salut ! vesti (12 juillet/iulie 2016)

salut ! vesti (12 juillet/iulie 2016)

Objet :	salut ! vesti (12 juillet/iulie 2016)
De :	Olivia Marcov (Olivia Marcov@yahoo.fr)
À :	...
Date :	Mardi 12 juillet 2016 13h22

salut,

dupa ce ieri am inchis devreme calculatorul, si, cu totul, am stat putin la calculator, si, cu toate ca are de pregatit cursuri, tata nu a mai avut nevoie, sau nu a mai lucrat la computer, a avut toata seara, sfarsitul dupa-amiezii la dispozitie.

azi m-am trezit tarziu, de fapt ieri nu ma simteam bine, pentru ca tata cand se enerveaza, a inceput sa se inroseasca la fata, nu arata bine deloc...

as spune ca face crize....

eu inteleg ca are de lucru si m-am dat la o parte.

dar el si mama nu au loc de mine.

Ieri i-am lasat computerul si pentru ca efectiv nu ma simteam bine, azi m-a intepat inima, m-am sculat la 11h00, da, si mie imi place sa ma scol devreme, dar daca nu ma simt bine, si cum noaptea nu prea dorm....

Pana la 11h00 dimineata, tata nu a avut deloc nevoie de computer.

Am deschis eu calculatorul, a venit sa imi spuna - da, sigur, are dreptate - sa ii las un spatiu de lucru.

Mai avem un computer, mai vechi, al nostru, in sufragerie, pe masa.

Pe masa stau cartile mele de Drept si caietele mele de limba engleza.

Nu am unde sa le pun.

Dar nu ma inteleg cu ai mei.

Mama se uita mereu si mereu, si mereu si mereu, cu repros la cele doua teancuri de coli A 4, imprimate cu rugaciuni, de-a lungul ultimilor ani, intotdeauna are ceva contra acelor rugaciuni, mereu si mereu si mereu si mereu ii stau ei in cale si in "gat" rugaciunile si colile acelea imprimate.

O deranjeaza, cred ca sufera adanc pentru ca eu am imprimat rugaciuni.

E putin spus ca iti scade moralul cu asemenea oameni iubitori in jurul tau.

Si bine ca nu sunt prea apropiata de altii, dar altii sunt, pana la urma, straini, oricat de urat sau rau le-ar fi sufletul si inima, dincolo de aparentele placute cu care uneori te "intampina" cand ii cunosti.

Dar, sa iti vezi parintii vesnic suparati ca existi, asta inseamna ceva !

Nu stiu unde sa imi pun cartile.

Am toata bunavointa.

Concret in casa nu avem loc.

Nu e o casa fara carti si caiete.

Fiecare e liber sa isi aranjeze cum doreste casa, sau sa puna, ori sa scoata din casa sa, ce vrea.

Insa nu inseamna ca trebuie sa fie un model pentru toata lumea.

Mama e nemultumita de casa ei.                                                                                               

Ani intregi a fost multumita, pentru ca ea are casa.

Acum nu mai e multumita, pentru ca pesemne se uita la oameni care au o casa goala, cum sunt vecinii de la etajul 8, care s-au mutat mai mult pe la Viena, si o fi frumos, bine, ca aici casa lor e goala mereu si incuiata ???

Mi se pare trist, dar daca ei au ales Viena, e treaba lor.

Insa ce nu imi place mie deloc, este cand mama isi ia ea, asa, modele de viata.

Si nu cred ca e vorba numai de ei.

Mai [...] [...], care tinea numai si numai la bani, avea nu avea bani, [...] tinea la bani enorm, era singura [...] valoare, numai de bani si de barbat avea nevoie.

Nu intentionez sa fiu rea, e o constatare.

Si asta pentru ca mama urmeaza fidel modelele oferite de alti oameni, poate fara voia lor, pentru ca asa e viata lor.

Fiecare cu nevoile sale.

Dar am vazut ca in general, intelectualii, si tata este unul, au in casa cel putin o biblioteca.

Mamei parca ii e rusine cu ce avem noi in casa, si lui tata cartile mele, fiind ale mele, nu ii plac.

Nu stiu unde sa le pun, ma gandesc, da, mi-am rotit privirea prin casa, pe sifonier sunt lucruri vechi fel de fel, e ocupat, pe biblioteca mare din sufragerie la fel, ocupat, pe bibliotecile mele cele 2 mici pe care le am din anii facultatii, nu e loc, tata mereu zice sa mai pun carti in biblioteca, da, am scos carti din biblioteca si stau unele pe masa, mai stau in spatele meu, in spatele biroului meu din dormitor unde sunt acum si scriu, pe marginea bibliotecii din dormitor.... si pe birou in dreapta mea, si cateva pe imprimanta tot de pe birou din dreapta mea....

Oriunde ma uit, concret, nu le gasesc un loc.

Am spus ca le asez sub masa- desi ma doare sufletul !!! - pe covor, sub masuta mica de langa masa mare din sufragerie.

Tata a venit sa imi spuna mai intai ca reparam calculatorul cel vechi, si sa il ducem saptamana asta.

Priviti si voi cum imi vorbeste.

Apoi mama s-a intors de la piata.

Tata mi-a spus ca nu duce la reparat computerul, ci trebuie sa vina la noi acasa cineva sa il vada si repare ( e interesant ca atatia ani nu s-a ocupat sa il repare, dar in fine, e bine daca vrea si acum.... )...

Cu doar cateva minute inainte mi-a spus "trebuie SA IL DUCEM SAPTAMANA ASTA [ la reparat ] "

Apoi, la fel de firesc imi spune ca nu il ducem niciunde, vine un depanator sau o persoana acasa la noi sa il repare.

Pe urma a spus cred si ca il repara el, dar el nu poate si nu stie.

Da, m-am uitat, sa imi iau cartile de pe marginea mesei, sa le asez sub masa, sub masa mare exista o cutie mare din carton, exista si alte lucruri sau cutii, si stiu ca in unele tata isi pusese carti de-ale sale.

Eu cand spun ca nu e loc, nu e loc.

Dar e normal ca intr-o viata de om, macar carti sa ai si tu, macar ceva carti, pentru ca nu sunt asa multe, in cele din urma.

dar mama e suparata, cred ca vrea o casa "model", adica mare, goala, ordonata, adica goala de carti, sa nu vada carti, rugaciuni, coli de scris.....

vrea o casa de analfabeti poate....

caci oamenii care au citit si ei macar o carte, precis o au, cartea citita, in casa.

nu ma refer la cei care din motive diverse nu au bani, nu ma refer la ei, eu vreau sa aiba toata lumea bani sa nu le lipseasca nimic din cele necesare, sau dorite, oamenilor.

nu rad de nimeni si nu dispretuiesc.

dar nici nu astept sa fim dispretuiti.

Nu inteleg de ce ai mei nu pot aprecia ca au, atat cat au, cand mii se oameni nu au nici cat ei !!!!!!

Nu pot sa pricep oamenii care isi arunca cam totul din casa, si nu afiseaza decat o casa goala, eventual mai mare daca au posibilitatea.

sau unii care isi pun, cum zic eu in sinea mea, carciuma in camera, in casa.

adica cum ?

adica, in loc de o biblioteca, in piesa de mobilier care are rafturi si pe care ar trebui sa asezi carti, ei aseaza sticle cu bauturi scumpe, mai mult, sau mai putin , alcoolice.

chiar daca un om vrea sa aiba in casa o sticla de vin, ceea ce e diferit, sa ai putin  vin in casa, dar sa aliniezi cu respect sticlele de bauturi alcoolice, ca la expozitie, in casa.... fie in apartamentul tau cel mic din bloc, dintr-un bloc, fie chiar in casa ta mai mare, daca ti-ai ridicat una.

Sa stai cu carciuma in casa cum spun eu si sa te mandresti...

Mie imi vine de fapt sa rad, cum se spune, "la faza asta", dar nu e chiar de ras.

Am vazut ca sunt oameni cu carte si succes, cel putin in Romania au avut si au succes.

Vreau sa fiu eu explicita, constat, am constatat in timp si m-am mirat.... si m-au uimit.

Orice intelectual are carti in casa, nu pentru a uimi vizitatorii eventuali ci mai ales pentru ca are nevoie de ele.

Am vazut, intr-o filmare, un interviu, o traducatoare, era in varsta, la ceva timp de la interviu, cativa ani, a si decedat, avea camera simpla, dar intesata cu carti, nu ca la noi, mai multe decat la noi, interviul ne arata o femeie care a tradus toata viata ei si despre care se spunea ca e cunoscuta in lumea traducatorilor.

Pe mine si unchiul meu avocatul* [*m-a uimit ], care a fost magistrat o viata intreaga, da, toata viata lui.

Cand am fost la ei acasa, ok, casa, orice casa e frumoasa, e casa omului, dar mi-au aratat camerele, el si sotia lui ( matusa-mea prin alianta ), si nu vedeam carti.

Poate ca aveau ca si noi, puse pe te miri unde.

Si nu erau la vedere.

In sufragerie o biblioteca, din acelea cu dulapuri, adica nu vezi tot ce e in ele, din acelea care mai mult lasa parca loc sa pui bibleouri la vedere, decat carti....

Dar cartile de Drept imi venea sa intreb, unde or fi ??? Nu le-am vazut.

Totusi, imposibil sa nu fi avut.

Poate in dulapurile de jos, cele inchise cu usi netransparente, poate, dar ar fi fost insa cam putine cate puteau incapea acolo.

In garsoniera-cabinet de avocat de la parter din blocul sau, unchiul meu avea la fel, foarte frumos aranjat, decorul era chiar impecabil si mobila noua.....

avea si carti care mi-au placut mult, si mi-au starnit amintiri, cartile din scoala generala pe care noi atatea generatii le-am stiut, le-am apucat, le-am prins, cartile copiilor cum ziceau ei, matusa si unchiul Andrei Dumitru, cartile de cand erau ei elevi....

Da, dar carti de Drept, ioc.

Deloc.

Si inca ei aveau o casa “clasica", traditionala.

Era frumos, eu ma refer acum numai la lipsa cartilor.

Dar sunt oameni care nu suporta in casa decat mobilele, eventual covoarele, si ceva bibelouri sau obiecte de decor, plus cei care isi pun carciuma in casa.

La bar, la tejghea, in propria ta casa.

Ce poti sa spui ? dar ei sunt convinsi ca asa e frumos, elegant si e un semn de modernism si bunastare.

Orice om si singur daca sta, fiecare in timp aduna lucruri, lucrusoare.

Multi arunca totul.

De pilda le faci un mic cadou, o carte, cand si daca iti permiti, vei gasi ca l-au aruncat, sau l-au dat.

Sunt oameni care arunca totul, in casa lor nu traieste prezenta persoanei care locuieste in casa aceea.

E o casa goala de prezenta umana, o casa gen casa de inchiriat in regim hotelier, unde stau goale, mobilele, covorul, si niciun obiect personal.

Nimic personal.

caci acolo oamenii vin si pleaca si nu lasa nimic  in urma, daca ar lasa, proprietarul ar arunca....sa vina altii sa le faca loc altora....

O casa fara amintiri, fara urma de prezenta ta, de ceea ce iti place, te preocupa, sau de micile, micile - nici nu le pot numi cadouri - cadouri primite in timp, de pilda eu ma refer la martisoare, eu pastrez martisoarele primite.....

Imi plac martisoarele.

Sau daca cineva vreodata iti face ceva mic cadou.

Cand lucram la fundatia TDH secretara care pleca, si in locul careia venisem eu pentru  putin timp, si-a luat la revedere de la toti angajatii, asistentele sociale si contabila-administratoare si delegatul ( seful ), si ce-a facut ea ?

A cumparat niste COCHILII, NISTE SCOICI, in fapt, ea a spus, daca tin eu minte corect, ca le-ar fi confectionat ea insasi, e posibil, am impresia insa ca dupa aceea am vazut undeva de cumparat asa cochilii....

Fata, secretara a cumparat cochilii, scoici lipite una peste alta, alcatuind forme diferite, frumoase, si pe un biletel, pe o micuta bucata de hartie dintr-un caiet liniat cred, taiata frumos, a scris cateva cuvinte de ramas bun, acest biletel-scrisorica impreuna cu o cochilie l-a oferit fiecareia dintre persoanele de la fundatia Terre des hommes Bucuresti, si mi-a oferit si mie.

Eu am pastrat biletul si cochilia, si scoica am asezat-o si este si acum in clipa asta acolo, pe raftul meu biblioteca, cel nou atunci pentru mine, in 2007, si mai tarziu am imprimat si am acum acolo, si scoica o tine bine sa nu cada, o icoana A 4 ortodoxa a lui Isus Cristos, scoica de la Ioana, secretara TDH tine icoana...sa nu cada....

Si deci iata, concret am povestit la ce mici cadouri ma refer.

Mie imi plac, pentru ca sunt o parte, oricat de mica din viata celui care ti-a oferit-o la un moment dat si din viata ta care ai cunoscut persoana care ti-a oferit cadoul, impreuna, mai mult sau mai putin, v-ati aflat o perioada in acelasi loc, o perioada din viata ta aici pe pamant.... poate ati fost, sau nu legati cat de cat prieteneste, afectiv, poate a fost numai respectul, aprecierea, dar oricum a fost o parte din viata ta, aceasta care niciodata nu se intoarce inapoi.

Biletul l-am pastrat, trebuie sa fie undeva prin lucrurile mele.....

Cred ca in el a scris ea ceva placut, frumos, sau poate a extras un citat de undeva...

Dar a scris de mana, cu scrisul ei, ceea ce personalizeaza scrisorica....

Si acum nu stiu ce sa fac, tata mi-a spus ca azi pana la 11 nu a lucrat la computer pentru ca, vezi bine, nu i-as da eu voie.

Am ramas uimita, dimpotriva ii spun mereu sa lucreze pana ma scol eu, pana imi pregatesc cafeaua, caci el e mai matinal ca mine.

Si prinde ore bune de lucru.

Dar el nu lucreaza pana nu ma vede pe mine ca ma asez la calculator, este groaznic, altfel nu misca.

Lucreaza, dar pe caietele lui, scrie cu stiloul in caiete ceea ce apoi va scrie pe calculator.

Dar ieri nu a prea lucrat.

Ieri m-a obosit, de cate ori ma oboseste sau obosesc si vreau liniste, odihna...

ieri seara deasupra la etajul 3 venisera niste locatari sau unul, pareau mai multi, care, continuu, va spun ca e dubios, e ciudat, CONTINUU, persoana de la etajul 3, defila prin sufrageria apartamentului de deasupra, cand incoace cand incolo si prin apartament apoi, bucatarie-sufragerie, in ritm de alergare, alerga, la un moment dat am crezut ca e vreun copil care se joaca, dar parea un adult.... am crezut ca face poate antrenament in casa, era tarziu deja de acum, se lasase noaptea si persoana aceea face ture in sufragerie, ca un robot, cand calca, apasat, cam apasat, lustra mea din tavan zdranganea, mi-a zdranganit lustra in cap, NU TE LASA SA AI PACE SI ODIHNA, e dracul gol !!!!!

Astea sunt lucrari diavolesti....

Va imaginati, ore intregi mergea dintr-un capat in altul al sufrageriei de sus de la etajul 3, pur si simplu, mi-e greu sa cred ca avea un rost, o treaba, ca strangea prin casa, sau facea in casa aceea vreo treaba cu rost.....

Ore intregi mi-au zdranganit in cap lustra noastra din plafon....

Si azi incepusera la fel, dimineata.....

olivia