Objet : Tr : salut ! (2)(3) 25 juillet 2016/ Judecatoria sector 2, 1995, vara (amintiri)

Objet :     Tr : salut ! (2)(3) 25 juillet 2016/ Judecatoria sector 2, 1995, vara (amintiri)

Objet :	Tr : salut ! (2)(3) 25 juillet 2016/ Judecatoria sector 2, 1995, vara (amintiri)
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Lundi 25 juillet 2016 15h21

olivia

Le Lundi 25 juillet 2016 15h15, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

Desigur, imi uitasem ideea....

In urma cu cativa ani, nu prea multi totusi, in ziar, vazuta in ziar, o fotografie...

Din ziua in care judecatoarea Iulia MOTOC a prestat/depus juramant si a devenit judecatoare a Curtii Constitutionale, in fotografie am admirat tinuta, hainele, vestimentatia Iuliei si mi-am amintit de fusta mea plisata, din macramé, din vara 1995, de la judecatoria sector 2 Bucuresti, caci Iulia MOTOC purta o fusta foarte asemanatoare, desi nu mi-am putut da seama foarte bine din ce material era fusta ei confectionata, si purta si un taior de culoare gri-perle, foarte frumos, era frumos imbracata, dar fusta cu deosebire mi-a amintit vara 1995, judecatoria sector 2, cand si unde am cunoscut-o pe Iulia Motoc.

olivia

Le Lundi 25 juillet 2016 15h07, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

( 2 ) CONTINUARE din mail-ul precedent : 

IN urma cu cateva zile, nu prea multe, am primit Revista Presei care se mai numeste Stirile-Zilei, am primit de ceva timp, fara sa fi stiut ca exista, cineva mi-o trimite si mie, eu nu am cerut-o.

Era in "numarul", in care se vorbeste despre doctorita ANA ASLAN care avea ea, secretul longevitatii.

In acel numar, primit pe e-mail, erau unul, chiar doua articole care priveau TORTIONARII COMUNISTI, aceia din inchisorile comuniste.

Unul din articole prezenta DOI NOI TORTIONARI DESCOPERITI, NUMITI PETRESCU SI BOSTINA, le erau aratate fotografiile, alb-negru, cand ei erau inca destul de tineri, sau tineri.

Intrucat internetul meu e slab, prea slab sa permita functionarea intotdeauna normala a paginilor de internet, pagina cu articolul nu s-a incarcat foarte bine si nu am vazut in dreptul pozelor, care, cine era din cei doi aratati in poza.

Dar, unul din cei doi, in poza sa alb-negru, era un ins solid, un barbat de la tara, aparent cel putin, indesat, cu mustata cred - caut si va trimit din nou acel numar din stirile zilei ! - o mustata destul de stufoasa, groasa sau lata, cu ochi caprui sau negri, desi poza era alb-negru, cu parul lui saten-negru nu putea avea ochi albastri imi spun eu.

Era, sau Bostina, sau Petrescu, si nu stiu daca acestia doi mai traiesc azi, sau mai traieste unul din cei doi.

Unul din cei doi seamana cu sotul GINEI de la Judecatoria Sector 2, din 1995.

Am spus ca Gina era de la tara, de fel.

Intr-o zi, la birou a venit in trecere, sotul Ginei, era tipul de om bine cladit, avea o inaltime potrivita pentru un barbat, dar nu inalt, indesat, asa imi parea mie, genul care are "carnea batuta pe el", cu mustata destul de lata, stufoasa, cu pielea alba, dar nu foarte, imbracat curat, frumos, dar nu iesea in evidenta, cu parul saten-castaniu, spre negru parca, natural, nu albit, nu grizonat.

Gina mi-a povestit despre sotul ei putin, cred ca mi-a spus unde lucrase, aproape sigur, dar eu am uitat, a lucrat la Securitate sau Armata.

Cam asa cred ca mi-a spus, de altfel sotul ei asa si arata.

[ Ca o paranteza, eu cred ca acesti oameni sunt ingeri, ingeri din cei veniti pe Pamant, desi Dumnezeu ii vroia pe ingeri in Cer si i-a facut pentru cer, din cei care au avut un rol in istoria omenirii... nu zic nimic acum de sotul Ginei, dar eu sunt sigura ca au existat si intre noi exista ingeri care au fost prezenti, au luat parte, la Revolutie, la tot ce a tinut de conducerea tarii noastre, si cred ca la fel e si in alte tari.... ]

IN VARA 1995, - din 1993, de prin august incepusem sa incerc culori de vopsea de par, mai ales nuante de roscat, inchis, deschis, si de blond.... - cred ca atunci, din roscata, cum fusesem la Judecatoria sector 1 la un anumit moment ( intre 1993-1995 ), cum se spune la noi, "ma facusem", adica imi vopsisem parul blond...

Fie nimerisem blond, si iesise bine, fie mai pastra ceva reflexe de la roscat, caci nu iese o culoare uniforma din prima incercare, peste alta culoare...

Aveam parul - pe care eu nu il coafez, el, natural e ondulat si depinde cum il spal si usuc, depinde de sampon mult, se increteste, sau oricum e ondulat natural...vopseaua il poate si ea, in functie de substante, increti, sau dimpotriva, daca contine uleiuri, si o concentratie slaba de oxidant de par ( cazul vopselei negre ), atunci parul se netezeste, se face mai lins, mai putin ondulat.

Eu imi decoloram parul, ca sa fie blond, eram castaniu-satena, parul meu s-a inchis si dupa ce am terminat liceul, s-a inchis la culoare in mod natural.

Am terminat liceul, reamintesc, in 1986.

Am inceput sa ma vopsesc in 1993.

Si parul meu era ondulat-cret, si ca sa nu vina in ochi il prindeam cu o agrafa cel putin cu una, pot spune ca dr. Delia Podea in poza ei din Libertatea 23 iulie 2016, e coafata ca mine, cine m-a cunoscut pe mine in vara 1995 la Judecatoria Sector 2 Bucuresti, trebuie ca isi reaminteste cum aratam atunci cand abia sosisem in acea instanta de la sectorul 1.

Mai ales Irina Boieru sau Boeru, procuroare, o fata tanara, ea insasi cu parul ondulat-cret, nevopsit, natural, castaniu, saten, Irina se apropiase de mine, ea avea rude numai in Armata si la SPP un unchi, pe Dumitru ( cred ) Boeru, care avea o functie de varf in SPP pe vremea lui Ion Iliescu presedintele Romaniei.

Irina Boeru era din Campulung din zona noastra de Sud a Romaniei, tatal ei era colonel in Armata, varul ei era locotenent-colonel in Armata, fratele ei intrase la liceul militar si era cred, sau devenea maistru militar, nu mai imi amintesc despre el foarte precis, l-am vazut odata in statia RATB de la Drumul Taberei 34, eram cu Irina si un tanar a venit la ea, tacut, ea mi-a spus ca e fratele ei.

Irina avea si are un unchi, pe cel care azi cred ca e, in 2010 aflasem ca era avocat de acum, insa in 1995 si anii imediat urmatori era procuror militar la Curtea Militara de Apel, se numea Silvestru Boeru.

Un coleg de la masterul de stiinte penale 2010-2012 ( cel neterminat de mine, in care profesorii m-au picat urat si nedrept ), care venise cu noi la master si era procuror, Iulian Dinu, ulterior, in anii urmatori a devenit procuror la parchetul de pe langa ICCJ, era un "baiat" finut, ingrijit, colegul meu Dinu Iulian, care, cred ca si el fusese candva procuror militar.

Iulian Dinu mi-a spus despre Silvestru Boeru ca "acum" e avocat...

Irina s-a imprietenit cu mine, si o vreme cam scurta, totusi am fost prietene, in fine, ea a vrut sa ma ajute sa fiu bine primita la judecatoria sector 2 bucuresti.

