Tr : Fwd: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :, 24 mai 2016

Tr : Fwd: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :, 24 mai 2016

Objet :	Tr : Fwd: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :
De :	Olivia Marcov (...)
À :	...
Date :	Mardi 24 mai 2016 10h56

 

olivia

Le Lundi 23 mai 2016 17h27, olivia maria MARCOV <...> a écrit :

---------- Mesaj redirecționat ----------
De la: olivia maria MARCOV <...>
Data: 23 mai 2016, 17:21
Subiect: olivia:mon Journal 22,23 mai 2016 :
Către: ...

ati ghicit, poate, m-au blocat pe yahoo.france....

Luni 23 mai 2016 :

23/05/2016 16:19:22

Pana la urma m-au blocat pe yahoo.france, imi place sa intru in arhiva mea de e-mailuri si sa recitesc mailurile.

Sunt e-mailuri nostime, dragute, in general scurte, sau mai lungute, dar nu prea, uitasem unele din ele, si parca le redescopar acum.

Era bine daca yahoo france mi le pastra si pe cele mai vechi inca.

In mod ideal, dar nu stiu daca voi putea face acest lucru, as vrea sa le imprim pe toate si sa le pun la un loc, ca intr-o carte.

Pe vremuri, pictorii, scriitorii isi scriau si apoi le-au fost publicate, Scrisorile, desigur pe atunci nu existau calculatoare sa le scrii pe tastatura.

Acum, corespondenta se poarta electronic in special, si, in fapt, nu se prea mai poarta.

E pacat.

Imi placeau Scrisorile, acelea clasice, si ar fi si azi frumos ca oamenii sa isi scrie, desigur, ideal, pe distante mai mici, sau mai lungi in fine, cand scrii, scrii de mana, iti lasi asa, o amprenta personal-afectiva, este ca si cum prezenta iti este vie, este mai personalizat.

Dar, cand ai de scris mai mult, atunci tastatura este ideala.

La 15h49 yahoo france m-a blocat, la 16h14 blocajul continua.

Azi m-am trezit ( si m-am si dat jos din pat ) la 11h10, la 11h30 am deschis computerul.

Tata a plecat tot pe la 11h30 sa achite factura sosita proaspat de la ENEL, pe care mama venind de la piata, o gasise in cutia postala de la pasterul blocului.

Iata un exemplu de “scrisoare”, clasica, pe suport de hartie, desi e drept, scrisa pe computer, care inca supravietuieste si este “livrata” destinatarului, ca pe vremuri, la cutia postala de la domiciliu.

Acum trebuie sa astept – nu stiu cat – sa ma deblocheze yahoo france, si dupa aceea, sper sa nu ma blocheze iarasi in scurt timp.

Of !

Nu-mi pot trimite corespondenta si am primit si azi corespondenta.

Deci astazi am inceput sa revad arhiva mea de mesaje electronice, cate mi-a pastrat si conservat yahoo france, pentru ca aveam mi se pare si dinainte de 2004, trebuie ca aveam.

De exemplu, la mesaje expediate de mine, am gasit ca arhivele mele incep cu anul 2006 acum.

Dar, la mesaje primite de mine, arhiva incepe cu mesaje din anul 2005.

Da, am niste mesaje din 2004, sigur, dar nu sunt laolalta cu toate mailurile primite, sau cu toate mailurile expediate. (Asa se explica ca au supravietuit, din 2004, in timp ce, in randul tuturor mesajelor primite/expediate, emailurile incep fie din 2005, fie din 2006.)

Nu. Pe acelea le pusesem eu in dosare separate, tot pe yahoo.france, am creat dosare separate, in functie de persoana cu care corespondam, de pilda dosarul « Sorin Tilie ».

Si acolo am cateva e-mailuri, si mai am in alt dosar denumit mai general « Amis ».

Insa, mi se pare si ca, de pilda, nu imi amintesc ca eu personal sa fi sters putinele emailuri din dosarul “Adina Mariasiu”, in urma cu cateva luni ma uitasem prin acest dosar unde am gasit cateva, desi putine, mailuri mai vechi de la Adina Mariasiu.

De curand nu am mai gasit niciun email de la Adina Mariasiu, niciunul !!

Dosarul e gol.

Sa zicem ca le-a sters eu, dar nu vad de ce, doar le pastrez pe toate ?!

Acum a iesit soarele afara, adica apare pe fereastra de la dormitor, pana acum a fost cam intuneric in camera.

16h30 La Bucuresti.

Ce-i drept, fara internet si calculator e cam plictisitor, pe internet si pe PC e mai vioi ritmul, mai sustinut, mai vesel, mai ok.

Astazi, mama, care imi cumpara cate o punguta de cafea, sa am in fiecare dimineata sa imi fac cafea, mi-a daruit o punga de cafea mai maricica ( 250 gr ) Tchibo, imi placea cum miroase, o avea in dulap, pentru ea, mie imi cumpara in general si in ultimul timp “Fortuna”, asa scrie pe punguta de cafea pentru mine.

Intr-o zi deschizand dulapul din bucatarie, venea un miros superb de cafea, si cand m-am uitat am vazut ca era de la un pachet Tchibo* [*Exclusive ] albastru, ambalajul este albastru.

Mamei nu ii place sa ma ating de cafeaua ei, in mod exceptional luam o lingura doua, cand nu mai aveam eu cafeaua mea, dar mama de la un timp are grija ( ca niciodata ) sa nu mi se termine cafeaua.

Cum in trecut trebuia sa spun ca nu mai am cafea, si uneori sa si astept sa imi cumpere, chiar daca nu foarte mult, acum e ceva nou : mama se ingrijeste din timp sa nu mi se termine punguta cu cafea, si deja si vine de la piata cu o punguta noua.

As fi vrut sa imprim rugaciuni sau articole de credinta de pe blogul Myriamir, am multe stranse si neimprimate, nu le imprim pe toate, totusi mai imprim din ele, sa le am in fata.

Ieri in dormitor, tata isi lua emailurile, asezat la birou si eu asteptam sa termine, sa iau locul la calculator.

I-am spus lui tata sa cumpere coli de scris A 4, mama de regula cumpara un pachet cu 200 coli A 4 albe, si costau ( costa ? ) 10 lei noi pachetul.

Ii mai spusesem tatei o data, inainte de asta.

Ieri ii spun deci, era intr-un fel bine dispus – si el si mama sunt firi mohorate, mai ales de prezenta mea si uneori si a lui silviu, este efectul pe care il facem noi “copiii” asupra parintilor nostri – lucru rar pentru tata, si i-am spus deci sa cumpere coli.

Tata – care mereu e carcotas si critica si nu vrea, si nu ii place niciodata ce spun eu, ce vreau eu, etc. ( adica orice spun nu e binevenit ) – m-a intrebat : “Da’ce sunt eu ?”

Mi-am amintit discutii mai vechi.

Tata a fost – nu mint, si nu exagerez – a fost, da, incat mi-am facut Cruce ! nu mi-a venit sa cred cand mi-am dat seama – invidios cand eu castigam si eu un salariu al meu.

In schimb, desi se vaita dintotdeauna ca nu are/avem bani, ca nimeni nu il ajuta in viata si nu l-a ajutat vreodata, ca el trebuie sa se descurce mereu singur, etc. – tot el, caci a fost si a ramas contradictoriu, tot el simtea totusi un orgoliu sa depindem de el cu banii, sa ii cerem lui bani.

Si spunea, se facea ca nu ii place, si pentru ca era profesor universitar si nu castiga mult, spunea mereu : “Dar ce sunt eu ? Bancher ? Bancherul vostru ?”

Totusi, uneori, sau pentru scurte perioade de timp, sau la mari intervale de timp, imi mai dadea bani, desi nu era niciodata usor sa mi-i dea, pana mi-i dadea !!!! Nu era usor, dar i-i dadea.

Mama : mama mea a avut o biblioteca cu carti frumoase, - adica numai ale ei – de cand era la mama si tata ( la bunici ), copila, fiica lor ( deci nemaritata ), bun, mai departe... dupa ce a inceput sa lucreze si-a cumparat carti singura, adica, mai exact, din banii din salariul ei.

Bun.

Si avea carti bune, autori clasici, scriitori, romani, rusi, avea multe carti in Biblioteca pentru toti si alte colectii.

