Salut
! medicamente tata nicolae marcov:
olivia maria MARCOV 3 august 2015, 12:14
Către: ...
Salut,
Azi
am putut vedea ce medicamente i-a prescris doctorul lui tata, erau cutiile in
hol, intr-o plasa, mama si tata plecasera la plimbare, eu ma trezesc cam
tarziu, nu stiu cand au plecat.
Ieri
tata a lucrat dimineata, cand m-am trezit, surpriza, tata in dormitor la birou,
lucra la computer, asa m-am bucurat !
Dar
apoi s-a simtit obosit, dupa orele de munca, si in restul zilei a cam
"zacut" si seara nu s-a dus in parc la plimbare cu mama.
S-au
dus azi dimineata, asa zicea ieri seara tata, poate s-au dus si la doctor, tata
s-a intors singur acasa, fara mama, care, de obicei, in astfel de cazuri se
duce la farmacie sa faca vreo reteta, sau poate s-a dus sa faca niste
cumparaturi.
Cu o
zi inainte, alaltaieri, tata s-a plans ca a avut tensiunea arteriala crescuta
si nu s-a simtit bine.
Nu
sugerez nimic, dar ma gandeam : ati vazut ieri articolul din Doxologia.ro, in
care era relatata Povestea adevarata a sotilor Monica si Mircea-Nicolae, Monica
a avut cancer la san, pentru ca apoi sa se descopere ca nu era cancer, ci era
TBC ! Azi, in zilele noastre, semnele, simptomele, manifestarile cancerului au
ajuns sa se confunde cu cele ale TBC-ului, insa Maica Domnului vindecatoarea de
cancer PANTANASSA, careia i s-au rugat ( inainte de a sti ca era TBC ! ) a
vindecat-o pe Monica, dupa ce sotul ei a facut una sau chiar 2 calatorii la
muntele Athos la manastirea Vatoped.
REVIN
LA MEDICAMENTELE LUI TATA :
In
sacosa din hol erau vreo 4 cutii, astfel : ( 1 ) o cutie de FOKUSin, asa scrie
Fokus in ( fokusin ), nu vazusem terminatia "in", scrisa cu litere
portocalii la lumina din holul nostru intunecos, si am cautat pe internet cu google.ro, medicamentul, am tastat numai
Fokus in campul de cautare, mi-au aparut rezultate si Fokus si Fokusin, dar,
surpriza este ca da, este un medicament pentru marirea benigna a prostatei,
insa figureaza printre medicamentele care ar combate TBC-ul ! ( 2 ) AVODART,
pentru prostata ( hipertrofia/hiperplazia prostatei ) ; ( 3 ) VOLTAREN
supozitoare, acesta contine acel DICLOFENAC pentru ( contra ) reumatism pe care
il utilizez si eu sub forma de gel ( si azi se numeste Diflex ), si ( 4 )
AMPICILINA antibiotic.
Fokusin
contine o substanta numita tamsulosin, o scriu, pentru identificare, daca aveti
curiozitatea sa cautati pe net, ce fel de medicament este.
Articolul
mentionat mai sus, din Doxologia.ro :
„Consider că avem de-a face cu un cancer de gradul
II, însă cu noroc poate fi doar de gradul I”- dr. prof. chirurg oncolog,
afirmaţie făcută cu ocazia vizitei medicale dinaintea operaţiei în cadrul unei
clinici din Bucureşti, septembrie 2013.
Monica: Dorim să vă împărtăşim cu bucurie minunea pe care
Maica Domnului Pantanassa a făcut-o asupra casei noastre, prin ştergerea
definitivă a unui diagnostic de cancer la sân. În acest sens, vom începe
relatarea noastră cu vizita pe care soţul, Mircea, a făcut-o în toamna lui 2011
în Sfântul Munte Athos, cu prilejul căreia a descoperit taina icoanei
Pantanassa de la Sfânta Mănăstire Vatoped.
O copie minunată a acestei icoane a fost adusă în casa
noastră şi de atunci nu a existat zi în care să nu-i ţinem candela aprinsă şi
săptămână în care să nu-i înălţăm acatist de cinstire. În acest pelerinaj soţul
l-a cunoscut într-un mod deosebit pe stareţul Mănăstirii Vatoped, gheronda
Efrem, cel care printre multe descoperiri îi spunea că i-ar face plăcere să-i
cunoască soţia, pe mine. Ştiind că femeile nu au acces în Sf. Munte, soţului i
s-a spus că părintele stareţ obişnuieşte să iasă la o anumită perioadă în afara
Sfântului Munte pentru binecuvântarea credincioşilor şi credincioaselor care nu
pot ajunge la Mănăstirea Vatoped. Peste doi ani am ajuns să înţelegem de ce a
dorit să mă cunoască.
Ei bine, întorcându-ne la întâmplarea noastră pot spune
că sunt originară din Bucureşti, economist de profesie, mamă a doi copii cu
vârste de cinci şi respectiv trei ani. Ambii copii au fost alăptaţi la sân
perioade îndelungate, respectiv 15 luni primul copil si 20 de luni cel de-al
doilea. După perioada de alăptare a primului copil am observat dezvoltarea unui
nodul mamar care însă nu deranja la palpat. Nu am dat atenţie prea mare şi prin
urmare am evitat să urmez un consult la un medic de specialitate până când,
după aproximativ patru ani, acest nodul a început să devină dureros, iar sânul
în zona nodulului începuse să se deformeze.
La începutul lunii august 2013, sânul drept, cel afectat,
a început să prezinte o roşeaţă în partea inferioară, însoţită de un uşor
disconfort. De comun acord cu soţul, am hotărât că este momentul să mergem la
un specialist. În acest sens m-am prezentat la medicul de familie care,
îngrijorat de ceea ce a observat la sân, mi-a recomandat de urgenţă o ecografie
mamară la unul din specialiştii cunoscuţi din Bucureşti.
Zis şi făcut; am făcut programarea la medicul indicat,
medic care la momentul ecografiei (20.08.2013) şi-a exprimat neliniştea cu
privire la imaginile vizionate, sugerându-mi să consult urgent un chirurg
oncolog, deoarece nodului, în opinia doamnei doctor, nu arăta deloc bine.
Extras din buletinul de consult ecografic: „Ţesut
mamar minimal reprezentat în cadranele existente, prezintă în CIE,
corespunzător modificării tegumentare, în lungul liniei orei 8, la 6 cm de
marginea areolei mamare, formaţiune neomogenă, hipoecogenă, intens
vascularizată, cu semnal vascular prezent si perilezional, dimensiuni:
13/9/11.5 mm. În examinarea elasto-grafică, harta alb-negru, formaţiunea
prezintă duritate crescută şi dimensiuni mai mari decât la examinarea 2D,
aspect ce se regăseşte şi la examinarea în harta color."
Într-adevăr, sânul începuse să se deformeze şi mai tare,
apăruse o uşoară retractare, iar roşeaţa din jurul ei devenise mai închisă la
culoare. Ne-am interesat în stânga şi-n dreapta care ar fi opţiunea cea mai
bună pentru un astfel de specialist şi am ajuns la numele unui medic oncolog de
renume în capitală şi în afara ei. Programarea la consult a fost făcută pentru
data de 26.08.2013.
Putem spune că în toată această perioadă nu ne îngrijoram
prea mult, fiind foarte siguri că nu ni se poate întâmpla nimic rău, mai ales
că purtam în permanenţă cu noi icoana Pantanassa, vindecătoarea de cancer, spre
care aveam mare evlavie. Coincidenţa a făcut ca, exact în perioada consultului
la oncolog, soţul să plece în Sfântul Munte pentru a participa la praznicul
Adormirii Maicii Domnului, care pe stil vechi se sărbătoreşte la 28 august.
Întâlnirea mea cu medicul oncolog a fost una marcantă.
Fiind foarte multe femei la consult, a trebuit să aştept 30 de minute peste ora
stabilită pentru consultaţie, înainte să intru în cabinet tocmai ieşise o
doamnă care avea sânul extirpat recent şi care purta cu ea o sacoşă pentru
drenarea lichidului. Această imagine m-a emoţionat, în urma vizualizării
ecografiei mamare şi a consultului fizic concluzia medicului a fost una
reţinută, însă cu o doză evidentă de pesimism. Nu puteam lăsa neobservată
atitudinea rezervată a medicului specialist, hotărându-mă să-i cer deschis
părerea, având în vedere că operase de cancer peste 8000 de femei. Ei bine,
răspunsul nu a întârziat şi a fost unul care m-a zguduit. Privind în jos şi cu
un oftat adânc mi-a spus că sunt riscuri mari să fie un caz de cancer, însă există
o speranţă şi se poate exprima mai clar dacă are la dispoziţie şi o mamografie
detaliată pentru analiza nodulului cu pricina. Ieşind din clinică plângând, am
avut nevoie de cinci minute pentru a mă reculege înainte de a-l suna pe soţul
meu. Mircea era în acel moment la frontiera dintre Bulgaria si Grecia.
Mircea: Când am auzit-o pe Monica la telefon plângând,
toată buna dispoziţie pe care o aveam, prin faptul că mergeam către locul mult
îndrăgit mie, s-a năruit instantaneu. Vedeam în faţa mea panoul pe care scria
„Bine aţi venit în Grecia” şi în acelaşi timp o auzeam pe Monica cum suspina la
telefon. Fără glas a trebuit să trag maşina pe dreapta pentru a putea comunica
şi a încerca s-o liniştesc, dar în acelaşi timp şi pentru a-mi recăpăta eu
însumi echilibrul. Era o speranţă faptul că, aşa cum spunea şi doctorul,
mamografia este cea care poate da un verdict mai sigur; prin urmare încercam
să-i induc doza necesară de optimism şi să îi spun că totul va fi bine. Totuşi,
această veste m-a zguduit şi pe mine. Am rămas blocat pe marginea drumului
minute în şir, neştiind cum să procedez. Faptul că soţia era singură şi cu
moralul la pământ mă făcea să cred că ar fi mai bine să mă întorc acasă.
Prietenul cu care eram în maşină chiar mi-a sugerat să ne întoarcem acasă.
Intrasem deja în Grecia. Îmi spuneam: Cum pot să o mai ajut eu în situaţia de
faţă? Singura scăpare era la Dumnezeu şi aveam speranţa că fiind sărbătoarea
Maicii Domnului în Sfântul Munte, poate se va milostivi cumva de soţia mea. Am
luat decizia să-mi continui drumul cu multă dificultate şi cu sufletul sfâşiat.
După o noapte neliniştită petrecută la Ierissos, am
intrat dimineaţa în Sfântul Munte şi am mers direct la Mănăstirea Vatoped. La
intrare era părintele stareţ Efrem, care aştepta cu obştea mănăstirii un
episcop ce venea special pentru praznicul minunat. La vederea gherondei Efrem,
m-am aruncat disperat la picioarele lui pentru binecuvântare şi l-am rugat
insistent, gesticulând şi amestecând cuvinte în română, engleză şi italiană
pentru a mă face înţeles, că doresc să-i vorbesc cinci minute. Un gest ce
însemna că a înţeles dorinţa mea şi că vom vorbi mai târziu mi-a asigurat pe
moment liniştea.
Cred că în acele zile m-am rugat cel mai intens din viaţa
mea. Chiar dacă privegherea praznicului a durat circa zece ore, acestea s-au
scurs ca la o Sfântă Liturghie obişnuită. Părintele Chiril, un preot român din
obştea mănăstirii, ne-a recomandat o doamnă doctor din Constanţa care s-a
specializat în boli de cancer în SUA şi Rusia. Soţia a luat legătura imediat cu
doamna doctor, dar din păcate verdictul a fost acelaşi, simptomele fiind destul
de evidente în acest sens. Ce probabilitate era ca de ziua Maicii Domnului să
afli că soţiei tale îi este atribuită o boală atât de crunta? Mă făcea să sufăr
gândul acesta, însă speranţa către Maica Domnului Pantanassa ardea ca un foc
continuu. Acest fapt m-a făcut ca în ziua dinaintea plecării din mănăstire să
îl rog pe părintele Chiril să vină cu mine în faţa icoanei Pantanassa, pentru
că vreau să fac o promisiune.
Redau întocmai cuvintele pe care le-am spus atunci:
„Maica Domnului Pantanassa, promit că-ţi voi face o copie a icoanei tale
făcătoare de minuni dacă binevoieşti să o vindeci pe Monica în chip miraculos”.
Cuvintele „în chip miraculos” l-au făcut pe părintele Chiril să exclame
zâmbind:
– Mircea, îndrăzneşti mult la Maica Domnului! Bucură-te
şi dacă Monica se va face bine în urma unui tratament medicamentos.
– Părinte, i-am răspuns eu imediat, să fie în chip
miraculos, pentru că eu ştiu că la Maica Domnului totul este cu putinţă.
Împreună cu părintele Chiril şi cu monahul Daniil, un alt
monah român din obştea de la Vatoped, am mers la gheronda Efrem pentru a-i
împărtăşi cele întâmplate şi a cere binecuvântare. Opinia dânsului a fost că
trebuie să facem intervenţie chirurgicală rapidă şi să nu pierdem timpul. A mai
spus că Monica trece printr-o încercare grea pe care o va depăşi cu bine.
– Părinte, oare acesta era motivul pentru care aţi dorit
s-o cunoaşteţi personal pe Monica? l-am întrebat pe stareţul Efrem.
Gheronda a privit în pământ şi un zâmbet cald i-a luminat
faţa, de parcă ar fi ştiut ce urma să se întâmple.
Din păcate prigonirea părintelui, lipsa libertăţii şi
imposibilitatea părăsirii Sfântului Munte au fost impedimentele pentru care în
aceşti doi ani nu am reuşit să o duc pe Monica, aşa cum îmi indicase în 2011.
Am plecat din Sfântul Munte cu trei brâuri pe care
părintele Chiril le-a ţinut 24 de ore în racla cu Sfântul Brâu al Maicii
Domnului şi cu o sticluţă cu untdelemn de la icoana Maicii Domnului Pantanassa
cu care Monica trebuia să-şi înfăşoare şi să-şi ungă zona bolnavă. Moralul îmi
era restabilit şi nădejdea că totul va fi bine îmi umplea sufletul.
Ajuns acasă la soţie şi copii, ne pregăteam pentru marele
moment: mamografia cheie. Pe 5.09.2013 ne-am prezentat la aceeaşi clinică
pentru mamografie. Din păcate speranţa că totuşi este o alarmă falsă începea să
se stingă încet. Chemaţi imediat de doamna doctor care interpreta rezultatul
mamografiei, am aflat că de fapt avem de-a face cu o malformaţie cu foarte mari
şanse să fie cancerigenă, din păcate des întâlnită în ultima perioadă la
femeile din România.
Extras din raportul medical: „Opacitate nodulară cu
contur spiculat având diametru de 15/15 mm, cu dezorganizare arhitecturală de
vecinătate, localizată în cadranul infero-extern”. Ni s-a recomandat însă
să ne întoarcem la medicul oncolog pentru opinia finală. Până atunci am decis
să ne petrecem week-end-ul împreună cu copiii pe Valea Oltului, lângă
mănăstirea dragă nouă, Frăsinei, unde este îngropat duhovnicul nostru mult
iubit, Avva Ghelasie Gheorghe.
A fost un week-end liniştitor lângă Avva, cu plimbările
în serile de toamnă pe marginea Oltului. Am putut reflecta la viaţa noastră, la
comportamentul fiecăruia dintre noi şi o linişte aparte s-a aşternut în inimile
noastre: ne lăsasem complet în mâinile Creatorului, acceptasem situaţia care ni
s-a dat.
Am ajuns şi la această zi fatidică, 09.09.2013, cu emoţii
şi încă speranţe că poate nu este nimic grav. Din păcate, la vizualizarea
mamografiei şi a consultului fizic verdictul doctorului oncolog a fost ferm: „Consider
că avem de-a face cu un cancer la sân de gradul II, însă cu noroc poate fi doar
de gradul I”. Ni s-a sugerat să optam pentru intervenţie chirurgicală
rapidă, pentru a nu permite bolii să se extindă şi să luăm în calcul şi o
intervenţie de reconstrucţie a sânului, deoarece probabilitatea ca în urma
intervenţiei să-i fie extirpat sânul era de 50%. Depindea cât de mult au
infestat ţesutul mamar acele celule cancerigene, iar acest lucru nu se putea
confirma decât în momentul intervenţiei, când se vor preleva mostre de ţesut
pentru analiză.
La întrebarea dacă mai sunt măcar 1% şanse ca Monica să
scape fără cancer, răspunsul doctorului a fost:
– În toată viaţa mea profesională nu am văzut nici măcar
un caz cu o finalizare diferită faţă de acesta.
Cu acest diagnostic lucrurile s-au lămurit definitiv. Din
acel moment cerul s-a prăbuşit asupra noastră şi nu mai rămânea decât să
acceptăm situaţia. Aveam de-a face cu o situaţie nemaiîntâlnită până acum în
viaţa noastră, în care scenariile viitoare erau fie intervenţia cu extirparea
sânului, fie tratamentul cu citostatice, fie poate chiar eşecul tratamentului.
Continuam amândoi să mergem la serviciu cu sufletele
zdrobite. Orice întâlnire acasă împreună cu copiii era o explozie de amărăciune
şi plâns. Copiii parcă au simţit suferinţa noastră şi se trezeau plângând şi
strigând în miezul nopţii: Mami, Mami!
Cu toate acestea am început să ne informăm, să căutam
sugestii la medici specialişti diferiţi. Doamna doctor din Constanţa ne-a
recomandat să urmăm un tratament naturist de pregătire a organismului înainte
de operaţie. Dânsa ne spunea că intervenţia chirurgicală invazivă poate cauza
mult rău prin extinderea rapidă a celulelor cancerigene în tot organismul şi astfel
riscăm să complicăm lucrurile şi mai mult. Am luat legătura şi cu o clinică din
Turcia care nu ne-a recomandat intervenţia chirurgicală în prima fază. De
asemenea, printr-un amic comun am discutat şi cu directorul spitalului de
oncologie de la Cluj, care avea şi el o altă abordare a cazului. Toţi, în egală
măsură, au întărit starea de incertitudine, pesimistă, la situaţia Monicăi.
Întrebarea era acum ce vom face după intervenţia chirurgicală; unde va urma
tratamentul cu citostatice Monica: în Bucureşti, Cluj sau Turcia?
Ne aflam într-o situaţie cu mai multe variante şi eram
conştienţi că, dacă vom mal căuta altele, atunci avem ocazia să găsim tot atâtea
soluţii. Am decis să ne liniştim, să nu ne mai gândim şi să facem ascultarea
dată de gheronda Efrem: intervenţie chirurgicală rapidă.
Monica: În tot acest timp am purtat permanent la sân
brâul primit de la Vatoped şi mă ungeam chiar de 3-4 ori pe zi cu untdelemnul
de la candela Pantanassei. Am programat intervenţia pentru joi, în data de
12.09.2013. În noaptea dinaintea intervenţiei, ne-am rugat „Pantanassei”,
împreună cu Sf. Nicolae, Sf. Calinic de la Cernica, Sf. Brâncoveni, Sf. Mc.
Parascheva, împreună cu Avva Ghelasie și
părintele Timotei (un preot drag soţului, care l-a sprijinit în timpul
studiilor universitare din Trieste). În faţa Pantanassei ardea candela cu ulei,
iar în faţa celorlalte icoane am pus candele mici de ceară, de tipul celor
învelite în aluminiu. Un lucru minunat urma să se întâmple în acea noapte. La
ora 4 dimineaţa, atât eu, cât şi soţul ne-am trezit instantaneu şi am observat
că dintre cele 6 candele cu ceară numai una ardea, în mod bizar, cu o flacără
mai mare. Era candela de la icoana Sfântului Nicolae, patronul casei noastre! O
candelă de genul acela arde în mod normal în medie cam două ore. Ei bine,
trecuseră aproape cinci ore de când o aprinsesem şi candela de aluminiu nu s-a
stins. Ceva ne spunea că Maica Domnului Pantanassa şi Sfântul Nicolae sunt cu
noi. Ne-am închinat şi ne-am culcat îmbrăţişaţi, cu gândul la intervenţia din
ziua următoare.
La ora 12:00 urma să intru în sala de operaţie, motiv
pentru care ne-au chemat cu două ore mai devreme pentru pregătire. În timpul operaţiei
soţul a decis să meargă la biserică să se roage. În Bucureşti există o copie a
icoanei făcătoare de minuni Pantanassa, adusă personal de gheronda Efrem, care
se găseşte la Biserica Rusă de lângă Piaţa Universităţii. Eu mă pregăteam de
momentul cel mare al intervenţiei, iar gândurile principale erau copiii şi
viaţa care va fi de acum înainte.
Mircea: Cele două ore petrecute la Biserica Rusă nu au
însemnat decât strigăt din toată fiinţa mea pentru soţie şi pentru împlinirea
voii lui Dumnezeu în casa noastră. Întors la spital, am aflat că operaţia încă
mai durează, motiv pentru care am ales să mă duc în rezerva spitalului unde era
locul Monicăi şi să aştept acolo. Cu toate că era miezul zilei eram extenuat şi
copleşit de eveniment. În timp ce aşteptam să fiu chemat la reanimare, o uşă se
deschide brusc şi îl văd pe medicul oncolog care a operat-o, acelaşi la care a
avut consultaţiile de specialitate de până acum. Mă ridic degrabă şi aştept
informaţiile preţioase de la el.
Acestea au fost următoarele:
– Totul a decurs bine, soţia este bine, a spus doctorul.
Eu rămân impasibil, pentru că aceste lucruri nu mi se par
ieşite din comun, dimpotrivă, le consideram fireşti. Doar nu s-ar fi întâmplat
ceva mai rău în timpul operaţiei.
Doctorul repetă:
– Soţia este bine, să ştiţi: nu are cancer, a dispărut
orice urmă!
Când am auzit, să cad din picioare.
– Cum nu are cancer? Ce s-a întâmplat? Nu înţeleg!
Doctorul răspunde:
– A fost prelevat în timpul operaţiei o mostră de ţesut
şi transmis de urgenţă cu un echipaj mobil către laboratorul de oncologie de la
Fundeni, care în 30 de minute a analizat şi a emis un buletin care atestă că nu
este urmă de cancer.
Extras examen histopatologic preliminar: „Tumora
mamară dreapta-cadran in fero-extern. Ţesut mamar cu masiv proces inflamator
cronic granulomatos cu necroză în aria centrală şi reacţie inflamatorie
peritumorală”
– Domnule doctor, nu înţeleg! Despre ce este vorba? De unde această schimbare?
Un ridicat de umeri a urmat din partea unuia dintre cei mai renumiţi medici
oncologi din Bucureşti. Inima mea glăsuia neîncetat: Slavă Ţie, Hristoase
Dumnezeule, Slavă Maicii Domnului Pantanassa!
Toţi apropiaţii au fost răvăşiţi de emoţie la auzul
acestei veşti. Nu rămânea decât să mă duc la reanimare să-mi văd soţia. Am
ajuns la patul ei şi, sărutând-o, i-am spus că Maica Domnului Pantanassa a avut
milă de noi. De fapt, şi acolo la reanimare a avut loc un fapt interesant.
Conform procedurii, soţiei urma să i se extirpe tot sânul, iar asistentele şi
şefa de gardă erau pregătite să intervină imediat ce soţia se trezea pentru a-i
acorda asistenţă emoţională. Când Monica s-a trezit din anestezie, foarte multe
dintre asistente au venit la ea s-o întrebe ce a făcut, ce tratament a luat de
a scăpat. Nu
s-a mai văzut în acea clinică un caz de genul acesta. În majoritatea cazurilor
femeilor li se extirpa sânul sau chiar sânii.
Trec zilele de recuperare şi ne pregătim să ieşim din
spital. La ieşire ni se comunică că analizele de la laborator au fost
provizorii, urmând ca în 14 zile să le primim şi pe cele definitive. Am înţeles că probabilitatea
ca diagnosticul să difere este sub 5%. Ne-am bucurat enorm, am simţit că am
reînviat. Trăisem o lună de coşmar, pe care n-o dorim nici celui mai mare
răufăcător de pe pământ. Am anunţat toată lumea şi abia aşteptam să merg la
Vatoped, de praznicul icoanei Pantanassa, care este pe 28 octombrie.
Între timp, suntem chemaţi după 14 zile la consult şi
pentru scoaterea firelor de la operaţie. Ţinem să menţionăm că, din păcate,
sânul a fost tăiat undeva la 10 cm, ceea ce ne-a confirmat faptul că doctorul
nu a avut niciun dubiu în privinţa extirpării întregului sân. A fost oprit,
însă, de rezultatul surprinzător din timpul operaţiei. Extirparea unui nodul
simplu nu presupune o incizie mai mare de maxim 5 cm. La întâlnirea cu medicul
oncolog: Surpriză! Aflăm că de fapt a fost indus în eroare: nu a fost cancer,
ci TBC!
Buletinul final de analiză histopatologic de la Fundeni
concluziona: „Granulom TBC sânul drept".
Am crezut că glumeşte, dar de fel fiind mai serios, nu avea
niciun motiv.
– TBC? Cum se poate, domnule doctor? Nu putem să credem!
îi spunem stupefiaţi.
– Da, analizele finale sunt clare în acest sens. Puteţi
să mergeţi la Fundeni după blocurile de parafină şi să le evaluaţi în altă
parte, ne răspunde sec.
Incredibil, iată-ne întorşi în transa de coşmar ce tocmai
dispăruse. TBC? De unde până unde? Nici o explicaţie. Merg la Fundeni să iau
probele unde mi se spune că este clar TBC şi că niciun doctor nu ar fi făcut
diferenţa faţă de cancerul mamar, cazul fiind foarte rar, iar simptomele destul
de asemănătoare.
Acum începem să ne documentăm în privinţa TBC-ului la
sân. Medicul de familie a rămas fără cuvinte. Ne sugerează să mergem la
fiziolog pentru tratamentul cu tubercitostatice, însă se izbeşte de decizia
noastră categorică: Nu, nu facem nimic! Din documentare am înţeles că există un
test cu rezultate destul de bune în predicţia infecţiei cu TBC, şi anume
Qunntiferon. Ne interesăm unde sunt locaţiile din Bucureşti care efectuează
acest test. Găsim o clinică undeva la Piaţa Muncii și Monica se duce să facă testul. Între timp, eu merg cu blocurile de
parafină la o altă clinică pentru o a doua opinie pe rezultatul de la Fundeni.
După 5 zile rezultatul de la Quantiferon vine negativ: „Nu
s-a detectat prezenţa interferonului - gamma specific infecţiei cu M.
Tuberculosis”. Ni se spune, însă, că verdictul este unul
nesigur şi că mai bine aşteptăm rezultatul de la analiza ţesutului.
Trec şi cele 14 zile şi vine şi rezultatul de la ţesut -
negativ: „Ţesut mamar cu multiple granuloame
giganto-epitelioide cu necroze centrală ce mai păstrează siluete celulare
Marcată fibroza şi infiltrat limfoplasmocitai periductal. Unele din celule
gigante conţin material amorf acelular refringent – aspecte histopatologice de
leziune granulomatoasă posibil postraumatică fără a exclude în totalitate o
leziune tuberculoasă".
Nu se confirmă infecţia cu TBC, însă stupoare: ni se
spune că nici nu se infirmă. Incredibil: plătim o grămadă de bani şi totuşi nu
avem un verdict cert. Cu toate acestea avem două opinii contra şi o opinie pro
în privinţa rezultatului şi începem să ne îndoim serios.
Clinica a decis să solicite o opinie independentă a unui
specialist TBC care în urma analizei de o zi (ciudat, dat fiind faptul că
prelucrarea blocurilor de parafină durează mult mai mult) să vină să ne spună
că, de fapt, într-adevăr, este vorba de TBC.
Bătaie de joc, avem două păreri că este TBC şi două
păreri că nu este TBC. Decidem să nu ne mai gândim, să aşteptăm să merg în
Sfântul Munte şi vom vedea ce facem.
În Sfântul Munte, de ziua Pantanassei totul este minunat.
Slujbele sunt sublime. Întâlnirea cu gheronda Efrem a avut loc în cămăruţa de
lângă altar. La povestirea celor întâmplate, acesta ne-a spus să nu mai facem
nimic. El simte în inima sa că Monica nu mai are nimic. Maica Domnului
Pantanassa a vindecat-o! Asta am şi făcut, spre nedumerirea medicului de
familie.
Revederea cu părintele Chiril, cel care a stat lângă mine
în momentul promisiunii, a fost emoţionantă. Amândoi ştiam cine a intervenit şi
care era de fapt motivul. Motivul se pare că a fost realizarea acestei copii
după icoana făcătoare de minuni Pantanassa, pentru că, aşa cum spunea părintele
Chiril, în lume s-au înmulţit dramatic cazurile de boli grave şi deci prezenţa
Maicii Domnului prin icoanele Sale făcătoare de minuni este mai mult decât
necesară.
Alegerea locului unde vom duce icoana a fost în sine o
altă minune. Ţin să precizez faptul că, imediat după ce am făcut promisiunea în
faţa icoanei Pantanassa, am avut un sentiment că am fost auzit.
Prin urmare, l-am întrebat pe părintele Chiril unde am
putea duce icoana dacă cumva se va înfăptui minunea.
Acesta mi-a răspuns întrebându-mă de unde sunt de loc.
– Din Braşov, părinte, mai precis din Codlea, am zis.
– Am în minte un loc, spune părintele fără să menţioneze
acest loc, însă să lăsăm ca Maica Domnului să decidă unde doreşte să meargă
dacă va face această minune. După momentul anunţului că a dispărut orice urmă
de cancer, gândurile noastre se îndreptau la ziua când îmi vor onora
promisiunea către Maica Domnului. De asemenea, am început să ne gândim unde să
ducem icoana. Variantele
erau Codlea sau Braşov, însă ceva nu ne mulţumea. Faptul că icoana ar sta
într-o biserică de mir ar putea să fie un impediment în ceea ce priveşte
accesul creştinilor şi al pelerinilor care vor să se închine oricând în plus,
slujbele şi Liturghiile s-ar săvârşi într-un program diferit decât cel al unei
mănăstiri.
Prin urmare, o decizie a fost luată în inimile noastre:
simţeam că locul icoanei trebuie să fie categoric la o mănăstire. Problema,
însă, era departe să fie soluţionată pentru că nu aveam un loc anume, o
mănăstire unde să ducem icoana. Doream o mănăstire aproape de Codlea.
Discutând cu naşul nostru de cununie, care este preot,
ne-am adus aminte că tot el ne-a dus cu ceva timp în urmă într-un loc mirific,
unde se găseşte o părticică din moaştele Sfântului Nectarie – vindecătorul de
cancer, şi anume la Mănăstirea de la Şinca Nouă. Din prima secundă când am luat
în considerare această opţiune am simţit cu deplină convingere că este varianta
perfectă. Mănăstire cu trăire după specificul athonit, aproape de Codlea,
într-un loc binecuvântat, se bucură de prezenţa moaştelor unui Sfânt venerat de
popor datorită minunilor pe care le-a făcut în cazurile de boli foarte grave
– Sfântul Nectarie.
– Aici este locul Pantanassei! am decis amândoi într-un
glas. Maica Domnului Pantanassa şi Sfântul Ierarh Nectarie vor vindeca mulţi
oameni care se vor ruga cu credinţă.
Cu alegerea făcută trebuia să mergem la părintele stareţ
de la Mănăstirea Şinca Nouă pentru a-l întreba dacă ar fi de acord cu această
donaţie a noastră. Ne gândeam că prezenţa icoanei ar putea atrage un flux de
pelerini care ar tulbura liniştea şi rânduiala micului aşezământ. Întâlnirea cu
părintele stareţ Matei a fost extrem de plăcută, confirmându-ne bucuria de a
avea alături şi icoana Maicii Domnului Pantanassa. Acum nu rămânea decât să
validăm în Sfântul Munte, la Mănăstirea Vatoped, dacă părinţii de acolo,
stareţul şi părintele Chiril, ar accepta varianta pe care am ales-o. Lucrul
minunat s-a întâmplat atunci când i-am spus părintelui Chiril unde am dori să
ducem icoana: acesta a început să zâmbească şi să-mi spună că tot acolo se
gândea şi el. Fără să ştiu, am înţeles cu părintele Chiril cunoştea personal
obştea de la Mănăstirea Şinca Nouă. A fost clar că aveam de-a face cu voia Maicii Domnului.
Credem cu toată fiinţa că icoana care s-a realizat din
donaţia promisă este de pe acum făcătoare de minuni, deoarece banii cu care s-a
făcut nu au reprezentat o simplă donaţie, ci mulţumire a faptului că Monica a
fost vindecată în chip miraculos inexplicabil de către doctori, după ce i se
pusese un diagnostic de cancer la sân şi ulterior de TBC.
În data de 25.03.2014, la peste şase luni de la
intervenţia chirurgicală s-a efectuat un control medical de specialitate prin
realizarea mamografiei mamare bilaterale unde se precizează faptul că din punct
de vedere medical, sânul drept este într-o stare perfectă de sănătate. Chiar
dacă sânul rămâne cu semne în urma operaţiei chirurgicale, credem că acestea
sunt de fapt o binecuvântare şi reprezintă intervenţia însăşi a Maicii Domnului
Pantanassa.
Fie ca icoana făcătoare de minuni a „Maicii
Domnului Pantanassa" de la Şinca Nouă să reverse vindecările
sale asupra tuturor celor ce se vor închina cu credinţă!
Întru Slava lui Hristos, nevrednicii robii Săi,
Mircea şi Monica
Bucureşti, 25 martie 2014.
(Maica Domnului Pantanassa. Acatistul
şi Paraclisul, Schitul Şinca Nouă, 2014, pp. 7-31)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu