Viata religioasã: Vocatie, bucuria si bulversarea pãrintilor. Anne-Sophie
Cum întâmpinã pãrintii vocatia unui copil pentru viata religioasã în Franta
Pe pagina internet a Televiziunii Catolice Katéo (ktotv.com), grupate sub titlul “Vies de famille”, se aflã o serie de filme scurte, cu o durata intre 6 – 7 minute si astazi am ales unul dintre ele care se numeste “Vie religieuse. Vocation, joie et bouleversement des parents”, adica “Viata religioasa. Vocatie, bucuria si bulversarea parintilor”.
Este un film realizat de François Lespés, difuzat la 10/04/2013, avand o durata de aproximativ 7 minute si care ne infatiseaza felul in care parintii intampina vocatia copilului lor, pentru o viata de credinta, o viata de « religieux » sau « religieuse », adica de calugar sau calugarita, dupa caz.
Louis si sotia lui Béatrice sunt parinti : ei au cinci copii si trei nepoti.
Cu 11 ani in urmã, una dintre fiicele lor, Anne-Sophie, a intrat la manastire, a devenit calugarita.
Manastirea se aflã la 700 km de domiciliul parintilor lui Anne-Sophie.
Intr-o buna zi, Anne-Sophie a sosit acasã si le-a spus parintilor ei cã intentioneaza sa plece intr-un loc linistit, retras, pentru a repeta pentru examene, si anume la Boulaur, o localitate situata in Sud-Vestul Frantei.
Cand s-a intors de acolo, douã luni mai tarziu, Anne-Sophie le-a spus parintilor ca doreste sa se intoarca din nou la Boulaur.
Atunci parintii ei si-au spus ca se intampla ceva, ca iata, asta inseamna ceva.
Fiica lor le-a spus ca doreste sa intre la manastire, si la inceputul lunii august ea a plecat pentru o perioada de reculegere, “retraite”, la manastire, “en clôture”.
Apoi, s-a intors acasa si le-a anuntat parintilor ca incepand cu luna octombrie intrã efectiv la manastirea din Boulaur.
Pentru pãrintii ei, ne povesteste tatal lui Anne-Sophie, vocatia neasteptata a fiicei lor a fost un soc, adica o irupere extrem de brutalã a unei informatii foarte puternice.
Acest soc nu a insemnat insa ceva trist sau dezesperant.
Exista insa un termen de un an de zile.
Parintii au spus, si in special mama, ca le-a venit foarte greu si astazi le vine greu, cand fac curatenie in camera fiicei lor, mai ales la inceput, cand ea a plecat, pentru ca au impachetat toate lucrurile, de altfel fiica lor pregatise pachete cu lucrurile ei, pentru fiecare, stiind ca intetioneaza sa plece la manastire.
Cand au ajuns la ultimul pachet au realizat ca fiica lor nu se va mai intoarce, iar mama a izbucnit in lacrimi si a plans.
Asa cum spune mama lui Anne-Sophie, intr-un fel, orice despartire, separare, este un doliu.
Si asa este.
Cativa ani mai tarziu de la plecarea sa la manastire, Anne-Sophie a pronuntat juramintele solemne si a devenit Sora Anne, Sœur Anne.
Parintii se duc de doua ori pe an sa isi viziteze fiica la manastire si raman acolo cate 3-4 zile, in aceste zile ei reusind sa isi vadã fiica o datã, de douã ori, de trei ori in timpul zilei, depinde de zi.
In ce priveste reactiile celorlalti oameni care ii cunosc, care aflã cã au o fiicã calugaritã, acestea sunt de douã feluri :
Astfel, unele persoane exclamã : “Ce fericiti trebuie sa fiti, cã aveti o fiica calugarita !”
In timp ce, alte persoane exclamã : “Ce greu trebuie sa (va) fie !”
Monseniorul ( Mgr ) Renauld de Dinechin, episcop auxiliar al Parisului il citeaza pe Pãrintele ( Père ) Marie-Eugène de l’Enfant Jésus ( Marie-Eugène al Pruncului Isus ) care obisnuia sa spuna : « L’Esprit Saint m’a toujours contrarié, mais en mieux ! », adica « Duhul Sfant m-a contrariat intotdeauna, dar in mai bine ! ».
Monseniorul Renauld de Dinechin ne spune ca, intrarea la manastire este intr-un fel ca in viata de toate zilele, atunci cand un copil creste, se face mare, el le prezinta parintilor sai pe logodnicul sau pe logodnica sa, numai ca, de data aceasta, este ceva diferit, este vorba de alt Logodnic.
Cat priveste intrebarea daca vocatia copilului va schimba legaturile de familie ? – Monseniorul ne spune ca, intr-adevar, parintii nu se pot impiedica sa nu se implice cand aud despre vocatia copilului lor, atunci cand copilul lor are de raspuns unui Apel, chemarii lui Dumnezeu.
Dar, odata intrat la manastire, copilul ii are pe parintii sai in rugaciunile sale, se roaga pentru ei, si aceasta intr-un fel este o “maternitate” sau “paternitate” spirituala.
Parintii lui Anne-Sophie ne explica in continuare ce stari emotionale resimt, ce simt ei dupa plecarea fiicei lor, care a devenit calugarita.
Ei ne spun ca simt in acelasi timp, bucurie, dar si acest fond de amaraciune care se izbeste de confortul lor, de micile lor egoisme, dar si de proiectele pe care ei parintii le au cu privire la copiii lor.
Despre viata Parintelui ( Père) Marie-Eugène de l’Enfant Jésus, sau Marie-Eugène al Pruncului Isus puteti sa cititi pe Wikipedia, accesand urmatorul link :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu