Le Vieux Moulin II, Le Français par La Méthode Directe Premier Livre, pages 86,87, Robin & Bergeaud, Hachette

Le Vieux Moulin II, Le Français par La Méthode Directe Premier Livre, pages 86,87, Robin & Bergeaud, Hachette

Le Français par La Méthode Directe Premier Livre, Robin & Bergeaud, Hachette, est un livre de ma mère, que sa cousine germaine, Catéla ( Ecaterina / Catherine ) ( ENACHE )-STOIAN lui avait offert, je n’étais pas née, maman aimait le français. Ecaterina Enache-Stoian était la fille de « oncle Ticã » et « tanti Milica », oncle Ticã Enache était l’un des frères de ma grand-mère maternelle Ioana ( ou Jeana ) Enache-Mardale. Ecaterina ou Catela Enache a épousé Florin STOIAN, ensemble les conjoints ont vécu et/ou voyagé de nombreuses années à l’étranger, surtout aux États-Unis, mais aussi en France, en Allemagne, et dans d’autres pays que maman connaissait le mieux, je ne m’en souviens pas très bien. Florin Stoian avait fait ses études à L’Académie des Sciences Économiques ( A.S.E. ) de Bucarest et par la suite a été l’attaché commercial de l’Ambassade de la Roumanie aux Etas-Unis plusieurs années. Il a terminé sa vie dans un fauteuil roulant, soigné pendant des années, par Catéla, sa femme, souffrant de la maladie de Parkinson, il est décédé dans les années 2000. Florin Stoian a été le seul ami du général Pacepa, l’ancien directeur de la Direction des Renseignements Extérieurs de la Roumanie (D.I.E., Directia de Informatii Externe) de la Sécuritate roumaine, lequel a fui aux Etats-Unis en 1978.

{

Le Vieux Moulin II /

Bãtrâna Moarã [si] Fosta (Vechea) Moarã II

LA LETTRE H

Combien de sortes d’h y a-t-il en français ?

Câte feluri de h existã/sunt în francezã ?

Combien de.... y a-t-il ... ? / Câte ... sunt/existã... ?

RÃSPUND cu : IL Y A ...

Il y a deux sortes d’h en français :

1. l’h muette [ la lettre h muette ] (avec la liaison). Ex. :

Un_Èhomme, (un om)

deux_Èhivers, (douã ierni)

trois_Èhirondelles (trei rândunele, rândunici)

2. l’h aspirée (sans liaison). Ex. :

Un *hibou, ( o bufnitã )

des *hiboux, ( [ niste ] bufnite )

le plafond est *haut. ( tavanul este înalt ).

Haut = înalt ;

Haute = înaltã ;

Bas = jos, scund ;

Basse = joasã ; scundã

Un = un ;

Des = niste ;

Une = o ;

Des = niste ;

(l’) hiver = iarna ;

(l’) été = vara ;

(l’) automne = toamna ;

(le) printemps = primãvara ;

Le pronom personnel complément direct : LE, LA, L’, LES.

Pronumele personal complement direct :

Le meunier  regarde   ce paysan. ( Morarul priveste acest tãran ).

IL......................................LE regarde. ( El [morarul] îl priveste [pe tãran] ).

Le meunier regarde ce paysan.

Il le regarde.

(le) sujet = subiect(ul) ;

(le) verbe = verb(ul) ;

(le) complément direct = complement(ul) direct.

La paysanne [sujet/subiect] lave [verbe/verb] son linge [complément direct].

La paysanne lave son linge. / Tãranca îsi spalã rufele.

Elle le lave. / Ea (si) le spalã.

Sujet	Verbe	Complément direct	Proposition/Propozitie
La paysanne	lave	Son linge	Elle le lave
Henriette	Offre	Son bouquet	Elle l’offre
Maurice	Prend	Sa casquette	Il la prend
Cet élève	écrit	Sa dictée	Il l’écrit
Les jardiniers	Arrosent	Nos fleurs	Ils les arrosent
Nous	Aimons	Ces fruits	Nous les aimons.

Henriette oferã buchetul sãu. Ea îl oferã.                                        

Maurice îsi ia cascheta. El si-o ia.

Acest elev scrie dictarea sa. El (si-) o scrie.

Grãdinarii stropesc florile noastre. Ei le stropesc.

Noi iubim (Nouã ne plac) aceste fructe. Noi le iubim.

Le fruit = fruct(ul)

Les fruits = fructe(le)

La dictée = dictare(a)

La fleur = floare(a)

Les fleurs = flori(le)

Arroser (verb de grupa I, terminat în « ER ») = a stropi

(le) jardinier = grãdinar(ul)

(les) jardiniers = grãdinari(i)

Aimer (verb de grupa I, terminat în « ER ») = a iubi, a(-i) plãcea ;

ces fruits = aceste fructe

cet élève = acest elev

«CE » = ( în acest caz ) este adjectiv demonstrativ ;

Ce = adjectiv demonstrativ, singular, masculin ;

Cum se scrie ? Se scrie :

Ce garçon = acest bãiat – pentru cã « garçon », substantivul pe care îl determinã începe cu o consoanã, care este litera « g » ;

Cet élève = acest elev – pentru cã « élève », substantivul pe care îl determinã începe cu o vocalã, care este litera « é ».

Ce docteur = acest doctor ;

Cet argent = (1) acest argint ; (2) acesti bani ;

Cet or = acest aur ;

Ce professeur = acest profesor.

Scriu c’est :

Pentru cã am « ce » + est = acesta este, este -  si nu se pot întâlni douã vocale, în acest caz vocala « e », atunci prima vocalã « e » din cuvântul CE cade, si în locul ei asez, pun APOSTROF, voi avea :

CE + EST = C’EST

Ce + est = c’est

Care sunt vocalele în limba francezã ? Vocalele sunt :

A, e, i, o, u, y

Si acum vom conjuga trei verbe la modul indicativ, timpul prezent :

1. voir – verb de grupa a III-a : a vedea ; ( a întelege : ex. : “Je vois” = Vãd (înteleg)  ) ;
2. entendre – verb de grupa a III-a : a auzi ; ( a întelege : ex. : “j’entends par là... » = înteleg de aici, înteleg prin aceasta (asta)... ) ;
3. pouvoir – verb de grupa a III-a : a putea ;

Voir quelque chose = A vedea ceva

Je vois / Eu vãd

Tu vois / Tu vezi

Il, elle voit / El, ea vede

Nous voyons / Noi vedem

Vous voyez / Voi vedeti

Ils, elles voient / Ei, ele vãd.

Je vois, unde « vois » se citeste, se pronuntã [ voa ], pentru cã grupul de litere « OI », se pronuntã [ OA ], iar ultima literã nu se pronuntã, nu se citeste, nu se aude.

Vois, se citeste [ voa ]

Voit, se citeste [ voa ]

Voyons, se citeste [ voa ion ], ca si cum ar fi 2 cuvinte, sau 2 silabe, desi nu sunt, cand pronunt marchez o pauzã mica, micã, aproape imperceptibilã, mai exact pronunt [ voa ] ca si cum ar fi un cuvânt, si în continuare imediat pronunt [ ion ] ca si cum ar fi alt cuvânt, adicã apãs pe fiecare aceste particule.

Voyez, se citeste [ voa ie ], cu « e » românesc, se aude « e » -ul ;

Voient, se citeste [ voa ].

Entendre quelqu’un = A auzi pe cineva

J’entends / Eu aud

Tu entends / Tu auzi

Il,elle entend / El, ea aude

Nous entendons / Noi auzim

Vous entendez / Voi auziti

Ils, elles entendent / Ei, ele aud.

Pouvoir parler = A putea sã vorbesti

Je peux = Je puis / Eu pot

Tu peux / Tu poti

Il,elle peut / El, ea poate

Nous pouvons / Noi putem

Vous pouvez / Voi puteti

Ils, elles peuvent / Ei, ele pot.

Asa cum l-am conjugat pe « voir », a vedea, sã îl conjugãm (conjugati) pe « revoir », care înseamnã : a revedea.

Voir = a vedea

Re+voir (revoir)= a re+vedea (revedea)

Revoir ses amis = A-si revedea prietenii.

Sã vedem câteva propozitii pentru cuvinte, pentru vocabular !

C’est une souris que le chat regarde. ( Pisica priveste un soarece./ Este un soarece [ acela ] pe care pisica îl priveste. / Un soarece este [ acela ] pe care pisica îl priveste ).

C’est une tortue que l’enfant touche avec une baguette. Copilul atinge cu o baghetã (un betisor) o broascã testoasã. / Este o broascã testoasã [ aceea ] pe care copilul o atinge cu un betisor. )

C’est une mouche que l’hirondelle attrape dans son bec. ( Este o muscã [ aceea ] pe care rândunica o prinde în ciocul sãu./ Rândunica prinde o muscã în ciocul sãu. )

C’est un *hibou que nous entendons quelquefois pendant la nuit. ( Este o bufnitã [ aceea ] pe care o auzim câteodatã în timpul noptii. )

Toucher ( verb de grupa I, se terminã în « ER » ) = a atinge ; se citeste [ tu se ] , [ tu she ], cu « s » românesc din « soarece », « sobolan » ;

Pendant = în timpul ;

Dans son bec = în ciocul sãu ;

(le) bec = cioc(ul) ; se citeste [ bek ], [ bec ] ; cu « e » românesc ;

(la) tortue = broasca-testoasã ;

(la) grenouille = broasca râioasã (broasca de baltã);                                                          

Attraper ( verb ) = a prinde ;

(la) nuit = noapte(a) ;

Avec = cu ; se citesc [ avek ] , [ avec ] ; cu « e » românesc ;

Dans = în ; (2) din ;

(la) souris = soarecele ; se citeste [ su ri ] cu « u » românesc ;

(le) rat = sobolan(ul) ; guzgan(ul) ; se citeste [ ra ] ;

Que = pe care ;

(le) chat = pisica ; se citeste [ sa ], [ sha ] cu « s » românesc din « soarece », « sobolan » ;

(les) chats = pisicile ;

(la) mouche = musca, se citeste [ mus ], [ mush ] cu « s » românesc din « soarece », « sobolan » ;

(les) mouches = mustele ; se citeste [ mus ], [ mush ] cu « s » românesc din « soarece », « sobolan » ;

C’est un = Este un ;

C’est une = Este o ;

Qu’est-ce que c’est ? Ce este ?

Rãspund cu : C’est un... / C’est une... Este un... /Este o...

C’est... que ...

C’est un moustique qu’une araignée prend dans sa toile.

C’est une oie que nous voyons au bord de l’eau.

C’est un grain de blé que la fourmi a trouvé.

C’est une grenouille qu’un bruit fait sauter dans l’eau.

Este un tântar pe care un pãianjen îl prinde în pânza sa.

Este o gâscã pe care noi o vedem pe malul apei.

Este un grãunte de grâu pe care furnica l-a gãsit.

Este o broascã râioasã pe care un zgomot o face sã sarã în apã.

Un moustique = un tântar ;

(le) moustique = tântar(ul) ;

(le) grain = grâunte(le) ; se citeste [ gren ], « e » -ul se aude, dar este nazalizat ;

(l’) oie = gâscã ; gâsca ;

Une oie = o gâscã ;

(l’) araignée = pãianjen(ul) ;

Une araignée  = un pãianjen ;

Le bord = malul ;

De l’eau = (al) apei ;

(la) fourmi = furnica ;

Trouver ( verb de grupa I, terminat in « ER » ) = a gãsi ;

Sauter ( verb de grupa I terminat in « ER » ) = a sãri ; se citeste [ sote ], cu « e » românesc ;

Dans l’eau = în apã ;

Un bruit = un zgomot ;

Le bruit = zgomotul ; se citeste [ brui ], cu « u » din limba francezã, adicã nu cu « u » românesc ;

Grupul de litere « AU » din limba francezã se pronuntã [ O ] ;

« OU » se pronuntã [ U ] ;

« AI » se pronuntã [ E ] românesc ;

prendre ( verb de grupa a III-a ) = a lua, a prinde ;

Care sunt accentele în limba francezã ?

Accentele sunt :                                                                

(1)        l’accent aigu  [ ^/ ] = accentul ascutit ;

(2)        l’accent grave [ ^\ ] = accentul grav ;

(3)        l’accent circonflexe  [ ^Ù ] = accentul circumflex care se pune pe unele vocale lungi ;

Care sunt vocalele nazale în limba francezã  ?

Les voyelles nasales sont / Vocalele nazale sunt :

An, in, on, un, en

dont l’n ne se fait pas sentir ( în care litera « n » nu se face simtitã (auzitã) ).

LES SYLLABES MUETTES = SILABELE MUTE

În limba francezã avem SILABELE MUTE, sau LES SYLLABES MUETTES qu’il importe d’élider, care trebuie elidate, [ acestea sunt ],

(1)   fie la sfârsitul cuvintelor alcãtuite din mai multe silabe :

tabl(e), chais(e), madam(e) : adicã nu citesc ultima literã care este “e” ;

(2)   fie, în mijlocul cuvintelor, între douã silabe sonore :

mad(e)moiselle, au-d(e)ssus, vêt(e)ment ;

(3)   fie, în sfârsit, în grupurile de cuvinte.

La table = masa, se citeste [ tabl ] ;

la chaise = scaunul, se citeste [ shez ] ; ca în “sezi ! (stai jos !)” ;

madame = doamnã, doamna ; se citeste [ madam ] ;

mademoiselle = domnisoarã, domnisoare ; se citeste [ madmoazel ] ;

au-dessus = deasupra ; se citeste [ odsu ], cu “u” frantuzesc ;

vêtement = hainã ; se citeste [ vetman ] ; cu “an” frantuzesc nazalizat ; de fapt, acest « an » din [ vetman ] este un fel de « an » nazalizat si « en » nazalizat ;

En classe = în clasã, la orã, la ore ;

en, se citeste [ an ] nazalizat ;

Si acum voi scrie cum se citeste, cum se aude, cum trebuie pronuntat când citesc, câteva cuvinte, propozitii, în care litera “e” NU SE PRONUNTÃ, nu se aude, si o voi scrie micã, deci citesc sau pronunt ca si cum litera “e” nu ar fi scrisã :

Cuvinte cu o singurã silabã sonorã, care se aude, se citeste :

·        nièce, citesc [ nies ] ; “e” romanesc ;

·        tête, citesc [ tet ] ; “e” romanesc ;

·        bouche, citesc [ bush ] ; “u” romanesc ;

·        rose, citesc [ roz ] ;

·        poche, citesc [ posh ] ; la poche = buzunarul ;

Cuvinte cu 2 silabe sonore, care se aud, se citesc :

·        casquette [ kasket ] ; “e” romanesc ;

·        vêtements [ vetman ] ; “e” romanesc ;

·        Madeleine [ Madlen ] ;”e” romanesc, [ Madl e n ] , se aude “e” si se aude “n”, ca in “enterocolitã”, “mezenter” ;

·        Jacqueline [ Jaklin ] ; [ Jakl i n ], se aude “i” si se aude “n”, ca în “independent”, “inteligent”, “interesant”.

Grupuri de cuvinte/ cuvinte cu 3 silabe sonore, care se aud, se citesc :

·        Mademoiselle [ Madmoazel ] cu “e” romanesc ;

·        Que faites-vous ( ? ) ( Ce faceti ? ) [ Ke fet-vu ? ], unde în [ ke ] citesc cu « e » mut frantuzesc, se citeste « eu », se aude totusi « e » muet, ca în « cœur », iar în [ fet ] citesc cu « e » românesc ; [ vu ] cu « u » romanesc ;

·        C’est le matin ( Este dimineatã ) [ Se lmatin ], cu « in » vocala nazalizatã, care sonor “trage” spre “en” ; în [ Se ] citesc cu « e » românesc ;

Grupuri de cuvinte cu 4 silabe sonore, care se aud, se citesc :

·        Elle n’a pas de gants. ( Ea nu are mãnusi ) [ El na pa dgan ], se citeste cu « e » romanesc si în “gan”, cu vocala “an” nazalizatã ;

·        Je marche lentement, combien de minutes, etc. ( Eu merg încet, câte minute, etc. ) [ Je marsh lantman, kombien de minut ], se citeste « eu » din cuvantul cœur, sau din cuvantul « Dieu », in [ Je ], in  [ lantman ] am vocale nazalizate, in [ kombien ] citesc « en »  ca « in » vocala nazalizata, in [de ] citesc « e » mut, adica ca in cuvantul « cœur », ca in « Dieu »

Grupuri de cuvinte cu 7  silabe sonore, care se aud, se citesc :

·        Il laboure avec son cheval, la troisième saison de l’année ( El arã cu calul sãu, în al treilea anotimp al anului ) [ Il labur avek son shval, la troaziem sezon dlane ], in [ labur ] citesc cu « u » romanesc, in [ sezon ] citesc cu « e » romanesc, in [ dlane ] citesc cu « e » romanesc.

Cu privire la “e” muet, sau vocala “e” mut din alfabetul francez :

Litera “e” muet, cãci asa se numeste, este o vocalã mutã, care nu se aude, nu este sonorã, nu se citeste, nu se pronuntã.

Si totusi, vocala “e” muet, sau “e” mut se aude, se pronuntã, si nu de putine ori, numai cã ea nu este  ( foarte, prea ) sonorã, concret spun “e”, si se aude cã scot un sunet.

În transcrierea foneticã dictionarele deosebesc sunetul vocalei mute “e”, în functie de cuvinte, cu toate acestea, se poate spune, în general, cã “e” muet este “e” muet peste tot unde apare.

Astfel am cuvântul “le” ( care este articolul hotarat masculin singular in franceza, corespunde in limba romana cu acel “l” final al substantivelor masculine si neutre : “baiatul”, “ghiozdanul”, “maslinul”, etc. ), am cuvinte precum sunt : “feu” , “peu”, “jeu”, si cuvinte precum sunt : “cœur”, peur”, “neuf” – in toate aceste cuvinte, sunetul vocalei “e” mut este transcris fonetic DIFERIT.

Si totusi, putem spune ca in toate aceste cuvinte se aude acelasi “e” mut.

Uneori vocala “e” mut nu se pronuntã absolut deloc, ca si cum nu existã in cuvant, dar ea existã, este scrisã, ortografiatã ;

Alteori vocala “e” mut, desi este “e” mut se pronuntã ca in cuvintele :

·        Feu,

·        Peu,

·        Jeu,

·        Cœur,

·        Sœur,

·        Mœurs,

·        Peur,

·        Neuf,

·        Le

ea se pronuntã ca in cuvintele de mai sus, se aude, adica cand vorbesc emit un sunet, nu tac, nu sunt mut, nu sunt mutã !

Vocala « e » muet se scrie « e » ca in limba românã litera “e” din alfabetul nostru.

Insa, pe vocala “e” muet in limba franceza sunt puse, asezate 3 accente, care sunt, si le-am mentionat mai sus : accentul ascutit, accentul grav, si accentul circumflex.

Atunci cand pun un accent pe o vocala “e” muet, ea devine sonorã, se citeste, se aude clar, sonor.

Ca in cuvintele romanesti : elev, energie, elefant, euro, etc.

(le) feu = foc(ul) ;

peu = putin ;

(le) jeu = joc(ul) ;

(la) peur = frica ;

Neuf = nou ;

Cœur = inimã

Sœur = sorã (biologica) ; (2) calugarita ;

Mœurs (la plural !) = moravuri ;

Vœu = promisiune, legamant, facut(a) de o persoana cand intra in viata calugareasca, devenind astfel un calugar, sau o calugarita ;

vœu = dorinta, urare ;

vœu = promisiune ; legamant ; juramant ;

vœu = rezolutie, intentie ( prin opozitie cu “decizie” ) ;

Cuvantul « mœurs » acceptã douã pronuntii :

·        Pot pronunta :  [ meur ] cu « e » mut ;

·        Pot pronunta :  [ meurs ] cu “e” mut, si ultima litera, adica litera “s” se aude, este sonorã, se pronuntã.

Cu privire la adjectivul, sau adjectivele : “neuf” si “nouveau” :

« Neuf » si « nouveau » sunt adjective masculine, la singular fiecare si ambele inseamna : NOU.

Adica NOU.

Cu toate acestea – insa voi reveni asupra acestor 2 adjective ! -  existã o nuantã, o deosebire, mai mult sau mai putin « finã, între ele :

Ca o paranteza ! :

Am citit intr-o carte, si acum nu voi scrie despre acest lucru, si am tras concluzia ca nu se cunoaste, sau cine a scris, sau a citat in cartea aceea, despre limba franceza, am constatat ca nu se prea cunoaste, sau nu se cunoaste deosebirea dintre aceste doua adjective.

Si multe nu se cunosc, iar la scoala aici nu se invata limba franceza, din nefericire.

Profesorii aplicã manualele gata facute, cei care le fac, pesemne ca urmeaza anumite instructiuni.

Ca o parere a mea, numai a mea, eu cred ca in Romania nu s-a vrut ca elevii, oamenii sa fie bine instruiti, sa fie bine invatati, adica serios invatati, in mod sigur nu in ce priveste limba franceza.

[ Daca citim romanul “Apostol” de Liviu Rebreanu, care s-a inspirat din realitatea acelor ani, atunci aflãm cã cei care guvernau sau erau deputati, cu adevarat nu vroiau ca elevii, oamenii sa invete, iar invatatorului repartizat intr-un sat, mosierul, care este deputat, i-a spus clar sa nu faca carte cu elevii sai, caci nu trebuie sa stie carte prea multa, ba chiar cam deloc !

Si eu cred ca s-a continuat in acest fel si dupa instalarea regimului comunist la putere, care a mai pastrat, pentru ca nu avea de unde lua, oameni care facusera scoli pentru ca avusesera bani, oameni din vechiul regim.

Sau poate s-au gandit ( si ) comunistii ca e mai bine sa fim tampiti.

De aceea, in orice caz si in orice imprejurare si oriunde, omului ii sade mai bine sa fie modest, simplu, dar multi au fost laudarosi, aroganti, ingamfati in Romania, alergau dupa diploma de la facultate si au sarit peste scoala generala de 8 clase sau peste ani de liceu.

Sau i-au facut pe toti acestia, dar nu prea aveau educatie.

Bunul simt, educatia, la fel ca si sufletul bun cu care te nasti, nu le inveti la scoala, la scoala iti preda materia si  “Au revoir !”, adica “La revedere !”. ]

( Nu este cazul limbii romane, pentru ca limba romana se preda foarte bine !!!! )

Dar limba franceza este o limba straina.

Parerea mea este ca oamenii nu au fost prea atrasi de limba franceza, desi multi au avut ocazia, demult, sa invete in tari francofone, in Franta in special.

Nu a existat o motivatie, iar ideologiile au “pus capac” limbilor straine.

Pentru ca in lagarul comunist, cu greu putem spune ca s-au invatat limbi straine.

Imi amintesc ca aici la scoala din Romania, in clasa in care eu am venit in clasa a III-a, din Constantine, de la Scoala Franceza Catolica, unde eu am facut primele 3 clase, si aici am fost inscrisa in clasa a III-a ! si aici la Bucuresti eram si cu vreun an mai mica decat colegii mei de clasa ( de generatie ), in clasa in care am fost repartizata dupa inscriere, se invata limba franceza din clasa a II-a, deci de un an invatau limba franceza, si acum incepusera al 2-lea an de franceza.

Iar din clasa, abia, a VI-a, am inceput limba germana, a doua limba straina obligatorie.

Ei bine, manualele de limba franceza au fost totusi umane, desi nu contin cred nici o treime din limba franceza, daca as incerca asa, o “cuantificare” a materiei.

Insa manuelele de limba germana erau un dezastru, intrucat vocabularul, lectiile, cuvintele erau si nu glumesc, de genul acestora si acestea precum :

CAP = Cooperativa Agricola de Productie, IAS = Intreprinderea Agricola de Stat, apoi : Tovarasul Profesor, etc.

Nu se poate spune ca aceasta era limba germana, mai ales ca in RFG nu existau aceste cuvinte, neexistand o organizatie de tip comunist, a societatii, deci, nu prea puteai sa “fugi” daca te batea gandul sa pleci din RSR ( Republica Socialista Romania) in RFG, pentru ca nu stiai deloc limba germana !

Dar, au fost persoane care au studiat demult, inainte de comunisti in Franta si pesemne nu au fost motivate, sau nu au invatat bine, sau nu au fost inscrisi la scoala, la o institutie de invatamant, pentru ca nu ( prea ) cunosc limba franceza si care apoi mai mult sau mai putin s-au intors in Romania.