Imi amintesc ca, mai tarziu, candva, Irina mi-a spus intr-o zi : "Daca te intreaba cineva de unde ne cunoastem, sa spui ca ne cunoastem din familie".

Tot mai tarziu, Irina mi-a spus despre ea ca era, nu imi amintesc gradul, ofiter in Serviciul Roman de Informatii sau in Directia de Informatii a Armatei.

Irina dorea insa pe atunci sa intre cadru in Armata, asta isi dorea ea mult, si varul ei i-a spus ca nu sunt de ea bocancii,  Irina era o fata finuta si frumoasa.

Si tanara.

Cam de varsta mea.

Asa incat nu stiu daca era, sau a devenit apoi, dar vroia sa fie recrutata de Directia de Informatii a Armatei.

Poate era "deja" in SRI.

Am uitat gradul, locotenent ?

In vara 1995, pentru ca doar aveam si eu un salariu, asa mic cum era salariul grefierilor ( si erau in Romania salarii mai mici decat ale grefierilor ! ) desigur ca imi mai cumparam si eu ceva hainute.

Purtam, cand am sosit la judecatoria sector 2 bucuresti o fusta tricotata la masina de tricotat, cumparata din comert, din macramé, culoarea macramé-ului, pe talie avea un elastic apoi venea pe solduri, lucrata simplu cativa centimetri in jos, si apoi de acolo porneau lucrate, tricotate, pliuri, pliseuri, fusta era cam pana spre glezne, era superba, era ampla, statea bine pe mine, cu timpul la spalat s-a intins, lasat si oricum nu o puteam purta o viata.

Aveam si niste sandale ( nu stiu daca chiar in clipa mutarii la sectorul 2 ) din piele naturala, culoarea alb-unt-beige, in ton cu fusta in pliuri din macramé, si purtam cred la fusta bluze sau camasi de vara albe, cu maneca scurta.

Eram deci vopsita blonda, poate sa imi fi ramas reflexe usoare de roscat, dar stiu ca am schimbat nuanta de blond, in blond cenusiu, ca sa scap de roscat, si iesise frumos, usoare tonuri de cenusiu ( gri ) sters, cam ca blonzii scandinavi, predomina blondul, parul era cam pana la baza gatului, pana spre umeri de lung, ondulat- incretit de la decolorantul vopselei.

Cum arata dr. Delia Podea in poza ei din Libertatea 23 iulie 2016, acea poza unde apare acum cam in varsta.

Intr-o zi de vara la judecatoria sector 2, si cum eu am suferit in tinerete de pe urma menstrelor mult prea abundente, pe fusta mea alba-beige din macramé m-am patat cu sange menstrual, acesta nu poate fi retinut, curge pur si simplu.

GINA insa mi-a fost de mare folos.

Eu disperam, si la judecatorie nu puteai pleca acasa, sa te invoiesti....

Am mai patit eu odata urat, la fel, la judecatoria 1.

In fine, acum eram la 2, vara 1995.

Gina imediat a intervenit cand eu nu stiam ce sa fac, imi venea sa plang...

Si m-a luat sa mergem la toaleta judecatoriei sector 2 unde GINA MI-A SPALAT FUSTA, cu mainile ei, de sange, si nu aveam sapun, sau aveam ? Oricum apa era rece, numai rece, si GINA a spalat de tot sangele fusta, fara urma de sange.

M-am intrebat cum a reusit.

Din experienta de acasa, stiam ca fara detergent si apa calda, frecat bine si lasat si in detergent si inalbitor daca ai, era bine sa ai in casa, nu iesea COMPLET sangele de pe dessous-uri ( pe atunci purtam si jupa, sau jupon, pe sub fuste si rochii ).

Cand am vazut ca Gina imi salveaza fusta impecabil, era curata, ca si cum patata nu fusese, si ma salveaza in ziua aceea la judecatorie, am fost extrem de fericita...

Era foarte grijulie cu mine, si eu nu stiam cum sa imi explic, conduita ei era deosebita de a tututor grefierelor din toti anii mei de grefiera.

Ca ea, alta grefiera nu am mai cunoscut.

Poate putin inainte sa plece prin demisie, atunci parca se racise putin, se distantase putin, isi lua parca distanta, nu ne-am luat ramas bun.

A plecat intr-o zi, sau intr-o zi nu a mai venit.

Gina era tunsa scurt, cu parul pana la baza urechilor, pieptanata impecabil, cu parul ei ondulat, cred eu, natural.

Cu nasul ei pronuntat, iesit in afara din radacina nasului, si apoi drept, pana la varf, cu obrajii ei cred, cam iesiti in afara, pometii adica, imi parea o fata, o figura osoasa, si degetele mainilor erau destul de osoase, mie asa mi se pareau si le-am pus si pe seama faptului ca face treaba acasa la ea.

Cu ochii ei mici, cam rotunzi, caprui, cu lucirea aceea adanca, care parca ascundea ceva, o lucire vie, cu zambetul totusi pe buze, desi am inteles ca nu i-a fost usor in viata deloc.

Nu mai retin daca si ce mi-a spus despre mama ei, oare crescuse fara mama ?

Gina, se numea in fapt GHEORGHITA, am vazut in incheierile ei de sedinta, si numele ei de familie l-am uitat.

Gina, si acum ii tot repet numele, cautand sa fortez memoria sa imi revina numele ei de familie....

Gina...

Gheorghita....

In anii acestia din urma, cand, putin inainte ca Adrian Nastase sa fie condamnat la inchisoare, in presa il aratau cu avocatii lui, mergand la termenele de judecata, si in presa scria ca unul din avocatii lui Nastase, era VIOREL ROS.

M-am uitat si eu in fotografia in care, sub care scria asta, si oricat m-am uitat nu am vazut vreun avocat sa imi aminteasca de Viorel Ros, desi imi spun, normal au trecut anii si omul, care in 1995 nu mai era tanar, era in plina varsta totusi, acum, sigur a imbratranit, si totusi nu il recunosteam, macar unul din avocati sa aminteasca vag de el...

Dar m-a uimit altceva.

Unul din avocati semana cu fostul meu logodnic, asa mi s-a parut mie ( uneori poate e si efectul, surpriza cand privesti o poza ), cu Roland Christian Claude Pasteur, mai imbatranit, Roland avea 47 de ani in noiembrie 1998 cand m-a cerut pe mine de sotie la Bucuresti.

Si mi-am spus atunci, poate ca Adrian Nastase si-o fi luat vreun avocat francez, din Franta ?!

Pentru ca, sa va spun, in provincia franceza unde locuia Roland, am mai vazut barbati care semanau cu Roland Pasteur, incat ai fi spus ca erau clonati !

Sa nu va mire, ce pot eu spune sigur, dar sigur : o explicatie exista intotdeauna !!!!!!!

Si, pentru ca am spus ca totul e explicabil, cand ti se pare ceva inexplicabil, sau chiar ciudat, sau poate, neverosimil....

In vara 1995, in biroul de grefiera in dreapta mea, in coltul biroului se afla grefiera Carmen Airimitoaie, terminase liceul german, cu ea m-am inteles bine, dupa aceea, era o fata buna, poate avea si origini germane, avea ochi albastri, si parul natural blond-cenusiu, avea o sora maritata cu un avocat si cred ca si mama avocatului, cumnatului ei, era avocata, mai in varsta.... tatal lui Carmen era ofiter, colonel*[ *de Armata ], la pensie, si bolnav, Carmen se ducea mereu la parinti si avea grija de ei, dar nu locuia cu ei, ci intr-un bloc din blocurile de pe Stirbei-Voda, cele "noi", de deasupra Postei "de la Virgiliu" singura Posta unde puteai primi/expedia colete in strainatate in 1990, 1991, 1992.

Pe Stirbei-Voda, la statia RATB de autobuze 368, 168, etc. nu mai stiu ce mai circula pe acolo, poate 226 ? nu, 126 si alte autobuze...

Cred ca e o statie inainte de statia de la EROILOR SPITALUL MUNICIPAL.

Acolo cobora Carmen Airimitoaie.

Locuia, pe atunci, singura, dar aflasem ca avea un prieten apropiat, tot cadru al Armatei, [...].

Carmen Airimitoaie era grefiera de sedinta a dnei judecatoare IULIA MOTOC.

Care venea, ii lasa dosarele pentru Carmen, functie de atributiile grefierei, ce avea ea de facut adica in dosare, si pleca, parasea biroul.

Atunci am cunosut-o pe IULIA MOTOC.

Iulia, cat am vazut-o eu, aproape mereu imbracata in alb, sau nuante spre alb.

Cu fuste lungi pana la glezna.

O fata foarte frumoasa, si azi gandesc la fel.

Si Irina Boeru era frumoasa si la Parchet ai fi SPUS CA E MODELLING, SAU CENTRU DE MANECHINE, ERAU FETE FRUMOASE LA PARCHETE, SI TINERE de varsta mea, sau foarte apropiata, numai fete frumoase, imi placea sa merg in biroul "fetelor" procuroare de sedinta, era tinerete si eu eram de varsta lor...

Si la judecatorie erau "fete", nu e o jignire* [*cand scriu, spun “fete” ], e un compliment, frumoase, tinere, dar la Parchet parca ERAU ALESE, SELECTATE, numai una si una...

Diana Calapodescu ( desi personal nu am cunoscut-o, am vazut-o in birou insa ), IRINA BOERU, VIVIANA CIMPOERU desi avea alt birou, ce fata frumoasa,  CARMEN BALASOIU, FLORI MOCANU, ma intelegeam bine cu Flori Mocanu, oricat de putin am vorbit cu ea si ea cu mine...

Ma atasasem de fete, mie mi-au fost dragi...

Mai erau si altele, apoi au mai venit, au tot venit, nu le mai stiam pe toate..

Adriana Motatu avea parul roscat si ochi frumosi albastri-verzi, limpezi, frumosi, se vopsea ea roscata, totusi avea ten de roscata, si era castanie de fel, un ten deschis...

Flori Mocanu era o fata buna, blanda, pana la urma, desi cu greu, astea fiind realitatile noastre din Romania, insa s-a maritat si ea, era de la tara, intr-o zi, eu eram la ele mereu cu dosarele, cand era sedinta, sa le vada procurorul de sedinta, adica cel mai des Adriana Motatu, acolo era si Irina Boeru... parchetul de pe langa judecatoria sector 1 bucuresti, sectia procurori de sedinta.....

Flori, intr-o zi mi-a dat bani sa ii cumpar si ei vopsea nuanta mea, exact ca a mea...

Era un roscat atunci, sau un - a existat o nuanta pe care eu o iubeam mult, vopsea franceza, se numea  BLOND(E)- CHAMPAGNE, adica blond, culoarea sampaniei inspumate in cupe.... este o nuanta in culoarea sampaniei de baut....

Francezii au realizat si o vopsea de par blond-champagne...

Flori vroia nuanta mea, eram tare bucuroasa, era marca L'OREAL.

Mi-a dat bani cred de 2 cutii de l'Oreal si i le-am cumparat.

"Fetele" sunt azi procuroare la ICCJ, la DNA, pe unele le-am vazut pe pagina DIICOT chiar cred, parca pe Viviana Cimpoeru sau am vazut-o la DNA, la cadre, procurori..... sunt sau au fost liste cu cadrele* [*publicate pe internet, pe pagina web a institutiei ]....

Carmen Balasoiu era casatorita cu un ofiter din Armata....

Irina, Flori, Adriana - inca nu erau casatorite. Viviana nici ea cred....

Va spun ca eu, cat am stat grefiera pana in 1999 la Parchet parca era concurs de manechine, nu le-am cunoscut asa pe toate, nu as fi putut probabil, parchetul avea doar multe cadre, insa toate erau frumoase ( poate nu erau bune, poate nu erau foarte corecte, cine stie, unele ma refer ) dar frumoase toate.

