Tatal Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

Tatal Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”

Familia Gonxhei Bojaxhiu

Kolë Bojaxhiu s-a nascut la Prizren, in 1873, la trei ani dupa sfintirea Catedralei Maria Ajutorul Crestinilor, si cu cinci ani inainte de faimoasa “Ligã de la Prizren” – Lidhja e Prizrenit ( 1878 ).

A fost botezat in aceeasi catedralã.

Parintii lui erau Lazër Bojaxhiu, cetatean din Prizren, si Çila ( Cecilia ) Bojaxhiu, originarã din Shkodra ( Scutari ), Albania.

Conform documentatiei gasite in arhiva parohiei din Prizren, care descrie munca diferitelor asociatii ale parohiei, rezultã cã Mark Bojaxhiu avea doi fii.

Unul se numea Ndre ( Ndrekë ), celãlalt Lazër.

Acesta din urma avea un fiu care se numea Kolë, tatal Maicii Tereza, si o fiicã ce se numea Marija Bojaxhiu, mãtusa Maicii Tereza si bunica Monseniorului Nikollë Mini.

Ndrekë Bojaxhiu avea un fiu care se numea Tomë Bojaxhiu.

Din aceste documente putem sa tragem concluzia cã familia Gonxhei Bojaxhiu, bunicul, bunica, dar si parintii erau, cu sigurantã, din Prizren si au trait in Prizren macar pana in anul 1900, unii chiar pana in 1910, ca de pilda Ndrekë si Tomë.

Kolë Bojaxhiu ( 1873 – 1919 )

Kolë este abrevierea numelui albanez Nikollë ( feminin Nikolina ), si este foarte popular inca din Antichitate, datoritã cultului fatã de Sfantul Nicolae.

Sfantul Nicolae s-a nascut la Patara, in Licia ( astazi Kocademre, in Turcia ) in jurul anului 279 d.C., si a murit la Mira, la 6 decembrie 347, zi in care este sarbatorit in lumea crestina.

A fost un episcop exemplar la Mira, mare predicator, aparator al crestinilor, al tineretului si al familiei.

A suferit persecutia din partea lui Diocletian si a fost eliberat din inchisoare, de catre Constantin cel Mare.

A participat la Conciliul din Niceea ( 325 ) impreuna cu alti episcopi iliri din regiune.

Ramasitele sale pamantesti si relicvele au fost transferate la Bari, in Italia, la 9 mai 1087 ( din acest motiv este numit si Sfantul Nicolae de Bari, unde existã si un mare Sanctuar in cinstea lui ).

Figura sa a fost transformatã intr-un fel de “Mos Crãciun ».

Dupa pântecele mamei, familia este « leaganul » in care copilul creste si este educat ; este locul care ii inspirã copilului un comportament adecvat pentru viatã.

Fara parinti si fara o familie bunã, rareori avem oameni buni, importanti, utili si necesari familiei si societatii.

Acest adevar a fost confirmat de istorie, de viata, de experienta seculara, asa cum de multe ori a subliniat chiar Maica Tereza.

In 1980, cand a vizitat Kosovo, ea a spus aceste cuvinte :

“Iubirea incepe in familie. Familia care se roaga, ramane unitã...”

In 1900, familia lui Kolë Bojaxhiu s-a mutat la Skopje din trei motive :

1. pentru a evita permanentele persecutii, din partea turcilor care amenintau mai ales familiile numeroase si bogate, de etnie albaneza si religie catolica ;
2. pentru a se indeparta de centrul epidemiilor cauzate de diferite boli infectioase, care adesea loveau orasul Prizren si imprejurimile ;
3. pentru a cãuta centre mai mari si mai importante pentru comert, avand in vedere faptul cã familia avea o lungã traditie in ceea ce priveste comertul si constructiile.

Numele de familie Bojaxhiu are diferite interpretari :

1. cei care faceau comert, vindeau lucruri de diferite culori ( in albaneza, “boja” inseamna culoare ) ;
2. deseori, pentru credintã si pentru patrie, oamenii isi varsau sangele : culorile drapelului albanez sunt rosu si negru, si simbolizeaza sacrificiul, martiriul pentru libertate religioasa sau nationala ;
3. e posibil ca vreun stramos al familiei sa fi fost zugrav.

Iata, pe scurt, caracteristicile acestui om cu adevarat important – tatal viitoarei Maici Tereza -, asa cum se desprind din marturiile unor persoane care l-au cunoscut indeaproape.

Lazër Bojaxhiu ( 1908 – 1981 ), unicul fiu de parte barbateasca al acestei familii, marturisea :

“In familia noastra a existat mereu convingerea si siguranta cã suntem originari din Prizren.

Acest lucru l-am auzit in 1930, de la batranul domn Kaculini, care atunci avea 75 de ani, si pe care il intrebasem de unde veneam noi.

El mi-a raspuns : “Familia Bojaxhiu era o importanta familie de comercianti si afacerile lor ajunseserã pana la Misir, in Egipt.

O mica parte a ramas la Prizren, restul s-a stabilit in diferite localitati, la Skopje, de exemplu”.

Chiar si asa, imprastiati prin diferite regiuni, eram mereu uniti si continuam traditiile familiei, ale religiei si culturii noastre.

Prizren era mereu o amintire vie.”

Referitor la traditia familiei, iata marturia lui Lazër, care mi-a marturisit :

“Bunica noastra paterna, Çila ( Cecilia ), se ocupa de comert, la fel ca si sotul ei, bunicul Lazër.

Bunica Çila era deosebit de inteligenta ; eram foarte bogati, aveam multe lucratoare care ne ajutau, faceau broderii si alte munci feminine, in timp ce ea se ocupa de bunul mers al afacerilor.

Asadar, era o familie cu o veche traditie negustoreasca.”

Apoi, a continuat :

“Kolë, tatal meu, era un negustor foarte cunoscut... Impreuna cu un prieten, era titularul unei firme de constructii, foarte importanta la Skopje.

Ajunsese sa aiba numeroase case si vile ; in una dintre acestea locuiam si noi.

Pana la moartea sa, am avut o viata placuta si linistita.

Era un om foarte sociabil, asa cã locuinta noastra era mereu deschisa tuturor...

Mai tarziu, a cunoscut un negustor italian, un anume domn Morten, probabil venetian, foarte bogat, care se ocupa de diferite produse : alimente, ulei, zahar, stofe, piei, in sfarsit, ceea ce numeam produse coloniale.

Tata s-a asociat cu el, si a inceput sa calatoreasca mult...

Tata era un om sever si de la mine avea asteptari mari.

Spunea mereu : “Nu uitati ai cui fii sunteti !”

Imi amintesc cu bucurie, generozitatea tatalui meu...

Spunea mereu : “Voi trebuie sa fiti mereu generosi cu toata lumea, pentru ca Dumnezeu a fost generos cu noi, ne-a daruit atatea.

De aceea, toti trebuie sa faceti bine tuturor !”

Aceste impresii si aprecieri ale lui Lazër Bojaxhiu, au fost confirmate de Maica Tereza.

Odata, ea mi-a spus :

“Tata imi repeta mereu : “Fiica mea, sa nu iei niciodata o inghititurã, fara sa o imparti cu ceilalti... Egoismul este o boala a spiritului, care te face sclav si nu te lasã sa traiesti si sa-i slujesti pe ceilalti...Dumnezeu este generos cu noi, ne-a daruit totul, pentru ca noi sa putem darui altora !”...

A confirmat aceasta marturie si Lorenc Antoni ( 1909 – 1991 ), verisorul Maicii Tereza, compozitor, muzicolog faimos la Kosovo, dirijor de orchestra, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai copilariei si tineretii Gonxhei Bojaxhiu ; de fapt, el a insotit-o indeaproape in momentele hotaratoare pentru vocatia sa, si pentru viata calugareasca.

Iata ce mi-a spus despre familia Bojaxhiu :

“Familia lui Kolë Bojaxhiu, in timpul vietii acestuia, dar si dupa moartea sa, era o casa cu inima si cu usa deschisa tuturor, mai ales celor saraci si nevoiasi...

Acolo a invatat si a trait Gonxha caritatea...”

Povestirea lui Lazër Bojaxhiu continuã astfel :

“Tatal meu Kolë imi dadea mereu bani, sau alimente, sau haine, si-mi spunea : “Du-te la familia cutare.

Fii discret !

Daca gasesti o usa sau o fereastra deschisa, lasã ajutorul nostru acolo si pleaca”...

Eu am indeplinit de multe ori aceastã misiune, la fel Age si Gonxha.

Tatal meu voia sa ajute, dar sa ramana discret, facand ceea ce se spune in Evanghelie : “Tu, insa, cand dai de pomanã, sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta sa fie in ascuns si Tatal tau, care vede in ascuns, te va rasplati” ( Mt 6, 3-4 ).”

Comentariul lui Kolë Bojaxhiu este extraordinar.

El i-a spus fiului sau Lazër aceste cuvinte :

“Lumea nu ne multumeste noua, ci lui Dumnezeu, pentru cã ceea ce daruim, totul, este darul sãu pentru noi si pentru ceilalti”.

Familia lui Kolë Bojaxhiu era patriotã, intelectualã, eficientã in muncã, dar mai ales unitã.

Pe langa limba albaneza, mai vorbeau sarbo-croata, italiana si franceza.

Lazër Bojaxhiu isi aminteste de multumirile pe care autoritatile i le-au adus tatalui sãu, pentru contributia acestuia la lupta pentru eliberarea de sub dominatia secularã turco-otomanã :

“Pe 28 noiembrie 1912, s-au intalnit la noi capii triburilor Berisha, Logoreci si Paluca, impreuna cu Narci si altii, pentru a celebra independenta Albaniei.

Erau si Bajram Curri ( cunoscut patriot, care a luptat impotriva turcilor ), Hasan Prishtina, Sabri Oytezi si altii...

Tatal Kolë ii ajuta pe patrioti in mod material, schimba cu ei sfaturi si pareri.

Aveam multe fotografii ale acestor persoane.

Pe tatal meu il interesa politica...”

Kolë Bojaxhiu era unul dintre fondatorii si finantatorii orchestrei Zani i Maleve ( “Glasul muntilor” ), care a defilat pe strazile din Skopje cu ocazia eliberarii de sub dominatia Imperiului Turco-Otoman, cantand pentru victoria si libertatea obtinute cu pret scump.

El era foarte legat de Dumnezeu si de Biserica Catolica.

Avea o credinta vie, o speranta puternica si o iubire arzatoare fata de Dumnezeu si fata de aproapele.

Iata o alta marturie a lui Lazër Bojaxhiu :

“Monseniorul Lazër Mjeda, arhiepiscop, era adesea oaspetele nostru.

La fel si pãrintele Zef Ramaj, parohul nostru.

Arhiepiscopul era un predicator deosebit, si avea o personalitate puternica.

Tatal meu era un prieten bun cu el, iar acesta era un motiv in plus ca sa ajute Biserica, dieceza si parohia din Skopje.

Arhiepiscopul si parohul ii spuneau adesea : “Kolë, Dumnezeu sa te rasplateasca !”

Chiar daca tatal meu calatorea mult, tin minte ca era un crestin convins, si foarte atasat de Bisericã.”

Apoi a adãugat :

“Poporul nostru este crestin de multe secole.

Biserica ne tinea uniti, ne ajuta...

Cand tatal meu era acasa, mergea la biserica in fiecare duminica, iar in zilele de sarbatoare participa cu regularitate la Sfanta Liturghie.

In familie, ne rugam impreunã in fiecare seara.”

Mãrturii asemanatoare gasim si la alti biografi ai Maicii Tereza.

O importanta cu totul deosebita, are marturia unui iezuit belgian, parintele Celestin Van Exem, director spiritual si colaborator apropiat al Maicii Tereza, mai ales in perioada de formare a comunitatii religioase Misionarele Caritatii.

Parintele Celestin Van Exem isi amintea ca Maica Tereza ii vorbise despre tatal sau, ca despre un antreprenor in domeniul constructiilor ( firma sa era foarte cunoscuta si datorita faptului cã se ocupase de construirea teatrului din Skopje ) si in calitate de consilier la primarie.

In plus, Maica Tereza il descrisese ca pe un om foarte generos, care i-a ajutat mereu pe saraci.

Acesta a fost Kolë Bojaxhiu !

Extras din cartea “Maica Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice Velar, 2010 www velar.it