“Ne întâlnim în Prezent cu...Viitorul Trecului” ( Pãrintele Arsenie Omul Imbrãcat în Haina de In si Îngerul cu Cãdelnita de Aur )

“Ne întâlnim în Prezent cu...Viitorul Trecului” ( Pãrintele Arsenie Omul Imbrãcat în Haina de In si Îngerul cu Cãdelnita de Aur )

Descoperite ca sâmbure al unui Manuscris al Parintelui Arsenie intitulat “Note” la o posibilã alcãtuire de Antropologie pastoralã – publicate în volumul de fatã – cuvintele: “Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului”, exprimã esenta si substanta tablelor Legii ispãsirii, redescoperite si pogorâte de sfintia Sa, din Sinaiul teologiei, în pustiul vietii si lumii contemporane, luminã, stâlp de foc si nor rãcoritor credinciosilor-pelerini pe Cãrarea Împãrãtiei, înspre pamantul fagaduintei lui Hristos.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” este o constatare si o concluzie clarvazatoare, luminatã de Duhul Sfant, a Parintelui Arsenie, in ceea ce priveste viata crestinã actualã – la douã milenii dupa Hristos – pe care nu ne-am sfiit a o asemãna uneori cu “naufragiul din insula Malta” ( cf. Faptele Apostolilor 27-28 ).

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” este diagnosticul precis si exact pus de Parintele miilor de credinciosi, în mii de situatii cu care s-a intalnit si confruntat, la Sâmbãta, Prislop si Draganescu, ascultandu-le cu rãbdare necazurile, limpezindu-le ca un pãrinte sufletele si rezolvându-le iubitor problemele, prin darul lui Dumnezeu si harul lui Hristos.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” este si diagrama timpului pe care l-a trãit Pãrintele, a vremurilor pe care le trãim noi si a celor care vor veni peste cei de dupã noi...

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” ne invitã la o deslusire, tâlcuire si desfãsurare a firului de aur inspirat de Duhul si ascuns in aceste cuvinte, spre luminarea mintii, spre intelegerea contextului vietii si spre o mai limpede privire in ceata viitorului.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” înseamnã a surprinde faptul cã pe spita prezentului apasã obezile de noroi ale trecutului.

Altfel spus, prezentul nostru se aflã neîncetat sub presiunea alunecãrii de teren a trecutului provocatã si declansatã de noi, prin faptele noastre.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” inseamna adeseori – la nivel personal, familial, colectiv, social si chiar global – o adevarata avalansã a trecutului, care se pravaleste strivind prezentul si provocand naufragii in viitorul imediat si mai indepartat.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” , fie sub binecuvantare, fie sub blestem, fie sub Har, fie sub Judecatã – cum spunea Pãrintele in acelasi text al Manuscrisului.

Si ca sa demonstrãm cã focul patimilor atrage, aprinde si întretine focul pedepselor, este destul sã ne amintim de nimicirea Sodomei si a Gomorei ( Facere 19, 1-29 ).

“Viitorul trecutului” s-a prãbusit rostogolindu-se ca o revarsare de ape, la propriu si la figurat, peste “prezentul” potopului de pe vremea lui Noe.

“Viitorul trecutului” departarii poporului de Dumnezeu, cu care s-au luptat profetii mari si mici, a dus in cele din urma la “prezentul” robiei babiloniene si la “atarnarea harfelor in salcii” ( Psalmul 136, 2 ) vreme de saptezeci de ani.

“Viitorul trecutului” neprimirii si rastignirii de catre iudei a Celui care “intru ale Sale a venit, dar ai Sãi nu L-au primit” ( Ioan 1, 11 ), a dus la “prezentul” cuceririi si daramarii Ierusalimului de catre romani, implinindu-se profetia Mantuitorului.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” si in cele privitoare la sfârsitul lumii si la cele de dinaintea celei de A Doua Veniri a lui Hristos, sau a Parusiei-Prezentei Domnului, intrucat “viitorul trecutului” se deschide – cutremurator si senin – dincolo de pragul si usa “prezentului”.

“Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului” sunt cuvinte care lumineaza cu lumina Duhului Sfant intrarea lui Hristos cel Inviat, Inaltat la cer si Care sade de-a dreapta Tatalui “prin usile cele incuiate” ( Ioan 20, 19 ) ale treimii timpului – trecut, prezent si viitor.

In adancul si “prezentul” Mãrii Rosii, faraon si oastea lui s-au intalnit cu “viitorul trecutului” impotrivirii planului lui Dumnezeu ( Exod 14, 23-30 ).

In “prezentul” mortii pe Muntii Ghelboa ( I Regi 31, 1-13 ; II Regi 1, 1-27 ) – blestemati de David ca sa nu mai cada peste ei “nici rouã, nici ploaie” ( I Regi 1, 21 ) – regele Saul s-a intalnit cu “viitorul trecutului” neascultarii lui fata de Dumnezeu si de Samuel si al prigonirii lui David.

Strans de funia “prezentului”, Iuda Iscarioteanul s-a intalnit cu “viitorul trecutului” iubirii de argint, al tradarii si vinderii Fiului lui Dumnezeu.

De asemenea, regele Irod Agripa s-a intalnit in “prezentul” mortii, mancat de viermi, cu “viitorul prezentului” tãierii capului sfantului apostol Iacob, al intemnitarii sfantului apostol Petru si al neslãvirii Numelui Lui Dumnezeu, fapt pentru care a fost lovit de ingerul Domnului ( Faptele Apostolilor 12, 1-5 si 20-23 ).

Dar tot asa, in “prezentul” cuptorului aprins al Babilonului si al gropii celei cu lei, cei trei tineri si sfantul prooroc Daniel, s-au intalnit cu “viitorul trecutului” neînchinãrii înaintea chipului de aur si al întreitei rugãciuni zilnice a “barbatului doririlor”, avand fereastra deschisã înspre Ierusalim.

In “prezentul” pântecelui chitului si al adâncului mãrii, sfantul prooroc Iona s-a intalnit cu “viitorul trecutului” apostoliei sale, ca si cu “viitorul” pocãintei ninivitenilor.

In “prezentul” alipirii unei vipere de mâna sfantului apostol Pavel, langa focul din insula Malta, apostolul neamurilor a ramas nevatamat pentru cã s-a intalnit cu “viitorul trecutului” convertirii de pe drumul Damascului si al propovãduirii Evangheliei lui Hristos in toata lumea romanã ( Faptele Apostolilor 28, 3-5 ).

La fel si sfantul apostol si evanghelist Ioan, s-a intalnit in “prezentul” exilului din insula Patmos cu “viitorul trecutului” aplecãrii capului pe pieptul Mântuitorului la Cina cea de Tainã, al ramanerii ca martor langa Crucea Domnului si al alergãrii si ajungerii, cel dintai, la mormant, in Dimineata Învierii.

Pentru aceea s-a invrednicit de primirea revelatiei Apocalipsei.

In “prezentul” rãstignirii sale impreuna cu Hristos ( Galateni 2, 20 ), tâlharului celui de-a dreapta i s-a sters cu desavarsire “viitorul trecutului” sãu, prin mãrturisirea credintei si a pocaintei : “Pomeneste-mã, Doamne, cand vei veni întru Imparatia Ta !” primitã si pecetluitã de Fiul Dumnezeului milei si al indurarilor : “Astazi vei fi cu Mine in rai” ( Luca 23, 42-43 ).

Cuvintele Parintelui Arsenie : “Ne intalnim in prezent cu...viitorul trecutului”, confirmã cele spuse de sfintia Sa in Cararea Imparatiei, despre “Legile care atarna peste faradelegi” si adeveresc minunea trecerii neincetate a lui Iisus Hristos cel Inviat prin “usile cele incuiate” ale timpului, intru vesnicã Arãtare si fericitã contemplare ( Ioan 20, 19 si 26 ).

Extras din cartea “Parintele Arsenie-Omul Imbracat in Haina de In” si “Ingerul cu Cadelnita de Aur” ( Iezechiel 9,3 ; 10,2 si 6 ; Apocalipsa 8, 1-6 ), … Daniil Stoenescu Episcop-Loctiitor al Daciei Felix, Sinaia 2008,  Editura Charisma, Deva, 2008