Pentru Polemica Misionarului cu sectantii despre Preotime, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei ( 2 ) – ULTIMA PARTE.

Pentru Polemica Misionarului cu sectantii despre Preotime, Scutul Misionarului Ortodox în Apãrarea Credintei ( 2 ) – ULTIMA PARTE.

( c ) Despre denumirile ierarhiei: pãrinte, învãtãtor, îndrumãtor

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Matei. 23.8. Voi insa sa nu va numiti rabbi, cã unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati.

9. Si tatã al vostru sã nu numiti pe nimeni pe pamant, cã Tatal vostru Unul este, Cel din ceruri.

10. Nici invatatori sa nu vã numiti, cã invatatorul vostru este unul: Hristos.

Evrei 7, 24. Aici insa, Iisus, prin aceea cã ramane in veac, are o preotie care nu mai trece la altul.

25. Pentru aceasta si poate sã mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie printr-Însul de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sã mijloceasca pentru ei.

Notã.

Prin fragmentele citate, sectantii ii acuzã pe pãstorii ortodocsi, pentru cã ei sunt numiti pãrinti, invatatori si indrumatori.

Adevãratul sens al acestor texte

Domnul este numit singurul invatator, parinte si indrumator, in sensul cã El este izvorul fara de care n-am fi avut o invatatura adevarata, o povãtuire si tot binele.

Transmitandu-ne, nu invatatura lor, ci adevarata invatatura primitã de la Dumnezeu, indrumarile si tot binele, in sens figurat si pãstorii nostri pot fi numiti invatatori : 1 Corinteni 12, 28 ; Efeseni 4, 11 ; parinti : 1 Ioan 2, 1 ; 18 ; 1 Corinteni 4, 15 ; Galateni 4, 19 ; Efeseni 3, 14-15 ; Fapte ( Acte ) 7, 2, si indrumatori : Evrei 13, 7.

Cuvintele lui Hristos tot despre invatator, tatã si indrumator, citate aici, sunt indreptate impotriva carturarilor si a fariseilor, care s-au facut invatatori in mod samavolnic in biserica vechi-testamentara.

Dupa porunca lui Moise, cartile Legii lui Dumnezeu au fost incredintate preotilor-leviti.

Lor li s-a dat dreptul de a citi si a talmaci legea poporului in timpul adunarilor de sarbatoare ( Deuteronom 31, 9-12, 22-26 ) si, in afara lor, numai regelui i se poruncea sa aiba de asemenea copia cartii legii ( Deuteronom 18, 40-20 ).

Dar in timpurile lui Hristos Mantuitorul, asa-numitii carturari si farisei, nefiind preoti si neprovenind din spita lui Levi, si-au asumat samavolnic [ samovolnic ] titlul de invatatori ai poporului ( asemeni capeteniilor sectelor, care si-au insusit rolul de invatatori ) si au inceput sa talmaceasca Legea lui Dumnezeu si sa invete poporul.

Pe acesti invatatori impostori ii si demascã Hristos prin cuvintele citate.

In ceea ce priveste pe pãstorii Bisericii Ortodoxe, cuvintele lui Hristos, analizate mai sus, nu se pot referi la ei, macar si pentru faptul ca ei ( pãstorii ) nu si-au insusit samovolnic titlul de invatator in bisericã, ci prin hirotonia de succesiune.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Corinteni 12, 28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Biserica : intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori ;

Efeseni 4, 11. Si El a dat pe unii ca sa fie apostoli, pe altii prooroci, pe altii binevestitori, pe altii pãstori si invatatori.

1 Ioan 2, 1. Copiii mei, acestea va scriu, ca sa nu pacatuiti. Si daca a pacatuit cineva, avem Mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.

1 Ioan 2, 18. Copiii mei, este ceasul de pe urma.

1 Corinteni 4, 15. Caci de ati avea zece mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti; caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos.

Galateni 4, 19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii ( voastre ), pana ce Hristos va lua chip in voi !

Efeseni 3, 14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos.

15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant.

Fapte ( Acte ) 7, 2. Iar el a zis : Barbati, frati si parinti, ascultati ! Dumnezeul slavei S-a aratat parintelui nostru Avraam, cand era in Mesopotamia, mai inainte de a locui in Haran.

Evrei 13, 7. Aduceti-va aminte de mai-mari(i) vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luate aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta.

( d ) Despre lãsarea pãrului lung la preoti si despre slujirea cu capul acoperit

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

1 Corinteni 11, 4. Orice bãrbat care se roag sau prooroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sãu.

7. Caci barbatul nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slavã a lui Dumnezeu, iar femeia este marirea barbatului.

14. Nu vã învatã, oare, insasi firea cã pentru barbat, daca isi lasã parul lung este ocarã ?

Notã.

Aceste cuvinte ale apostolului Pavel, adresate mirenilor, sectantii le referã si la preoti ortodocsi.

Adevãratul sens al acestor texte

Toate îndrumãrile apostolului Pavel in Prima Epistolã cãtre Corinteni si, in special, textele citate se referã de fapt la mireni, dupa cum se poate vedea din chiar pretextul pentru care au fost scrise, deoarece in biserica corinteanã intrase in obicei ca femeile corintene sa apara la intrunirile bisericesti cu capul descoperit, cum era pe timpul slujbelor pagane, iar barbatii, dimpotriva, dupa obiceiul pagan si cel iudeu, isi acopereau capul.

Aceasta si indrepta apostolul.

Obiceiul pãstorilor ortodocsi de a purta pãrul lung si de a sluji cu capul acoperit, isi are intemeiere si in Sfanta Scriptura.

In Orient, in timpul stravechi, era obiceiul ca oamenii care se consacrau slujirii lui Dumnezeu, pe tot timpul slujbelor lor, sau a nazireniei, sa nu-si tunda parul : Numeri 6, 5 ; Judecatori 13, 5.

Ca nazireu si in toate asemanator proorocului Ilie, acoperit cu par : 4 Regi 1, 8 , si Ioan Botezatorul Domnului, fara indoiala, purta parul lung : Iisus Hristos, Marele Arhiereu si nazireu : Fapte ( Acte ) 22, 8, precum marturiseste istoria, purta parul lung, impartit pe cap in doua parti si lasand la mijloc un fel de cãrare.

De asemenea si apostolii, ca oameni inchinati lui Dumnezeu, purtau parul lung : Fapte ( Acte ) 18, 18.

Obiceiul de a acoperi capul persoanelor ierarhice, isi are de asemenea temeiul in Sfanta Scriptura si in dispozitiile Bisericii : Levitic 8, 13 ; Zaharia 6, 11 ; Apocalipsa 4, 4.

Asadar, precum demnitarul imparatesc, infatisandu-se imparatului, in semn de respect fata de el, trebuie sa abia la el toate semnele demnitatii si puterii, la fel si preotul, infatisandu-se la tronul Imparatului ceresc, trebuie sa apara cu toate atributele demnitatii lui.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Numeri 6, 5. In toate zilele fagaduintei sale de nazireu sa nu treacã brici pe capul sãu;

Judecatori 13, 5. Cã iatã ai sa zamislesti si ai sa nasti un fiu ; si nu se va atinge briciul de capul lui, pentru cã pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu si va incepe sa izbaveasca pe Israel din mâna Filistenilor.”

4 Regi 1, 8. Si ei i-au raspuns : “Omul acela este pãros peste tot si încins peste mijloc cu o cingãtoare de curea”. A zis regele : “Acela este Ilie Tesviteanul”.

Fapte ( Acte ) 22, 8. Iar eu am raspuns : Cine esti, Doamne ? Zis-a catre mine : Eu sunt Iisus Nazariteanul [ Nazarineanul ], pe care tu Îl prigonesti.

Fapte ( Acte ) 18, 18. Iar Pavel, dupa ce a stat multe zile in Corint, si-a luat ramas bun de la frati si a plecat cu corabia in Siria, impreuna cu Priscila si cu Acvila, care si-a tuns capul la Chenhrea, caci facuse o fagaduinta.

Vezi : Sirah. 45, 7 ; 19, 50 ; 22, 23.

Levitic 8, 13. Si a adus Moise pe fiii lui Aaron, i-a imbracat cu hitoane, i-a incins cu brâie si le-a pus turbane, cum poruncise Domnul lui Moise.

Zaharia 6, 11. Si vei lua argint si aur si vei face o cununã si o vei pune pe capul lui Iosua marele preot, feciorul lui Iotadoc [ Iotzadoc ].

Apocalipsa 4, 4. Si douazeci si patru de scaune inconjurau tronul si pe scaune douazeci si patru de batrani, sezand, imbracati in haine albe si purtand pe capetele lor cununi de aur.

( e ) Despre purtarea de catre preoti a hainelor lungi

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Marcu 12, 38. Si le zicea in invatatura Sa : Feriti-va de carturarii carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa li se plece lumea in piete.

Matei 23, 5. Si toate faptele lor le fac ca sa fie vazuti de oameni ; cã isi lãtesc filacteriile si isi mãresc ciucurii hainelor lor.

Adevãratul sens al acestor texte

Desi sectantii referã aceastã demascare a lui Iisus Hristos la clerul ortodox, care de asemenea poartã haine lungi, este o deosebire intre clerul nostru si carturarii contemporani lui Hristos : clerul poartã asemenea haine dupa lege si datorie : Iesirea 28, 4 ; 4 Regi 2, 8-13, iar cãrturarii – din proprie dorintã, ce reiese din trufia lor.

De fapt, aici Domnul condamnã trufia, dar nu un model sau altul de hainã.

In afara de Vechiul testament, sunt referinte si in Noul testament despre folosirea, inca si in timpurile apostolilor, a hainelor lungi : 2 Timotei 4, 13, si chiar in Biserica cereascã : Apocalipsa 1, 13.

Filacteriile erau niste sãculete mici, in care se purtau foile din papirus sau de pergament cu cuvintele legii lui Moise ( Iesirea 28, 4 ; Deuteronom 6, 8, 11 ).

Ciucurii, in numar de patru, se coseau la marginile hainei de deasupra la iudei ( Numeri 15, 38-40 ; Deuteronom 22, 12 ).

Prin urmare, textele citate de sectanti din Sfanta Scriptura nu-i condamnã nicidecum pe preotii ortodocsi pentru modelul hainei.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

Iesirea 28, 4. Iatã dar vesmintele ce trebuie sa facã : hosen, efod*, meil, hiton**, chidar*** si cingãtoare. Acestea sunt vesmintele sfintite, ce trebuie sa faca el lui Aaron, fratele tãu, si fiilor lui, ca sa-Mi slujeasca ei ca preoti.

_________

• *efod = hainã scurta.
• **hiton = hainã lunga dedesubt.
• ***chidar = podoabã pe cap.

4 Regi 2, 8-13. Atunci luand Ilie mantia sa si strangand-o vãlãtuc, a lovit cu ea apa.

2 Timotei 4, 13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat la Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.

Apocalipsa 1, 13. Si in mijlocul sfesnicelor pe Cineva asemenea cu Fiul Omului, imbracat in vesmant lung pana la picioare si încins pe sub sân, cu un brâu de aur.

( f ) Despre castitatea episcopilor

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

1 Timotei 3, 2. Se cuvine insa episcopului sa fie fara de prihanã, bãrbat al unei femei, treaz, cuminte, cuviincios, primitor de straini, destoinic sa invete pe altii.

4. Bun chivernisitor in casa lui, avand copii ascultatori, cu toata bunãcuviinta.

5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca a sa casã, cum va purta grijã de Biserica lui Dumnezeu ?

Tit 1, 6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.

Notã.

Prin aceste cuvinte, sectantii le reproseaza episcopilor ortodocsi ca ei, chipurile, contrar cuvantului lui Dumnezeu, conduc turma, fiind necasatoriti.

Adevãratul sens al acestor texte

In textele amintite din Epistolele catre Timotei si Tit, apostolul Pavel povatuieste cum trebuie sa se deosebeasca cel care ar dori sa intra in slujba ierarhica, si spune ca persoane sfinte pot fi numai cei casatoriti o singura data, dar ca aici nu se porunceste ca episcopul sa fie neaparat casatorit – se poate intelege din cuvintele aceluiasi apostol : 1 Corinteni 7, 7-8.

Insusi apostolul Pavel, ca episcop, nefiind casatorit, dorea ca toti oamenii sa fie ca el si ca multi alti apostoli, cum ar fi, de exemplu, Ioan Teologul, Mantuitorul ii considera pe cei fara de prihana, oameni care au un dar deosebit de la Dumnezeu, cand spunea : “Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat” : Matei 19, 10-11.

Si astfel, episcopii, ca oameni ce s-au consacrat inaltei slujiri lui Dumnezeu, dupa cuvintele apostolului Pavel, si-au infatisat trupurile lor ca pe o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu : Romani 12, 1 ; Matei 19, 12.

Textele Sf. Scripturi prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Corinteni 7, 7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui : unul asa, altul intr-alt fel.

8. Celor care sunt necasatoriti si vaduvelor le spun : Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.

Matei 19, 10. Ucenicii I-au zis : Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.

11. Iar El le-a zis : Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat.

Romani 12, 1. Va indemn deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfã vie, sfântã bine plãcutã lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca.

Matei 19, 12. Cine poate intelege sa inteleaga.

( g ) Despre rasplata pentru munca preotilor

Textele Sf. Scripturi prin care sectantii isi argumenteaza sofisticãriile

Matei 10, 8. Tamaduiti pe cei neputinciosi, inviati pe cei morti, curatiti pe cei leprosi, pe demoni scoateti-i ; in dar ati luat, in dar sa dati.

Ioan 10, 12. Iar cel platit si cel care nu este pãstor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasã oile si fuge ; si lupul le rãpeste si le risipeste.

2 Corinteni 12, 14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu vã voi fi povarã, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru cã nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parinti, ci parintii pentru copii.

1 Petru 5, 2. Pãstoriti turma lui Dumnezeu, datã in paza voastra, cercetand-o nu cu silã, ci cu voie bunã, dupa Dumnezeu ; nu pentru castig urât, ci din dragoste ;

3. Nu ca stapani ai pãstoritilor, ci pilde facandu-va turmei.

1 Tesaloniceni 2, 9. Vã aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastrã ; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povarã nici unuia dintre voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu.

2 Tesaloniceni 3, 8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu muncã si cu trudã, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.

9. Nu doar cã nu aveam puterea aceasta, ci ca sa va dam o pilda cu noi insine, ca sa faceti ca noi.

Notã.

Toate textele citate mai sus, sectantii le folosesc pentru a condamna preotimea ortodoxã, cã iau platã pentru munca lor bisericeasca.

Adevãratul sens al acestor texte

Prin aceste citate, sectantii condamnã pe nedrept plata, luatã de preoti pentru munca lor bisericeaca.

Astfel, la Matei Evanghelistul se subintelege impartirea fara platã a darurilor harice date de Dumnezeu : comp. Fapte ( Acte ) 8, 18-20, in timp ce preotii primesc rasplata nu pentru darurile harice, dar pentru munca lor personala.

La Evanghelistul Ioan, cu numele rusinos de “cel platit” este subinteleasa nu plata sau multumirea, dar [ ci ] neglijenta de  [ catre ] “cel platit” in indeplinirea obligatiilor : “lasã oile si fuge” ( Ioan 10, 12 ).

Apostolul Pavel are in vedere, nu bogatia materiala, ci cea spirituala, sau invatatura ; de aceea mai departe el asa se exprimã : “Eu voi cheltui ( pe sine, nu averea ) pentru sufletele ( dar nu trupurile ) voastre” : 2 Corinteni 12, 15.

Insusi Domnul si apostolii porunceau propovaduitorilor Evangheliei sa traiasca din binevestire : Matei 10, 10 ; 1 Corinteni 9, 7-14 ; prin urmare, expresia apostolului Petru “nu pentru castig urat, ci din “dragoste”, nu contrazice porunca lui Dumnezeu si a altor apostoli, dar sugereaza numai ca slujitorii Bisericii, primind intretinerea de la ea, totodata sa nu fie lacomi, setosi de bani, pentru cã acestia sunt osanditi aspru : ( comp. 1 Timotei 6, 5 ).

In sfarsit, daca preotilor nu li s-ar cuveni rasplata pentru munca lor bisericeasca, atunci nici n-ar fi fost data ingaduinta directã in aceasta privinta : 2 Corinteni 11, 8 ; Galateni 6, 6.

Nu ne putem intemeia nici pe 1 Tesaloniceni 2, 9 ; 2 Tesaloniceni 3, 8 in negarea rãsplatei pentru munca personalã a pãstorilor, pentru cã acelasi apostol Pavel scrie cã alte Biserici a prãdat : 2 Corinteni 11, 8 si-i lãuda pe Filipeni, pentru ca au impartasit cu el necazul si nevoia : Filipeni 4, 14, 16. Iar Iisus Hristos Insusi a poruncit apostolilor sa manance si sa bea in acea casã unde vor propovadui : Luca 10, 7.

Iisus Hristos primea darurile materiale si banesti pentru necesitatile Sale si ale apostolilor de la ascultatorii si ascultatoarele evlavioase : Luca 8, 3 ; Ioan 12, 6.

In afarã de aceasta, Iisus Hristos nu numai cã nu a anulat zeciuiala vechitestamentarã, dar, dimpotriva, a confirmat-o spre indeplinire si in Noul testament, cand, demascandu-i pe farisei, zicea : “Vai voua, carturari si farisei fatarnici ! Cã dati zeciuialã din izmã, din mãrar si din chimen, dar ati lasat pãrtile mai grele ale legii : judecata, mila si credinta ; pe aceea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati” ( Matei 23, 23 ).

Deci Mantuitorul a poruncit sa savarseasca judecata, mila si credinta, dar si sa continue sa dea zeciuialã dupa poruncã ( Numeri capitolul 18 ; Levitic 7 si 10 ; Numeri 3, 46-51 ; Deuteronom 18, 1-5 ; Iezechiel 44, 28-45 ).

INCHEIERE

Sfantul Ioan Gurã de Aur scrie urmatoarele despre supunerea pãstorilor duhovnicesti : Cine Îl cinsteste pe preot, acela Îl va cinsti si pe Dumnezeu ; iar cine a inceput sa-l dispretuiasca pe preot, acela treptat va ajunge candva si pana la profanarea lui Dumnezeu.

Cine vã va primi pe voi, a zis Domnul, Mã va primi pe Mine ( Matei 10, 40 ).

Preotilor Lui, e spus in alt loc, arata-le cinste ( Numeri 18, 8 ).

Iudeii au inceput sa-L dispretuiasca pe Dumnezeu, pentru ca L-au dispretuit pe Moise, aruncand in el cu pietre.

Cine este evlavios, in fata preotului, acela cu atat mai mult va fi evlavios in fata lui Dumnezeu.

Chiar daca preotul nu este demn, dar Dumnezeu, vazand ca tu din evlavie fata de Dânsul, il cinstesti chiar pe un preot nedemn, El Însusi te va rãsplãti.

Cine primeste prooroc in nume de prooroc, zice Domnul, platã de prooroc va lua ( Matei 10, 41 ).

Si, desigur, va primi rasplata si acel care cinsteste pe preot, il ascultã si i se supune.

Daca atunci cand primesti un strain, nestiind cine este el, tu primesti rasplata, cu atat mai mult vei fi rasplatit, cand te vei supune celuia, caruia Domnul a poruncit sa te supui.

{{{{{

Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 151 si urm. ( pp.159-165 ), alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.