Limba Araba. Introducere, Manual de Limba Araba, lector Yves Goldenberg

Limba Araba. Introducere, Manual de Limba Araba, lector Yves Goldenberg

Limba araba :

Limba araba vorbitã intr-un mare numar de tari din Orientul Apropiat si Mijlociu (

1. Mauritania,
2. Maroc,
3. Algeria,
4. Tunisia,
5. Libia,
6. Egipt,
7. Sudan,
8. Arabia Saudita,
9. Republica Araba Yemen ( Yemenul de Nord ) si
10. Republica Democratica Populara a Yemenului ( Yemenul de Sud ),
11. Federatia Emiratelor din Golful Persic,
12. Kuweit,
13. Irak,
14. Iordania,
15. Siria si
16. Liban ),

de circa 100 de milioane de locuitori, face parte din familia limbilor semitice.                 

Termen conventional derivat din numele Sem, care, dupa legenda biblicã, ar fi fost stramosul Populatiilor care au locuit în

1. Arabia,
2. Siria,
3. Palestina, si
4. Mesopotamia.

Aceastã legendã reflectã, de fapt, asemãnarea izbitoare dintre idiomurile acestor populatii, asemãnare de care au fost constiente din Antichitate.

Alãturi de arabã, aceastã familie de limbi mai cuprinde

1.     accadiana,

2.     ebraica,

3.     aramaica,

4.     sud-arabica si

5.     limbile semitice abisiniene.

Limba arabã – care a fost initial limba populatiei nomade din Peninsula arabicã ( cu exceptia Arabiei Meridionale ) – s-a extins, in urma cuceririlor arabe din secolele al VII-lea si al VIII-lea, devenind – datoritã Coranului – limba literarã si de cult a intregului Orient musulman.

Aceasta limba a fost mult timp principalul mod de expresie al unei stralucite culturi si civilizatiei islamice, fiind supranumita, pe drept cuvant, latina Orientului.

Dacã in ciuda puternicei influente arabe, Persia si popoarele islamizate din Asia Centrala, precum si turcii otomani si-au pastrat limbile lor nationale, Siria, Irakul, Egiptul si celelalte tari mediteraneene din vechiul califat musulman, au fost supuse unui adanc proces de arabizare care s-a prelungit in decursul mai multor secole, ducand la formarea a ceea ce este astazi frecvent denumit lumea araba.

Limba araba se prezinta la ora actuala sub doua aspecte distincte :

1. unul scris, pe care il vom denumi araba literara contemporana, si
2. altul vorbit, care cuprinde o multitudine de dialecte, uneori foarte diferite unele de altele.

Ceea ce caracterizeaza situatia lingvistica din lumea araba nu este, insa, multitudinea dialectelor – lucru firesc pe un teritoriu atat de vast, cuprinzand un mare numar de tari – ci faptul frapant ca limba literara, avand un caracter unitar foarte pronuntat, se deosebeste extrem de mult de toate idiomurile vorbite, care se inrudesc, in mod evident, cu ea, dar de care s-au indepartat toate.

Acest fapt, ciudat la prima vedere, isi are o explicatie istorica si anume ca limba literara contemporana este o formatie supradialectala, care continuã in mod direct limba araba clasica – limba Coranului si a literaturii clasice – ale carei reguli arhaice sunt mentinute de gramatica normativa, in virtutea unui puternic curent purist, general admis.

Se poate spune, deci, ca in timp ce idiomurile vorbite au evoluat liber in decursul a aproape 1400 de ani, limba literara a fost mentinuta – intr-un mod constient si intrucatva artificial – la un stadiu foarte arhaic si ca – in afara de vocabular – limba literara contemporana se deosebeste prea putin, structural, de limba clasica, pentru ca sa putem vorbi de deosebiri gramaticale importante intre aceste doua aspecte – vechi si modern – ale arabei literare ( cu exceptia, poate, a unor inovatii sintactice de topica ).

De aceea, cele expuse in aceasta gramatica elementara de limba araba literara, cu toate ca sunt insotite de exemplificari din limba contemporana, raman in general la fel de valabile si pentru limba clasica.

Nota :

Prezentul manual este destinat studentilor din anii I si II ai Sectiei de Limba Araba, ca specialitate secundara sau facultativa, cursantilor Centrului de Predare Intensiva a Limbilor Straine, precum si tuturor acelora care intr-o forma sau alta studiaza limba araba.

Manualul a fost analizat in colectivul de catedra, care s-a declarat de acord cu multiplicarea sa.

Extras din Manual de Limba Araba I, †Lector Yves Goldenberg, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Limbi Straine, Catedra de Limbi Clasice si Orientale, 1978.