Procesele familiale. Family processes (
Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie. Introduction to Family
Psychology and Psychosexology )
Intercunoasterea / Mutual, Reciprocal Knowledge.
Comunicarea / Communication
Intercunoasterea / Mutual, Reciprocal Knowledge
Alaturi de
comunicare, acest proces de intercunoastere stã la baza formarii si evolutiei cuplului si familiei.
Cei doi
parteneri se intalnesc, se plac, se indragostesc ( de cele mai multe ori ) si
hotarasc sa se cunoasca.
Dupa ce considera
cã se cunosc suficient, daca existã si dorinta de a forma un cuplu stabil, de a
ramane impreuna, de regula se casatoresc.
Dar procesul
intercunoasterii nu s-a incheiat, ci dimpotriva, abia acum se manifestã plenar.
O data ce
partenerii incep sa locuiasca impreuna, sa realizeze sarcinile casnice
impreuna, sa faca fatã influentelor externe, ei se cunosc din ce in ce mai
mult, pe diverse fatete ale personalitatii.
Astfel,
intercunoasterea este un proces, atat voluntar, constient, cat si involuntar, automat.
Partea voluntara constã in actiuni directe de autodezvaluire si dezvaluire
reciproca.
Partea involuntarã
constã in comportamentele obisnuite si automate, pe care fiecare partener le
realizeazã, si in urma carora partenerul poate culege informatii reprezentative
despre celãlalt.
Uneori, acest
tip de intercunoastere este ignorat sau minimalizat in unele cupluri,
partenerii bazandu-se mai mult pe ceea ce afirmã, decat pe ceea ce fac.
De exemplu,
intr-o familie cu un partener alcoolic sau neimplicat emotional, celalalt
partener poate minimaliza comportamentele de abuz de alcool, sau pe cele
lipsite de afectiune, crezand cã “intr-o zi se va schimba”, pentru cã “asa spune”.
Asta va duce
la o falsã intercunoastere si la un fenomen de autoiluzionare.
Totusi, asa
cum cred cã stii si tu, faptele caracterizeaza omul cel mai bine.
Autodezvaluirea si
dezvaluirea reciprocã ajutã foarte mult la stabilirea intimitãtii in cuplu si
familie.
Atat cei 2
parteneri, cat si parintii si copiii, stabilesc relatii mai bune, mai deschise
si mai calde, tocmai prin intermediul autodezvãluirii.
Tot ea [
autodezvaluirea ] faciliteazã stimularea dragostei erotice, dar mai ales a
dragostei profunde, mature.
Dar nu este usor,
si nici la indemana, sa te dezvãlui si sa asculti dezvaluirea altei persoane,
nici chiar a sotului sau a copilului tãu.
Iatã care sunt
câteva dintre barajele intercunoasterii :
§
Teama de a nu-l lãsa pe
celãlalt, sa afle presupusele defecte proprii ;
§
Teama de respingere, sau de
pierdere, care ar putea urma ( in mod real, sau doar fantasmat ), daca celãlalt
cunoaste, ceea ce tu apreciezi ca fiind urât, nepotrivit, defect, etc. ;
§
Tendinta de a judeca propria
dezvaluire, sau ceea ce dezvaluie partenerul(a) ;
§
Tendinta de a te arãta
superior partenerului ( ceea ce falsificã intercunoasterea ) ;
§
Mitul, conform cãruia “partenerul trebuie sa isi
dea seama cum esti, daca te iubeste suficient de mult” ;
§
Deprinderi gresite de
comunicare ( vezi, mai jos, la blocajele comunicarii ) .
Evident, insa,
ceea ce faciliteazã intercunoasterea este autocunoasterea
si increderea in sine.
Ele ajutã,
atat in primele momente ale dezvaluirii, cat si mai târziu, la aprofundarea
intercunoasterii.
Ele ajutã la
gestionarea temerilor si la eliminarea sau reducerea barajelor.
Comunicarea / Communication
Comunicarea
este foarte strans legatã de intercunoastere, fiind mijlocul prin care intercunoasterea se
realizeaza.
De aceea, o
bunã comunicare va stimula intercunoasterea, care la randul ei va contribui la
satisfactia si la implinirea comunicarii.
Cred cã deja
cunosti cele doua forme fundamentale de comunicare umanã, cea verbala si cea nonverbala, asa cã nu am sa insist asupra lor.
Mentionez
doar, cã ambele sunt folosite si foarte utile in cuplu si familie.
Ele pot ajuta
la reglarea relatiilor familiale si la reechilibrarea sistemului familial.
O altã
clasificare a tipurilor de comunicare, utilã celor care studiaza familia, este
cea a lui Gregory Bateson.
El imparte
comunicarea in :
- comunicarea digitala ;
- comunicarea analogicã.
In comunicarea digitalã, fiecare mesaj are doar un referent, apartine doar
unui tip logic, si constã in semne arbitrare ( Bateson si Jackson, 1968 ).
De exemplu, cuvantul “masã” nu desemneaza nimic altceva
decat o piesã de mobilier.
Din punctul de vedere al comunicãrii digitale, o durere
de cap este o durere de cap si nimic altceva.
In comunicarea analogica, mesajul are mai mult decat un referent, putand
exprima diferite grade.
De exemplu, strangerea unui pumn este in acelasi timp, un
semn pentru un anumit tip de comportament ( Exemplu : amenintare, opozitie,
frustrare, agresivitate ), dar, totodata, este si o parte a acestui
comportament.
In anumite culturi, manifestari ca plansul, tipatul,
ruperea hainelor, smulgerea pãrului, lovirea capului de un zid, exprimã in mod
analog, diferite grade de disperare.
Un mesaj analogic poate fi decodificat, doar prin luarea in considerare a
altor mesaje.
Asa, de pilda, o durere de stomac nu este doar o durere
de stomac, ci, concomitent, exprimarea dezgustului, un mod de a te sustrage de
la a face o treaba, sau [ este ] o cerere de
afectiune.
“Durerea de
stomac” comunicatã cuiva, ca mesaj analogic, va depinde de situatia si de
contextul in care mesajul analogic a fost emis ( Madanes ).
Astfel,
simptomele care apar in familie sunt, de fapt, mesaje comunicate celorlalti
membri, cu scopul de a schimba ceva in sistemul familial.
De exemplu, o
sotie frustratã de lipsa de atentie a sotului sãu preocupat de alte probleme,
ii poate comunica brusc o durere de stomac, in timpul cinei.
Mesajul are
mai multe semnificatii.
El poate insemna,
intentia de a-l deturna pe sot de la problemele lui, nevoia de a-i capta
atentia si afectiunea, si, totodata, o stare fizica logica, de disconfort
epigastric.
Sau “Am o durere de cap...”, comunicatã in momentul pregatirii de culcare, poate
insemna mai mult decat o stare internã, deteriorarea relatiilor sexuale sau
refuzul acestora.
De asemenea,
stilul si modalitatile de comunicare se învatã, in primul rand, in familie.
Apoi, ele sunt
modelate in grupuri si societate.
De aceea, inclusiv
blocajele in comunicare vor fi preluate din familie, si folosite in viitoarele
relatii de cuplu si de familie ale copiilor.
Elementele
care faciliteaza o bunã comunicare sunt :
- Sentimentele de afectiune autenticã, ale membrilor
familiei ;
- Abilitatile de gestionare ale
sentimentelor care se nasc in procesul comunicarii ;
- Onestitatea si promovarea adevarului in orice comunicare ;
- Deschiderea la, si pretuirea mesajelor ( verbale si nonverbale ), care vin de la
ceilalti membri, ca urmare a constientizarii faptului cã acestea ajutã la
pãstrarea echilibrului familial ;
- Oferirea unui timp si spatiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este important, delicat, sensibil ;
- Folosirea unui stil adecvat
partenerului de comunicare, tocmai pentru a te asigura cã ceea
ce ai transmis, a si fost receptionat corect de catre partener.
Cele mai
frecvente blocaje ale comunicarii in cuplu si familie sunt :
§
Deprinderile gresite de
comunicare : lipsa ascultarii, intreruperea
discursului celuilalt, realizarea unor alte activitati in timpul discutiei cu
partenerul, asezarea pe o pozitie superioara, cum ar fi : “Stiam asta”, “Exact asta voiam
sa spun si eu”, “Eu stiu mai bine, nu trebuie sa imi spui tu”, ignorarea a ceea ce spune
partenerul sau copilul, atitudinile de autoritate de genul “Eu stiu cel mai bine ce este bine pentru tine”,
etc. ;
§
Timiditatea, jena de a spune, de a exprima propriile opinii ;
§
Teama de a se exprima, de reactiile partenerului, ale
parintelui sau ale copilului ;
§
Miturile, de exemplu : “Nu este frumos sa vorbesti despre sex / despre defectele
celuilalt”, “Nu trebuie sa iti spun asta ; ar trebui sa iti dai singur(ã)
seama, daca stai cu mine si spui cã ma iubesti”, “Daca ne simtim bine in pat,
nu mai trebuie sa si vorbim”, etc.
Extras din / Extract from the book
“Introducere in Psihologia Familiei si
Psihosexologie”, “Introduction
to Family Psychology and Psychosexology” Editia a
III-a, Diana Lucia Vasile, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de
Sociologie-Psihologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu