ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI AXION ESTIN DIN BISERICA MĂNĂSTIRII DERVENT, CONSTANŢA

ACATIST LA ICOANA MAICII DOMNULUI AXION ESTIN DIN BISERICA MĂNĂSTIRII DERVENT, CONSTANŢA

zi de prăznuire - 11 iunie
Condacele şi Icoasele

Condacul 1
Comoara laudelor îngereşti, stâlpul cel de foc al drepţilor, mărirea neîncetată a glasurilor cereşti, oglinda Adâncului nevăzut, cum voi îndrăzni eu, cel cu minte pământească şi împovărată de multe griji lumeşti, a-ţi aduce cântare de laudă, de nu mă vei înţelepţi Tu, Stăpână, Ceea Ce ai născut pe Cel Căruia îngerii Îi cântă neîncetat:Aliluia !
Icosul 1
Cântarea cea îngerească nouă ni s-a dăruit pe pământ, ca să ne ostenim a-Ţi ţese din lumina cuvintelor cântări de cinstire, pentru care să ne bucurăm de acoperământul rugăciunii Tale, cântându-Ţi : 
Bucură-te, înălţime neajunsă a laudelor îngereşti; 
Bucură-te, odihna inimilor tulburate de ispite; 
Bucură-te, bună auzire celor din întunericul păcatului; 
Bucură-te, apărătoarea cea tare a celor tulburaţi; 
Bucură-te, frumuseţe neîncăpută în mărgăritarul unui gând; 
Bucură-te, că încununezi osteneala celor ce Te cinstesc; 
Bucură-te, că opreşti valurile greu de purtat ale păcatelor; 
Bucură-te, făclie a cântărilor dumnezeieşti; 
Bucură-te, vederea celor mai presus de gând; 
Bucură-te, crin al laudelor nesfârşite; 
Bucură-te, tăcerea cea limpee a rugătorilor; 
Bucură-te, limpede ascultare a celor necăjiţi; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 2-lea:
Venit-a Sfântul Arhanghel Gavriil la ucenicul cel ascultător şi l-a învăţat pe el taina cântării Tale celei prea minunate, de care se înfricoşează toţi cei ce cântă Domnului : Aliluia !
Icosul al 2-lea
Cu mărgăritarele rugăciunilor Tale împleteşte nouă cunună prea slăvită prin care să împodobim icoana Ta cea de minuni izvorâtoare cu laude ca acestea: 
Bucură-te, laudă fără de sfârşit a iubitorilor de rugăciune; 
Bucură-te, bogăţie neîmpuţinată a celor săraci cu duhul; 
Bucură-te, izvor nesecat de milostivire pentru cei smeriţi; 
Bucură-te, ploaie de înţelepciune pentru cei însetaţi de mântuire; 
Bucură-te, soare mult veselitor pentru cei iubitori de lumina Duhului; 
Bucură-te, cântec neîncetat pentru iubitorii de taine cereşti; 
Bucură-te, odihna sufletelor tulburate de ispite; 
Bucură-te, buna auzire celor cufundaţi în tăcere; 
Bucură-te, luminarea celor cuprinşi de nedumerire; 
Bucură-te, înţelepţirea tainică a iubitorilor de feciorie; 
Bucură-te, oglinda Împărăţiei veşnice a Luminii; 
Bucură-te, cărarea celor ce se grăbesc spre izvoarele cereşti; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 3-lea:
În chip de pelerin îngerul s-a arătat ucenicului rugător şi taina rugăciunii Maicii Domnului i-a descoperit, ca oamenii şi îngerii, cu o gură şi o inimă să cânte: Aliluia !
Icosul al 3-lea
Pe lespedea inimii mai vârtos decât pe piatră a scris Arhanghelul rugăciunea cea către Maica Luminii, iar noi ne grăbim a scrie pe piatra inimilor noastre cuvinte de laudă ca acestea: 
Bucură-te, mângâierea celor lipsiţi de ajutor; 
Bucură-te, condei ce scrii nouă taina rugăciunii; 
Bucură-te, carte întru Care S-a scris Cuvântul Tatălui; 
Bucură-te, templu întru Care S-a odihnit slava Duhului; 
Bucură-te, munte înalt neajuns de minte omenească; 
Bucură-te, mare a rugăciunii înfricoşătoare ochilor îngereşti; 
Bucură-te, izvor de smerenie pentru cei râvnitori; 
Bucură-te, încununarea celor ce se ostenesc pentru Adevăr; 
Bucură-te, chemarea celor încurcaţi pe cărările deşertăciunii; 
Bucură-te, liniştea celor de ispite înviforaţi; 
Bucură-te, povăţuire grabnică monahilor evlavioşi; 
Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi în păcat; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 4-lea:
S-a întunecat mintea celor grăitori împotrivă, nereuşind să ajungă cu gândul la taina naşterii Tale, iar noi cu gânduri smerite ne plecăm înaintea tainei, cântând numai : Aliluia !
Icosul al 4-lea
Cuvine-se cu adevărat să slăvim taina cea înfricoşătoare prin care din Tine a luat trup Cel Nevăzut şi lumii a dăruit mare milă, Cel de Care se cutremură cetele îngereşti; cuvine-se dar, şi noi să Îţi aducem cântări de laude ca acestea: 
Bucură-te, oglinda fecioarelor înţelepte ; 
Bucură-te, că ai născut Mântuirea noastră din blestem ; 
Bucură-te, că ai rupt legătura întristării Evei; 
Bucură-te, că ai nimicit toate răzvrătirile deşarte; 
Bucură-te, că întru tine fecioria şi naşterea s-au îmbrăţişat; 
Bucură-te, că pe cele despărţite prin legătura dragostei le-ai unit; 
Bucură-te, că ai nimicit pe surpătorii lui Adam; 
Bucură-te, că întru Tine S-a văzut taina mântuirii; 
Bucură-te, râu pururea curgător cu apele milostivirii; 
Bucură-te, zid nestricat al rugăciunii pentru lume; 
Bucură-te, cununa tuturor vredniciilor cereşti; 
Bucură-te, lumina călăuzitoare către Raiul desfătării; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 5-lea:
Nu poate toată mintea să numere mulţimea minunilor tale prin care atâtea suflete s-au mântuit şi cei fără nădejde s-au făcut moştenitori Împărăţiei cereşti, cântând Domnului: Aliluia !
Icosul al 5-lea
Vrednică eşti de slava heruvimilor şi de neîncetata laudă a serafimilor, căci cu trup ai născut pe Înţelepciunea Tatălui, prin Care lumea s-a izbăvit de blestemul morţii, cântând Ţie: 
Bucură-te, învierea celor căzuţi în moartea păcatului; 
Bucură-te, odihna celor osteniţi de ispite; 
Bucură-te, mângâierea celor smeriţi cu inima; 
Bucură-te, pacea celor ce se luptă cu stăpâniile întunericului; 
Bucură-te, dulce auzire celor împovăraţi de întristare; 
Bucură-te, liman ceresc iubitorilor de mântuire; 
Bucură-te, slobozirea Evei din pustia întristării; 
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de milostivire; 
Bucură-te, cântarea cea fără de sfârşit a oştilor îngereşti; 
Bucură-te, lumină înfricoşătoare duhurilor întunericului; 
Bucură-te, surparea sfaturilor celor nelegiuite; 
Bucură-te, luminarea celor întraripaţi de umilinţă; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 6-lea:
Sfântul Arhanghel Gavriil în chip de pelerin s-a arătat călugărului râvnitor şi l-a învăţat rugăciunea cea iubită de oştile îngereşti, ca să cânte cu bucurie : Aliluia !
Icosul al 6-lea
Ca pe o moştenire cerească am primit rugăciunea Ta de la înger, ca să urcăm şi noi cu osârdie pe scara laudelor dumnezeieşti, în cântări de veselie ca acestea: 
Bucură-te, luminarea celor iubitori de înţelepciune; 
Bucură-te, smerita cugetare a celor străpunşi de pocăinţă; 
Bucură-te, adâncul doririlor celor curaţi cu inima; 
Bucură-te, moştenirea cea dorită a celor blânzi; 
Bucură-te, pacea cea înaltă a celor căutători de mărgăritarele înţelepciunii; 
Bucură-te, liniştea celor ce călătoresc pe marea vieţii; 
Bucură-te, carte nepătrunsă de ochii îngereşti; 
Bucură-te, izvor de daruri pentru cei săraci; 
Bucură-te, bogăţia cea fără de sfârşit a slujitorilor Tăi; 
Bucură-te, a monahilor întrarmare cu sabia rugăciunii; 
Bucură-te, pavăză tare tuturor credincioşilor; 
Bucură-te, mângâierea sufletelor rănite de întristare; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 7-lea:
Ca într-o cămară ai ascuns în pântecele Tău pe Fiul Tatălui, pe Cel Ce a venit să ne slobozească pe noi din temniţele iadului, ca să-I cântăm la lărgimea Raiului : Aliluia !
Icosul al 7-lea
Toate cetele îngereşti se grăbesc a-Ţi culege nectarul înţelepciunii spre a-Ţi pregăti mierea laudelor cereşti, cu care îndulcesc şi inimile noastre, făcându-le fagure purător de cuvinte ca acestea : 
Bucură-te, Stâlpul de foc al rugăciunii pentru lume; 
Bucură-te, izvorul cel nesecat al doririlor dumnezeieşti; 
Bucură-te, poarta cea mare a Împărăţiei cerurilor; 
Bucură-te, încununarea celor iubitori de osteneli duhovniceşti; 
Bucură-te, mare nesecată a darurilor Izvorului vieţii; 
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă în deşertul ispitelor; 
Bucură-te, a monahilor povăţuitoare către cele cereşti; 
Bucură-te, a pustnicilor pecetluire cu lumina Duhului; 
Bucură-te, mijlocitoarea cea tare a celor din lume; 
Bucură-te, corabie purtătoare către limanurile desăvârşirii; 
Bucură-te, scut de mântuire al celor din nevoi; 
Bucură-te, risipirea întristării celor mâhniţi; 
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi în marea păcatelor; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 8-lea:
Trâmbiţă ce ne trezeşti din somnul patimilor, dă-ne nouă înţelepciunea Duhului, ca să Te lăudăm cu osârdie, aducând Stăpânului tuturor cântări de: Aliluia !
Icosul al 8-lea
Cei neputincioşi au luat tărie şi cei nebăgaţi în seamă s-au înălţat la cele cereşti prin pocăinţă; întinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să ne izbăvim de grijile lumeşti şi să-Ţi cântăm: 
Bucură-te, mijlocitoare a împăcării cu Dumnezeu; 
Bucură-te, veselia celor din robia întristării; 
Bucură-te, fulger ce risipeşti gândurile cele rele; 
Bucură-te, rază ce ne scoţi din întunericul păcatului; 
Bucură-te, carte ce ne înveţi tainele vieţuirii întru curăţie; 
Bucură-te, picătură ce curăţeşti minţile înfundate de păcate; 
Bucură-te, curmarea durerii celor neputincioşi; 
Bucură-te, mers dulce celor iubitori de osteneală ; 
Bucură-te, îngrădirea cea tare a celor fără de ajutor; 
Bucură-te, zid nebiruit celor ce se luptă duhovniceşte; 
Bucură-te, surparea sfaturilor celor necuvioase; 
Bucură-te, întărirea celor ce lucrează cele bune; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 9-lea:
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep cum să laude taina naşterii Tale, iar noi, cerem să ne dăruieşti naşterea prin pocăinţă, ca să cântăm Domnului: Aliluia !
