Anatomia
si fiziologia organelor genitale feminine ( Obstetrica si Ginecologie ) ( 3 )
Glandele
anexe ale aparatului genital feminin
Glandele
lui Bartholin :
Glandele lui
Bartholin sunt echivalente glandelor lui Cowper, de la barbat.
In numar de doua,
de forma ovoida, ele au marimea unui bob de mazare, si sunt situate de o parte
si de alta a orificiului vaginal.
Canalul lor
secretor se deschie in santul dintre labiile mici si himen.
Se dezvoltã la
pubertate si se atrofiazã la menopauzã.
Produsul lor
este expulzat in timpul actului sexual, avand rol de lubrefierea cailor
genitale.
De remarcat cã
infectia localizata la nivelul glandei, determinã maladia numitã
“bartholonitã”, agentul etiologic cel mai des intalnit fiind gonococul.
Glandele
periuretrale :
Sau glandele
Skene, mai numeroase ca numar, sunt situate in apropierea uretrei.
Orificiile de
deschidere se gasesc, in general, de o parte si de alta a orificiului uretral
extern, sau a meatului uretral.
Ele se
dezvoltã in perioada pubertarã, si dispar dupã menopauzã.
Sunt
echivalente glandelor prostatice de la barbat.
Glandele
vestibulare :
Mici, foarte
numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului
vaginal, secretia lor participand la
lubrefierea orificiului vaginal.
Glandele
mamare :
Sunt in mod normal
organe pereche, prezentand la exterior areola mamarã, in centrul acesteia
gasindu-se mamelonul.
Greutatea lor
variazã in functie de starea functionala : la nastere au greutatea de 5 g, la
adulte 200g, iar la femei ce alãpteazã aproximativ 500 g.
Greutatea, ca si
forma celor doi sâni, sunt inegale.
Mamelele sunt
in numãr de douã, exceptional existând si mamele supranumerare ( polimastie ), sau pot lipsi unul, sau chiar ambii sâni ( amastie ) ; poate exista
si asimetrie mamarã ( asinomastia ) sau poate
lipsi mamelonul ( atelie ).
Descriptiv, la
suprafatã intalnim mamelonul, situat in centru, inconjurat de o areolã
circularã de 3-5 cm diametru, rozã la blonde, sau mai inchisã la brune.
Pe suprafata
areolei se gasesc tuberculii Morgagni, glande sebacee care in sarcinã, isi
maresc volumul, luând denumirea de tuberculi Montgomery.
Tot in sarcinã
apare si areola secundarã.
Secretia
glandelor sebacee, impreuna cu cea a glandelor sudoripare, protejeaza pielea
impotriva eroziunilor din timpul suptului, tegumentele sânului fiind foarte
fine.
Mamelonul este o
proeminentã cilindrica sau conicã, cu varful rotunjit si baza latita.
La virgine, el
poate sa nu fie reliefat, in timp ce la femeia care alapteaza poate atinge
lungimea de 2 cm.
De forma
variabila, turtit, invaginat, ombilicat sau despicat, prezinta la suprafata sa,
15-20 pori galactofori, prin care se deschid canalele galactofore in numar de
15-25.
Fiecare canal galactofor adunã secretia unui
lob glandular.
Inainte de a
ajunge la mamelon, canalul prezinta o dilatatie – sinusul lactifer – in care se acumuleaza laptele in intervalul dintre
cele doua alaptari.
Structural, glanda
este formata din 15-25 lobi, fiecare lob fiind alcatuit la randul sau din
lobuli, iar acestia din acini glandulari.
Secretia
laptelui apare la 2-5 zile dupa nastere, ea putand fi stimulata sau inhibata la
nevoie.
Fazele
lactatiei sunt in numar de 3 :
( 1 ) faza de
preparare pentru lactatie ;
( 2 ) faza de
declansare a lactatiei ;
( 3 ) faza de
intretinere a lactatiei.
Hormonii estrogeni
dezvoltã canalele galactofore, iar progesteronul – epiteliul secretor si acini
glandulari.
Lactatia se
declanseaza prin mecanism neuroendocrin, printr-un proces de defrenare a
hipofizei anterioare dupa nastere, in lipsa hormonilor placentari, determinand
secretia de prolactina.
Secretia
lactata este intretinuta prin reflex de sugere, de la mamelon, si reflex de
golire prin eliminarea laptelui din interiorul glandei.
Inaintea secretiei
lactate, sanul eliminã colostrul, in primele 3-5 zile dupa nastere.
Secretia lactata
poate aparea si in situatii patologice : in Sindromul
Chiari-Frommel ( dupa o nastere recenta sau lactatie prelungita sunt prezente amenoree, ce persistã luni sau ani, galactoree si atrofie
utero-ovariana ).
Inflamatia
glandei mamare determinã mastita.
Anomalii
de volum :
Hipertrofia sanului : este foarte frecventa ; sanii sunt normali ca
structura, dar voluminosi.
Greutatea variaza intre 300 si 900 g.
Diformitatea
se poate corija chirurgical.
Hipotrofia : se caracterizeaza prin prezenta unui sân normal, dar
in miniatura.
Daca se
suprapun si modificari structurale, apare hipogalactia sau agalactia.
Tratamentul
hormonal poate, uneori, corecta deficienta.
Extras din Obstetrica si
Ginecologie Manual pentru Scoli sanitare si postliceale, Conf.dr.Vasile Nitescu medic primar Sef Sectie
obstetrica-ginecologie, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu