Copilaria
si tineretea Gonxhei Bojaxhiu ( Maica Tereza de Calcutta, Sfanta Iubirii )
“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru
aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”
Gonxha
Bojaxhiu era al treilea copil al familiei lui Kolë si Drane Bojaxhiu, nascuta
dupa Age ( 1905 – 1974 ) si Lazër ( 1908 – 1981 ).
Referitor la data
nasterii sunt vehiculate doua zile diferite : 26 si 27 august 1910.
Conform
datelor oferite de Lazër Bojaxhiu, ca si de Lorenc Antoni, si dupa nota pe care
am gasit-o in arhiva Surorilor din Loreto, la
Calcutta, Gonxha s-a nascut la 27 august 1910.
Inscriptia de pe mormantul Maicii Tereza, din Calcutta, si anumiti autori afirmã in schimb, cã ea s-ar fi nascut la 26 august 1910.
Pentru a
clarifica aceastã dilemã, am vorbit odatã cu Maica Tereza, intreband-o data
exactã a nasterii.
Ea mi-a
raspuns astfel :
“M-am nascut in
noaptea dintre 26 si 27 august.
Inainte sau dupa
miezul noptii, nu stiu, dar nici nu are vreo importantã.
Pãrintii mei,
dimineata devreme, m-au dus la biserica Preasfânta Inimã a lui Isus, din
Skopje, unde m-a botezat parohul de atunci, pãrintele Zef Ramaj ( nãscut la
Stubla, la 13 ianuarie 1882, si mort la Skopje, la 24 decembrie 1914 ).
De aceea e bine cã
data mea de nastere este 27 august, pentru cã in acea zi m-am nãscut pentru
Domnul...”
Lucrurile s-au
petrecut asa, pentru cã Gonxha s-a nascut foarte micã si slabã.
De aceea
parintii au dus-o imediat la bisericã sa o boteze, de teamã cã ar fi putut muri
fara sa primeasca Botezul.
A avut douã
nume : Gonxha, nume albanez
foarte frumos, care înseamnã “boboc de floare”, si Agneza, nume feminin crestin de origine greacã, ce înseamnã “purã, strãlucitoare, fara pacat”.
Sfânta Agneza
a murit ca martirã la Roma, la vârsta de doisprezece ani, in timpul persecutiei
lui Diocletian, si este comemoratã la 21 ianuarie.
Cu ocazia
botezului, mama Drane a spus :
“Va fi ceea ce
Dumnezeu va dori sa aleagã.
Este a mea,
dar si mai mult este a lui Dumnezeu, asa cum suntem noi toti si familiile
noastre.”
Gonxha a
primit Prima Sfântã Împãrtãsanie în vara anului 1916 ; apoi, in acelasi an, la
16 noiembrie, a primit si Sacramentul Mirului.
Deja de la
Prima Sfanta Impartasanie avea o deosebita “prietenie” si iubire pentru Isus.
Iatã cuvintele
sale exacte care exprimã aceastã comunicare « specialã » cu
Isus :
« Inca de la
varsta de cinci ani si jumatate, cand l-am primit pentru prima data pe Isus, a
intrat in mine iubirea pentru suflete.
A crescut in timp,
pana cand am venit in India, cu speranta de a salva multe suflete.”
Lazër Bojaxhiu
isi aminteste astfel de Gonxha :
« Era o
fatã normalã, poate un pic timidã si închisã.
Avea multe
prietene.
Stãtea mereu
impreuna cu ele, iar ele veneau adesea la noi.
Inca din
scoala elementarã s-a vazut inclinatia ei spre studiu.
Era prima din
clasã, mereu gata sa-i ajute pe ceilalti...
De micã avea
inclinatie sa scrie poezii, pe care apoi le citea prietenelor...
Oricum, era
foarte sociabilã si nu tinea cont de religie, de limbã sau de nationalitate.
Nu am auzit-o
niciodata sa spuna nu parintilor : Mama imi spunea adesea : « Fã ca Gonxha ! Nu conteazã cã e mai
micã decât tine”...
Imi amintesc
cã mama spunea cã nu se va bucura prea mult de prezenta Gonxhei, din douã
motive : sanatatea ei subredã, sau dãruirea ei lui Dumnezeu.
De aceea o
iubea mult pe Gonxha, iar cand Dumnezeu a chemat-o, ea a oferit-o cu bucurie.”
Pe langa
rugaciune, lecturã, viatã culturalã si socialã, fapte de binefacere, familia
Bojaxhiu avea si o traditie muzicalã.
Iatã mãrturia
lui Lorenc Antoni :
“Gonxha cânta
foarte bine, era sopranã, in timp ce Age era contralto.
Impreuna au
cantat prima mea compozitie pe care am scris-o pe cand eram inca in liceu.
Se numea Pranë liqenit në kodrinë ( “Pe dealul de langa lac” ), si textul era scris de Hil
Mosi.
A fost interpretatã
la spectacolul de binefacere din martie 1928.
La repetitii,
Gonxha era punctualã.
Era mereu
veselã.
Participa cu
regularitate la manifestarile tineretului catolic ; de multe ori recita, cânta,
prezenta si fãcea inca multe alte lucruri ...
Era o persoanã in
jurul careia toti se adunau cu bucurie, mai ales tinerele.
Era nascuta sa
fie organizatoare.
Impreuna cu
parintele Jambrekovic, ea era cea care ne inspira si ne organiza.”
Din acest
motiv, Gonxha si Age erau numite “privighetorile bisericii”.
Gonxha cânta
foarte bine si la mandolinã.
Odatã,
amintindu-si aceastã experientã din tinerete, mai ales participarea la corul
parohiei, la spectacole, la teatrul orasului si altele, Maica Tereza a transmis
acest mesaj :
“In viatã, douã
lucruri nu au nevoie de explicatii : muzica si iubirea.”
Chiar si la
batranete cânta foarte bine, cu o voce dulce si melodioasã, ca o tanara, mai
ales cantecele traditionale albaneze pe care le cantase in copilarie si in
tinerete.
Imi amintesc
bine frumoasa interpretare plinã de iubire, respect si recunostintã, cu ochii
plini de lacrimi de bucurie, in timp ce cânta imnul Fecioarei de la Letnice N’Cërnagore kem nji Nanë ( “La Muntenegru avem o Mamã” ).
Extras din cartea “Maica
Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura
Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice
Velar, 2010 www velar.it
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu