Objet : Tr : masini si accidente, mai-iunie 1999, Samedi le 11 JUIN 2016

Objet :     Tr : masini si accidente, mai-iunie 1999, Samedi le 11 JUIN 2016

Objet :	Tr : masini si accidente, mai-iunie 1999
De :	Olivia Marcov (...@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Samedi 11 juin 2016 21h46

 

olivia

Le Samedi 11 juin 2016 20h58, Olivia Marcov <...@yahoo.fr> a écrit :

olivia

Le Samedi 11 juin 2016 20h57, Olivia Marcov <...@yahoo.fr> a écrit :

Salut,

Tocmai am citit in "Evenimentul Zilei", sau www evz.ro, ca fiica cea mare a lui Vladimir Putin, Maria, a facut un accident de masina, cu sotul ei olandez, si in ziare cel putin nu se scrie nimic despre ea, credeam ca stirea e recenta (desi in fond nu asta conteaza cel mai mult poate), insa pe google, cautand alte articole pe tema aceasta, am vazut ca Stirea aparuse deja cu 4 zile in urma, iar acum cateva ore, a aparut si in ziarul EVZ.ro.

E o veste trista, socanta, dramatica, si am citit ca mergeau cu viteza mare, cam 160 km/ora, si la o cotitura s-au ciocnit cu un camion, masina lor a fost rupta in doua, camionul insa nu a scapat teafar, iar soferul, adica camionagiul a fost si el internat la spital, dar nu chiar foarte grav, insa ranit.

Sotul Mariei e in stare grava, parca asa scria.

Iar despre ea, nu se scrie NIMIC.

Mi-am amintit - si in fond nu ma mir, vestea e socanta, dar in sine, daca vreti, sa explic, "tema" nu e uimitoare....

Sa stiti ca ceva se intampla, asa, nu stiu cum sa definesc, cu 'titlu general"...

Am sa incerc sa explic insa :

In perioada logodnei mele cu Roland Pasteur, am avut ocazia sa calatoresc cu masina mai mult, ceea ce nu mi se intamplase din copilarie, din Algeria, cand aveam masina si cand in vacante vizitam putin, unele tari din Europa Occidentala, adica asa in trecere.

Totusi, atunci am calatorit pot spune, insa dupa ce am vandut masina, mai tarziu, nici vorba, viata mea pentru transport a recurs la RATB, sau la avion, tren, etc.

Insa cand am fost logodita si pentru ca Roland circula mult cu masina lui, si inca, el circula cu viteze mari de tot, nu mi-a spus, insa fiica lui cea mare, intr-o zi, fiind la plimbare cu el si cu fiicele lui, da, a fost cand am vizitat orasul Beasançon, care nu era chiar atat de aproape de localitatea mica Fraisans, deci era de mers... eu asa stiu, parca la Besançon ?

Doar nu la Vesoul ?

La Vesoul am fost cu Roland, acolo avea el o firma imobiliara.

Ei bine, la Besançon sau la Vesoul, sau unde am fost cu fetele... dar am fost si ne apucase seara, stiu ca orasul acela avea Tribunal, Palat de Justitie, iar Besançonul are sigur, in fond, nu stiu daca Vesoul are...

Nu....acuma ma gandesc mai bine, ca orasul Besançon era cam departe, mai aproape parea pe harta, de Fraisans unde locuiam noi, si eu, atunci.

Dar fiica lui cea mare, Rosine, a exclamat, de pe bancheta din spate, catre tatal ei : "Tata, dar ce mergi cu viteza asa mica ???!!!"

El i-a zambit, asa, cam misterios, cam discret, si poate putin cam mucalit.

Si a tacut.

Insa cu Roland Pasteur ne aflam in Romania si am scapat din 2 accidente de masina, iar dintr-unul am scapat chiar asa, Dumnezeu ne-a scapat, si reactiile extrem de vigilente si prompte, as spune ca avea capacitati peste fire, "extraterestre", Roland Pasteur, altfel nu am fi scapat si astazi sigur nu va puteam scrie nimic, niciun rand.

In drumurile noastre prin Romania, mai intai, pe un drum cam ingust, mie mi se par inguste drumurile, nu stiu, cred ca sunt nationale, eu daca nu prea circul, nici nu ma prea pricep, dar cred, cred ca era un drum national.

