dumnezeu, cand il tradeaza, sa se gateasca
de pedeapsa.
Dar ei n-au
ascultat, ci din neam in neam tot mai rai s-au facut, incat iata cum sunã
glasul Lui :
Osea 4 :1. Ascultati cuvantul Domnului, voi feciori ai lui Israel,
caci Domnul stã la judecata cu locuitorii pamantului,
2. Caci nu mai este
credintã, nici iubire, nici cunoastere de Dumnezeu in tarã.
3. Toti jurã
stramb, mint, ucid, furã si sunt desfranati ; savarsesc fapte silnice, iar
sangele varsat curge peste sange.
4. Pentru aceasta
tara e in mare jale, iar cei ce locuiesc sunt fara vlagã.
Naraviti cum
erau cu pacatele, n-au ascultat ; de aceea tot mai multa urgie si-au ingramadit
peste cap, adaugand a face rele, pana
cand prin Ieremia Proorocul, Dumnezeu le da de stire daramarea Ierusalimului si
ducerea in robie.
E interesant
momentul acesta istoric, in care Proorocul se luptã cu regele ca sa-l induplece
sa se predea fara rezistenta, ca sa scape cu viata, dar regele – in temeiul
datoriei de rege – preferã sa moara dar sa se predea, ba.
Prevestirea
aceasta, care era o urmare a vietuirii ticaloase a poporului si a regelui, o
motiveaza Dumnezeu lui Ieremia, zicand : “Poate, auzind toate necazurile ce
mi-am pus in gand sa le fac ( Ieremia 36, 3 ),... , vor asculta si se vor
intoarce fiecare de la calea sa cea rea si atunci voi schimba stramtorarea pe care vreau sa
le-o fac, pentru faptele lor cele rel.” ( Ieremia 26, 3 ).
Pentru
cuvantul acesta, insa, erau sa-L omoare pe Ieremia ( 26, 11 ).
Caci cuvantul Domnului era de râs la ei, ( Ieremia 6, 10 ) si si-au batut
joc de trimisii lui Dumnezeu si n-au tinut seamã de cuvintele Lui, pe proorocii
Lui i-au batjocorit, pana ce mânia lui Dumnezeu s-a pogorât peste poporul Sãu,
incat acesta n-a mai avut scãpare ( II Paralipomena 36, 16 ).
In vremea
aceea Ieremia se ruga :
“Mãrturisim Doamne necredinta noastrã si faradelegile
parintilor nostri, caci am pacatuit inaintea Ta. Nu ne lepãda pe noi, pentru
numele Tau. ( 14, 20 ).
Primeste
insa raspunsul urmator :
“Chiar
Moise si Samuil de-ar sta inaintea Mea, tot nu M-ar indupleca spre poporul
acesta. Goneste-i de la Fata Mea, sa se duca. Iar de-ti vor zice : Unde sa ne ducem ? sa le raspunzi :
Asa zice Domnul : “Cel randuit la moarte, sa se duca la moarte, cel
pentru foamete, la foamete si cel pentru robie, la robit !” ( Ieremia 15, 1-2
).
Iar calea rugaciunii desavarsit a
inchis-o ( Plangeri 3, 8 ) apoi a adus prapadul.
“Caci el a
adus pe regele Chaldeilor si acela le-a omorat pe tinerii lor cu sabia, in casa
cea sfintita a lor... Apoi a dat foc Casei lui Dumnezeu, a daramat zidul
Ierusalimului, toate camarile lui le-a ars cu foc si toate palatele cele mari
le-a nimicit. Iar pe cei ce au scapat de sabie i-a stramutat in Babilon” ( II
Paralipomena 36, 17-20 ), in robia celor 70 de ani.
La jalea aceasta se adauga una si mai mare : “Femei miloase, fierbeau cu mainile
lor copiii care le-au slujit de hrana in vremea prapadului” ( Plangeri 4, 10 ).
De ce atata
urgie ? se intrebã Ieremia si cãpãtã raspunsul din radacini :
“Profetii tai nu ti-au dat pe fata faradelegea ta, ca
sa-ti schimbe calea ta !” (Plangeri 2, 14).
E drept, cã
darea pe fatã a faradelegilor e cea mai primejdioasa predicã, dar si singura
care mai poate ceva.
Toti fug de
metoda aceasta.
Chiar pentru
castigul lui Dumnezeu, nu vor sa se primejduiasca cu oamenii.
N-au putere.
Oare de ce ?
Iata de
ce :
« In proorocii Ierusalimului vad grozavie :
acestia fac desfranare si umblã cu minciuni ; ajutã mâinile facatorilor de
rele, ca nimenea sa nu se intoarca de la necredinta sa. De aceea asa zice Domnul Savaot ( numele
Mesiei in Vechiul Testament ) despre prooroci : Iatã îi voi hrani cu pelin si le voi
da sã bea apã cu fiere, caci de la Proorocii Ierusalimului s-a latit necredinta peste tot
pamantul.” ( Ieremia 23, 14-15 ).
“Vai de parintii care pierd si imprastie oile turmei
Mele, zice Domnul”. ( Ieremia 23, 1 ).
Oare
de ce S-a ostenit Dumnezeu 1.500 de ani cu ucigasii dreptilor, trimitându-le pe
toti vestitorii Sai, in fiecare zi, dis-de-dimineatã ( Ieremia 7, 25 ),
adica la o vreme cand se mai putea inlatura osânda ce le atârna peste crestet
si se mai putea abate urgia, care se pogora ca focul, peste faradelegile lor
fara seamã ?
Extras din Parintele
Arsenie Boca, Fericirea de a Cunoaste Calea, Se tipareste
cu binecuvantarea Prea Sfintitului CALINIC Episcopul Argesului, In zilele drept-credinciosului
nostru Parinte Justin Parvu – staretul manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si
Gavriil, Apare sub ingrijirea Manastirii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil,
Ed.”Credinta stramoseasca”, Difuzarea se face numai prin “PELERINUL” – IASI ;
Stradela Gradinari 39 ; Bl.B2 ; Sc.B; Et.3 ; Ap.3 ; cod 6600, Editura primeste
spre tiparire: carti, manuscrise, poezii, casete video si audio; toate cu
continut ortodox, Editura cere ajutor financiar (sponsorizare) pentru a putea
continua tiparirea de carte bisericeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu