Salut ! Marele Ciclu, si vesti, Lundi le 11 juillet 2016

Salut ! Marele Ciclu, si vesti, Lundi le 11 juillet 2016

Objet :	Salut ! Marele Ciclu, si vesti
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Cc :	...
Date :	Lundi 11 juillet 2016 15h51

Salut,

Ziua mea a inceput linistit, tata lucreaza la computer pana la 12h00-14h00, cam asa, de cand a spus ca isi pregateste cursurile pentru reluarea predarii, la toamna.

M-am bucurat sincer pentru el, caci e inca in putere, mai ales dupa ce s-a operat de prostata, adica totusi nu poate sa stea asa, zi dupa zi, nefacand nimica.

Cu aceste dispozitii in suflet, si recunoscatoare lui Dumnezeu, i-am multumit pentru ca numai El putea sa il faca pe tata, mai intai, sa isi doreasca din nou, si apoi sa reuseasca sa lucreze si sa si predea, la toamna.

Sa vedem, sper ca va si preda, concret, ca va obtine acele ore de curs.

Cred ca e si functie de numarul studentilor, si de admiterea aceasta.

Mai ales, tata de foarte putin timp, cat de cat, si fata de cum este el, mereu foarte nervos, oarecum s-a mai linistit, desi izbucneste din timp in timp.

Pe de alta parte eu stau acasa si cred ca asta ii place si il linisteste cel mai mult, si pe el, si pe mama.

Cand lucram au fost discutii cu ambii parinti, care mai intai, demult, in tinerete, dupa liceu, si dintr-o data, mama pe nepusa mama, mi-a spus pe un ton de mare repros, ca trebuie sa lucrez, ok, sa lucrez, dar de ce sa spuna asta asa, brusc, si pe un ton de mare repros, eu am vrut sa lucrez, cu mine nu au fost probleme niciodata ca nu as vrea sa am un loc de munca.

Mama a fost categorica, a sarit dintr-o data si cred ca si pe tata l-a uimit, ca, daca nu lucrez, de fapt ea asa a pus problema, trebuie sa ma duc la Canalul Dunare-Marea Neagra, la munca fortata adica.

Am impresia ca acest Canal Dunare - Marea Neagra, care a fost o pedeapsa penala si o condamnare la munca fortata pe vremea dictaturii comuniste a lui Ceausescu Nicolae, nici nu mai exista cand am terminat eu in 1986 liceul, ceea ce insa, eu nu stiam, si nici de Canal nu prea stiam, decat o auzisem pe mama si ca e ceva rau acolo.

Totusi, de cate ori am lucrat si am avut un loc de munca au fost discutii in familie, la inceput nici nu au vrut, mama- sa ma angajez la tribunal pentru ca e mult de lucru, avea dreptate, dar ce puteam face ?

Totusi, chiar daca era mult de lucru, de ce sa se opuna ea ?

Daca ea s-a opus, nici lui tata nu i-a convenit, pentru ca el ii tine isonul mereu, cu rare exceptii.

In concluzie si o spun serios, lucram, si nici cand lucram nu am avut pace in casa.

Oriunde lucrez, lor ceva nu le convine, si aici au dreptate, vedeti cum sunt serviciile, adica locul de munca, niciunde nu e perfect, adesea e ceva de spus, adica conditiile nu sunt bune si nici "colegii" de munca nu pricep ca trebuie si tu, nu numai ei, sa iti castigi painea.

Ok, nu le convine, identificau ei ca nu merge ceva, si poate nu era bine, dar ce sa faci, sa nu mai muncesti ?

Si cand nu mai muncesti, e iarasi extrem de rau, ca nu vrei sa muncesti.

Imi amintesc cand eram copil, pe vremea comunistilor, cand aveau loc sedinte de partid si de nu mai stiu ce colectiv, la facultate la tata, el nu era membru de partid, dar sedintele colegilor lui profesori si membri de partid, fireste aveau consecinte pentru toate cadrele de la facultatea de matematica, universitare, si apoi erau si sedinte de colectiv, cu toti profesorii ( indiferent de grad ), si mai erau cred  niste sedinte, cred, nu mai stiu, nu imi amintesc, sau poate la mama la Institutul de Proiectari.

Ma gandesc adica, ca ai mei nu au fost membri ai partidului comunist, dar mai exista cred o organizatie in afara de PCR.

Si tata, adesea venea nervos acasa dupa acele sedinte.

Si deci, eram inca un copil in scoala generala.

Dupa logica parintilor mei, tata nu mai trebuia sa lucreze la facultate, sa predea, de cand eram eu copil, si el tanar inca, pentru ca venea nervos, si pentru ca sedintele de partid nu discutau lucruri frumoase si benefice pentru profesorii facultatii !

Ei bine, mi-am facut cafeaua, zilele trecute, m-am rugat diminetile, si serile, dar azi dimineata am luat direct cartea Marele Ciclu sa mai citesc din ea.

Eram linistita.

Pe la 12h00 tata, obosit de munca de dimineata la computer, unde isi face si figuri geometrice, paralelograme si dreptunghiuri si ce mai face el, nu mai putea.

Am vazut ca nu mai poate, era normal sa ia pauza.

Si cauta sa isi salveze "save" figurile geometrice din vreo 5 fisiere, in folderele lui.

Si i s-a nazarit ca nu poate, pentru ca el a creat un folder nou "New Folder", ne"botezat" si nu putea, pentru ca eu, vezi bine - de unde pana unde ? in fapt era obosit si neatent ! - creasem, a gasit el, eu si uitasem de acel folder, un NEW FOLDER ( deci acelasi "nume", desi nu e un nume acesta, de dosar ), intr-un folder al meu "Olivia albume fotografii de pe Facebook recuperate".

Eu am folderele ( dosarele ) mele pe ecranul monitorului.

O parte le-am trecut pe stick la insistenta lui, si cateva le-am trecut pe discul dur, sau hard disk, tot la insistenta lui, sa mai degajez monitorul.

Si memoria computerului, cam putina memorie a avut acest computer, desi e un IBM, credeam ca poate fi mai bun, dar nu prea e.

Pe ecran am pastrat insa dosare sau foldere in care lucrez, pe care le deschid mai des.

Unul din ele se numeste DICTIONAR DE GEODINAMICA MATEMATICA ASTRONOMIE, de cand am vrut cu Nicoleta Cadichianu sa lucram la un Dictionar de Geodinamica, francez-roman.

In acel folder am fotografii de familie, personale ( cu mine adica ), si alte fisiere, de pilda gasisem noi, Nicoleta un dictionar explicativ de geodinamica in franceza pe internet si il descarcasem si il pastrez, mai ales ca apoi a disparut de pe net, de unde il gasise Nicoleta, ca sa vezi.

Apucasem insa sa il descarcam de acolo.

Si am si rugaciuni, si cam ce pastrez eu in folderele mele, de cand trimit eu fisiere atasate la mailuri, cam stiti ce fisiere am.

Ei bine, pana la urma mi-am sters acel NEW Folder, nu stiu cum de intrase tata, pentru lucrarile lui, in foderul meu "Olivia albume recuperate de pe FB", si inca, intrase din acest folder, intr-un sub-folder al meu, unde eu aveam acel nou dosar nebotezat numit "new folder".

Imaginati-va ca il incomoda pe tata sa isi treaca lucrarile lui de azi, "Algebra", intr-un New Folder creat azi de el in acest scop, si de aici dorea sa si le treaca pe al sau stick.

Nici nu vad legatura.

Ca, - explica tata cu repros - din cauza ca ai creat tu New Folder si nu i-ai dat nume, cand am creat si eu un New Folder, acum nu pot salva la mine - zice tata.

Si cum necum, tata isi salvase lucrarile cu figurile geometrice numite "Algebra" in acel New folder al meu, ramas in nelucrare, creat de mine in "Olivia albume recuperate de pe FB" si in subfolderul "11 Iunie Prieteni".

Pe urma l-am lasat singur, mi-am sters new folderul meu, si asa lasat in nelucrare de mine, si iarasi, fiind obosit, s-a enervat, il auzeam, intrase, intra in folderele mele, din nebagare de seama, bombanea ceva cu "Andrei", adica a dat peste poze cu colegii de liceu.

M-am dus si l-am intrebat ce face, i-am spus ca, asa e, PC ul intra rapid in alte foldere, daca nu e atent cu mouse-ul pe ecranul monitorului.

Una peste alta si-a salvat lucrarile.

Am venit eu la calculator.

Bun.

Cand ma uit, ....

Am vrut sa atasez Acatistul Sf Benedict de Nursia la EAQ de azi 11 iulie 2016, ok ? Si cauta-l in folderul meu "LUJU.ro", dar unde mi-e folderul ?

Cu ocazia asta ma uit pe monitor si nu mai vad folderul DICTIONAR GEODINAMICA.

Ioc.

Nu mai era deloc.

Normal ca am sa fiu sincera.

Folderul LUJU.ro, intr-adevar, eu il mutasem pe discul dur ( hard disk ) la insistenta tatalui meu, si creasem un folder anume, in care am introdus mai multe foldere cu care lucram direct de pe monitor, de pe ecran.

Dar DICTIONAR GEODINAMICA a fost lasat de mine pe ecran si il foloseam des, pentru poze, fisiere, adica il deschideam foarte des.

Am inceput, nu vroiam, dar am inceput sa plang, efectiv plangeam, plangea sufletul in mine.

Nu mai stiu ce sa ii fac lui tata sa ii fie si lui bine, si iata, nu stiti ce greu a fost, ce imposibil, numai Dumnezeu a operat un miracol in tata, si iata l-am scos la liman.

Ca el, de fel nici la doctor nu dorea sa mearga, cand avea nevoie.

In toti anii am dus o lupta cu firea lui agresiva, si sincer, cam rea.

Dar, se vede treaba prea multi barbati sunt rai din fire.

Are in el si rautate, da, are, chiar are.

Si nu recunoaste, niciodata.

Am plans, am plans, am venit plangand.

L-am rugat sa vada ca nu mai am 2 foldere, Luju.ro si Dictionar Geodinamica pe ecranul monitorului, sa le caute el, eu nu stiu bine, exact cum.

Eu sunt sigura ca pe tata l-au apucat nervii cu computerul, pentru ca icneste, se irita, se enerveaza cand nu ii iese ceva.

Si se incomodeaza mereu, el spune ca eu lucrez cu multe foldere, ocupa mult spatiu pe discul dur, pe PC, sa le trec pe stick, deci nu suporta ca eu ocup spatiu pe acest mignon, si minuscul IBM, e mare ca dimensiune si are o memorie de zici ca e fara memorie, adica nu are, nu prea are.

UN PC IBM creat, fabricat aproape fara memorie.

Si cred ca tata....

Dar, sa vedeti...

Plangand, pana la urma, i-am spus ca mereu are ceva cu mine, nu stiu cum sa ii fie lui mai bine, si el mereu distruge ce fac eu, sau nu ii convine ce fac eu, nu ii place viata mea, ce are cu ea ?

Tata, ca nu le-a sters el folderele, cele doua, ca ele nici nu pot fi sterse, ca, daca sunt pe ecran, inseamna ca se afla si in PC.

OK, a inceput sa le caute.

A gasit ( pana la urma.... sa nu lungesc povestea ) folderul DICTIONAR GEODINAMICA, unde credeti ?

Era introdus, tot, cu totul, in folderul de mai sus, de pe ecran, al meu, numit CURSURI CARTI. Si eu zic ca el l-a introdus acolo, sa nu mai vada, ca ocupa spatiu si ii ocupa ecranul.

El insa imi spune ca ii fac proces de intentie.

Asa mi-a facut toata viata, in orice imprejurare in care i-am reprosat ceva, niciodata nu recunoaste.

Am luat in calcul ca poate uneori nu e el de vina, ok, dar el nu e niciodata de vina.

Si eu, mereu, doresc, in opinia lui, sa ii fac proces de intentie, ce am eu cu el ? - intreaba el inocent.

Daca nu treceam prin experienta dramatica, imprejurarea in care m-au reclamat in iunie 2003 la Psihiatrie... tata si azi ar spune ca in fond, ce am eu cu el, ii fac proces de intentie ? Asta daca i-as reprosa ce mi-a facut, adica ca m-a reclamat....

Ar fi capabil sa spuna ce am eu cu el? Ca si cum nu ar sti despre ce vorbesc.

Asa incat, iata eu nu pot discuta normal cu ai mei.

Nu pot niciodata pune problema in vreun fel, nu ma pot nici apara, asta, dupa ce intr-un fel sau altul, imi fac ei cumva, ceva.

Ei bine, speriata fiind eu azi, caci devenise nervos, cand lucra, pe la 12h00, si nu mai putea si tot accesa din eroare alte foldere ale mele si dracuia.....

Vazand ca nu mai am doua foldere....

Ideea este ca da, folderul LUJu.ro, eu insami il pusesem pe discul dur, acum cateva luni de zile, relativ recent oarecum.

Insa DICTIONAR GEODINAMICA, nu era mutat de mine, deplasat niciunde, il lasasem, dimpotriva, continuu pe ecranul monitorului si azi nu mai era !

Ca nu mai era, a vazut si tata cand i-am spus, la cererea lui ( ca sa il poata cauta ) cum se numea.

Folderul LUJU.ro l-am gasit unde il mutasem eu insami.

Si folderul DICTIONAR GEODINAMICA era inclus, mutat cu totul, in folderul CURSURI CARTI, unde sigur nu avea ce sa caute.

Folderul CURSURI CARTI e plin de articole de credinta, carti de religie, si il accesez zilnic.

Mai nou, de catva timp am creat si CURSURI CARTI 2, in continuarea primului, caci primul continea deja prea multe fisiere.

Pe ambele le accesez zilnic.

Iata, in CURSURI CARTI 2 lucrez acum, aici in salvez articolele blogului Myriamir, rugaciuni de pe FB sau internet, si tot ce va trimit si voua.

Ei bine, tata s-a dus apoi la bucatarie, si s-a asezat si el la masa, in sfarsit.

Mama langa el, ii servea ciorba.

Ii spunea mama : "interneaz-o".

Azi, pana la 12h00 cand am sesizat ca tata devine nervos, si cand am intrat oricum sa vad ce face, daca nu e prea obosit, lucra, nu stiu de la ce ora exact, la ora 9h30 dimineata era la computer cred deja....

Nici nu deschide larg geamul si e cald, eu vin si il deschid, sa aiba Oxigen pentru creier, altfel moare aici, cu geamul putin de tot intredeschis, dimineata, pana la 12, 14h00, cu lumina din tavan sau de la veioza de birou ( care te si incalzeste ! ) aprinsa, ca sa vada in cartile lui de matematica pline cu formule.

Si nu are aer, normal ca e nervos.

Eu vin, deschid larg geamul, fereastra, sa intre aerul.

Am citit Marele Ciclu dimineata si chiar intentionam sa va spun ca am citit, si eram foarte linistita, si am si lacrimat, plans, cand am citit cam cum se termina cartea.

Nu m-am abtinut, am rasfoit ultima parte a cartii, de altfel foarte mult nu mai am si o termin, si am vazut ca tatal, stalpul familiei isi pierde puterile si totul in carte e descris lin, incet, bland, si pana la urma tatal, zic eu, zic, cred ca era inca tanar, cam tanar, moare.

Moare de o criza, iarasi zic, cred ca e inima.

A sapat la destelenirea pamantului.

Si sa vedeti ce m-a emotionat...

Mai intai ca moare el, tatal, cel care il speriase pe Per, primul sau copil, fiul cel mare, cum ca va ramane la ferma familiei toata viata lui.

Tatal cel care nu era bolnav niciodata.

Insa tatal sapa pana innebunea zicea mama, sotia lui.

Scotea bolovani din pamant, destelenea pamantul, uneori trebuia sa dinamiteze bolovanii mari si apoi carau pietrele, in morman.

Cu Per, cand crescuse.

Per si Olav si Asne se mai umanizeaza, caci erau salbatici, dupa ce la 15 ani ai lor, sunt confirmati, are loc Confirmarea.

Aveau pastor.

Nu stiu bine daca protestantii sunt Confirmati.

Catolicii sigur sunt, le e specific.

Dupa ce sunt botezati mici copii, pe la 10-15 ani, sunt Confirmati, isi reinnoiesc juramintele de la botez, si specifica daca vor sa ramana in religia in care au fost botezati.

Confirmarea aceasta i-a umanizat pe copii, poate, oarecum si pe parintii lor.

Dupa Confirmare toti adultii au considerat ca cei confirmati sunt acum oameni in toata firea, ca si ei, in rand cu ei.

Cand am vazut ca stalpul familiei, Eilev, tatal lui Per nu mai munceste, nu am stiut ce patise si am inceput sa ma uit pe la sfarsitul cartii.

Dintr-odata*[* in fapt il lovise in stomac puternic, un bolovan cand incerca sa il scoata din pamant, ceea ce am vazut insa peste cateva ore, dupa ce am scris acest e-mail ! ], spune autorul in carte, nu mai avea puteri si statea, nu mai lucra la camp.

Insa vroia.

Intr-o zi, desi nu trebuia, iese la camp si munceste "ca nebunul", si familiei ii e frica sa pateste ceva si moare.

A fost ultima data.

A ramas acasa...

La insistenta sotiei lui care s-a dus sa il opreasca, acolo la camp, iar el a indepartat-o si i-a spus "Taci ! Ce stii tu de asta ?" - adica despre munca campului.

Sotia, Ingjen, i-a raspuns : "Nu stiu, nu inteleg eu despre aceasta, dar stiu ca trebuie sa traiesti, sa ramai cu noi !"

SI IN ACEST PUNCT, stiti cu ce raspuns, recunosc, m-a uimit Eilev-tatal ????

Eilev, Tatal Capul Familiei Bufast, deja bolnav, i-a spus acolo in camp sotiei lui, mamei lui Per : "MAI BINE MOR, DECAT SA MAI TRAIESC CUM AM TRAIT !"

Fraza aceasta a tatalui recunosc ca a reusit sa ma bulverseze, mi-au dat lacrimile.

Stiti ca, v-am spus, in tot romanul, de la inceput, se pune accentul pe patima tatalui pentru pamantul sau, si reprosul lui ca lui Per nu ii place pamantul, repros indirect.

Concretizat in “amenintarea" si "prevestirea " : "Per si tu ai sa iubesti pamantul asta, ai sa traiesti la Bufast cate zile vei avea tu !"

Care prevestire l-a speriat rau pe Per.

Peste ani, cand tatal devine bolnav si o vreme sta acasa, nu mai poate deloc munci, el ii spune lui Per, aratand ca, desi Per niciodata nu ii spusese nimic, el stiuse, intelesese ca Per vroia sa plece de la Bufast, sa nu ramana toata viata la ferma, ii spune : "Tu esti cel care vroiai sa fugi de aici ?", si continua tatal : "Si acum mai vrei ?"

Acum, acum Per crescuse si nu mai vroia, de fapt el avea sa preia conducerea fermei, asa cum dorise tatal si prevestise el.

Cand Per avea, am calculat eu, cam 21 de ani, atunci tatal sau nu mai muncea deja.

Ma intreb cati ani o fi avut tatal ?

Totusi cred ca nu prea multi, poate vreo 51 de ani cam asa, dar la camp a imbatranit repede...

Cand incepe romanul, Per are 6 ani, Bolotv 3 ani si nou-nascutul e mic, nou-nascut, i se spune pruncul, il cheama insa Asmund.

Deci Per e cu 6 ani mai mare decat Asmund.

La Confirmarea - la Biserica - a lui Per, Olav Bringa colegul si prietenul sau, si a lui Asne Bakken, si verisoarei sale Signe Moen si ea colega lor de clasa, toti erau colegi, multi colegi au fost Confirmati in aceeasi zi... - parintii lui Per au fost de fata.

Insa cand Asmund a fost confirmat, si credem, deducem ca la 15 ani ai lui Asmund, tatal, Eilev nu s-a mai putut deplasa din casa !

Si nu a fost la Confirmare.

Bolotv murise la 6 ani, cand Per avea 9 ani.

Asmund era al 3-lea si ultimul lor copil.

Olav Bringa se va insura cu Asne Bakken, la care Per visa de mic copil, sa o aiba tovarasa de joaca, auzise el de ea, dar pe micul Per parintii lui nu il duceau la alte ferme in vizita niciodata, erau mai inchisi ca alti vecini.

Si Per se intreaba mereu cand creste, daca nu o doreste si vrea pe Asne, care il cucerise cand era el micut si intamplator a cunoscut-o la raul Tvinna, in acea vara, inainte sa inceapa clasa intai si el si ea.

Iata insa ca Olav ii aduce vestea : Olav va avea dupa nunta o fetita cu Asne, si fetita lor ii va preocupa pe ei, Asne "tot timpul coase acum", ii spune Olav lui Per.

Asne era foarte baietoase in scoala, si foarte sportiva, ii uimea si intrecea pe baieti.

Ma gandesc, ce inseamna adaptarea la mediu, si sunt sigura ca Dumnezeu le-a creat oamenilor un ADN in functie de aria geografica unde s-au nascut.

Norvegienii acestia erau obisnuiti cu frigul, care pe noi ne-ar fi omorat.

Nu ca in Romania nu am avut ierni aspre rau, mai ales in vechime, cand erau parintii mei mici, erau mai aspre decat cand le-am prins noi insine.

Azi sunt mai blande ca in trecut.

Dar norvegienii la Nord, in Nordul lor friguros tot anul.....

Si cand ningea, ce mai zapada !

Din iarna, desi ei ziceau ca vine primavara, in fond, aproape ca nu era primavara, zapada pe arbori, si parca apoi intrau in vara imediat.

Asne si ei toti, in modul cel mai firesc, iarna mergeau pe schiuri, Asne sarea cu schiurile de pe cel mai intalt perete stancos, era ca pestele in apa pe schiuri.

Ma gandesc ca eu nu stiu schia, si la noi se invata, si nu toti invata, si multi nu au deprinderea, talentul, darul, si fac accidente pe schiuri, raman invalizi pe viata sau handicapati, sau la un pas de moarte.

Asne si Per, mai ales Asne si baietii, colegii de clasa, toti acei copii, din roman, erau ca pestele in apa pe schiuri..... indiferent de distante si erau mari distantele... indiferent de inaltimi, de faptul ca serpuiau printre copacii aplecati la pamant de zapada....

Muncile in sine, iarna, erau foarte obositoare, grele....

Per si tatal, deszapezeau stive de lemne taiate si le carau la destinatari, lucrau zi-lumina, pana noaptea la stivele de lemn, nu aveau munca campului, dar tatal toamna, iarna mai ales, se tocmea si facea fel de fel de treburi, contra unei simbrii, salariu, intr-un fel.

Si erau mereu datori, si nu doar ei, negustorului.

Un negustor din partile locului le lua si vindea vitele, fermierilor din zona.

Munceau pe branci, munceau zi-lumina, cadeau morti de oboseala, aveau da, pauza de masa si atat.

Uneori vara si putina pauza dupa pranz, cand era prea cald, mai trebuiau sa odihneasca si calul care muncea cu ei.....

Nu stiti ce greu munceau, prin comparatie, mi se pare ca taranii din Romania au muncit putin, sau mult mai putin..............

Si m-a mai impresionat ceva.

Asmund, dupa Confirmare, vrea sa plece sa invete, nu stim exact unde.

Asmund vroia sa stea la Bufast, si nu vroia, estima ca el si Per nu se inteleg, dar fiind frati nu se certau, aveau personalitati diferite.

Asmund avea sa plece, se instraina de Bufast.

Tatal moare, mama ramane vaduva.

M-a impresionat ca tatal deja era bolnav, nu mai lucra.             

Si Asmund vine si ii intreaba daca poate si el sa plece la scoala ?

Mama ii raspunde ca au mai vorbit pe tema asta, si ca ea si tata s-au sfatuit si Asmund va pleca la scoala, vor IPOTECA FERMA BUFAST SI EL VA AVEA BANI DE SCOALA.

Asta m-a impresionat.

Pentru ca Bufastul era inima, viata lor si din ferma aceea traiau si era locul lor de bastina si casa lor.

Si au spus asta, simplu, ca va avea bani de scoala, ca vor ipoteca ferma.

Per preia conducerea.

Cu fratele vitreg al lui Signe Moen ( verisoara lui Asna Bakken ), Bjorn, dar inca nu stiu detalii, nu am ajuns la sosirea lui Bjorn la ferma, dar el va veni si ramane acolo, isi va cladi, cred, o casa in incinta, pe pamantul fermei.

Matusa are o iubire cu un "prapadit", cum ea spus ea dupa aceea, cand el, dupa ce a "sedus-o", a incetat legatura cu ea, nu avea de gand s-o ia de nevasta, matusa i-a spus doar atat : "deci esti un prapadit", adica "un nenorocit" un "neam-prost" un neserios.

pe Per, care a fost martor fara voia lui, matusa nestiind, l-a impresionat, isi iubea matusa, si cand il vedea pe acel om, care era un vecin, il numea "prapaditul".

Matusa nu a facut copil, pana la urma, cu neispravitul, ne spune Per in carte....

Insa matusa va avea, inca nu stiu cum, 2 copii pana la urma, nu stiu daca nu cu Bjorn.

Un baiat de la o ferma vecina, care la 10 anisori venise la Bufast si era tocmit sa duca oile la padure la pasune, Per avea oricum, 15, peste 15 ani la acel moment, acest baietel de seama lui Asmund mai degraba - va muri, asa, dintr-o aschie se pare, care i-a intrat in deget si s-a infectat...

Moartea lui ii afecteaza cam pe toti.

Dar ma gandeam cata vigoare era totusi, din ADN, in acesti copii si oameni.

Insa nu e bine sa te supraestimezi, sa iti uzezi fortele.

Eilev a murit de criza cardiaca, netratata, culmea, nu a murit cand a facut criza, ci acasa, mult timp dupa aceea.

A facut criza pe camp, la sapat, cu fata umflata si vinetie, tinandu-se cu mainile de stomac de durere.

Inima da dureri, in spate, in umar, in stomac, durerea se raspandeste la un om care incepe sa sufere cu inima* [* In fapt, cum am scris mai sus, dupa cateva ore am aflat din carte ca lui Eilev, un bolovan pe care incerca sa-l scoata din pamant, i-a venit cu putere in stomac, si i-a rupt – a spus doctorul cand a fost chemat – un muschi al stomacului, iar doctorul i-a recomandat sa nu faca nimic, ci pur si simplu sa sada, sa stea linistit, Eilev a mai stat asa linistit o toamna, o parte din iarna, in cele din urma a murit, s-a stins, in fond nu era deloc tratat, sau pesemne muschiul rupt trebuia cusut de chirurg... a fost singura data in viata lui cand Eilev a stat, nefacand nimic, nici nu mai putea...]

Erau toti batausi de mici, se impingeau, Olav odata l-a impins pe Per, incat Per, in padure, a cazut pe spate, tot, pe jos, s-a lungit, putea sa moara, asta ma uimeste.

Si dupa aceea insa ei au continuat relatia lor foarte normal.

Asne in scoala devenise sefa colegilor, toti erau cu ea, la ordinele ei.

NUmai Olav si Per sedeau deoparte, si asa, colegii ii ironizau ca sunt 2 prostanaci, dar nu cutezau sa le spuna in fata cu tarie.

Olav si Per invatau cel mai bine.

Si erau destul de puternici si dadeau pumni.

Totusi, Asne ii inconjoara cu baietii si fetele si ii provoaca, amenintatori, oricum aveau de gand sa ii bata, si Olav, vazand ca cercul de colegi se strange in jurul sau si al lui Per, incepe sa loveasca cu pumnii, in fete, in baieti.....

Dar baietii isi revin si toti, toti colegii sar pe Per si Olav, fiind multi, ii doboara, ii tarasc pe jos prin zapada, ii pocnesc..... ii lasa pe jos, nemiscati si pleaca.

Din acea zi cand Per si Olav s-au sculat batuti de jos, cu fata umflata.... au inceput sa se alature colegilor.....

Asne ii uimea pe baieti fiind mai curajoasa ca ei, foarte energica si ii intrecea in toata "nebuniile" baietesti....

Nimeni nu avea curaj sa sara de la inaltime de pe muntele stancos, abrupt, cu schiurile, tocmai de atat de sus... dar Asne sarea....

olivia