Elita cea micã care il vrea pe Isus in Magadan, Rusia, Biserica Nasterea Domnului Isus ( mai-octombrie 2014 )

Elita cea micã care il vrea pe Isus in Magadan, Rusia, Biserica Nasterea Domnului Isus ( mai-octombrie 2014 )

Povestea Elitei ne este relatatã de Pãrintele paroh Michael Shields, al Bisericii Nasterea Domnului Isus, din orasul Magadan din Siberia Orientala, din Rusia, in Newsletter-ul Misiunii Magadan din luna Mai 2014.

Elita este o fetitã in varsta de 5 anisori, care intr-o buna zi a inceput sa vina singura la Biserica, la liturghia de Duminica pe care o asculta, la care participa, sezand in spate, in banca.

Intr-una din calatoriile sale in SUA si UK, din luna Octombrie 2014, Parintele Michael Shields a vorbit in fata asistentei intr-una din biserici, despre ce a insemnat si inseamna credinta in Rusia si in orasul Magadan, si a incheiat prelegerea sa relatand povestea micutei Elita.

De aceasta data, aflãm din prelegere ca parintii micutei Elita sunt “non-believers”, adica “des non-croyants”, adica ne-credinciosi, lipsiti de credinta.

Ceea ce, pesemne inseamna ca parintii Elitei nu au nicio religie.

Revenind la Povestea Elitei, astfel cum o aflãm din newsletter-ul Misiunii Magadan din luna Mai 2014, povestea in continuare, ne aratã cum Elita, timp de mai multe luni de zile, credincioasa, constantã, s-a dus la Bisericã la sfanta liturghie de Duminica.

Asezata in banca sa din spate, Elita, la momentul Impartasaniei, al Comuniunii, primea o binecuvantare.

Dar, intr-o Duminica, dupa ce a primit binecuvantarea de la Parintele Michael Shields, Elita nu s-a mai indreptat spre locul ei din banca din spate.

A ramas locului si parea cam nelamurita, iar Parintele Michael Shields a trebuit sa ii spuna sa se duca in banca ei.

Elita a plecat ofensatã, asa cum numai o fetita in varsta de 7 ani se putea arãta.

Dupa ce slujba s-a terminat, Elita s-a dus la Parintele Michael Shields, cu o mânã in sold si l-a intrebat : “De ce nu mi l-ai dat pe Isus ? Il vroiam pe Isus. De ce nu mi l-ai dat ?”

Parintele Michael Shields a retinut Povestea Elitei si a infatisat-o atat in Newsletter-ul Misiunii Magadan, cat si ulterior, in calatoriile sale anuale ( august-octombrie 2014 ) in SUA si UK.

Si acum, dorinta Elitei si supararea ei de a nu-l fi primit pe Isus, in chipul Sfintei Ostii la momentul Impartasaniei sau al Comuniunii este o dorintã vie si o suparare, sau o tristete, o durere vie si pentru cei care ascultã Povestea Elitei, imi spun eu.

Sau, pentru cã nu pot sti ce simt si ce gandesc ceilalti, voi spune cã mie mi-au dat lacrimile imaginandu-mi, cu gandul, momentul in care micuta Elita, o copila de 7 anisori, care luna de luna venea si asista in spate, in Biserica, in ultimul rand de banci, la Liturghie, care luna de luna a vazut cum fiecare credincios primeste Sfanta Ostie, care a ramas tacuta privind acest moment, mai mult timp, s-a intrebat probabil in sinea ei : “Mie de ce nu mi-l dã pe Isus ?”, sau “De ce nu si mie ?“

Si durerea Elitei o simt vie si nu poti sa nu te gandesti mai departe....

Cum a venit Elita la Biserica ?

Parintii Elitei sunt oameni lipsiti de credinta, probabil nu au nicio religie, iar Elita pe ninsoare, pe vant, singura, o copila de 5 ani la inceput, a inceput sa vina la Biserica.

Este probabil ca Elita, fie a auzit de la vecini, de la alti copii care mergeau la Biserica, despre Biserica Nasterea Domnului Isus, fie a vazut, a descoperit singura aceasta Biserica care i-a placut mult.

Pentru ca Elita a inceput sa vina si a continuat, constiincioasa, sa vina si sa participe, sa stea, sa asculte, sa priveasca, sa participe mental, ascultand, invatand, la Sfanta Liturghie, in fiecare duminica.

Si acest lucru a durat mai multe luni de zile.

Faptul ca Elita, la capatul a vreo 2 ani de participare la Liturghia de Duminica, cuminte, in banca ei din spate, nu a stiut ca Parintele nu ii poate da si ei Sfanta Ostie, nu o poate impartasi ca pe ceilalti credinciosi din Biserica, ne aratã faptul cã Elita a fost o fetita si cuminte si interiorizata, cã nu vorbea cu ceilalti oameni, credinciosi, si ca, la randul lor nici credinciosii nu vorbeau cu micuta Elita.

Pentru ca, de obicei, totusi, mergand la Biserica, saptamana de saptamana, oamenii incep sa se cunoasca si la terminarea slujbei, usor, usor incep sa vorbeasca unii cu ceilalti.

Aceasta, fara a mai mentiona faptul ca, intr-o comunitate de credinciosi, desigur exista activitati la care membrii comunitatii participa si ei se pot cunoaste mai bine si pe aceasta cale.

Faptul ca timp de 2 ani de zile, oamenii din Biserica, credinciosii care veneau la Liturghie, duminica, nu au stat de vorba cu Elita, ma cam dezamageste.

Orice adult poate remarca un copil, de varsta inca frageda, ca vine singur la Biserica si se intreaba, mai ales daca vede copilul mereu singur, duminica de duminica, ce o fi cu acest copil, are parinti, unde locuieste, de ce parintii nu vin la Biserica si ei ?

Si daca acei credinciosi poate ca au aflat cine este copila, Elita, si cine sunt parintii ei, si daca au aflat ca sunt oameni fara nicio credinta, oare de ce nu au stat de vorba cu Elita ?

De ce nimeni nu a observat fidelitatea cu care o copila de 5 ani, venea in fiecare saptamana la slujba, singura, mereu singura ?

Vreau sa spun ca durerea micutei Elita am simtit-o eu, in inima mea.

Si nu exagerez.

Si nu glumesc.

Intr-un astfel de moment, dar nu este si singurul, imi spun ca, asa, ipotetic vorbind, daca as fi preot ( ceea ce oricum nu se poate si nici nu mi-am dorit pentru mine niciodata, dar iata, cu titlu general, Anglia are femei preoti, preotese si mai nou, cred ca si femei episcopi, episcopese ! ), sincer, o spun sincer, sunt momente in care cred ca mi-as fi iesit din sarite, din minti, cu asa credinciosi, necredinciosi.

Si, daca as fi fost preot, - sigur, fiecare om are firea lui, peste care se suprapune vocatia, specificul vocatiei, si totusi... – cred ca le-as fi spus credinciosilor : “Bine, bine, dar eu, de atata timp fiind cu voi, in mijlocul vostru, ( eu, preotul vostru ) si voi nu ma cunoasteti ?”, “Adica pentru cine vorbesc eu aici ?”

Ceea ce vreau sa spun este ca, atunci cand ii vorbesti cuiva, unui om, mai multora, vrei sa vezi, sa simti ca te faci inteles.

Vrei sa vezi ca nu vorbesti inutil, ca in inima celor care te asculta isi fac loc cuvintele tale, altfel, de ce ai mai vorbi ?

In situatii diferite de viata, in locuri diferite, am auzit oameni spunand : “Nu mai vorbesc cu X”, sau “Nu ma duc sa ii spun, parca nu stii cã se face cã nu aude, cã nu ai cu cine vorbi ?”

Pai bine, dragi adulti, nu va e mila de o copila care si-l doreste pe Isus ?

De ce ?

Simplu, daca acei credinciosi vorbeau cu Elita, ea ar fi aflat ca pentru a fi impartasita si ea, la liturghie duminica, trebuie mai intai sa fie botezata, apoi trebuie sa primeasca mirul sau confirmarea.

Si abia dupa aceea poate primi Sfanta Ostie, impartasania, euharistia.

Pe de alta parte, Elita ar fi aflat si faptul ca exista o varsta, potrivit regulilor Bisericii Catolice, la care un copil poate primi mirul, de exemplu la varsta cuprinsa intre 10-14 ani “prin partile noastre”, socotita a fi “varsta priceperii”, dupa cum spun in “Credinta Catolica”, Episcopii din Belgia in cartea lor tradusa in limba romana si publicata de Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti in anul de gratie 1991, “Biserica catolica doreste ca sacramentul mirului sa fie administrat la “varsta priceperii”, la fel ca si impartasania euharistica.”

Persoane care astazi sunt sfinte – Sf. Tereza din Lisieux, Maica Tereza de Calcutta, s.a. - au fost impartasite la varste diferite, mai mari, mai mici, in functie de tara in care au trait, in functie de anii in care au trait, potrivit regulilor stabilite de Biserica Catolica.

In alta ordine de idei, micuta Elita are parinti “non-believers”, necredinciosi, fara credinta.

Ce se poate intampla, ce poate atrage un copil, o copila, singura, saptamana de saptamana la Biserica ?

Mai intai, un copil, Elita, poate a fost atrasa chiar de Biserica Nasterea Domnului Isus, de frumusetea Bisericii, atat in aspectul ei exterior, cat si in interiorul sau.

Apoi, de faptul ca la Biserica atmosfera era de liniste, de siguranta.

Apoi inca, de faptul ca slujbele erau si sunt sigura ca sunt, foarte frumoase, - sunt sigura, pentru ca am vazut un fragment dintr-o slujba, in care credinciosii cantau “Gloria, Gloria”, in limba rusa, dar cantau atat de frumos ! incat mi-a parut rau ca au inregistrat si redat atat de putin ( cateva secunde ) in filmul docuumentar “Goulag, la mémoire enfermée”, realizat de Televiziunea Catolica KTOTV.com, pe care l-am vizionat prima data in 22 Iulie 2013.

Si mai mult, micuta Elita a fost in mod sigur atrasa de Predica sau l’Homélie pe care o scria si o spunea Parintele Michael Shields.

Pentru cã, sa poti – fara voia ta – “chema”, “atrage” si retine, tine, un copil lipit de o banca in spate, in Bisericã, vreo 2 ani la rand, acest lucru nu e putin lucru, dimpotriva e mare lucru !

Din moment ce copila a venit singura la Biserica, ramane intrebarea “Cine adica, sa o fi atras pe Elita la Biserica ?”, si mai mult “Cine a captat intr-atat atentia Elitei ?”

Cred ca raspunsul se impune si nu este decat unul, este Unul, este Isus Cristos Insusi.

Cu totii am vazut si am auzit copii care vin la Biserica adusi de parintii lor, copii de varste diferite, si in timpul slujbei, “natural”, “fireste”, copilul isi pierde interesul, el nu isi poate concentra atentia asupra slujbei.

Si se explicã acest lucru prin faptul ca este un copil.

In timpul slujbei se intampla sa auzi un copil cum incepe sa planga, sa “traga” de mama lui, si pana la urma mama lui sa se grabeasca cu el afara din Biserica.

Apoi sunt si copii care se simt bine in Biserica si care “exploreaza” Biserica, micuti, pe piciorusele lor, pe care abia au invatat sa mearga, dar ei se simt bine acolo si nu plang si nu se arata plictisiti.

Daca Elita s-a dus la Parintele Michael Shields, asa “perturbata” si nelamurita, asa suparata, iritata, ofuscata, este pentru ca, dupa 2 ani de mers la Liturghie, pe Elita a durut-o ca ea nu primeste Sfanta Ostie, adica nu il primeste pe Isus, si daca era nelamurita, “perturbata” este tocmai pentru ca ea nu a stiut, copil mic, inocent, care sunt regulile la Biserica si ale Bisericii.

Si nimeni nu i le-a spus.

Cum este cand mergi la Biserica, si inca, cu oarecare – spun cu oarecare – regularitate ?

Incepi sa vezi mereu aceleasi chipuri, aceleasi persoane, la fiecare slujba, si incepi sa le cunosti, le recunosti, treptat, cine stie, poate cu unul sau altul incepi sa schimbi o vorba, oricat de putin, desi nu este obligatoriu.

Dar cum este sa vezi un copil ?

Dupa 2 ani de zile, pesemne credinciosii au remarcat ca Elita nu primeste Sfanta Ostie.

Adica pe mine – vorbesc numai si numai in numele meu – ma doare sa vad un om, un copil, cã pune la suflet ceva, si ceva foarte serios in cazul acesta de fata, si sa nu stau macar putin de vorba cu el, macar sa ii pun o intrebare, sa aflu ce e cu el, il pot ajuta cu ceva, cu o explicatie in acest caz.

De ce sa ramana copila aceasta cu durerea in inima, cand ar putea afla ca nu poate primi impartasania pana ce nu primeste Sfantul Botez, pentru ca apoi, dupa aceea, sa primeasca Mirul, si in plus, pentru aceasta sa afle ca trebuie sa implineasca o varsta anume ?

In viata fiecarui om, Dumnezeu este prezent inca de la conceptie, si are un plan cu omul.

Isus se arata, se dezvaluie, se descopera pe Sine oamenilor, indiferent de varsta lor, se poate intampla oricand, si la orice varsta, Isus ii cheama pe oameni la El.

Consecventa cu care Elita a venit la Biserica Nasterea Domnului Isus, duminica de duminica, 2 ani de zile la rand, faptul ca aceasta copila acasa la ea, in familie nu avea cum sa auda despre Isus, despre credinta, parintii fiind necredinciosi este putin probabil ca ii povesteau Elitei despre Dumnezeu, nu ne aratã decat clar faptul ca Isus a chemat-o pe micuta Elita la El.

Si acesta este un lucru mare.

Sunt multi oameni, din tari catolice, din Franta de exemplu, care s-au botezat la 18 ani si tot atunci sau putin inainte de 18 ani si de botez, ei au simtit o chemare catre Isus.

Dar, totusi sunt 18 ani, intr-o tara despre care se poate spune ca a fost “foarte” catolica, o tara in care au fost Aparitii ale Maicii Domnului numeroase, o tara in care au fost ridicate Biserici, sanctuare, Catedrale, si care nu sunt ocolite de oameni, dimpotriva.

Intotdeauna mi-a placut sa ascult, sa citesc, sa vad, cum ii cheama Isus la El pe oameni, pe fiecare in parte.

La ce varsta, in ce imprejurari, in ce familii s-a aratat el, dezvaluindu-se poate tuturor membrilor familiei, sau numai unuia dintre ei in mod special.

Am vazut credinciosii la Biserica Nasterea Domnului Isus din Magadan, in banca, ascultand Predica Parintelui Michael Shields, si cu totii sunt incantati.

Da, sunt incantati, le place, stau seriosi, unii cu bucurie, cu atentie.

Si atunci ?

Uneori ma intreb de ce functioneaza asa creierul omului ?

Ma intreb la modul serios.

Daca acei adulti sunt bucurosi si atenti ascultand Predica, L’Homélie, pe care o scrie, o spune pentru ei Parintele Michael Shields, inseamna ca ei totusi rezoneaza, inseamna ca totusi Cuvantul lui Dumnezeu ii atrage, le place.

Si atunci ?

Cum se explicã cand alaturi de ei, in Biserica, in banca ei, in spate, tacuta, cuminte, 2 ani de zile, o copila li se alatura la liturghie si adultii, credinciosii par sa faca abstractie de ea ?

Sunt sigura ca fiecare ne nastem cu o fire, nu spun numai eu acest lucru, si cu o aplecare, o vocatie, o sensibilitate, cu o atentie macar daca nu sensibilitate, ei bine, in ce ma priveste cand aud, citesc, vad nedreptati, nu pot ramane indiferenta.

Este adevarat ca sunt atatea nedreptati incat te coplesesc.

Totusi, si aceste nedreptati se explica intr-o lume care a uitat de Biserica, de rugaciune, intr-o lume care s-a indepartat de Dumnezeu, insa cum sa explici lipsa de atentie, insensibilitatea, raceala, indiferenta, intr-o comunitate de credinciosi ?

Poate ca pe unul sau pe altul, il poti “auzi” cum isi spune in sinea lui “Ce o fi si cu copila aceasta, dar ce ? In fond are parinti, are cine sa se ocupe de ea, ce ma framant eu ? », sau chiar « Bine ca nu e copilul meu, sa vezi ce ii faceam ca pleaca de acasa singur si nici nu i-am dat voie ! »

Cred ca nu trebuie nimeni sa se framante prea mult si cateva cuvinte spuse frumos, cu delicatete si bunatate la timpul lor, fac un bine imens.

Si nu e mai complicat decat atat.

Privind in urma, in timp, imi revin in minte “scene” din Biserica Ortodoxa, dupa 1990 lumea, incet, incet, a inceput sa mearga la slujba, numai ca oamenii nu stiau, sau uitasera “randuielile” si se intrebau unii pe altii “cum dau o liturghie?”, “cum scriu un acatist?”, “vreau sa vin si eu la un maslu, ce trebuie sa aduc ?”

Si asa, credinciosii se sfatuiau unii pe altii, cate unul care intelesese, aflase ce trebuie sa faca, sa fie facut, explica celorlalti.

Dar, ca acest copil, Elita, sa taca 2 ani de zile si nimeni din Biserica, niciun credincios dintre cei care asculta Predica in fiecare duminica, sa nu ii adreseze nicio intrebare, niciun cuvant, nimic, mi se pare prea mult !

Ce inseamna 2 ani de zile ?

Inseamna liturghii in care se citeste din Evanghelie, practic credinciosul este ca si elevul la scoala, trecut prin toata materia, la sfarsitul slujbei, cum se terminã slujba ?, se incheie cu Predica, care este o Invatatura, si un Sfat, o Explicatie in plus, dar desigur in relatie cu fragmentul din Evanghelie citit, in relatie cu ziua in care se afli, cu sarbatoarea celebrata.

Cum se face ca acesti fideli, credinciosi, care privesc cu incantare in momentul Predicii, nu sunt in mod autentic, patrunsi de Cuvantul Evangheliei ?

Sincer o spun, e un mister al functionarii creierului omului.

Daca ai un preot bun, si credinciosii din Parohia Nasterea Domnului Isus au un preot foarte bun, care s-a mutat din Alaska, pentru ei, in Siberia, daca Dumnezeu ti-a adus in Cale, in Viata de credinta, asa un om bun, un preot bun, sa recunoastem ca cei din Magadan sunt iubiti de Dumnezeu in mod special, nu am mai auzit de un preot american in Siberia, in Rusia pana de curand, pana in anul 2013 !

Dar Elita ?

Elita trebuie, eu asa cred, mai intai sa primeasca Sfantul Botez, iar parintii ei nu sunt oameni credinciosi.

Daca esti preot ce poti face, vazand tristetea, durerea copilei de a-l primi pe Isus in Sfanta Impartasanie ?

Poti merge acasa la Elita si sa vorbesti cu parintii ei, eventual si parintii sa primeasca Sfantul Botez, dar, daca procedezi asa, se poate spune ca faci prozelitism, ca te duci dupa oameni sa ii determini sa se crestineze, sau sa devina catolici in cazul de fata.

Si atunci ?

Elita va trebui sa astepte varsta de 18 ani cand va deveni majora ?

Cum am spus, cu totii avem o fire a noastra, cred ca uneori e bine sa mai si trezesti putin oamenii, care somnoleaza intr-o Rusie care refuza sa isi deschida granitele, intr-o Rusie si in orasul Magadan construit pentru ca gulagurile, lagarele de munca fortata ( eu as spune de exterminare ) au fost construite.

Si cum sa ii trezesti ? Preotul nu are cum, are regulile lui.

Sa il rugam pe Isus sa trezeasca constiinta, sa trezeasca atentia parintilor Elitei.

Poate ca ei nici nu stiu ce o preocupã pe Elita lor, precum multi adulti care fac copii si pe urma se straduiesc sa ii creasca, spunand in sinea lor ca mai bine nu faceau copii, poate ca daca ii oferã copilei lor, hrana, adapost, hainute, ei spun ca isi fac datoria de parinti.

Aceasta datorie insa este datoria de a ingriji copilul, de a creste si ingriji copilul, dar mai trebuie sa si educi copilul, sa ii oferi si caldura sufleteasca de parinte, dragoste materna, paterna, sa vorbesti cu el, sa vezi ce isi doreste, sa urmaresti ce ii place, ce vocatie, ce aplecari, ce daruri are, de pilda unul deseneaza frumos, altuia ii place sportul, Elita merge la Biserica si asculta liturghia.

Si acum plange ca nu il primeste pe Isus pe care il vrea.

Si nu stie, cat va mai plange ?

Cativa anisori, sau pana la 18 ani la majorat ?

Sa ne rugam pentru ca acest creier al omului sa functioneze mai bine.

Dumnezeu a creat un creier bun, sanatos.

Oamenii insa, nu stiu cum se face, dar din viata simpla au avut “darul” de a crea o viata rea, artificiala, complicata si asa, treptat, instinctele lor, afectele lor s-au tocit.

Asa au devenit insensibili.

Si tot asa creierul a inceput sa nu mai functioneze bine deloc.

Este evident ca Isus Insusi o cheama pe Elita sa primeasca Sfanta Ostie, a ales-o pe copila aceasta, de 5 anisori cand a inceput ea sa mearga la Biserica, a oprit-o acolo, cuminte in banca ei, modesta, in spate, timp de 2 ani, si aceasta prin Parintele Michael Shields al Inimii lui Isus.

S-ar putea sa fie un semn de la Isus acesta, mai mult chiar decat acela al faptului ca  i s-a dezvaluit Elitei.

De ce ?

Pentru ca orasul Magadan a fost un oras politizat in mod deosebit in vremea anilor in care a existat URSS, a fost un oras creat in mod expres pentru ca lagarele de munca fortata trebuiau sa fie supravegheate, “centralizate”, conduse.

Magadan, un oras in care supravietuitorii lagarelor, care au fost eliberati din lagar dupa moartea dictatorului Stalin, nu au mai avut niciodata curajul, nici macar de a se frecventa, vizita intre ei, si cu atat mai putin de a iesi din casa, “in lume”, cum se spune, pentru a socializa, a frecventa alti oameni, adica cei care nu au cunoscut lagarele de munca fortata niciodata.

Parintele Michael Shields a spus : “Mi-au trebuit 5 ani de zile, ca sa le castig increderea !”, iar Olga Gureeva Alexeevna, una dintre supravietuitoarele lagarului care ne da marturie despre acei ani teribili, cumpliti, in documentarul “Goulag, la mémoire enfermée” ( KTOTV.com ) ne apare cu un chip speriat, cu alte cuvinte ii este frica sa relateze experienta prin care a trecut, fara voia ei, dupa zeci de ani !

Olgai ii este frica !

Apoi, Parintele Michael Shields a publicat un anunt in ziar si a invitat supravietuitorii lagarelor, barbati si femei, sa vina la Biserica, si astfel a descoperit ca fiecare traia izolat, singur, ajuns de acum la o varsta.

In masina Parintelui care s-a dus personal ca aduca la Biserica femeile in varsta de acum, care fusesera internate, inchise in gulag, acestea, usor, usor, au inceput sa vorbeasca, sa isi aminteasca, sa se intrebe “Iti amintesti lagarul cutare ? In anul cutare, acolo ?”

Fusesera in acelasi lagar, in acelasi sau aceiasi ani...

Pentru ca Magadanul inca doarme, pesemne in Magadan exista o categorie de persoane, alcatuita din cei care i-au asuprit pe supravietuitorii de azi ai lagarelor, si apoi exista categoria supravietuitorilor gulagurilor.

Cei care au fost internati de foarte tineri in lagar, nici azi nu indraznesc sa vorbeasca, sa comunice, si cu siguranta ranile lor nu se vor vindeca niciodata.

Iar ceilalti, care nu au fost acolo ( in lagar ), sunt aproape sigura ca sunt dintre cei care i-au asuprit.

De ce ?

Pentru ca Anna Jouk, in documentarul « Goulag, la mémoire enfermée », a explicat ca, dupa ce a fost eliberata din lagar si a inceput o viata in « libertate » in orasul Magadan, pe strada, muncitorii sau oameni, indivizi, aratau spre ea si spuneau cu voce tare ca e « dusman al poporului » sau cam asa ceva, adica nu ii spuneau ceva frumos, sau de bine.

Intotdeauna m-am intrebat, cum de se face ca Libertatea oamenilor a fost confiscata de oameni care in mod vadit nu iubesc Libertatea.

Si daca omul se naste si ramane liber, dupa cum spune Declaratia Drepturilor Omului, este pentru ca omul este creat si nascut pentru libertate si libertatea este starea lui naturala, normala, sanatoasa.

Vreau sa spun ca libertatea oamenilor a fost confiscata de oameni care nu s-au bucurat de sanatate mentala.

Exact asta spun.

Nu s-a vazut dictator cu un creier sanatos, si nici nu se va vedea.

Dar faptul ca oamenii, ceilalti, cad in somnolenta si se adapteaza unor oameni care nu se bucura de o sanatate mentala, ei bine, deja acest aspect ma nedumereste.

Daca oamenii ar avea o alta personalitate, daca nu ar avea o frica nemasurata de tartori, de oameni chinuiti de boli mentale, ei s-ar arata mai infipti.

De pilda pe mine m-a impresionat Anna Jouk din Magadan care a dat marturie in filmul “Goulag, la mémoire enfermée”, in primul rand, a fost singura dintre femeile care au dat marturie, care tot filmul a ramas asezata pe scaun si nu s-a ridicat.

Olga si Bronislava Klimaviciute au un trup atat de schilodit, incat te intrebi daca pana la acest moment, anchetatorii care le-au batut la ancheta mai traiesc si nu au fost loviti de Mana lui Dumnezeu ?

Dar vor fi.

Si ei si descendentii lor, pana cand descendenta lor, linia lor genetica se va distruge.

Si nu vor mai fi.

Decat in Cartea Mortilor.

Cartea Mortilor exista, despre ea ne spune Parintele Arsenie Boca.

Asa cum exista Cartea Vietii.

Am auzit eu, si stiu, am auzit, am ascultat ce spune Bunul Preot, cu un suflet de aur, Parintele Michael Shields al Inimii lui Isus, el spune ce spune si Dumnezeu, ca supravietuitorii acestia au iertat totul, au spus ca si Isus “Tata, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac !”

“Ca nu stiu ( nu au stiut ) ce fac”, asta in mod sigur !

Pentru ca am avut de-a face pe planeta noastra cu niste bolnavi psihici foarte periculosi.

Si mai sunt azi oameni care spun ca – incredibil – probabil  Stalin nu a fost chiar asa rau, si nu avea altceva ce sa faca, sau ceva la modul, nu a facut chiar asa rau.

Pai, cu toata credinta mea, dragostea de Dumnezeu pe care eu o am, caci stiu ca Isus m-a iubit, si totusi, Doamne, sa nu iti vina sa ii bagi undeva ?

Cu linia lor genealogica cu tot ?                                                                    

Nu este evident ca au instincte perverse ?

Vreau sa spun ca, de pilda, Anna Jouk, saraca, a suferit mult, dupa iesirea ei din lagar pentru ca afara pe strazi, cand aparea, mergea ea, « unii » - si ne intrebãm, mãi istetilor, dar voi cine erati, de unde stiati despre femeia aceasta ca a fost internata in lagar ? mari isteti ! – unii deci o aratau cu degetul in mod clar, vizibil, expres si strigau cu voce tare “E un dusman al poporului !”

Era terorizata, timorata, speriata in fiecare zi, ii era frica sa nu fie iarasi inchisa.

Si de unde stiau acesti “oameni”, de pe strada, cand mergea Anna in drumurile ei de fiecare zi, la munca, acasa, la piata, la cumparaturi, unde avea de mers, ca ea a facut lagarul ?

Ma intreb pe cine cred “istetii” acestia ca mint, ca pacalesc ?         

Infractorii merg intotdeauna la intimidare, iar bolnavii psihici nu isi dau seama ce fac.

Desigur exista si infractori bolnavi psihici, adica cum e mai “bine” si infractor si bolnav mental.

Dragilor, “noroc” ca nu ne-a facut Dumnezeu pe toti la fel, ca altfel cu voi, si “prietenia” voastra pentru “popor” ( ei nu erau “dusmani ai poporului” precum Anna Jouk ), pana azi Mama Rusia nu mai exista si dadeati foc planetei !

Cine traieste cu convingerea ca nu se platesc crimele, isi furã caciula singur.

Crimele se platesc, si din plin.

Comunismul nu va mai fi, nu se va mai repeta, in ciuda dorintei unora de a se vedea cu “privilegii” intr-un “Stat puternic” comunist.

Ce a fost nu va mai fi, si e bine sa accepte toata lumea acest lucru.

De ce ?

Pentru ca multe, cumplite, oribile crime au fost infaptuite, pentru ca ele se platesc si se vor plati in urmasii criminalilor.

Pana cand neamul lor nu va mai fi.

Nu pentru ca scriu eu.

Ci pentru ca asa este.

Pe urma, trebuie sa privesti in jurul tau si sa observi putin, ca sa iti dai seama ca deja, crimele au inceput sa se plateasca.

Comunismul a fost instaurat cu oameni in primul rand, inapoiati mintal, de pilda Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu care niciodata nici macar nu au vazut realitatea.

Elena Ceausescu in ciuda faptului ca nu invatase in viata ei, se credea “savant de renume mondial”, “mama intelectualilor”.

Nicolae Ceausescu era convins ca este iubit de “popor”, el “fiul si tatal” poporului, “comandantul suprem”.

Nu stiu sigur, nici nu ii cunosc Biografia, dar Nicolae Ceausescu nu era – ma intreb, era ? – fiu de taran ?

Ce inseamna un taran la tarã ?

Un tãran este un om care vede realitatea, are chiar ceva viclenie, smecherie, - unii au, nu vreau sa spun toti, poate ca nu au toti totusi, dar asa se considerã -, un taran in mod normal tine la pamantul lui, la bucata lui de pamant pe care a muncit sa o cumpere si munceste sa o lucreze.

De aceea mie Nicolae Ceausescu dictatorul Republicii Socialiste Romania mi se pare atipic pentru un taran.

Deci vreau sa spun ca, pe undeva, ceva mi se pare “ciudat”.

Pe de alta parte, Nicolae Ceausescu, daca e sa ne gandim la ceea ce vroia doctrina comunista sa spuna ca era, adica aceea care doreste bunastarea tuturor oamenilor, Nicolae Ceausescu, ajuns Secretar General al Partidului Comunist Roman, adica presedintele R.S.Romania, abia atunci, s-a dovedit un taran aprig la castig, prea aprig si numai pentru el.

El vroia sa aiba bunastare, dar numai pentru sine, si ceilalti sa nu aiba.

El vroia sa domine oamenii, sa tina in mana lui ! destinele, vietile oamenilor.

Si nu-i asa ca Nicolae Ceausescu, chiar a tinut in mainile sale si a orientat cursul vietii multor oameni ?

Daca ma gandesc la un alt caz, la acel Lenin, creierul lui Lenin a fost studiat dupa moartea lui si s-a constatat ca are niste neuroni cum nu aveau alti oameni, deci creierul sau avea o structura diferita de creierul oamenilor.

Dictatorii si personalitatea lor raman totusi un mister.

In parte putem explica rautatile lor, insa eu cred ca ceva nu este foarte limpede.

Totusi, de ce atatea crime ?

In presa, acum in anii acestia, am citit intr-un articol ca, intr-o buna zi Elena Ceausescu in masina a trecut prin zona Dorobanti sau prin centrul Bucurestiului oricum, si a vazut un rand de oameni la portocale.

A intrebat de ce stau oamenii la rand – si intrebarea ei mi se pare ciudata, doar stia care e viata in Romania, si faptul ca oamenii stau la rand la totul si la orice, ca e frig, nu e cald in casa, la munca, in mijloacele de transport in comun, ca nu avem apa calda, ca nu e lumina seara cand sa iti faci lectiile, daca esti elev... – si i s-a raspuns “oamenii vor sa cumpere portocale”.

Ce a facut Elena Ceausescu ?

A spus asa : “Atunci, pe viitor, sa nu mai aduceti la vanzare portocale, ca sa nu mai stea la rand oamenii !”

Poate ca a venit timpul ca oamenii sa tina mai mult la viata lor, la libertatea lor, la siguranta lor, sa nu se mai teama de dictatori, sa isi afirme drepturile, sa se trezeasca.

Sa se trezeasca la viata !

La viata lor, nu a altora, nu a vreunuia care se crede poate stapanul lumii, si cine se crede asa, daca nu Satan ?

Pentru mine, incapatanarea Rusiei de a-si deschide granitele, de a cauta, de a dori libertatea, mi se pare totusi de neexplicat.

Cand, de bine de rau, alte tari care au fost comuniste, s-au opintit si s-au deschis putin spre lume, Rusia stã intepenita si amortita, somnoleaza si pare neputincioasa sa se indrepte spre libertate.

In acest context, micuta Elita care simte o durere sufleteasca, care se supara, care este nedumerita,  - de ce nu il primeste ea pe Isus - , acolo in orasul Magadan cel frumos dar indepartat, mi se pare o dovada a faptului ca ceea ce a fost nu va mai fi, ca strigatele si rugaciunile victimelor, celor omorati, ale celor ramasi in viata dupa ei, schiloditi si cu rani sfasietoare, au ajuns la Dumnezeu si la Inima Lui !

De aceea cred cu toata taria cã micuta Elita trebuie neaparat sa il primeasca pe Isus !

Isus ne aduce intotdeauna pe fiecare dintre noi, acolo unde vrea el sa fim, sa ne aflãm, si daca nu de la inceput, insa un om chemat de Dumnezeu, chiar dupa un timp sau un ocol, intotdeauna va ajunge acolo unde a vrut Isus sa ajunga.

Oamenii sunt in mana lui Dumnezeu si niciunul din ei nu scapã din mana Domnului !

Existã un verset in Biblie care spune ( fara sa am acum Biblia deschisa ) cam asa : “Nu va amagiti. Ceea ce omul seamãnã, aceea va si culege. Dumnezeu nu se lasã batjocorit.”

Dupa cum Dumnezeu nici nu uitã.