Icosul al 9-lea
Amuţit-au păgânii, neputând a mărturisi taina fecioriei Tale întru naştere, iar noi cerem să redobândim frumuseţea cea dintâi a sufletului şi să cântăm Ţie: 
Bucură-te, ruşinarea hulitorilor de Dumnezeu ; 
Bucură-te, dulce auzire celor smeriţi; 
Bucură-te, încununarea celor ce slujesc Ţie; 
Bucură-te, că ne înveţi să ne ferim de cursele diavoleşti; 
Bucură-te, liniştea cea binecuvântată a pustnicilor ; 
Bucură-te, fântână adâncă pentru minţile smerite; 
Bucură-te, izvor de mângâiere iubitorilor de rugăciune; 
Bucură-te, pajişte plină de florile gândurilor cereşti; 
Bucură-te, pământ nearat din care a răsărit Floarea vieţii; 
Bucură-te, mireasma cea dulce a cântărilor îngereşti; 
Bucură-te, că brazdele inimii le ari cu plugul rugăciunii; 
Bucură-te, că eşti celor smeriţi pururea povăţuitoare către cer; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 10-lea:
Lauda fecioarelor, păzeşte de toată furia gândurilor necurate pe cei ce Te cinstesc pe Tine şi ne dă nouă cu o inimă a grăi Domnului: Aliluia !
Icosul al 10-lea
Lespedea cea scrisă de înger cu minunată rugăciunea Ta şi astăzi ni s-a păstrat, iar noi ne bucurăm aducându-Ţi cântări de laudă, nădăjduind să primim pururea ocrotirea Ta, a Celei pururea slăvite aşa: 
Bucură-te, izvorul bucuriei noastre cereşti; 
Bucură-te, că şi de cât serafimii eşti mai cinstită; 
Bucură-te, a heruvimilor neîncetată laudă; 
Bucură-te, că ai născut pe Izvorul vieţii noastre; 
Bucură-te, că întru Tine s-a odihnit taina Treimii; 
Bucură-te, povăţuitoare blândă celor ce caută mântuirea; 
Bucură-te, că ne scoţi din deşertul pustiu al patimilor; 
Bucură-te, că ne picuri nouă a Ta bunăvoinţă; 
Bucură-te, că ne soleşti îndurările Cuvântului; 
Bucură-te, că ne povăţuieşti pe scara rugăciunii; 
Bucură-te, că întăreşti paşii noştri slăbănogiţi de păcat; 
Bucură-te, tămăduire grabnică celor din boli cumplite; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 11-lea:
Astăzi toţi să ne adunăm într-un gând şi să slăvim pe Ceea Ce este a noastră neînfruntată mijlocitoare către Părintele luminilor, Cel pururea lăudat în cântări de: Aliluia !
Icosul al 11-lea
Nu ne părăsi pe noi Stăpână, în ceasul grelelor încercări, ci fii apărătoare nebiruită robului Tău, ca să Îţi aducem veşnic ofrande de mulţumiri prin laude ca acestea: 
Bucură-te, ridicarea celor căzuţi; 
Bucură-te, cununa laudelor celor cereşti; 
Bucură-te, suspin al celor ce caută desăvârşirea; 
Bucură-te, pod al întâlnirilor dumnezeieşti; 
Bucură-te, umbrirea celor ce aleargă prin arşiţa grijilor lumeşti; 
Bucură-te, că ne păzeşti călcâiul de cel viclean; 
Bucură-te, ploaie binecuvântată de daruri cereşti; 
Bucură-te, că răcoreşti minţile încinse de patimi; 
Bucură-te, că mângâi inimile adăpate cu întristarea; 
Bucură-te, că spulberi toate cursele celui viclean; 
Bucură-te, că ne arăţi lămurit calea mântuirii; 
Bucură-te, că ne povăţuieşti către muntele mântuirii; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 12-lea:
Nu ne uita pe noi, robii Tăi cei din lume. Măcar că nimic vrednic de mântuire nu am făcut, ci soleşte-ne iertare de la Hristos şi sălăşluire în lumina cântărilor de : Aliluia !
Icosul al 12-lea
În ceasul sfârşitului meu să nu mă laşi pe mine Stăpână, ci să îmi dăruieşti ocrotirea Ta de Maică, nimicind pe cei ce se scoală asupra mea cu mânie, ca să cânt Ţie aşa : 
Bucură-te, floare rară în pustia inimilor smerite; 
Bucură-te, privighetoare a înălţimilor duhovniceşti; 
Bucură-te, bună auzire a celor iubitori de rugăciune; 
Bucură-te, că în inimile noastre scrii taina mântuirii; 
Bucură-te, că ne soleşti împăcarea cu Mirele doririlor; 
Bucură-te, că alungi de la noi norul întunecat al ispitelor; 
Bucură-te, că în ceasul nedumeririlor ne dăruieşti gând luminat;
Bucură-te, că la judecată ne eşti apărătoare de nădejde; 
Bucură-te, că alungi de la noi frica osândirii; 
Bucură-te, că ne înveţi a sluji Domnului întru smerenie; 
Bucură-te, că dăruieşti toate cele de folos celor scârbiţi; 
Bucură-te, că ne scoţi din această lume cu pace; 
Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Ceea Ce eşti vrednică de toată cinstirea îngerilor şi oamenilor !
Condacul al 13-lea:
O, Maică Prealăudată, Care pe toţi îi miluieşti cu îndestulare, auzi neputincioasa noastră rugăciune şi ne revarsă darul înţelepciunii, ca şi noi să-Ţi împletim cu Arhanghelul cununi de laude, aducând Domnului neîncetate cântări de: Aliluia !      (se zice de trei ori).
Apoi se citesc Icosul 1: „Cântarea cea îngerească ...” şi Condacul 1: „ Comoara laudelor îngereşti ...” după care se citeşte rugăciunea:

RUGĂCIUNE

O, Preacurată, Ceea Ce porţi cununa tuturor binecuvântărilor cereşti, Oglinda întru care ochii îngereşti contemplă cu uimire slava cea neapusă a Treimii, Hotarul netrecut al înţelepciunii, Vasul întru care s-au gătit râuri de minuni, Acoperământul rugăciunii nebiruite de furtuna ispitelor, către Tine întindem gândul nostru cel neputincios, voind a cuprinde între hotarele minţii noastre nepricepute frumuseţea Ta netâlcuită nici de îngeri. Din rânduială dumnezeiască fost-a trimis prea minunatul Arhanghel Gavriil către ucenicul cel ce se osârduia la rugăciune, ca din mâini îngereşti să primească testamentul laudelor Tale. Prin îngerul cel binevestitor a strălucit în lume lauda Ta cea mai presus de minte omenească care îndulceşte şi auzul inimilor noastre.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Înălţime neajunsă a fecioriei şi Potir al sfinţeniei neapropiate tuturor Sfinţilor lui Hristos. Bucură-Te, Veselia fecioarelor şi Trâmbiţa Cea înţelegătoare Ce cheamă pe toţi pe muntele slavei spre a auzi glasul cel dulce al chemării Tatălui întru acoperământul aripilor Duhului ce înalţă gândul nostru către Hristos. Vrednică eşti cu adevărat de toată lauda lumii, însă nevrednicia noastră nu poate să Te cânte pe Tine după măsura desăvârşirii Tale.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Pacea Ce potoleşte valurile necazurilor noastre şi ne întraripează mintea spre suişul duhovnicesc. Bucură-Te, că eşti Vistierie a darurilor lui Hristos Ce se revarsă prin mila Sa şi asupra nevredniciei noastre, Comoara Cea nesecată a înţelepciunii dumnezeieşti. Vrednică eşti a purta toate cununile laudelor serafimilor şi a primi glasurile heruvimilor ca mulţumire căci ai purtat în pântecele Tău pe Cel Ce şade pe scaun prea-înalt. Primeşte cu îngăduinţă neputinţa noastră de a lăuda după datorie înălţimea slavei Tale.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Carte a rugăcinii întru care se scriu cererile credincioşilor spre înfăţişare Cuvântului. Bucură-Te, Braţul milei dumnezeieşti prin care ni se dau nouă, nevrednicilor, darurile cele preaslăvite ale Duhului, Privighetoare a înălţimilor dumnezeieşti neapropiate nici serafimilor. Vrednică eşti de toată buna viersuire a Arhanghelilor, însă primeşte ca un gângurit de prunci întru cele duhovniceşti şi lauda noastră. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Scaunul Cel Preaînalt al Cuvântului împodobit cu toate pietrele strălucitoare ale virtuţilor. Bucură-Te, Raiule al slavei întru Care se odihnesc miresmele tuturor cântărilor îngereşti ce laudă adâncimea nemăsurată a desăvârşirii Tale. Vrednică eşti a primi stâlpările de gând ale Domniilor, ca Una Ce stăpâneşti marginile lumii cu toiagul rugăciunii, însă nu zdrobi neputincioasele noastre cuvinte, ci ne întinde mână de ajutor întru necazuri.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Maica Cea mult milostivă a cetelor creştineşti, primind în braţele rugăciunii Tale pe toţi cei trişti şi lepădaţi şi dobândind iertare pentru toţi cei împovăraţi de păcate. Bucură-Te, Izvorul mângâierii noastre, ce cu rugăciunile Tale îndulceşti neputinţele noastre şi reverşi din destul mirul darurilor dumnezeieşti. Vrednică eşti de toată podoaba cântărilor Stăpâniilor, însă nu uita şi florile cele smerite ale laudelor noastre. Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Doamna Stăpâniilor şi Lumina înţelepciunii heruvimilor, arătându-te ca O icoană prea minunată a darurilor Treimii. Bucură-Te, că cu sfatul Vieţii trimiţi în ajutorul nostru cete de îngeri ca să ne apere pe calea mântuirii de toată năvala potrivnicilor noştri nevăzuţi. Vrednică eşti a primi slujirea smerită a cetelor îngereşti, ca Una Ce firea femeiască cea smerită ai ridicat-o la înălţime neajunsă nici de mintea serafimilor. Nu ne uita nici pe noi, cei ce cu cântări de laudă prăznuim mai înainte Adormirea Ta cea preacinstită.
Cuvine-se cu adevărat să Te fericim şi să Te mărim pe Tine, Ceea Ce eşti Bucuria îngerilor şi Nădejdea mântuirii oamenilor, Podul suirii noastre către Dumnezeu. Bucură-Te, Imnul cel preaslăvit al doririi serafimilor şi Lauda ce îndulceşte inimile muritorilor, Icoana cea neapropiată a frumuseţii fecioriei. Vrednică eşti de ale îngerilor cunune de laudă, însă nu-Ţi întoarce prea milostivă faţa Ta nici dinspre glasul gândurilor noastre smerite.
O, Preacurată, Preabinecuvântată, maica Dumnezului nostru primeşte aceste nevrednice cântări de laudă aduse din prisosul inimii şi adapă inima noastră otrăvită de amărăciunea patimilor cu dulceaţa cântărilor Tale îngereşti, ca să aducem veşnică mulţumire şi laudă Treimii Celei de viaţă Făcătoare, Care a binevoit să ne strălucească nouă prin Tine mulţimea darurilor Sale, căci Aceleia I Se cuvine slavă şi cinste totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa:

ACATIST_LA_ICOANA_MAICII_DOMNULUI_AXION_ESTIN_DIN_BISERICA_MANASTIRII_DERVENT_CONSTANTA