Nu stiu daca a fost in acelasi drum.

Unul a fost spre Constanta.

cand eram sa murim.

Dar fie in acelasi drum, fie in aceeasi perioada ? mergeam spre un oras din Romania, as spune tot in Sudul Romaniei, ei bine si din fata pe un drum ( national ? ) ingust, venea un camion, al Coca Cola sau Pepsi Cola.

Dar camionul conducea ciudat.

Eu am vazut asta si m-am uitat spre Roland si a sesizat si el dupa aceea.

Camionul se indrepta spre noi, deci din directia opusa noua, mergeam unul spre altul cum s-ar spune.

Numai ca acest camion, mare, ocupa aproape tot acel drum, ingust, national.                            

Si nu avea de gand soferul sa se dea putin la o parte, oricat de putin se putea.

Si mergea cu viteza, venea spre noi, ne-a vazut, numai noi eram pe soseaua aceea pustie in clipa aceea, deci camionul in viteza si se apropia de noi si parca a, cum se spune, a facut o manevra ca sa vina chiar mai aproape, chiar SPRE NOI, CHIAR IN NOI, deci nu numai ca nu se dadea la o parte, in laturi, dar se apropia de masina noastra, ca si cum cauta sa intre in noi de-a dreptul.

Stiu ca, Roland avea un mare sange rece, si era un sofer excelent, ii placea masina si sa conduca si sa viziteze, asa incat era un sofer incercat, insa la un moment dat si el s-a speriat putin, si s-a uitat spre mine, intrebator "ce vrea asta sa faca ?'", parea ca intreaba privirea lui, "vezi ?" si se intreba, am vazut ce poate el Roland sa faca, si a facut o manevra astfel incat masina noastra sa se indeparteze, sa se fereasca, sa mareasca distanta intre noi si camion, desi era greu de facut, caci soseaua era ingusta.

Camionul insa nu a incetinit, nici vorba, a circulat cu aceeasi viteza pe car o accelerase cand era inca la distanta de noi, am fost sigura ca vrea sa ne loveasca, sa ne scoata de pe sosea, in ultima clipa, Roland a deviat, a intors volanul si a smucit masina, un BMW al lui, o masina buna, robusta, stabila masina, si mereu o ducea la mecanic sa o verifice, mai ales inainte de a pleca din Franta sau la un drum lung, si in ultima clipa a deviat impactul, soferul cred ca era nebun, dar eu ma intreb sincer, daca nu sunt asasini platiti ???

Poate e asa, poate nici vorba, poate nu e asa.

Dar acel camion nu a avut intentii bune cu noi.

A DOUA OCAZIE de accident, cand era chiar sa murim :

Mergeam la Constanta, si pe soseaua care cred ca se numeste Autostrada Soarelui, un drum, in realitate e un drumulet ingust, ca si soseaua aceea pe care mergea camionul....

Autostrada Soarelui, daca aceea este, numai autostrada nu este, nici ca dimensiune, nici ca nimic.

In ziua aceea, o dupa-amiaza, de primavara-vara, nu stiu daca nu a fost atunci la sfarsit de mai, inceput de iunie 1999, nu mai stiu, dar cam pe acolo, se circula destul de mult pe acea autostrada a soarelui, spre Constanta, venind noi din Bucuresti.

Drumul era ingust.

Din directia opusa, din fata ne veneau masini, in sir, in rand, una in spatele alteia, altfel nici nu se putea circula, un sir de masini inspre Constanta, si un sir de masini dinspre Constanta spre Bucuresti, atat ingaduia latimea drumului, sau a soselei.

Se circula cu ceva viteza.

Multe masini erau noi, insa erau, era una sigur, a fost, o Dacia Break, cred ca era de culoare gri, poate gri metalizat, Dacia break, un model mai vechi, adica cam parea o vechitura.

Se stie ca Dacia, ca marca de masina - in general - avea un element precar, adica defect sau precar din constructie, care era directia masinii, la Dacie oricand se putea strica directia masinii.

Si asa a fost cred, poate, si acum.

Din fata ne veneau masinile, in sir indian, in viteza.

Din spate aveam masini, dar nu cred ca exact in spatele nostru, nu mai retin perfect, insa erau.

Poate la o distanta anume.

Masina BMW a lui Roland, cu mine, circula cu viteza mai mica decat in Franta Roland cand nu era cu mine, el, obisnuit, circula cu viteze mult mai mari, dar BMW e o masina stabila, desi trebuie dominata cu sange rece si asculta comenzile bine de tot, e o masina de mare incredere.

E o masina robusta.

Prinde viteze mari si in interior, tu, cel aflat in masina nu simti ca masina a prins viteza asa mare, nu intr-atat de mare, pe cat este viteza concret.

In alte masini, o viteza mare o simti puternic.

deci tu ai impresia ca circuli, oarecum constant, oarecum "lent", in realitate masina ta, adica BMW-ul ruleaza extrem de rapid.

Si e superioara altor masini. si marci.

Deci, chiar daca Roland circula cu o viteza mai mica decat obisnuia el cand nu era cu mine, insa BMW-ul mergea cu viteza mare, si stiu asta, pentru ca ne-au si spus ofiterii de la Circulatie, care insa au fost ok cu noi si ne-au vorbit frumos si ne-au lasat ( fara amenda, asta, alta data.... ).

Si pentru ca am amintit, am sa spun :

Cred ca mergeam catre Urziceni sau Ploiesti cand Circulatia facea un filtru si atunci ne-au oprit si pe noi, era la caderea noptii.

Si ne-au spus ca rulam cu viteza mare, ofiterul a vorbit foarte frumos si politicos, ca in povesti daca vreti, si Roland nu intelegea romaneste, dar cred ca tot a priceput el despre ce e vorba, si ofiterul a spus ca "Lasati ca, cu masina asta, nici nu simtiti cand prindeti viteza, BMW-ul prinde repede viteza si nici nu se simte !"

Pesemne ca ei aveau radar.

Roland, intr-un fel, zic, intr-un fel poate ca se mira, din moment ce el in Franta circula ci viteze mult mai mari de 120 km / ora sau cat prindea el, BMW prinde destul de mult, ma gandesc si la acel model, al lui.

El circula cu 80 km/ora sau pana in 120 km/ ora, cam asa.

Cam asa.

Nu mai stiu, si pot spune ceva gresit, cat prindea maxim masina lui, 210 km/ ora ? Poate ca e putin pentru modelele noi ale BMW-ului, poate nici eu nu mai tin corect minte.

Rosine insa stia ca tatal ei cu ele, cu fiicele lui, mergea cu viteza mare si cand erau cu mine, fetele, Rosine era nemultumita, cred ca schimbam toate obiceiurile lui Roland si fara sa stiu, caci nu avusesem habar de asta.

Bine, la un moment dat, in iarna 1999, incepusem, brusc, eu care suport intotdeauna bine masina, si nu am probleme de rau de masina, acum, azi nu stiu, azi nu prea imi functioneaza vezica biliara, dar imi functiona, ea raspunde de raul de masina.

Eu nu am avut rau nici de masina, nici de VAPOR macar si te legana bine vaporul pe Gibraltar cand il treceai.... te legana, incat ii intelegeai pe marinari...

Intr-adevar pe vapor, iti poti varsa stomacul, pur si simplu, se varsa singur.

fara sa gandesti cand.

Nici de avion nu am avut rau, niciodata, de mica.

Insa in iarna 1999 incepusem, brusc sa am greturi.

Si Roland a scazut viteza masinii.

Si circulam cu el, din Fraisans in Vesoul.

Cred ca a fost poate, o alta sarcina la inceput, pierduta natural, sau spontan.

Este foarte posibil.

In vara insa, in primavara-vara in 1999 in ziua aceea, din sirul de masini ce ne veneau din fata, o masina, o dacia break gri metalizat, un gri-inchis, care era in sirul de masini mai in spate, deci ce manevra tampita s-a gandit soferul sa faca !!! - masina asta era mai in spate, nu stiu a cata, a 4-a, a 5-a, a 6-a, undeva in spate, in sirul de masini, dar nu si ultima in sir...si ce a facut soferul ei ? a iesit din randul sau de masini, a intrat in depasirea masinilor din fata lui, care erau in sirul lui, si s-a indreptat spre noi, numai ca e facut manevra foarte rapid, s-a decis brusc de tot sa faca miscare asta, si timpul a fost scurt.

Masina dacia-break gri-inchis metalizat, cam veche, cred, spun cred, ca soferului i-a cam scapat din mana putin volanul, nu l-a strunit bine, caci brusc, ne-a SARIT IN FATA, in botul masinii noastra, in botul BMW-ului, dar totul, totul s-a petrecut intr-o fractiune de secunda, si rapid de tot, hop ! ne-am trezit cu masina dacia break exact in NOI.

Si venea cu viteza la care se angajase cand incepuse sa depaseasca, sa faca manevra de a ajunge in fata.

Roland a franat brusc, exact cu nici nu stiu sa cuantific, cu mai putin de o fractiune de secunda, exact CAND ERA SA NE LOVIM, exact cand incepea impactul daca pot spune asa, dar nu a avut loc un impact.

La mustata, cum se spune.

Dar am vazut moartea cu ochii.

Aveam pusa centura neagra de siguranta, bine stransa, si totusi, am crezut ca mor.

Nu neaparat de frica in sine, ci pentru ca in concret, BMW-ul nostru franand asa brusc, era sa fiu ejectata prin parbriz, mai intai ca era sa iau exact in piept cutia aceea din fata, torpedo sau cum se numeste, eram langa sofer, langa Roland, centura m-a salvat si m-a tinut strans, viguros, bine, si parca nu numai ea, pentru ca eu va spun ca era sa sar prin geam, in sus si prin geam, ridicata din scaun si in sus prin geam, parca o Mana Nevazuta m-a tras inapoi.

Cred ca apucasem sa spun DOAMNE MURIM !

DIEU NOUS MOURONS, ON VA MOURIR !

Chiar murim ASTA VROIA SA SPUNA STRIGATUL MEU.

Am apucat sa pun mana pe cutia din fata, pe torpedo, altfel aveam pieptul zdrobit azi, si centura m-a tinut, si nu numai ea, parca o Mana m-a tras inapoi in scaun.

Eram cu capul*** [***in fapt, m-am lovit de geam, de parbriz ] aproape am atins parbrizul, geamul *** [***adica am atins, aproape am iesit ], desi* [*deci} ieseam cu capul prin geam in sosea, asa, expulzata.

M-a durut putin mana, incheietura si ma mir ca nu mi-am rupt incheietura delicata a mainii care a parat impactul pieptului cu cutia masinii.

Roland a reusit sa ramana, parca "greu", pe el il atragea forta gravitationala mai puternic, in scaun, dar a luat un soc, a fost socat si el, era socat, am simtit ca a simtit socul din plin.

S-a uitat la mine, intrebator, si eu am spus : "MERGI MAI DEPARTE, NU NE OPRIM, MERGI, PLECAM DE AICI !"

Pentru ca poate ar fi trebuit sa oprim,

Eu mi-am facut insa SEMNUL CRUCII SI AM SPUS  : "PLEACA, PLECAM, MAI DEPARTE !"

Nu aveam ce sa facem, i-am spus, nu eram noi de vina, daca face manevre kamikaze, acum a patit-o, pur si simplu NU AM AVUT NICI CEA MAI MICA CULPA.

deci...

Era sa murim.

Sa plecam.

Nu are rost sa stam.

Pentru ca masina Dacia Break gri metalizat, in momentul in care era sa aiba impact cu noi cu BMW-ul nostru, a incercat o maneva, cam tarzie, a cotit pe drum, pe sosea, sa ocoloeasca botul masinii noastre si cum avea viteza si a smucit volanul  A NAVALIT BRUSC IN SANT, a iesit din sosea, undeva in spatele nostru, in stanga lui Roland cum ar veni, a soferului, adica a lui Roland si in spatele nostru, in sant, Roland l-ar fi vazut pe oglinda masinii, eu nu am intors capul si nu am vazut.

Roland s-a uitat la mine, daca nu e cazul sa oprim.

Stiu ca, atunci cand, in iunie ( 16 iunie 1999 am plecat spre Franta cu masina si cu Roland ) am sosit in Franta, in iulie 1999 am fost la Le Boulou, in Sudul Frantei la mama lui Roland si el i-a povestit ca era sa facem accident si ii spunea mamei lui cu privire la mine : 

" ELLE, OLIVIA, ELLE A FAIT LE SIGNE DE CROIX ET NOUS SOMMES PARTIS, TU SAIS, MAMAN !"

Si asa a fost.

Am vazut moartea cu ochii.

Vroiam sa va scriu despre tata, in alt mail.

olivia