Tr : Salut ! 16 juillet/iulie : "visul" meu

Tr : Salut ! 16 juillet/iulie : "visul" meu

Objet :	Tr : Salut ! 16 juillet/iulie : "visul" meu
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Samedi 16 juillet 2016 15h00

olivia

Le Samedi 16 juillet 2016 14h44, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

olivia

Le Samedi 16 juillet 2016 14h40, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

Salut,

Este un zgomot, trafic de masini pe strada noastra Delinesti, conducatorii auto sau soferii obisnuiesc sa circule cu muzica din masina lor, cu sonorul la maxim, si umplu strada de muzica lor.

Nu stiu de ce oamenii aici au nevoia sa traiasca in zgomot, caci este contagios, uneori incep din blocurile alaturate sa se auda sonoritatile unei muzici date tare, la maxim, adica le vine si altora ideea, pofta sau cheful sa faca intregul cartier sa asculte cand si ce le place lor.

Totusi nu inteleg acest mod de viata.

Nevoia de zgomot la propriu, oare acesti oameni pot face ceva in zgomotul inconjurator, pot citi, invata, se pot relaxa, pot asculta mai incet la ei acasa daca vor o emisiune la radio sau nu obosesc ?

Este o societate incapabila de orice urma de educatie, o societate unica, care doreste haosul, "stilul" este ca in Iad, unde domneste un haos deplin.

Tata a lucrat toata dimineata, pana la 12h00 si ceva, la computer, isi face calcule pe un caiet, separat si dupa ce le face si ii ies, incepe si scrie pe computer cursul, sau, mai exact continua sa il scrie.

Imi amintesc anii '90, era un zgomot pe strazi, in oras, si in Palatul de Justitie unde erau concentrate toate judecatoriile de sector 1, 2, 4, 5, iar judecatoriile sectoarelor 3 si 6 aveau sedii diferite, nu in Palatul de Justitie si nici impreuna in aceeasi cladire.

Curtea de Apel se afla si ea in Palatul de Justitie.

Parchetele de pe langa judecatoriile mai sus mentionate, se aflau si ele in Palatul de Justitie, la etajul 1 al Palatului care le era consacrat, si unde se mai aflau Curtea de Apel Bucuresti si Parchetul de pe langa Tribunalul Muncipiului Bucuresti.

In Palatul de Justitie, la etajul 2, ultimul etaj se aflau judecatoria sector 1, salile de sedinta ale Curtii Supreme de Justitie, ale judecatoriei sector 1, si intreaga Curtea Suprema de Justitie ( care este actuala ICCJ ), care avea, cuprindea si Sectia Militara a CSJ, adica a Curtii Supreme de Justitie.

In cladirea mai mica, fata in fata cu Palatul de Justitie, insa pe strada Danielopol se afla Tribunalul Municipiului Bucuresti.

Parerea mea este ca se muncea in haos si se lucra in haos continuu, fie ca erai grefier, judecator sau avocat, sau arhivar sau registrator, sau ce mai puteai fi.

Tot timpul, orice munca se facea parca pe negandite, si exista un soi de "deviza" : "Noi muncim, nu gandim !"

Totul trebuia facut, mult, foarte mult, prea mult ( ca in coloniile de munca fortata si penitenciarele pentru oponentii regimului comunist, aceia inchisi, care faceau parte din vechiul regim de dinainte de 1948 ), repede, neglijent, si era bine vazut asa, mai neglijent, sa nu fie ceva facut frumos si bine, si in ordine, Doamne fereste !

O munca cum se spunea, asa, superficiala si care era dorita asa, superficiala si urata, in conditii de stres impus si dezordine totala, in conditii de zgomot, si de frig toamna si iarna si primavara.

In fapt, nimeni nu avea timp de nimic, caci era mult de lucru.

Ma gandesc ce bestii au impus un astfel de sistem si stil de viata si de munca, recunosc ca imi e greu sa ii vad iertati pe lumea asta si mai ales pe cealalta lume, aceea in care ei, unii, nu cred, dar care vine oricum.

Ma gandesc ca oamenii nu au simtit nevoia unei vieti linistite, la serviciu, si dupa orele de serviciu, nimic si niciodata nu se putea face in liniste, in pace, in ordine.

Nu pot sa cred ca sunt atat de numerosi oamenii complet necivilizati din Romania si eu cred sincer ca sunt defecti, ca au un creier nesanatos.

Acuma, am sa spun si ceva diferit.

Se spune, stiti, ca noi trebuie sa ne rugam si Dumnezeu care vrea rugaciunile noastre, ne raspunde in rugaciune, cand ne rugam, sau poate la scurt timp dupa ce ne-am rugat.

Toti oamenii care au perseverat in rugaciune, de-a lungul anilor, devreme sau mai tarziu, au simtit Prezenta lui Dumnezeu, in viata lor.

Si cand Dumnezeu vrea sa se faca simtit, se face, si omul nu se mai indoieste ca este El care ii da semn, sau veste.

In rugaciune trebuie perseverat, caci la un moment dat, Dumnezeu il va chema pe om, il va atrage la El, ii va da impulsul de a-si schimbat viata, sau daca omul persista in viata lui rea, i-o va schimba Dumnezeu, iar daca nu i-o va schimba Dumnezeu si il lasa pe om cu viata lui gresita, rea si stramba, acela este cazul cel mai grav, inseamna ca omul e prea rau si pervertit, prea arogant si semet si Dumnezeu nu il va atrage la El, ci il va lasa Judecatii particulare si de Apoi, este situatia cea mai grava, nenorocita de-a dreptul, cand Dumnezeu nici nu te considera.

Adica, El te considera, dar considera ca esti prea arogant sa te indrepti, si aroganta e dusmanul omului, impreuna cu orgoliul.

Sunt multi oameni care nu vor intra in Paradis, si apoi, dupa Judecata de Apoi, in Fericirea Vesnica.

Caci Vesnicia, viata vesnica, prin Sacrificiul lui Isus Cristos si moartea lui pe Cruce, au castigat-o, astfel, adica mantuirea, toti oamenii.

Toti oamenii, morti si vii vor avea viata vesnica.

Dar unii vor merge in Paradis si altii in Iad.

De retinut este ca, la sfarsit de tot, dupa Judecata de Apoi, raman aceste doua cai : Paradisul sau Iadul.

Catolicii si ortodocsii cad de acord asupra acestui fapt.

Recent, am sa va si arat, pe Hozana, org, in cadrul unui lant de rugaciuni in care ne rugam pentru a cere harul lui Dumnezeu si mila Sa cred ca se poate spune, iar pe Hozana org publica catolicii din Franta, este site-ul lor, acolo apar intentii de rugaciuni, Novene, lanturi de rugaciuni, tot timpul.

Pe Hozana cineva a publicat faptul ca nu exista Purgatoriul, sunt sigura ca un catolic a publicat aceste invataminte, sau le-a citat din vreo lucrare a cuiva.

Pentru prima oara vad ca un catolic scrie ca nu exista Purgatoriu, ca in Biblie nu exista cuvantul Purgatoriu niciunde scris.

Ortodocsii, de felul lor, nu "au" in dogma ortodoxa Purgatoriul si afirma ca este o inventie a catolicilor.

Dar, de retinut este ca, dupa Judecata de Apoi, in fond, a doua Judecata pentru fiecare om, cand i se da sentinta definitiva si irevocabila, omul va merge fie in Iad fie in Rai ( Paradis ), si deopotriva afirma acest lucru, ortodocsii si catolicii.

Purgatoriul - daca exista, si multi spun ca da, chiar exista - este, sau ar fi, numai un loc temporar in care sufletele celor raposati sunt condamnate sa stea un timp intre, sau de la Judecata Particulara a fiecarui suflet, pana la Judecata de Apoi colectiva, dar in acelasi timp si a fiecarui suflet.

Acuma, nu este lamurit daca Purgatoriul, in ipoteza ca el exista, exista numai pentru catolicii care cred in el, care l'au "inventat", cum spun ortodocsii, sau, daca dimpotriva, existand, exista si pentru ortodocsi si toti crestinii botezati.

Dar, stim ca oamenii vor fi judecati dupa Legea in care au trait si trebuiau sa traiasca.

Crestinii vor fi judecati dupa legea crestina, si aici am putea distinge, in functie de religia crestina careia i-au apartinut.

Evreii dupa legea lor, mozaica.

Musulmanii, dupa legea lor, dupa cartea lor de credinta.

Pe de alta parte, Biblia este una si aceeasi la absolut toti crestinii, indifierent de religie.

Iar Cuvantul lui Dumnezeu nu va trece, desi pamantul si cerul vor trece.

Daca citim Mesaje sau Profetii, multe natiuni vor disparea, pentru ca au fost - in fapt - natiuni necredincioase.

Pentru ca, Dumnezeu ne spune ca in Paradis nu vor intra cei care spun, sau ii vor spune "Doamne, Doamne", adica care spun niste cuvinte, fara sa le aplice in viata lor si a celorlalti, fata de ceilalti, si care se roaga rostind numai cuvinte, neavand credinta si neurmand o viata de credinta.

Deci care raman la modul lor de viata, asa cum e el, superficial, rau, arogant, si care uneori sau poate si mai des, se roaga, asa, de forma.

Si acestia au fost botezati, dar multi oameni au fost botezati, insa nu inseamna ca automat, daca esti, sau ai fost botezat, vei ajunge in Paradis.

Paradisul inseamna mantuirea sufletului si mantuirea e obtinuta pentru toti, colectiv, de Isus Cristos, insa fiecare om trebuie sa se straduiasca sa si-o botina personal, pentru sine.

Se dobandeste personal, in fapt, de maniera concreta.

In Paradis sunt mai multe categorii de oameni care nu vor intra nicidecum.

Cel mai urat si rau pacat la om este orgoliul, aroganta, semetia, dar nu vor intra in Paradis nici betivii, alcoolicii, nici, uneori mi-e si greu sa astern in scris....

Ieri pe site-ul trinite.1.free.fr am gasit un Mesaj, un Invatamant al Fiicei DA-ului, care este canadianca, in care ea explica despre caderea Ingerilor rai pe Pamant, care s-au cuplat cu fiicele oamenilor, cu femeile de pe pamant, nascute din om, si impreuna au rezultat niste copii uriasi ( les géants = uriasii ) care au devastat pamantul.

Acesti ingeri rai au invatat femeile sa se machieze, sa iubeasca bijuteriile, oglinda.....

I-au invatat prin femei, pe barbati si pe femei deopotriva, vrajitoria, farmecele...

Apoi i-au invatat razboiul, armele...

Da, mai am de citit, sau mai degraba am citit ceva, am de inteles, cum exact s-au cuplat Ingerii rai cazuri din Cer cu pamantencele.

Mai trebuie sa recitesc Potopul lui Noe si perioada de dupa potop, imediata.

Mesajul gasit ieri seara de mine, al Fiicei DA-ului, sau La Fille du OUI, pe site-ul trinite.1.free.fr, ne aduce o explicatie.

Dar eu inca nu o inteleg bine, cum s-au intamplat, faptic, lucrurile ?

Inteleg textul, limba, nu inteleg bine explicatia care ni se da.

In acel Mesaj si vi l-am trimis ieri seara, inainte sa inchid computerul, la Fille du OUI ne explica ca Ingerii Rai cazuti din Cer, nu s-au cuplat in mod direct cu femeile de pe pamant, pentru ca nu puteau, erau duhuri.

Fiind duhuri, acesti ingeri rai nu puteau intra in om, in femeie, dar au putut sa intre in animale, pe care astfel, intrand in ele, le-au transformat.

Apoi, ingerii rai au cuplat intre ele animalele transformate putin cate putin, pana cand si in scopul de a rezultat - deci au amestecat, au altoit speciile de animale, au cuplat specii de animale care erau diferite, intre ele - in scopul de a obtine, pe calea aceasta, o "fiinta"-animal care sa arate cat mai mult precum OMUL.

Ei bine, asta eu nu inteleg cum se putea intampla ?

Oricat ai cupla animalele intre ele, tot nu pricep eu cum sa ajunga animalul, oricat de incrucisat cu alt animal, sa semene cu un OM, sa ajunga la specia umana ?

Dar, Mesajul de la Fille du Oui, cam asta ne arata si ne explica !!!!!

Am sa-l citesc azi iarasi cu atentie si ieri seara in graba l-am citit.

cand l-am gasit si descoperit era tarziu si m-am grabit sa vi-l si trimit.

Sa nu lasi pe maine, ce poti face azi, pentru ca azi e azi, si maine e o alta zi si nu stii cu ce te intampina.

In cartea lui Enoh ( Henoch, in franceza ), la fel, se vorbeste despre Ingerii Rai din Cer care au venit pe pamant si s-au cuplat cu femeile pamantence.

Este de observat ca s-au cuplat, si au cautat NUMAI FEMEI.

In fond, ingerii erau duhuri, puteau la fel de bine sa se cupleze cu barbatii, sa incerce sa devina ei, prin transformari succesive, femei.

IATA, INSA NU AU FACUT ASA, OARE DE CE ????

Ingerii au fost creati de Dumnezeu cu mult, mult, mult, inainte de a fi creat OMUL.

Ingerii au fost cu totii buni la inceput.

Ingerii sunt creati dintr-o substanta, cu totul diferita de ADN-ul uman, nu putem compara.

Si nu vom putea niciodata.

Am citit cate ceva despre acest lucru.

Chiar in Paradis, si dupa aceea, in Fericirea Vesnica care va incepe ( pentru cei mantuiti ) dupa Judecata de Apoi, omul cel inviat nu va avea nici atunci si nici niciodata si nu are nici acum in Paradis ( pentru cei aflati acum acolo ) structura substantei din care sunt creati Ingerii !!!!

Mai mult, dupa ce omul moare pe pamant, si ajunge in Paradis, el nu mai este material, este imaterial, si are astfel o structura, diferita de corpul, trupul acesta de acum si aici de pe pamant.

Insa, acest corp din Paradis, pe care il au sufletele oamenilor din Paradis, se deosebeste de "corpul" Ingerilor lui Dumnezeu ( Ingerii in fapt nici nu au corp deloc ), si mai mult, acest corp al sufletelor din Paradis va fi unul diferit, pentru sufletele ajunse in Paradis, dupa Invierea oamenilor si Judecata de Apoi.

Deci, insusi "corpul" sufletelor acum aflate si care vor mai ajunge, dupa moartea biologica, in Paradis, care e acum intr-un fel ( diferit de al ingerilor ),  va fi diferit, va suferi oarece modificari, dupa Judecata de Apoi, cand vor merge in Fericirea Vesnica.

Ambele corpuri ale  sufletelor din Paradis, si de dupa Paradis, de dupa Judecata de Apoi, care sunt ale oamenilor de pe pamant ce au trait pe pamant si au murit aici biologic, sunt DIFERITE DE SUBSTANTA INGERILOR.

Acum sa va spun ca, pe 11 iulie 2016 v-am scris ca tata, obosit si neatent dupa ore in sir de lucrat formule matematice pe computer, mi-a incurcat dosarele / folderele mele de pe ecranul monitorului computerului meu si am fost necajita si am plans, ba, mi s-a facut si rau.

Vreo 2, 3 zile chiar m-am simtit rau, fara vlaga, energie si vigoare, incat m-am speriat !

A trebuit sa ma intind in pat si nici sa citesc nu mai puteam, am simtit nevoia crescuta, brusc, de somn, si am si dormit dupa-amiaza si dimineata pana mai tarziu.

Eram si necajita.

Cand dormeam simteam ca nu ma pot trezi, oricat imi doream sa ma trezesc, ceea ce m-a speriat rau !

Bun.

Inainte de 11 iulie 2016 au fost cateva zile si seri, in care eu m-am rugat mai multisor.

Intr-una din zilele incepand cu 11 iulie, sa fi fost poate in 12 iulie ? 2016, m-am intins in pat, dupa ce am stat putin timp la calculator.

Nu m-am intins de placere, caci dimpotriva, socoteam ca am multe de facut, de luat Mesajele Cerului, etc.

Ma simteam extrem de obosita, si ca si cum cineva mi-a luat orice forta, oricat de mica din membre, din brate ( mai mult ), si din tot corpul, ma simteam golita de vigoarea obisnuita.

Deci m-am intins pe pat si am inchis ochii.

Cred ca eram pe cale sa atipesc, si eu am socotit atunci ca atipeam, atipisem si cine stie, te pomenesti ca intr-un somnic, un mic somn, poate am si visat putin....

Ca intr-un vis, - dar ma simteam asa rau, ca nu ma puteam misca ! - in fata ochilor, ca intr-o secventa de vis, si pentru o clipa, deci a fost trecator, fulgerator, scurt ca si imagine din vis, in fata ochilor inchisi mi-au aparut NISTE CAMIOANE, ca de razboi, de Armata, in culoarea aceea verde-kaki, camioanele acestea erau pe 2 randuri sau siruri, aliniate, unul in spatele altuia, cele doua randuri aflate la o distanta INGUSTA unul de altul, foarte ingusta, nu vedeam daca ele sunt pe un drum, o sosea, o strada, si erau ca pe ( iti inchipuiai ) o "strada" sau sosea sau CEVA FOARTE INGUST, erau acolo acele CAMIOANE MILITARE, MULTE si intre ele se afla ceva, poate alte vehicule militare sau ceva, care parca facea legatura intre cele doua randuri.

Ca si cum aveau, si de fapt aveau, o INCARCATURA, CARE dintr-un camion, ajungea pana la camionul din sirul paralel.

Incarcatura era ceva fara forma, informa, ceva INVELIT IN CEARCEAF NEGRU, NEGRU, NEGRU.

Aceasta viziune, in somnul in care alunecam, in atipeala mea, a durat extrem de fugar, de putin, asa incat nu am dat atentie si de rau de ma simteam nu miscam in pat nici un deget macar, nici mana, nici piciorul, eram acolo, in pat, fara vlaga.

Asteptand sa imi treaca starea de rau.

M-am trezit insa din atipeala mea, odata cu viziunea aceasta.

In gandul meu, am avut numai puterea sa imi spun ca nu cumva sa fie vreun semn de la Dumnezeu, ca ma simt extrem de rau, si sa nu fie cumva, anuntul vreunui razboi, caci eu nu mai pot supravietui acestei vieti salbatice cu evenimente asa urate, rele, incarcate de ura, de barbarie si violenta.

M-am gandit numai sa nu vina razboiul, nu Doamne, ca eu nu mai pot, eu si asa ma simt rau acum cand e pace.

Cum m-as descurca eu pe timp de razboi ?

Razboiul iti cere sa fii foarte sanatos, chiar daca esti un simplu civil care nu lupta in razboi.

Pentru a supravietui, sau a incerca, caci razboiul poate face orice victime si dintre civili.

Dar omul incearca sa traaiasca, asa au facut semenii nostri martori, care au trait razboiul mondial.

SI V-AM POVESTIT.

Asta este.

Ieri a fost nu ?

Vineri 15 iulie 2016 cand am deschis computerul, un email de la ziarul La Croix anunta ca la Nice, in Franta, a avut loc un atentat, pe o promenada, numita Promenada "des Anglais" , unde un om in care Satana a intrat sigur, a dat cu un camion peste multi oameni ce sarbatoreau, joi seara pe 14 iulie 2016, ziua Frantei.

Nu stiu, poate ca da, a fost un semn de la Dumnezeu.

Oricum, acest 'gen" de viziuni, de vise cum le spun eu, caci le am cand dorm sau incerc sa adorm sau ma odihnesc cu ochii inchisi, le am in perioade in care ma rog ceva mai des si mai mult, zile la rand.

Noptile eu am visat destul de mult, in toiul noptii stiam ca visez, insa la trezire dimineata am stiut numai ca am uitat ce am visat.

Totusi, am visat ceva, destul de clar, in clipa insa a visului, nu si peste cateva minute....

Pentru ca am amintit de aceste "vise" de genul celui cu camioanele si acel ceva invelit in cearceaf negru...

Mi s-a intamplat tot in zilele trecute, sa ma vad ca in vis, eram judecatoare !

Mi-am spus ca Isus Cristos, care stie totul despre mine, stie ca la judecatorie cand eram grefiera, intr-o vreme, cand o vizitam pe matusa mea si fiica ei si ea, dorea sa se casatoreasca, eu spuneam in gluma dar cam necajita matusii mele : "Tanti, cu cine sa ma marit eu ? O sa ma casatoresc/ marit cu DOSARELE INSTANTEI /JUDECATORIEI ca stau continuu cu ele si le lucrez !" "Cu cine mai stau eu ?"

M-am visat deci, la fel de fugar, eram judecatoare intr-o sala de sedinta, de judecata din aceea clasica, mare, foarte mare din Palatul de Justitie, eram judecatoare, de genul judecatorului unic, numai eu, asezata unde sta judecatorul care conduce sedinta de judecata, pe acel loc, la "masa" judecatorilor, eram imbracata MIREASA si nu ma vedeam, pe cap purtam voalul de mireasa si o cununa, coronita de flori peste voal.

(Cand ma supar eu spun mereu ca nu vreau nicio coronita in Paradis, ca eu vreau pace, iubire, armonie, sa fiu iubita ( vedeti cum traiesc eu in familia mea !! sunt dispretuita, cand nu sunt urata de-a dreptul ) de semeni, etc. si ca eu nu vreau coronita, ce sa fac cu ea ? )

Totusi, m-am visat asa, mireasa, o judecatoare-mireasa, imbracata ca si copiii adolescenti catolici la Confirmare in rochia alba de mireasa, dar acoperita cu totul de voalul cel alb, lung, semi-transparent, peste care purtam o coronita din flori rosii.....

Sala de judecata nu o vedeam in vis, dar stiam in vis ca parca ar fi goala, nu "vedeam" OAMENI, parea ca am de judecat, de dat o solutie, si ma aflu singura in sala de sedinta, gandind la solutie, si eram ganditoare, concentrata, gandind bine cum sa dau solutia.

Aveam parul negru sub voal, si tuns scurt, pana la jumatatea gatului, usor ondulat, cam cum sunt eu, sau cum eram cand aveam parul natural ( nealbit ) sau parul vopsit cu vopsea neagra ), nu ma vedeam clar, dar vedeam totusi coafura mea, parul meu aranjat impecabil si negru.

Eram SINGURA.

La un moment dat mi-am dus mainile la tample, mi-am luat capul in maini, gandind la solutia din vreun dosar, nu vedeam insa pe masa judecatorului care eram chiar eu, niciun dosar.

Era liniste in sala si semi-intuneric.

Nimeni nu ma tulbura.

olivia