Transcrierea fisierului-interviu 3 Guy Berthault-Arjen Dijksman, Jean-Bernard Deloly, despre eclipse si experientele fãcute. Despre transcrierea fisierelor audio mp3.

Transcrierea fisierului-interviu 3 Guy Berthault-Arjen Dijksman, Jean-Bernard Deloly, despre eclipse si experientele fãcute. Despre transcrierea fisierelor audio mp3.

Astazi mi-am luat e-mail-urile, sambata trecuta adica pe 15 februarie 2014, am transcris fisierul-interview 3, un fisier audio, este vorba despre o serie de 4 fisiere in total, audio, in care Guy Berthault, membru AIRAMA PARIS vorbeste despre eclipsele de Soare din anii trecuti, despre experientele facute, si dupa aceea, i-am expediat pe e-mail fisierul transcris lui Arjen Dijksman.

Apoi, duminica, pe 16 februarie 2014, adica ieri, nu am intrat pe internet si nu am deschis e-mailul.

Astazi, dupa pranz, am deschis insa emailul, iata suntem luni 17 februarie 2014 si am gasit ca, inca din seara zilei de sambata 15 februarie 2014, Arjen Dijksman imi si vazuse, si corectase si completase transcrierea fisierului 3 pe care o realizasem, si deja, mi-o trimisese inapoi, in aceeasi seara de sambata, cu completarile de rigoare.

Desigur ca Arjen, intrucat a fost prezent la momentul inregistrarilor acestor fisiere, a participat la discutii, a pus intrebari, astfel ca stie cel mai bine ce s-a discutat.

Sambata seara, cred ca o bucata de vreme m-am mai aflat pe email, insa, totusi, in seara zilei de sambata 15 februarie 2014, si pana la momentul la care am inchis mailul, nu primisem inca, raspunsul lui Arjen, - desi el mi-l expediase ! - adica transcrierea fisierului 3 cu completarile lui Arjen Dijksman.

Am primit insa un e-mail rapid, de confirmare, de la Arjen, cand, la inceputul serii zilei de sambata, 15 februarie 2013, el mi-a spus ca a primit transcrierea mea si ca se va uita peste ea.

Ulterior insa, in Inbox-ul de pe yahoo france nu mi-a mai parvenit sau intrat niciun alt e-mail de la Arjen Dijksman sambata trecuta, seara.

Cel mai mult intereseaza, - pentru oamenii de stiinta - cred ca pot spune astfel, daca in cursul experientelor facute cu ocazia eclipselor, a fost constatat ceea ce se numeste Efectul Allais, sau l’Effet d’Allais, sau inca l’Effet Allais.

Este pentru prima data ca fac transcrierea unor fisiere audio.

Cand Arjen Dijkman mi-a propus sa transcriu 4 fisiere a cate 5 minute audio fiecare, desigur ca am acceptat.

Intr-adevar, pana nu realizezi, pana nu faci o anumita munca, nu stii precis cu ce te confrunti.

In primul rand am intampinat dificultati, intrucat difuzoarele mele cuplate la computerul de acasa nu pot fi reglate foarte tare, sonorul ramane destul de slb, chiar daca difuzoarele sunt la maxim.

Primele doua fisiere le-am transcris in aceste conditii, si trebuie sa o spun, mi-a fost greu pentru ca nu se auzea, a fost cam dezagreabil.

Apoi m-am oprit, nu am mai continuat sa transcriu urmatoarele doua fisiere ramase.

A urmat deci o pauza,  - un interval de timp - am crezut chiar ca Arjen Dijksman a renuntat la transcrierea fisierelor.

Dupa care, Arjen mi-a scris un email si mi-a spus ca sambata ( e vorba de sambata trecuta, 15 februarie 2014 ) el se apucã de transcrierea ultimelor 2 fisiere, care mai ramaneau de transcris, daca nu vreau sa o fac eu.

Stiam de la Arjen Dijksman ca ziua de sambata el o petrece cu Laurence, cu sotia lui si cu cei 3 copii ai lor, in Franta, sau / si cu parintii lui Arjen in Olanda.

Dar bine, eu vroiam sa continui transcrierea fisierelor, insa calitatea sonorului, sunetul slab m-a descurajat si, pe de alta parte, am vazut ca nu exista un motiv de graba.

Asa fiind, sambata am deschis Fisierul audio 3 si l-am ascultat, si nu stiu cum se face, dar am descoperit cã pot mãri sunetul, sonorul, inca putin, de data aceasta, nu de la difuzoarele mele, dar de la soft-ul sau programul cu ajutorul caruia pot asculta aceste fisiere audio mp3.

Ce dificultati am intampinat, dincolo de acest aspect, la transcrierea unor fisiere audio ?

Mai intai, am remarcat ca este mai dificil, uneori incert de-a dreptul, sa nimeresti numele proprii, substantivele nume proprii, fie numele de familie, adica patronimele persoanelor despre care se vorbeste, fie denumirile geografice, sau alte denumiri, precum de pilda, denumiri de Institute de cercetare, de universitati, etc.

Stiam si stiu ca francezii au un mod al lor, specific, de a “frantuzi” in pronuntie, orice substantiv nume propriu, indiferent care este originea acestuia, indiferent cum se pronunta de felul sau, francezii le vor pronunta in maniera lor frantuzeasca, adica cu regulile pronuntiei franceze si ale alfabetului francez.

O alta dificultate la transcrierea fisierelor audio, a fost aceea cand se intampla ca doua sau trei persoane sa se suprapuna, adica sa vorbeasca in acelasi timp.

De obicei aceasta se intampla cand o persoana incepe sa ii puna intrebari celei care povesteste – in cazul de fata, povestitorul nostru este domnul Guy Berthault.

Sau, cand “partile”, persoanele prezente la discutie cad de acord, sau cand atmosfera se incalzeste, sau devine mai dinamica.

Atunci ei incep sa vorbeasca deodata, in acelasi timp, si mi-a fost uneori greu sa disting cand vorbeste, in special, cand anume vorbeste Jean-Bernard Deloly.

Ma gandesc ca poate Jean-Bernard Deloly statea mai departe de microfon, cand vorbea.

In fapt, intr-o buna zi, Arjen Dijksman, Jean-Bernard Deloly si Guy Berthault au luat masa de pranz impreuna.

Si atunci, Arjen l-a rugat pe Guy Berthault sa vorbeasca despre eclipsele de Soare din anii trecuti.

In 2012 am aflat ca, in trecut, Guy Berthault a finantat experientele sau poate chiar pendulul Allais, pe care le-au realizat si pe care l-au confectionat, profesorul Ieronim Mihaila din Romania, cu sprijinul ( in ce priveste suspensia pendulului ) profesorului si deputatului Varujan Pambuccian si profesorul Nicolae Marcov.

Pendulul Allais despre care vorbesc imediat mai sus, se afla astazi la facultatea de Matematica din Bucuresti, din strada Academiei nr.14, sector 3, la etajul 3, in capatul scarilor, acolo se aflã o camaruta mica de tot, ingusta, cand dai sa cobori scara studentilor, aceea din capatul culoarului ( in sens opus de drumul, pe acelasi culoar, inspre facultatea de Litere, cu care facultatea de Matematica comunicã ).

Si aflasem de la tata, si cred ca si profesorul Ieronim Mihaila a spus aceasta, ca domnul Guy Berthault, membru al Asociatiei AIRAMA Paris, acea asociatie internationala care este creata pentru toti oamenii de stiinta care apreciaza si recunosc opera stiintifica a profesorului Maurice Allais, a finantat pendulul Allais din Romania sau / si experientele facute, in fond, experientele facute s-au desfasurat tocmai cu ajutorul pendulului, in lipsa acestuia neputand fi realizate.

In ce priveste transcrierea unui fisier audio mp3, acuma ma gandesc ca, probabil un rol important il are conexiunea internet, debitul internet, viteza internetului, si desigur si functionarea corecta a computerului.

In Franta exista o conexiune rapida, puternica, cu debit bun, internet, denumita de francezi ADSL.

Dar in Romania nu putem visa la ADSL-ul francezilor.

Pentru ca, iata, in urma cu cateva zile, am revazut, - deci am reascultat si revazut, - un interviu realizat de Parintele ( Father ) Michael Shields, in cadrul emisiunilor TV “Where God weeps”, un interviu realizat de un post american local de televiziune.

Acelasi interviu, dar cu un continut putin diferit, insa pe aceeasi tema, a fost realizat si in limba germana, de catre organizatia “Kirche In Not”, pe la sfarsitul lunii noiembrie 2013.

Aceste 2 interviuri ale Parintelui Michael Shields le-am vazut odata, prima data, apoi am vrut sa le mai vad inca o data.

Ei bine insa, in ziua in care le-am revazut, probabil conexiunea internet a fost aceea raspunzatoare, sau / si computerul meu, pentru ca imaginile filmate in cadrul interviurilor, se vedeau uneori chiar fragmentat, se strica imaginea adica, sau se vedeau lent, - aceasta nu este neplacut -, insa sunetul, ritmul in care povestitorul, naratorul german ne povestea, ne vorbea in limba germana, era un ritm lent, lent, diferit de ritmul de prima data, de acea ocazie adica in care am vazut interviurile filmate pentru prima oara.

Si este important daca o secventa inregistrata, un discurs, un dialog, un monolog, orice este sunet, este difuzata foarte repede, sau dimpotriva, mai lent.

Daca se vorbeste prea repede, risti chiar sa nu mai intelegi nimic.

Revenind la numele proprii, substantive nume proprii, care sunt mentionate in fiserele-interviu, o parte dintre ele le-am cautat si le-am gasit pe internet, cand a fost vorba de denumiri geografice.

Apoi totusi, trebuie mentionat faptul ca francezii de pilda scriu “Carélie”, iar denumirea geografica originala cred ca se ortografiaza cu “k”, adica Karelia.

Este o denumire geografica, care a aparut chiar la inceput, in primul fisier interviu, scriu acum asa, fara a mai fi verificat continutul fisierelor.

In principal, pot spune ca dificultatile cu care m-am confruntat la transcrierea fisierelor audio au fost acestea :

( 1 ) sonorul, calitatea sunetului si marimea sunetului ;

( 2 ) momentele din inregistrarile audio in care interlocutorii, paricipantii la discutie vorbeau in acelasi timp, se suprapuneau, se “intretaiau” ;

( 3 ) substantivele nume proprii, patronime, nume geografice, nume de universitati, institute de cercetare, - si aceastea sunt din lumea intreaga, de pe intreaga planeta ! - aici ar mai fi de adaugat, faptul ca trebuie sa ai notiunile necesare pentru a intelege experimentele facute cu ocazia producerii eclipselor de Soare, si trebuie, remarc, sa cunosti si aparatele, instrumentele cu ajutorul carora se inregistreaza efectele produse de o eclipsa. Pentru ca, iata, in fisierul 3 am intalnit si o marcã anume, de gravimetru, mi-am dat seama ca este vorba de ‘ceva”, de un instrument, aparat de specialitate, de o marcã, dar nu aveam cum sa o ghicesc, iar Arjen m-a completat, insa a pus si el cu semnul intrebarii – desi cred ca este cum spune Arjen – daca este vorba despre un gravimetru ?

De altfel, de cand Arjen mi-a facut propunerea sa transcriu fisiere audio, am inceput sa ascultat aproape zilnic Radio Espérance, in limba franceza, dar trebuie sa o spun ca Radio Espérance difuzeaza in limba franceza si de maniera clara, cu o dictie ca la carte, impecabila, este un post de radio catolic, si aici am regasit atmosfera – nu glumesc, si nu exagerez ! – din primii mei ani de scoala, catolica, din Constantine, Algeria, vreau sa spun ca la fel, in acelasi mod vorbeau, articulau, pronuntau, clar, cu dictie, maicile noastre catolice care ne-au fost si profesoare, invatatoarea noastra sau sora, maica care ne invata cantecele pentru copii in limba franceza.

De aceea, am simtit nevoia sa vad, sa ma verific, daca inteleg totul, dar absolut totul, si pot spune ca da, inteleg tot ce se vorbeste pe postul de radio “Radio Espérance” in limba franceza.

M-a amuzat putin in fisierul interviu 3, m-am mirat la inceput, apoi am notat chiar asa “Mihaéla”, cand am auzit pronuntat acest nume propriu, nu stiam cine ar putea fi Mihaela, o doamna Mihaela care ar fi realizat si ea experiente in legatura cu eclipsele de Soare.

Pe urma mi-am amintit ca Arjen imi spusese ca la doctorat, la scoala doctorala unde a fost inscris pana nu foarte demult, a avut o colega, si ea doctoranda, pe numele ei Mihaela si era o romanca din Romania.

Am notat, transcris deci “Mihaela”, pentru ca, atunci cand Arjen mi-a completat si corectat transcrierea, sa vad ca, da, desigur, era vorba despre MIHAILA, adica despre profesorul astronom din Bucuresti, Ieronim Mihaila.

Cam acestea au fost problemele pe care le-am simtit in aceasta munca de transcriere a unor fisiere audio in limba franceza.

In concluzie voi spune ca este important sa ai o conexiune buna, capabila, corecta, internet, un computer sanatos ( acesta pe care lucrez eu este cam virusat de cand l-am primit, computerul meu s-a stricat ), sa ai difuzoare al caror sonor poate fi reglat mai tare.

In rest, desigur trebuie sa cam asculti limba franceza in fiecare zi, sa fi vorbit cu oamenii, pentru ca in viata cotidiana nu toata lumea pronunta ca la carte, ca in anii de scoala cand profesoarele catolice iti predau – impecabil de altfel, le voi tine minte toata viata mea si in Viata Eterna ! – limba franceza.

In plus, si este valabil cam pentru toata lumea si de oriunde, odata cu inaintarea in varsta, unii dintre noi putem sa ne pierdem abilitatea de a pronunta cu o dictie impecabila, se pare ca este o chestiune de varsta.

Varsta, in unele cazuri, adica depinde cum imbatranim fiecare, isi spune si ea cuvantul, in ce priveste felul in care vorbim, articulãm.

Cand, si nu chiar prea demult, - cand am descoperit deci Radio Espérance, am fost uimita de faptul ca parca ma aflam la Scoala Catolica franceza din Constantine, intoarsa in timp, in anii 1972-1976, maicile catolice care in fiecare zi ne recitã Sfantul Rozariu sau alte rugaciuni, au acelasi fel de a vorbi, de a pronunta, de a articula, aceeasi dictie care m-a cucerit cand eram in clasa intai, sau in acel “année préparatoire”, an pregatitor, la Scoala “Religion Doctrine Chrétienne” din orasul Constantine.

Imi amintesc ca, de la bun inceput, din prima zi de scoala, cand eram mica, maicile, invatatoarea noastra ne-a dat clar de inteles, apoi ne-a spus direct, expres, cat de importanta este dictia si ca, pentru a respecta limba, limba franceza, trebuie sa ai o dictie corecta, preferabil, impecabila.

Este un semn de respect pentru orice limba, in orice limba ai vorbi, acesta, adica sa pronunti curat, frumos, corect, si cu o dictie buna.

In sfarsit, imi amintesc ca domnul Jean-Bernard Deloly mi-a povestit despre primii sai ani de scoala, a invatat la Maici, la calugaritele catolice din ordinul “Saint Vincent de Paul”, a fost la o scoala de fete.

Apoi, cativa ani mai tarziu, parintii l-au inscris la o scoala publica, obisnuita.

In ce il priveste pe domnul Guy Berthault, el s-a ocupat de finantare, si se pare ca ar fi finantat chiar din averea sa, personala.

De atfel, am ascultat si fisierul interviu 4 si aici chestiunea finantarii este pusa in discutie si face subiectul intregului fisier aproape.

Acum insa trebuie sa merg la masa, este ora 15h50 la Bucuresti si inca nu am mancat de pranz, si mama astazi mi-a pregatit ceva de mancare, m-a chemat la masa, adesea imi pregateste, dar, totusi, sunt si zile cand ma lasa sa ma descurc singura. Si cand pe un ton sever, plictisit, acru chiar imi spune : “Nu stiu draga, ce sa mananci, cauta si tu, ce vezi, ce gasesti in frigider, aceea si mananci !”.

Cand mama imi vorbeste asa, este un semn graitor, incontestabil ca nu prea mai are bani.

Iar mamei nu ii prea place sa ii ceara bani lui tata.

Si atunci se enerveaza, pentru ca, singur, tata, ar trebui sa isi dea seama ca trebuie sa contribuie la bugetul familiei.

Iar tata ridica din umeri.