Un destin înteles ( Pãrintele Arsenie Boca )

Un destin înteles ( Pãrintele Arsenie Boca )

Pribegim multi ani in viatã fara a ne lãmuri un rost în lume.

Unii pribegesc fara rost, fara tintã.

Altii il cautã toata viata fara sa-l gaseasca, sau fara sa stie cã l-au gasit.

Inteleg prin destin, rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu in viata fiecãrui om, si pe care omul trebuie sa le desfãsoare la rându-i între oameni.

In fiecare ins e sãditã o intentie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie sa devinã creatie.

În crestinism, omul este ridicat pana la cinstea de colaborator al lui Dumnezeu, iar aceastã colaborare este destinul.

Talantii ( adica talentele ) sunt înzestrãrile acestei colaborari ale lui Dumnezeu cu omul.

Lucrând în sensul înzestrãrilor, lucrezi în sensul destinului tãu.

Omul este nelinistit cata vreme nu stie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el.

Viata ( pamanteasca ) nu este un scop in sine, ci numai un mijloc, este numai cadrul unui destin, sau este in cadrul unui destin.

Multi se tem de cuvantul destin, ca nu cumva sa însemneze predestin, prin urmare, sa se trezeascã intr-o doctrinã fara de libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitãtii ultime.

Cum sa nu raspunzi de ce ti-a dat Dumnezeu ?

Si cum sa nu raspunzi, daca n-ai facut ce ti-a dat de facut ?

Lucratorii viei angajati de Dumnezeu, iconomi ai creatiei Sale, nu aveau sa raspunda pentru cã si-au interpretat destinul ?

Mozaicii din Ierusalim, care aveau aceastã istorie unicã în lume, istorie mai mult a viitorului, decat a trecutului – Sfanta Scripturã – nu sunt cu atat mai raspunzatori, cu cat n-au inteles destinul ascuns de Dumnezeu in neamul lor, in sensul lui Dumnezeu, ci in sensul unei imparatii pamantesti ?

Marea rãspundere a lui Israel a rãmas tocmai vinovãtia cã nu s-au integrat în viitorul pe care-l destinase Dumnezeu Scripturii.

Dar iatã cã vine cineva la Praznicul Pastilor în Ierusalim, un copilas de 12 ani, plãcut la chip, cu ochii frumosi si pãr bãlai ca odinioarã strãmosul lui, David ( Regi 16, 22 ), Care Îsi întelege destinul la reala interpretare a destinului lui Israel.

Toti capii de familie erau îndatorati de religie sã vinã la Ierusalim de 3 ori pe an.

Printre aceste 3 zile era si Praznicul Pastilor iudeilor, care comemora iesirea evreilor din robia Egiptului, dar mai însemna si ultima zi a robiei, cand asteptau imbracati de plecare porunca lui Faraon, de punere in libertate.

Mai era tinutã în Praznicul Pastilor si jertfa pe altarul templului a mielului pascal, sangele caruia era semn pe usa fiecãrui israelitean, spre apãrarea de îngerul mortii care pedepsea Egiptul.

Când a vãzut copilul Iisus, jertfa si arderea mielului, atunci Cel ce era personificarea iubirii, S-a identificat durerii mielului, si deodatã I s-a deschis taina ce preînchipuie aceastã jertfã.

Aceastã puternicã impresie a jertfei unui miel nevinovat, a organizat dintr-o datã, intr-o luminã nouã de viitor, intrebarile pe care avea sa le punã rabinilor de indata ce-i va putea prinde de vorbã.

De aceea, dupa praznic, Iisus nici gand nu avea sa se intoarca acasã, pana ce nu afla tot ce-L ardea pe el.

Cum Iisus avea 12 ani, vârsta de trecere intre copii si tineri, si varsta de admitere in Scoala rabinicã a templului - printre tinerii care sedeau la picioarele batranilor era si Iisus.

Intr-o aripã a templului ( intrebandu-i si raspunzandu-le din Scripturã ), preotii tineau Curs de Îndrumare prin intrebari si raspunsuri, in felul in care erau mai de mult in Scolile profetilor.

Iisus era printre mozaretii templului, intrebandu-i si raspunzandu-le din Scripturã despre venirea lui Mesia.

Batranii ascultau Copilul, si se minunau de intelepciunea Lui.

Ei nu-si puteau da seama cã vorbesc cu un Copil ce Si-a înteles destinul : misiunea pe care o avea în lume, de a înlocui cu Sine, mielul de jertfã.

Cu umilintã de copil, Iisus repetã textele din profeti, arãtând întelesuri mai adânci, pe care mozaretii le treceau cu vederea.

Copilul îi întreba mai des, despre locul din Isaia, in care sunt profetite suferintele lui Mesia, si din Psalmi, despre jertfa Mielului lui Dumnezeu.

Dacã de la aceastã intalnire a lui Iisus cu mai-marii templului, s-ar fi mers mai inainte, s-ar fi trezit un mare interes pentru ale religiei, si cand Iisus, la 30 de ani – varsta legalã ce dãdea dreptul a de a învãta – ar fi început sa propovaduiasca, ar fi gasit cãpetenii care sa-L primeascã drept o împlinire a Scripturilor.

Bãtrânii aveau în El mari fagaduinte, dar nu le vedeau decat prin cercul lor îngust.

Copilul le misca inima, cum poate n-o facuse niciun om pana la El.

Dumnezeu încearcã sa le dea invatatorilor lui Israel, o nouã luminã a Scripturilor, folosindu-se de nevinovãtia de copil a Fiului Sãu, singura cale care nu le rãnea îngâmfarea lor de rabini.

Ei nu admiteau ca cineva sa-i invete.

De aceea Iisus le-a dat impresia cã ei sunt invatatorii, iar El scolarul.

Era singura cale de a le arãta cã profetiile mesianice mai au si alt inteles.

Dar trufia lor nu le ingaduia sa recunoasca si o altã interpretare a Scripturilor, decat aceea care le satisfãcea pofta de dominatie.

Daca L-ar fi ascultat, tâlcuirea locurilor mesianice ar fi suferit o radicalã reformã, in sensul vederilor dumnezeiescului copil.

Au trecut 3 zile frumoase pentru Iisus, nu insa si pentru Iosif si Maria, Maica Sa, care-L cãutau deznadajduiti.

Cand Îl gasesc intre batrani, mama Îi face o duioasã dojanã – “Ce ne-ai facut ? Tatal Tãu si cu mine Te cãutam !”

La aceste cuvinte ale mamei, copilul raspunde intr-un grai neinteles :

- “Nu stiati cã in casa Tatalui Meu se cade sa fiu ?”

Iisus aflase cine era, si ce avea de fãcut.

Iatã un destin inteles la 12 ani.

Intalnirea cu jertfa din templu si cu rabinii, I-a facut lui Iisus revelarea destinului.

Desi acesta ar fi trebuit sa fie cunoscut de ei dupa Scripturi – iata Iisus Si-l cunoaste impotriva lor, fiindca cunoasterea lor era orbitã de prejudecãti politice, si nu era orientatã spre nãzuintele desavarsirii.

Dreptul Simeon Îl cunoaste pe Copil acum 12 ani, in acelasi templu, dar urmasii dreptului nu mai aveau viata lui, ca sa-l cunoascã si ei.

Acesta, din copilãrie, ars de o razã a destinului, astepta...

Oamenii nu stiau cu ce rabdare si indarjire, a inzestrat Providenta pe Copilasul acesta Cãruia I-a incredintat marea misiune a mântuirii oamenilor.

De atunci nu mai este intre oameni, destin mai mare decat al lui Iisus.

Iar Iisus Si-a asociat la acelasi destin al Sãu, pe toti ucenicii Sãi din veacuri.

A fi gura Lui, a fi inima Lui catre orice necajit al lumii, a face din viata ta, viata Lui.

Asa cum si Sfantul Pavel isi interpreta destinul – “Mie a vietui este Hristos, iar a muri ( pentru El ) este Dobândã” ( Filipeni 1,21 ).

De atunci Iisus dã omului si toatã energia Lui divinã.

Iisus este un destin întruchipat.

-         Cine-L ajunge, stie ce are de fãcut !

( Extras, Din invataturile Parintelui Arsenie Boca, Talantii Imparatiei, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului, Editia a II-a revizuita, Ed.Credinta stramoseasca, 2008, Editie ingrijita de Manastirea Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Loc.Petru-Voda, Neamt, difuzarea se face prin « Pelerinul », Iasi )