A mai existat si tendinta, superficiala, cum este si in cazul limbii engleze de a considera si spune ca : « Ah, franceza, engleza, sunt usoare ! Mai ales engleza !”, SI NU ESTE ASA, nu sunt usoare.

Si cu cat inveti mai putin, cu atat gasesti ca e mai usor !

In carti despre Literatura Engleza, scrise in engleza in original, sunt mentionati autori, scriitori, poeti englezi din epoci diferite, ei bine se poate citi ca ei, desi erau la origine pur englezi, insa pentru a deveni scriitori invatau/munceau cate 12 ore pe zi si mai mult ! Si aceasta zilnic.

Si ei erau englezi, nascuti englezi din parinti englezi.

Si au mers de mici la scolile engleze.

Un domeniu al cunoasterii este vast, in general, cum este si cazul oricarei limbi, si nu poti spune ca epuizezi « subiectul ».

Pentru stiinta, cunoastere este loc, si sa tot inveti si afli.

Mai grav este ca in/ din scoala, elevul /absolventul nu invata, nu stie limba franceza.

Se poate spune ca ai absolvit si nu ai invatat, ca nu ai avut de unde.

Ma gandesc in acest caz, ca, da, scoala e gratuita, dar iata, o fi avand motivele ei sa fie gratuita, stie ca nu in toate domeniile pregateste bine elevii, adultii de mai tarziu.

In sfarsit, e bine ca e gratuita, si trebuie sa ramana gratuita, dar parca iti vine sa spui ca : “atat cat “dai”, tot atat si “face” “.

Existã profesori buni, da, ei existã, dar ei trebuie la clasa sa predea ceea ce stã scris in manuale.

De la caz la caz, existã profesori foarte buni, si care mai mult au invatat sau calatorit in Franta, ei stiu pentru ei insisi limba franceza, dar la clasa predau ce si cat scrie in manual.

Si mai sunt si cei care nu au calatorit si nu au invatat in Franta, nici intr-o scoala franceza in Romania sau in alta tara, si este aproape imposibil sa inveti o limba straina, aflandu-te in tara ta.

Si cred ca e valabil peste tot, dar peste tot.

Sa revin la NEUF SI NOUVEAU :

Cand spun « neuf » si cand spun « nouveau » ?

Existã totusi o deosebire, si anume :

Voi spune ca : “Eu m-am mutat intr-o casa nouã”, si daca m-am mutat intr-o casa care este proaspat construita, care nu a mai fost locuita, sau, a fost extrem de putin locuita, atunci voi folosi adjectivul “NEUF”.

Daca voi spune, voi povesti cuiva : “M-am mutat. Intr-un apartament nou.”, si nu m-am mutat prima oara, sau apartamentul in care m-am mutat nu este nou, ci numai eu ma mut acum in el pentru prima oara, atunci voi spune “NOUVEAU”, si mai precis voi spune “NOUVEL”, pentru ca “appartement” INCEPE CU O VOCALA, cu vocala “a” si atunci voi scrie :

nouvel appartement = ( un ) nou apartament ;

Neuf = nou ;

Neuve = nouã ;

Nouveau = nou ; cand este inaintea unui cuvant ce incepe cu o consoana !

Nouvel = nou : cand este inaintea unui cuvant ce incepe cu o vocala, sau cu un « h » mut !

Nouvelle = nouã.

« Neuf » se foloseste deci cand noutatea, caracterul de nou este cu sensul de : nou-nout, prima data, foarte nou, absolut nou, proaspat, nou ; facut de putin timp si care nu a servit deloc, sau aproape deloc ;

De exemplu : une maison neuve = o casã nouã, o casã nou construitã, o casa care nu a mai fost locuita, sau foarte putin locuita.

« Nouveau » se foloseste cand noutatea e noua, dar e in acelasi « gen », in aceeasi « linie » ;  care vine dupa cineva sau dupa ceva de aceeasi specie :

de exemplu : “anotimpul cel nou”, “noul anotimp”, - da, dar au mai fost anotimpuri si vor mai fi !