Unul din romane avea titlul “NABABUL”.

Tata, desigur, macar asa, pe unele, dupa titlu, le stia.

Ca el nu prea citea literatura, cam deloc, poate a citit in liceu.

Dar nu dupa liceu.

Si deci, ieri, cand spuneam despre coli, tata m-a intrebat : “Da’ce sunt eu ?”, dar zambea asa putin, era bine dispus, si eu i-am raspuns : “Pai...tu esti...NABABUL !”, si imediat am completat : “NABABUL colilor de scris !” [ Nababul colilor de scris ].

Nu am spus bancherul.

Pentru ca tata, inainte, demult, in timp, inainte de a veni el insusi cu ideea ca el “nu e bancherul nostru”, spunea ca : “ dar ce sunt eu ? crezi [ olivia ] CA EU SUNT NABAB ?”

Eram cu dictionarul de franceza in mana si am spus : “ia te uita, oare in franceza cum se spune la nabab ?”

Dar se spune tot asa : “nabab”.

Apoi, am deschis dictionarul de romana-franceza, pe care il folosesc extrem de rar, dar nu pot spune ca nu am niciodata nevoie de el, am insa doar unul singur, unul mic, e unicul meu dictionar de romana-franceza....la intamplare, imi venea sa rad...

Pentru ca un nabab al colilor de scris inseamna un om sarac.

Si ochii mi-au cazut pe cuvantul babornita si babalac parca.

In fine, un masculin de la babornita, adica om batran.

Cum se spune in franceza ?

Dictionarul roman-francez, si aici mi-a venit sa rad, indica : “vieux gaga”, “ramollo”, asa m-a amuzat, pana la urma am spus cu voce tare : “I-auzi in franceza ce nostim suna, cum spui la babalac, ramollo, vieux gaga !” – si mi-a venit sa rad.

In dreptul cuvantului “babornita” scria “vieille sorcière”, adica batrana vrajitoare.

Soarele a intrat in nori.

Ar fi bine sa imi lipesc ultimele icoane pe care nu le-am lipit, desi am vrut, in caietul de rugaciune 11 si 12.

Sa incerc sa imi expediez micul jurnal de astazi de pe gmail.com.

23/05/2016 16:52:01

Da, revin sa completez...

Cu tata nu e bine sa ai umor sau sa faci vreo gluma, pentru ca nu pricepe, e foarte bun la matematici si stiinte exacte, dar creierul lui e structurat numai pentru acestea, exista o lege a compensatiei in viata si se aplica, stie matematica, sau stiinte exacte, dar in rest nu intelege din viata nimic, sau intelege pe dosar, sau cine stie ce ii mai da prin minte si mai si exprimã.

Si ieri, nu stiu ce mi-a venit asa, sa glumesc cu el, sa fac haz de necaz...

Supararea mea mare este ca, intrucat nu mi-a placut matematica si nici nu puteam visa la performanta la care a ajuns el, as spune pentru ca nativ a fost creierul sau structurat pentru stiinte exacte, eu nu sunt asa.

“Magda, fie-ta e proasta ca tine, draga !” – spunea tata cand – si nici nu avea rabdare de mine ! – imi explica probleme, dar altfel decat la clasa la scoala, si profesorii la scoala vroiau rezolvarea cum ne invatasera ei, iar tata avea o alta solutie adesea ! pe care solutie eu nu o intelegeam si o respingeam, pentru ca la clasa nu as fi stiut sa spun de unde stiu eu asa solutie si nici sa o explic !

Dar tata si mama mi-au purtat ranchiuna, si au fost seriosi in asta, m-au urat pentru ca nu am vrut sa fac facultatea de Matematica si sa ajung sa lucrez cu tata.

Nu m-as fi priceput.

Dar nu e o nenorocire, insa tata spunea mereu ca l-am facut de rusine.

Un pedagog ar trebui sa invete mai bine la Pedagogie, el o fi invatat bine, dar se vede ca Pedagogia nu e deloc evoluata.

Daca nu te pricepi la matematica si stiinte exacte, nu inseamna neaparat ca esti o proasta, un prost.

