Tr : Buna seara! Bonsoir !, Stirbei-Voda colt cu Poiana Narciselor, 25 mars 2016

Tr : Buna seara! Bonsoir !, Stirbei-Voda colt cu Poiana Narciselor, 25 mars 2016

Objet :	Tr : Buna seara! Bonsoir !
De :	Olivia Marcov (...)
À :	....
Date :	Vendredi 25 mars 2016 21h15

 

olivia

Le Vendredi 25 mars 2016 21h11, Olivia Marcov <...> a écrit :

olivia

Le Vendredi 25 mars 2016 20h43, olivia maria MARCOV <...> a écrit :

Buna seara,

M-am uitat pe harta Bucurestiului, sa vad cum se numea strada pe care ( se afla pe 2 strazi in fapt ) cladirea in care, la parter, cu intrarea pe colt, direct din strada, a locuit, intr-un apartament foarte frumos, superb, Bogdan Buzoianu cu parintii sai, cu fratele sau, cand ne-am intors noi din Algeria in septembrie 1976, candva, nu prea tarziu totusi, dupa septembrie 1976 ( fratele meu nu se nascuse si el e nascut in 23 iunie 1977 ), le-am facut o vizita familiei Buzoianu, parintilor lui Bogdan.

De fapt, cand am plecat din Constantine, mamei ii ramasesera niste bani, o suma de bani, nu era mare, dar era ceva.

Asa fiind, mama a rugat-o pe doamna Buzoianu ( noi intotdeauna le-am spus Buzoianu si asa stiam ca ii cheama, mai nou, acum in 2016 descopar pe internet ca ii cheama Buzãianu ) sa ii cumpere ceva, cu banii care i-au ramas mamei, erau dinari in Algeria, moneda nationala era dinarul, si [ pe ] doamna Buzoianu, tot mama stie, o chema ( din ce tin minte ca imi zicea mama ) Catalina...

Catalina Buzoianu ce credeti ca i-a cumparat mamei cu suma de bani ce ii ramasese mamei ?

I-a cumparat un metraj, material care era la mare moda in anii '70 in Algeria si din care se confectionau rochiile la moda.

Era un jerseu, un supraelasic s-ar spune azi.

Si culmea, era si pentru vara.

In paralel, in acei ani se purtau rochiile confectionate din alt textil, din panza cu flori mari, mari, imprimate, mama isi facuse 2 rochii mini-jup foarte frumoase, erau interesante, pentru ca, dupa moda vremii, in partea de sus aduceau cu o tinuta de camasa barbateasca, aveau maneca lunga, desi erau de vara, maneca avea mansete rasucite cred ( nu chiar suta la suta barbatesti .... ), in fata rochia se incheia cu nasturi mari rotunzi imbracati in acelasi textil din care era rochia facuta, pe toata lungimea rochiei cambrate pe talie, cu guler cu rever, iar de la talie in jos era putin cloche, putin larg, amplu, putin, nu prea mult, si ca lungime era cam cu o palma de la genunchi in sus, daca masori de la genunchi in sus, masori o palma, chiar o palma si jumatate ( barbateasca ), deci, destul de scurta.

Mama a avut 2 rochii din material din panza alb, fond alb cu imprimeu, flori mari portocalii, rosii ( ? ), verzi, predominau culori precum acestea.

A mai avut una, al carei imprimeu nu mi-l amintesc, dar tot pe fond alb, si imprimeul colorat viu.

Da, da, mama mea era foarte eleganta ( inca ! ).

In paralel cu panza aceasta se purtau materiale pentru rochii din jerseu, din supraelastic.

Si mama a lasat LA ALEGEREA DOAMNEI BUZOIANU, mama lui Bogdan, Bogdanel, ce material sa ii cumpere, anume ce aspect sa aiba materialul.

Familia Buzoianu, parintii lui Bogdan cu Bogdan si Costi fratele lui Bogdan mai mare au ramas in Algeria, in Constantine, o perioada de timp, dupa plecarea noastra in septembrie 1976 spre Romania unde am ajuns candva dupa 15 septembrie 1976.

La intoarcerea lor din Constantine, in Romania, normal, ne-am dus s le facem o vizita si sa luam materialul cumparat pt mama de doamna Buzoianu....

Mi-a placut mult apartamentul lor din Bucuresti, de langa Conservator, peste drum de scoala generala de astazi, care a fost construita exact pe terenul curtii de sport a liceului nostru Nicolae Balcescu, pe strada Stirbei-Voda.

Am sa fiu mai precisa.

In liceu, patru ani, cu autobuzul 168 sau 368 am trecut pe strada Stirbei-Voda, spre liceu, si de la liceu acasa.

Si de fiecare data pe langa "casa lui Bogdan" Buzoianu....

Eram deci candva intre 1976- 23 iunie 1977 si imobilul, am vazut pe harta este pe strada STIRBEI-VODA, colt cu strada POIANA NARCISELOR, aceste doua strazi sunt ca doua drepte unite care fac un unghi ascutit.

Strada Poiana Narciselor fiind exact intre imobilul, cladirea unde locuia familia Buzoianu pe strada Stirbei-Voda, cladirea e pe colt, pe Stirbei-Voda, dar si pe Poiana Narciselor, daca traversezi mica strada Poiana Narciselor, ( o straduta care coboara ), "dai" peste drum la Conservator, care acum se numeste Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.

Se poate spune ca imobilul se aflã exact peste drum si de fostul liceul Nicolae Balcescu pentru ca asa se aflã, desi " in fata " liceului este acum o scoala generala, zugravita in albastru-deschis, bleu-ciel.

Mi-a placut ca usa de la intrarea in casa, in apartamentul de la parterul acelui imobil, era chiar in strada, din strada, pe strada, am dat putin coltul cum se spune, de pe Stirbei-Voda, exact pe colt, am coborat putin de tot, pe Poiana Narciselor, putin, cativa centimetri, nu stiu daca 2, 3 metri, poate 2, 3 metri nu mai mult.

In interior, apartamentul era ca un "tot", avea etaj, era ca un soi de duplex, cum s-ar zice azi, avea parterul, o camera mare, sufrageria care arata ca un living-room, mare, mare, intinsa, si din livingul-sufragerie urca scara la etaj, unde era si o balustrada, sa nu cazi, de sus priveai tot livingul de jos... vedere de ansamblu.

Imi amintesc ca am luat loc toti, mama si tata si eu, pe canapea sau fotolii si era Bogdan acasa, nu mai stiu, poate si Costi era acasa, parintii lui Bogdan erau amandoi.

Si eu ma uitam la Bogdan, sa ne jucam, sa ne miscam si noi cat stau ai nostri de vorba.

Si i-am spus pana la urma : "Bogdan, hai sa ne jucam".

Bogdan insa era foarte cuminte, serios, incerc acum sa vi-l descriu ce fel de copil era, si nu se misca din loc, asa incat eu am repetat invitatia, si nu mai stiu, poate m-am uitat la mama mea, si la dna Buzoianu, ca sa il invite si ele pentru mine, sa ne jucam, dar nu mai stiu.

Stiu ca dupa ce i-am spus iarasi "hai sa ne jucam", Bogdan care statea cuminte, a ramas tot serios, cuminte, dar s-a uitat putin spre mine, scurt, ca si cum dorea sa imi spuna, si asta dorea, "stai, stai, sa vad !" - si apoi s-a uitat la tatal lui si la mama lui, pe rand, sa le citeasca pe fata, daca sa se miste sau nu, din loc.

Era educat Bogdan !

Efectiv Bogdan s-a uitat la parinti mai intai, care insa nu se uitau la el in acel moment, desi imediat si-au dat seama ce 'planuri" avem, daca pot folosi pluralul, caci Bogdanel astepta.

Apoi, cred ca i-a spus tatalui lui "mergeti Bogdan sa va jucati", si atunci Bogdan imediat s-a ridicat din fotoliu si a spus "Hai sa ne jucam" si am urcat scara la etaj, imi placea apartamentul mult, si eram curioasa cum arata, insa nu l-am vizitat pe tot, decat am urcat la etaj unde era ca o camera- hol, o camera fara usi adica, dar o camera in fond...

Si am stat si noi de sus sa ne uitam tot la parinti.

Si apoi nu mai stiu ce am facut, nu prea aveam ce face.

Bogdan era tare cuminte si serios, propriu-zis nu cred ca ne-am jucat ceva.

Tin minte ca pe mine, atunci, atunci deci, m-a impresionat si nu l-am uitat, anume ca Bogdan se uita atent la parintii lui, daca il lasa, ii fac semn, sau nu, daca are voie, daca ii spun sa mearga sa se joace.

Mi s-a parut chiar mai mare, mai "matur" decat il lasasem la Constantine nu cu foarte mult timp in urma.

Iar doamna Buzoianu, mama lui, ce material i-a cumparat mamei mele, credeti ?

Un material bogat, adica ceva metraj, negru, din jerseu complet negru, pe fond negru, cu FLORI.... de care flori ? Un material negru cu flori ( nu il am in fata materialul, dar din memorie ) CU FLORI ROSII, mari.

AL DOILEA ASPECT :

ce vroiam sa va spun, ma si minunez si eu...

Nu stiu cum de mi-am amintit.....

Pur si simplu, ieri noapte cand sa incep sa ma rog si in final am adormit ieri...

Dintr-o data, mi-a revenit memoria, vag, apoi precis...

Va spuneam ca l-am visat pe Radu Serban celalalt prieten din copilarie din Constantine, care traieste in Elvetia acum, ca murise - IN VIS !!!!

In realitate traieste si ma rog sa fie viu mereu !

Dar in vis, va povesteam ca gasisem un port-document din piele, si ca l-am deschis, iar in el am gasit o carte de vizita alba pe care scria ca murise Radu, si mai gasisem in el si o eticheta mov la culoare, pe care tot in vis, eu stiam ca i-o dadusem lui Radu !

Si tot in vis, am constatat ca Raducu o pastrase eticheta de la mine, mov.

Da, si ieri noapte mi-am amintit ca, in realitate :

Ceea ce nu uit, nu am cum : in 1990, pentru putin timp, am fost prietena cu Radu Serban.

In perioada aceea imi facusem niste fotografii alb-negru la un centru foto, la demisolul unui bloc de pe strada care duce la piata Mihail Kogalniceanu, sau aproape de Piata Kogalniceau, sau intre facultatea de Drept si Kogalniceanu.

Nu stiu cum il gasisem, mergand pe jos, dupa orele de program, de la Institutul Victor Babes, in sus, spre Universitate cum ar fi, mergeam mult pe jos in anii aceia, imi placea sa merg, sa ma misc, mai ales dupa ce statusem la serviciu de la 9-15h00.

Si mi-am facut niste fotografii, una format mai mare, si cateva, poate 3 sau 4 ? format mic, tip pasaport.

Asa, pur si simplu.

Aveam salariu acum...

Una din fotografii este pe blogul meu, si o voi atasa, e singura pe care o mai am, doar daca nu are tata vreuna mica, ramasa, el pastreaza totul, tata, uneori ii mai dadeam cate o fotografie de-a mea...

Olivia Marcov in 1990, in "mars 1990", adica in martie 1990.

Aceea este, daca ati vazut-o pe blogul meu.

Am avut si cateva mici, si intr-o zi, i-am dat lui Radu una sau doua ( daca nu erau taiate, ci impreuna ) din aceste fotografii tip pasaport, cam asa, ca dimensiune, si Radu cred ca atunci si-a scos portofelul din piele, sau port-documentul si si-a pus poza, sau pozele mele inauntru, in port-documentul sau, oricum a luat poza, sau pozele si le-a pastrat atunci.

Mai tarziu ne-am despartit, adica in alta zi, a fost asa o relatie pasagera iar eu eram foarte obisnuita cu Radu pentru [ ca ] noi efectiv am copilarit impreuna si cu Manuela sora lui.

Am fost foarte apropiati, mai apropiati decat am fost chiar cu Bogdanel Buzoianu, pentru ca locuiam pe aceeasi scara in acelasi bloc.

Iar Bogdan locuia la blocurile de romani, cativa metri mai departe de blocul nostru, unde erau multi romani, unii nu aveau copii, insa erau destui care aveau copii, majoritatea de varsta mea.

Copiii din blocurile de romani se cunosteau si se vedau zilnic, cred, sigur, se si vizitau.

Se imprietenisera, se stiau bine.

Si in seara in care am fost la ziua de nastere a Oanei Rap, la 31Ianuarie 1976, imi amintesc ca, erau copiii Oana, Bogdanel Buzoianu, Bogdan celalalt, Cosmita, sau Compita cum zicea el, asa i-a ramas numele, Compita, cel roscat-blond, si in seara aceea eu chiar nu ma simteam foarte multumita pentru ca acestia toti comunicau intre ei, se jucau, toti, baietii mai mult intre ei baietii ! erau "mari" ( in acceptiunea lor ), erau seriosi, se purtau foarte frumos cu noi fetele, dar cu mine nu prea se jucau, si eu ma cam suparasem, eram necajita caci imi placea sa ma joc cu copiii la nebunie.

Radu si Manuela din blocul nostru, al meu, nu erau invitati, sau nu venisera, daca au fost invitati.

George sau Tucu Tomus, care locuia exact peste drum ( o straduta de 3 metri, hai 4 metri o straduta-impas, se infunda unde era capatul blocului nostru, sau al blocului de langa noi, daca mai era vreunul ), deci eram chiar fata in fata, si vecini buni, nici George nu fusese invitat la Oana Rap.

Mai era Andy "Pârtulicã", din Constanta, cu el nu prea ma jucam, totusi ne stiam bine, pentru ca Andy era vecin in bloc cu George Tomus, eu asa tin minte, deci locuia si el peste drum de noi.

Ei erau vecinii mei, aproape de mine.

Ceilalti copii, erau de la blocurile de romani si cu timpul se "sudasera" in grupul lor.

Din blocurile cu romani, eu eram totusi prietena mai buna cu Anca Suciu din Cluj, pentru ca Anca statea in banca din spatele meu in clasa la scoala catolica a Doctrinei Crestine, si fratele ei Radu Suciu, era socotit de mama mea ca un copil foarte rau, foarte rau, nu stiu daca a spus "nebun", care face rautati.

Totusi, prin Anca ma jucam si cu Radu Suciu.

Erau foarte apropiati de varsta cei doi frati Anca si Radu SUCIU.

Ma stiam bine cu Bogdan Compita roscatul din Suceava sau Iasi, si cu Bogdan Buzoianu...

Mai era o fetita de varsta noastra, mamei i se parea increzuta, o chema Andreea BOIANGIU, parintii ei au fugit in AUSTRIA, cu Andreea cu tot, normal, nu s-au mai intors ei in R.S.R. in comunism...

Si deci asta mi-am amintit ca in 1990 lui Radu ii dadusem amintire o fotografie de-a mea pe care o facusem in martie, poate ca eram in aprilie cand i-am dat-o, Radu Serban e nascut in Aprilie, poate in 28 ? Aprilie.

In mod curios, cand am vorbit cu ea la telefon acum vreo luna in urma, cu doamna Serban - si, nu stiti, doamna Serban, mama lui Radu si Manuela e reputata pentru memoria ei impecabila, teribila, acurata, precisa ca si cum traieste in prezent, nu uitã nimic ! - in mod foarte bizar, doamna Serban uitase ca in 1990 reluasem legatura cu ei, si ( asta nu i-am mai precizat ) am fost prietena cu Raducu o vreme, dar atunci, cu ocazia aceea, eu am facut lectii de Chimie ( gratuite ) cu doamna Serban la ei acasa, in Drumul Taberei, am fost cu Radu, am mancat tort pregatit de dna Serban cu margarina, ....

Cu crema de cacao cu margarina facuta....

Da, sunt mici "nostimade"....

Mama mea : despre doamna Serban : "Nu uitã nimica, Serbanca are o memorie, de cate ori ma intalnesc cu ea ( ceea ce s-a intamplat la Bucuresti in timp, de-a lungul anilor ) imi spune ca ce scump a costat costumul meu de baie, 2-pièces, de plaja, pe care mi l-am cumparat si stie precis cati dinari am dat pe costum ( ea nu ar fi dat ! ) - zicea mama.

Si da, "Serbanca" a fost profesoara de chimie cu o minte extrem de vie, de treaza, de vioaie, e genetic !!!

E teribila, dar teribila, cu ea nu ai nevoie sa iti scrii Jurnalul....

Nasa fratelui meu, sau chiar mama mea : despre doamna Serban : "Silviu nu o suportã, e slaba, e asa lunga si slaba....", si mai adauga ceva, am uitat de ce nu o suporta Silviu Craciunas.

Seniorul, nasul fratelui meu de botez.

Biata doamna Serban, dar nu e grav, caci Silviu Craciunas e un familist convins, un om cumsecade, cu familie cu traditie, un om de treaba, ....

Nu trebuie luate cuvintele "nu o suportã", in sensul lor, chiar in sensul lor deplin, pesemne insa nu o simpatiza.

Mama in Constantine nu a lucrat, va povestisem.

Doamna Serban insa preda Chimia in Constantine, la Universitatea din Constantine, la fel si sotul ei domnul Vasile Serban, care a decedat, cand spunea ea ? in 1995 ?

Notasem, asta am notat.

Deci aveau 2 salarii in Algeria, noi stateam pe salariul lui tata decat.

Mama mea despre doamna Serban :" la prajituri nu pune unt, ci pune margarina, se zgarceste ! Si copiilor, lui Radu si Manuela le cumpara fructe de cactus care sunt cele mai ieftine ! Pe cand mandarinele aici sunt asa de ieftine si se gasesc peste tot si asa multe, ea insa cumpara fructe de cactus, mandarinele nu i se par suficient de ieftine !"

"Si mereu tine minte ca am dat 15 ( ? 150 ? ) de dinari pe costumul meu de baie albastru cu alb."

Ei bine, eu nu am dat atentie, adica eu iubesc oamenii, eu nu dau atentie la astfel de remarci.

Insa, am tinut minte.

Si... peste ani si ani... in 1990, doamna Serban ma invitã la ea acasa, merg cu Radu si dna Serban ma serveste cu o felie mare de tort, facut de ea, cu crema de cacao, "si cu margarina" - imi spun eu in clipa aceea in 1990 in sinea mea, iar in clipa imediat urmatoare, doamna Serban mi-a completat gandul : "SI CU MARGARINA, EU PUN MARGARINA, PENTRU CA STII, E MAI SANATOASA DECAT UNTUL !!!"

Mi-a venit sa râd ! Am tacut.

Tortul era delicios insa, as mai fi vrut o bucata.

Si mie torturile nu prea imi plac, prajiturile da, torturile nu.

A fost randul ei sa râdã. A râs doamna Serban.

Eram sigura ca rade, pentru ca si ea isi aminteste Constantine-ul cand precis imi mai servea tort cu margarina si mama mea spunea ca ea pune margarina, si nu unt ca ea... precis dna Serban cunostea acest aspect ( eu insa am tacut ).

A ras ca imi place tortul ei, pentru ca sigur si-o amintea pe mama, sau isi imagina reactia mamei mele cand fiica ei, eu adica, a mancat cu pofta un tort facut cu margarina...

Cred ca i-am dat satisfactie !

Cand am venit acasa i-am spus mamei ca "Stii mama, MARGARINA E MAI SANATOASA DECAT UNTUL, DE ACEEA.... STII TU... DE ACEEA.... "

---

Pièces jointes

• olivia marcov bucarest mars 1990.jpg (73,42 Ko)
• Picture 100 olivia maria marcov 1985 au lycee Nicolae Balcescu Sfantul Sava Bucarest.jpg (20,26 Ko)