Tr : Salut! Bogdan Buzoianu 31 Ianuarie 1976 Constantine Algeria, 1 martie 2016-03-01

Tr : Salut! Bogdan Buzoianu 31 Ianuarie 1976 Constantine Algeria, 1 martie 2016-03-01

Objet :	Tr : Salut! Bogdan Buzoianu 31 Ianuarie 1976 Constantine Algeria
De :	Olivia Marcov (...)
À :	............
Date :	Mardi 1 mars 2016 16h43

olivia

Le Mardi 1 mars 2016 16h37, Olivia Marcov <...> a écrit :

Bogdan Buzoianu : 31 ianuarie 1976, Constantine, Algeria, la ziua de nastere a Oanei

Bogdanel :

Vestã rosie din lânã, tricotatã

Cãmasã albã, cu mansete destul de late

Pantaloni roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã

Salut !

Ieri noapte am scos albumele cu fotografii din Constantine, din Algeria, din anii 1972-1976.

La ziua de nastere a prietenei noastre, din comunitatea românilor din Constantine, Oana Râp ( era, cred, cea mai mica dintre noi, caci la ziua ei a mai venit un baietel, nu stiu daca era mai mare putin decat Oana ? ), in ziua de 31 Ianuarie 1976, acasa la familia Râp, la Constantine, la “blocurile de români”.

Pentru ca scannerul meu nu mai merge, nu va pot scana fotografia in care aparem copiii invitatii Oanei.

In fotografia de grup suntem in camera de joaca a copiilor, din apartamentul familiei Râp ( o familie din Cluj sau oradea ? din Cluj, cred ), suntem noua copii invitati, si cu Oana, sarbatorita noastra, zece.

Cred ca ne-au fotografiat parintii Oanei, caci pe o fotografie, ai spune, scrisa cu cerneala simpatica ( cerneala s-a sters complet dupa atatia ani ), ramane in relief, daca treci atent mana, degetele, dar usor, cu delicatete, pe verso-ul fotografiei, ascutita, urma “sapata” in hartia fotografiei, urma penitei care a scris o dedicatie, in fotografie este numai Oana, singura, primise cadou o rochie frumoasa, de culoare portocolie, lunga, cu motive albe, o rochie traditionala algeriana care i se potrivea perfect si pe care de bucurie, Oana o imbracase in acea seara.

Dupa atatia ani, pe spatele fotografiei nu se mai vede nimic, in special daca privesti fotografiile la lumina electrica, seara, sau noaptea.

Insa, daca treci delicat mana, degetele, pe spatele fotografiei, vei simti urmele ascutite, lasate de penita stiloului, din mana mamei Oanei ( nu stiu de ce, ma gandesc ca poate mama Oanei a scris dedicatia ), in hartia fotografica, si privind in lumina, atent, urmand liniile ascutite, invizibile, vei remarca ca, demult, in 1976, mama Oanei a scris asa :

“Prietenei mele Olivia, cu toata dragostea Oana Râp”, iar mai jos scrie “Constantine 31 ianuarie 1976”.

Mai am insa, in afara de aceasta, alte doua fotografii, pe care, cel putin pe una din ele, mama sau tata au scris cu pixul ( oare ? ), data de “31.01.1976 Constantine”, iar pe a treia stã scris “31 ianuarie 1976 Constantine”.

Pe acestea doua din urma, data si numele orasului se vad foarte clar.

Intr-o fotografie apãrem toti invitatii, copiii adica, asezati, unii pe pat, si altii in fata patului, pe vine, astfel ca sa ne cuprinda in poza pe toti.

Cea mai mare invitata, o fata frumoasa, Liliana din Baia Mare, cea cu ochi albastri, o tine in brate pe cea mai micuta, pe Oana, sarbatorita noastra.

Corina Opris a luat-o de gat, si-a trecut mana dupa gatul Oanei si zambeste, râde chiar, asezata pe pat, langa fereastra cu perdelutã, in fata Corinei Opris, asezat pe vine este un baiat, dar nu stiu daca e Horatiu, fratele mai mare al Corinei, daca nu e Horatiu nu sunt sigura cine este, sa fie Andy din Constanta ( sau poate nu ), langa acest baiat care râde frumos este, serios si cu privirea intrebatoare, Cezar Zainea, tot pe vine, si langa Cezar este Bogdan “Compitã” [ Cosmitã ii chema cred ? ] din Iasi sau Suceava, din Moldova.

In stanga Lilianei, si deci a Oanei cea sarbatorita, ma aflu eu si o tin in brate pe Iustina Zainea ( sora lui Cezar Zainea ), care si ea, venise imbracata intr-o rochie algeriana traditionala, lunga, de culoare insa bleu-marine cu imprimeu, cu floricele, rochia Iustinei, in ce priveste materialul (imprimeul si poate chiar si tesatura), era diferita de rochia Oanei, langa mine, in stanga mea se afla Bogdan Buzoianu, care si el tine in brate un copil, nu mai stiu cine era acel copil, si cred ca nu am stiut prea bine nici in seara aceea, pare un baietel, e inaltut, insa s-ar putea sa fie de varsta Oanei, desi ca inaltime o depaseste putin pe micuta Oana.

Liliana purta o bluza din garofita rosie, tricotata, cu niste ( se vad trei ) flori galbene mici, tricotate, aplicate pe bluza ( stiu pentru ca mama a avut si ea o bluza la fel, rosie, si o alta, la fel ca model, dar alta culoare, si le-a purtat mult timp la Bucuresti, dupa ce ne-am intors din Algeria ).

Corina Opris avea o bluzita galben-pal, spre alb, cu maneci scurte si o fustita, poate tricotata, nu stiu, de culoare roz, cu bretele, si ciorapi lungi albi ( “strampi” ) si niste sandale rosii.

Cezar purta o bluza din lana, tricotata, cu maneci scurte, pana spre cot par, de culoare verde, un verde ce tragea spre turcoaz, cu dungi orizontale de culoare roz ( par roz in poza ) si poarta si bretele de culoare negru cu portocaliu, Iustina sora lui, era in rochia ei lunga bleu-marine, din panza, cu maneci trei-sferturi, cu flori, pe dedesubt insa purta o bluza gri, de altfel venise in ghetute beige cu sireturi roz ( roz-rosii ) si purta ciorapi lungi sau “strampi” portocalii.

Oana se schimbase de rochia ei lunga portocalie din panza, cu motive albe pe partea din fata, si isi pusese o bluza roz-roz-fuchsia, care avea si o floricica alba in piept, si un model cu alb la manecile trei-sferturi, de fapt, cred ca doamna Rap nu terminase sa ii schimbe tinuta, pentru ca in partea de jos pare in strampi albi, dar poate avea o fustita alba.

Baiatul pe care nu il cunosc, despre care nu stiu daca putea fi Horatiu fratele Corinei Opris, purta o camasa cu maneca lunga, in carouri, in patratele mici, albe, rosii si albastre.

In ce ma priveste, mama ma imbracase intr-un pulovar cu maneca lunga, din lana alba, tin minte ca, trebuie ca acela era, avea un fermoar la gat, intr-o parte, si intr-un pantalon simplu, din jersey de culoare gri ( gri, ca roba de peste ani, a grefierei de sedinta ).

Bogdan “Compita” [ Compitzã ] era imbracat ca mine, in ce priveste culorile, in camasa ( insa ) alba, cu maneca lunga, calcata impecabil,  si in pantalon de culoare gri, insa Bogdan mai purta si un papion negru la gat, care i se desfacuse cred, dintr-o panglica neagra frumoasa, destul de ingusta, ce pare din catifea.

Langa mine, pe pat, in randul celor asezati pe pat, in stanga mea, era Bogdan Buzoianu care il tinea in brate pe baietelul, micul invitat, care nu stiu cine este, si nici nu am stiut nici in seara aceea, era si mai timid si nu prea vorbea, acest baietel e imbracat in salopeta de culoare bleu-marine, tricotata se pare, din cat se distinge in poza, si pe pieptul salopetei, precum si pe fiecare picior al pantalonului in partea de jos, de la genunchi in jos, se aflau mai multe dungi orizontale, de culoare rosu si galben, pe fiecare picior se afla sase dungi orizontale, iar pe piept se afla patru dungi orizontale rosu-galben si rosu-galben.

Dungile, toate, sunt pereche rosu-galben, fiecare pereche rosu-galben se afla la o mica distanta de perechea urmatoare rosu-galben.

De asemenea, acest invitat, baietelul, poarta o bluzita, camasuta alba cu maneci scurte.

Ma gandesc ca, cine stie, o fi fost fetita ?

Bogdan Buzoianu venise imbracat, la fel ca si Bogdan Compita, ca “scos din cutie”, purta o camasa cu maneca lunga, impecabil calcata, alba, cu mansete destul de late, si cu gulerul, as zice, destul de lat, de vizibil, pe deasupra purta o Vestã rosie din lânã, tricotatã, si avea Pantaloni roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã.

Am scris cu culori, pentru ca in poza, exact in aceste culori il vedem pe Bogdanel, cum vedeti mai sus, adica in :

Bogdanel :

Vestã rosie din lânã, tricotatã

Cãmasã albã, cu mansete destul de late

Pantaloni roz-lilas-mov (usor luciosi ?) cu dungã

Unde am scris cu gri “camasa alba”, imaginati-va ca vedeti alb, camasa alba.

Vesta rosie, fara maneci, desigur.

Bogdanel avea parul ondulat, bogat, mai bogat ca al meu, si cu o jumatate de nuanta, sau nuanta mai inchis la culoare, mie, treptat, mi se inchisese parul la culoare.

Bogdan avea un par ca o fetita, de fapt cam toti baietii aveau aerul unei fetite la varsta aceea, in 1976, si ondulat, cu breton, Bogdan se intinsese putin, isi intinsese capul intr-o parte, spre stanga, la fel ca mine, ca sa apara si el in fotografie, si eu si el, si eu ma gandisem, nu vom aparea in poza.

Eu apar, ma vad, mai putin ca el, fiindca eram asezata intre copii, insa Bogdan era in margine, asa incat e vizibil in fotografie.

Mi se pare ca seamana mult cu mama lui, de care era cred foarte atasat, de fapt cred ca era atasat de amandoi parintii sai, este o parere a mea, pe care mi-am facut-o eu.

In spatele grupului nostru, pe pat, in spatele lui Bogdan, se vede salteaua, pe care de buna seama, pe pat, se jucasera copiii, cuvertura e data la o parte si pe cuvertura, nostim, chiar in spatele lui Bogdan, e o papusica a Oanei, rasturnata, biata, rochita din lana tricotata de culoare verde ii dezveleste complet, ii e data peste cap, papusa e cazuta un capul in saltea, in jos, si cu posteriorul ( funduletul ) complet in sus, si, biata, nu poarta nici chilotei (sau nu se vad ca ar purta ), cu picioarele goale, fara ciorapi, papusa sta uitata acolo, singura.

Salteaua de pe pat pare de culoare roz foarte deschis, si pe pat cred ca era o cuvertura rosie, adica sa nu fi fost un pulovar, sau vreun lucru.

In camera de joaca a Oanei erau pe peretii goi, lipite litere din hartie colorata, literele urcau, erau lipite in diagonala, de jos in sus :

AEF, apoi in spatele capului Corinei Opris sunt niste litere si K( ? ) L, deasupra mea ( literele urcau ) se aflã literele MN si mai sus de mine, literele TVX, apoi si mai sus, literele V Z.

Aceste litere lipite pe peretele camerei, sunt vizibile intr-o alta fotografie de grup, in care eram numai fete, in randul lipit de peretele zugravit in bleu-deschis, albastru foarte deschis, ca cerul senin de vara, eram, la mijloc eu insami, Olivia-Maria, apoi in stanga mea, mai scunda era Iustina Zainea ( fiica profesorului de matematica Zainea, de la facultatea de Constructii ), in dreapta mea era Corina Opris, inaltuta, mai scunda decat mine, insa mai inalta decat Iustina Zainea, in fata mea, chiar in fata mea este Oana Rap in rochita ei lunga portocalie, si in dreapta Oanei, chiar in fata Corinei Opris, este invitatul necunoscut, baietelul in salopeta bleu-marine cu dungile rosu-galben.

Toate fetele suntem “la perete”, cu spatele la perete, in picioare.

Pe jos, incaperea are, ca toate apartamentele din Constantine, ciment, ii spuneam ciment, acuma, ar putea sa fi fost o gresie fina, insa aspectul ii era, si asa ii spuneam, de ciment.

marţi, 1 martie 2016 01.03.2016 16:36:42

  

olivia