Si ieri, tata isi lua emailurile, toate sunt stiintifice, privesc stiinta, sau rar, intalniri cu colegi de la liceul Gheorghe Sincai din Bucuresti.

Sau poate mai primeste power pointuri nostime uneori, in fine, se uita peste toate, dar e o fire tare taciturna de felul sau.

Insa nici chiar tatal meu, taciturnul, nu respinge mailurile nimanui !

Si ieri ( 22 mai 2016 ), tata ma intreaba – citea un mail in engleza – “ce inseamna “melt” ?”, i-am raspuns ca inseamna “topit”, ca e past tense* [*infinitivul ] de la verbul a topi, a se topi din engleza si participiul trecut “topit/a” al verbului* [ *melted ].

Francezii la past tense din engleza spun “prétérit ».

Si m-am uitat peste mesajul lui tata, ca mi-a aratat unde scria « melt », si mai scria si « spinning model », si ma intreaba – pe mine ! – ce inseamna cuvantul aceasta “spinning”.

Nostim e ca tata in liceu si in scoala cred, dar in liceu, a facut engleza si in facultate, ah da, in facultate mi-a spus ca a facut engleza, eu presupun si in scoala si in liceu, dar poate ca nu, nu stiu sigur.

Dar eu am invatat engleza separat, nu in scoala, nu in liceu, nu in facultate, ci m-am inscris eu la cursuri de engleza, intensive, unde am gasit si eu in Bucuresti ( am scris in CV-ul meu care e pe blogul meu www oliviamarcov.blogspot.com, si de acolo mai am un blog, dar unele documente ale mele si fotografii personale si de familie si ale colegilor, sunt numai pe un singur blog, adica nu se repeta intocmai pe celalalt blog ).

Am facut asa intensiv engleza, incat nu am avut timp sa ma dezmeticesc.

Da, sincer. Asa a fost.

“Spinning model”, ce imi vine mie ieri sa fac glume cu tata, care ma ia in serios orice as spune ?

Il lamuresc eu, incerc : “Pai, de la cuvantul “spin », nu stii, electronii sau atomii, sau cine?, au o miscare de spin, am invatat la scoala, sau in liceu, de fapt unde am invatat ca nu mai stiu?, chiar asa, tatã, tu nu ai invatat in scoala despre miscarea de spin ? Dar nu mai stiu unde era, de fapt, daca ma gandesc, la fizica, sau la chimie ? Electronul ( electronii ) sau atomul, sau cine avea o miscare de spin ? Nu mai stiu daca am invatat la Fizica, sau la Chimie....ca, la mintea mea, pentru mine sa-ti spun sincer, e totuna, e acelasi lucru pentru creierul meu.... ! Eu, cu mintea mea, saraca de mine, ce sa mai zic !” (  in sinea mea : « Proasta ca tine, Magda ! » )

Magda e prenumele mamei mele, Magdalena.

Cand era tanara se semna pe cartile ei uneori Madeleine.

Si tata o data i-a scri vreo 2, 3 versuri si i le-a adresat ei spunandu-i “Mado”, am gasit eu pe prima pagina e unei carti de-a mamei mele, in trecut, in biblioteca noastra...

Da.

Si visul meu din noaptea de 22 spre 23 mai 2016 :

Ieri noapte am visat ca venise la mine si spre mine, in graba, un procuror, eram in dormitor, tinea sub brat un dosar, era tanar inca, parul negru, nasul drept, ochi caprui-negri, fata si piele alba, tricou alb cu dungi subtiri orizontale negre, din bumbac cu putin lycra, grasut, se indrepta spre mine, intrase in camera in dormitor si imi spunea : “Am venit dupa ultimele poze trimise de dumneavoastra !”, si eu : “da ? si ce e cu ele ? nu v-au placut ?”

Si procurorul mi-a raspuns : “cineva din jurul dvs. face spionaj”.

Ma rog, a fost un vis si atat.

Asa s-a terminat visul.

23.05.2016 17:17:37

Spionajele acestea sunt bune numai sa iti faca viata iad si sa te incurce, ca si cum numai „spionajele” au dreptul la viata si au exercitiul tuturor drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si ale cetateanului – roman – si acum si european, ca suntem si europeni.

{