Ma gandesc la o procuroare care mi-a cerut si luat un dosar si nu mi l-a mai dat inapoi, si a spus ca mi l-a dat, era la parchetul sector 1, in 1998 in vara, cam atunci, prim-procuror-adjunct, avea un nume ucrainean, imi scapa si o stiu, ea insa nu a fost prea corecta cu mine, cu acel dosar, [...], da, [...], si prenumele ? Ciudat ca uit, am stiut-o intotdeauna.... oricat a trecut timpul.

Dar si ea era tare frumoasa fata, si maritata cred cu un ofiter, insa nu am cunoscut-o.

Eu am fost apropiata cu Adriana Motatu si Irina Boeru.

 Lundi 25 juillet 2016 14h02, Olivia Marcov <Olivia Marcov@yahoo.fr> a écrit :

salut ! 25 juillet 2016/ Judecatoria sector 2, 1995, vara (amintiri)

Salut !

Ar trebui sa scriu acest e-mail separat intr-un fisier word, apoi sa fac un copy si sa "dau" paste pe pagina aceasta de mail... insa eu nu am atata rabdare, asa incat am sa caut sa scriu aici, direct, sper sa mearga internetul.....

Ieri v-am trimis niste articole din presa, despre o doctorita psihiatru din Arad, Delia Podea, am spus ca in prima fotografie a doctoritei aparuta in presa cand a izbucnit scandalul, doctorita avea parul castaniu ( maro ) si ochii caprui-negri.

Ei bine, de cand i-am vazut fotografia, eu asa am retinut-o, mai exact imi dau seama ca eu asa am "vazut-o", desi ea avea parul roscat, desi la viata mea pana azi am schimbat eu insami culori de vopsele de par si eu insami am fost si roscata, asa incat in general, tin minte culorile parului...

Dar, de cand am privit fotografia ei, mi-am spus ca imi aminteste de cineva, sa va spun cum am vazut-o eu si apoi am sa va spun niste Amintiri de la Judecatoria Sector 2 din vara 1995.

Eu am vazut-o pe *[dr.] Delia Podea cu parul castaniu, adica maro, direct spus, si cu ochii mici, vioi, in orice caz, ochi care nu dorm, ochi chiar care cerceteaza, ochi care stralucesc, care au in ei o lucire, care, cine stie, poate ascunde ceva, ochi caprui.

Si nu reuseam sa imi amintesc, cine imi amintea fotografia acestei doctorite...

M-a uimit in al 2-lea rand, fotografia ei, a doua, in care in Libertatea din 23 iulie 2016, apare vopsita blonda, cu parul cret, si in fata, parul prins, dat peste frunte, prins cu vreo agrafa.

SI ACUM, VARA ANULUI 1995, JUDECATORIA SECTORULUI 2, BUCURESTI, ROMANIA :

In acea vara, presedinta Valentina Tatulescu, de la judecatoria sector 1 Bucuresti, a incercat si a si reusit sa ma mute disciplinar la Judecatoria sector 2 Bucuresti.

Ea ar fi vrut la sectorul 4, dar totusi am reusit sa obtin intrand in audienta la presedintele Curtii de Apel Bucuresti, cu mare greutate, am obtinut sa fiu mutata la sectorul 2. Nu pot spune ca am fost vinovata de ceva, pentru ca nu am fost.

Aveam mult de lucru, dar nu aceasta mi s-a reprosat.

dar, peste asta acum trec totusi, pentru ca vreau sa ajung cu povestea mea la sectorul 2.

In vara 1995 ajung la Judecatoria Sector 2, cu sediul atunci, tot in Palatul de Justitie, la parter, aripa cu ferestrele birourilor care priveau exact intrarea Bisericii Domnita Balasa.

Acolo se afla judecatoria sector 2 si era frumos pozitionata.

Mi s-a dat un birou, intr-o incapere-birou de grefiere de sedinta, incaperea cu ferestre multe si mari, foarte luminoasa si frumoasa, cum am spus pe geam ne uitam chiar la Biserica Domnita Balasa si la OPTINOVA magazin de ochelari de vedere.

La putin timp dupa ce am ocupat noul meu loc de munca si noul meu birou si masa de lucru, la judecatoria sector 2 a sosit o colega noua, atunci angajata, ca si noi, grefiera de sedinta.

Doctorita Delia PODEA de aceasta grefiera imi aminteste, in prima ei poza din ziarul Libertatea unde apare [ doctorita ] cu parul roscat, strans la spate, cu ochii ei ce par caprui sau negri, mici, vioi, desi are ochii albastri.

Prin urmare, la Judecatoria sector 2 sosise o noua colega, cu noi in birou si a ocupat exact biroul sau masa de lucru de langa mine, din dreapta mea.

Colega se numea, asa, scurt, GINA, si de fapt o chema ca prenume GHEORGHITA, iar numele ei de familie l-am uitat, desi l-am vazut candva pe o incheiere de sedinta a ei.

GINA insa nu a ramas mult in judecatorie, a ramas putin timp si a si plecat prin demisie, sa se angajeze, mi-a povestit ea, la o firma particulara.

Ne aflam in anul 1995, si cred, sunt sigura ca in Bucuresti existau foarte putine firme particulare, sectorul privat in Romania fiind slab dezvoltat, aproape inexistent la acea data ( nici azi nu sta prea bine ).

De cand a devenit colega noastra, GINA  s-a purtat foarte frumos cu mine, si pana la sfarsit.

Eu venisem mutata disciplinar, saraca de mine, ce fac oamenii si functiile din viata omului !, si colegele mele de birou pe care le-am gasit in acel birou la sosirea mea in judecatoria sector 2, la inceput nu au parut incantate de mine, dar ma rog, totusi, m-au acceptat, in fine, prea, nu stiu cum sa spun, in judecatorie nimeni nu se purta chiar ca un om, cu insusiri umane, oamenii pareau deformati, niste jumatate roboti, jumatate oameni, erau dezumanizati.

In fine, colegele nu au avut incotro si m-au acceptat.

Mai tarziu a venit insa GINA.

GINA facea, oarecum o figura aparte, nu s-a solidarizat cu ele, si cu nimeni, si-a vazut de dosarele din sedintele ei de judecata.

Cu mine, GINA  A FOST AMABILA, PRIETENOASA si a fost singura asa, restul taceau, si de felul lor cam taceau, adica ramaneau in garda, asa le era felul, sau mai susoteau ele intre ele, dar cred ca pot spune ca prietene unele cu altele nu erau.

Gina parea ca nu e interesata de modul in care am sosit eu in judecatorie, adica disciplinar.

Intr-un loc in care oamenii sunt obisnuiti sa "arate cu degetul", caci ideologia nu a facut decat sa le spele creierul.

SA O DESCRIU PE GINA :

Gina era cam de inaltimea mea ( 1m 65 ), slabuta, era o fata, de fel de la tara, pe langa ce va povestesc, cred ca unele informatii de la ea, despre ea, le-am cam uitat, dar nu multe.

Traia tatal ei, iar mama ei cred ca murise.

Gina locuia la Bucuresti, era casatorita, nu avea copii.

Isi iubea mult sotul.

Pentru el a si plecat din judecatorie, a spus ca el lucreaza acum la o firma si ca are o colega de care ii place, sau aceea il place, si ea nu vreau sa-si piarda sotul, chiar daca ar insela-o, cred ca si asta mi-a spus.

Gina vorbea cu mine, era amicala cu toate colegele, dar statea cu mine de vorba.

Gina avea parul scurt, usor ondulat, de culoare, cred ca si ea era vopsita, tin eu mine, maro, castaniu, dar poate era roscata, roscat-maro, exista atatea nuante de culori de par ! si avea ochii caprui, Gina din cate imi amintesc eu, in mod sigur nu avea ochii albastri, ochi caprui, spre negru uneori, ochi ce luceau, ochi mici, vioi.

Gina avea nasul pronuntat, un nas osos, drept, care din radacina din frunte, se evidentia, iesea parca usor, sau mai mult chiar in afara si continua drept, pana la varful nasului.

Cum arata dr. Delia Podea in fotografia ei roscata cu ochii ei ce par caprui, si cum apare in alta poza mai tanara insa, cu parul ei cret roscat-blond si cu nasul ei.....

Cum vedeti nasul doctoritei, nasul Ginei semana, era in acelasi gen.

Gina mi se parea mie era destul de osoasa, o fata muncita, de la tara de fel.

Avea maini muncite, imi si spunea ca ea are grija de sotul ei cu totul, adica spala, calca, gateste...

Imbracata simplu, intr-o rochie dintr-un material de vara, pe un fond, ceva tern, gri, beige, cu un imprimeu negru ceva.

Intr-o zi eram in biroul grefierei-sefe pentru masina de scris, imi daduse o masina a ei, adica a grefierei-sefe, nu stiu daca era chiar proprietatea ei, de scris, si ma duceam sa o iau din biroul ei.

In birou a intrat Gina, care era proaspat angajata la judecatorie.

Gina m-a luat de mana, pentru o clipa, foarte prieteneste, parca vroia sa ma incurajeze, sa ma simt bine, si zambea, asa vorbea, zambind, si cu Gaby Dragnea ( - Tudorache ), grefiera-sefa.

CE ERA CU GINA ?

GINA mai fusese grefiera de sedinta, angajata intr-o instanta de judecata, insa nu* [*stiu unde ] exact, nu mai retin, insa mai lucrase in instantele de judecata.

Cand a avut nevoie de un loc de munca, atunci inainte sa vina la sectorul 2, in vara 1995, GINA mi-a povestit ca s-a dus in Audienta la presedintele TMB, Tribunalului Municipiului Bucuresti, judecatorul VIOREL ROS ( care ulterior si-a facut un cabinet de avocat(i) si a fost unul din avocatii lui Adrian Nastase, intr-unul din procesele lui Nastase, inainte ca acesta sa fie condamnat la inchisoare, stiti ca a facut ceva inchisoare, oarecum "recent", in ultimii ani adica, Adrian Nastase ).

GINA l-a rugat pe Viorel ROS s-o angajeze, in baza faptului ca mai lucrase grefiera de sedinta, si asa se face ca ROS a angajat-o, si inca, fara sa dea vreun concurs.

Caci, de obicei, trebuia sa dai concurs pentru un post de grefier.

TOT GINA mi-a povestit despre ea, eu nu am pus intrebari, decat rar, vreuna, prin exceptie, la tot ce imi povestea ea, eu nu am reactionat, am ascultat-o si cam atat....

Gina mi-a povestit, si eram in biroul grefierei-sefe Gaby Dragnea in clipa aceea, atunci a ales ea momentul sa imi spuna - doamna Gaby, cum ii spuneam noi, era mereu ocupata, ba vorbea la telefon, ba scria ceva, si mai sedeai si tu prin birou si asteptai ca ea isi dirijeze atentia spre tine,.... pana atunci Gina mi-a spus despre ea insasi, asa, "din senin", ca ea [ eu nu am inteles foarte bine, cum, dar nu am intrebat ] la Revolutia Romana din 22 decembrie 1989 a fost "cu" DAN IOSIF, a fost in acel F.S.N. sau FRONTUL SALVARII NATIONALE, cred - cred - ca a spus ca a fost alaturi de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, pentru ca Gina a spus "eu am fost cu [ alaturi de ] DAN IOSIF", eu imi aminteam numai “Iosif" si ma gandesc ca acel revolutionar despre care se scria in anii ' 90 in presa din Romania se numea Dan Iosif, apoi Gina a mai precizat ceva, in continuarea ideii enuntate, insa nu mai tin minte ce mi-a mai spus.

- CONTINUI CU MESAJUL URMATOR -

olivia