Noutati despre viata si opera Maicii Tereza. Chemarile lui Isus pentru Maica Tereza ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

Noutati despre viata si opera Maicii Tereza. Chemarile lui Isus pentru Maica Tereza ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”

Publicarea in limba engleza, a cartii “Mother Teresa : Come Be My Light”, de catre postulatorul cauzei de beatificare, Parintele Brian Kolodiejchuk, carte care apoi a fost tiparita in diferite alte limbi ( in italiana, “Madre Tereza, Sii la mia luce. Gli scritti piu intimi della Santa di Calcutta” – “Maica Tereza :Fii lumina mea. Scrierile cele mai personale ale Sfintei din Calcutta”, sub ingrijirea lui Brian Kolodiejchuk, Rizzoli, 2008 ), a starnit reactii si interpretari dintre cele mai surprinzatoare si diferite, ca de pilda curiozitatea, unele dubii, critici aspre, analize de orice fel, pana la intrebarea absurda, daca Maica Tereza credea cu adevarat in Dumnezeu ; atacuri la adresa ei, dar si la adresa Bisericii, din partea anumitor “cercuri” anticrestine si antiecleziale...

De ce a fost publicata aceasta carte ?

Intai de toate, pentru a oferi o “imagine” necunoscuta a Maicii Tereza, din anii 1946-1950, cand a primit din partea Sfantului Scaun, permisiunea definitiva de a pune bazele unei noi Congregatii feminine, Misionarele Caritatii.

Din aceste scrieri, in mare parte necunoscute publicului larg, descoperim cateva noutati pe care le vom prezenta in continuare.

Pana la publicarea acestei carti, se credea cã in timpul calatoriei cu trenul de la Calcutta la Darjeeling, pe 10 septembrie 1946, Maica Tereza ar fi avut o lumina interioara, sau un fel de viziune-aparitie.

Si eu am intrebat-o de multe ori pe Maica Tereza, ce s-a intamplat in timpul acelei “calatorii” care o scotea din manastirea Surorilor din Loreto, pentru a se decide asupra celei de-a doua vocatii sau, asa cum spunea ea, “chemare in chemare”.

Ea imi raspundea mereu cu aceleasi cuvinte :

“Eram sigurã cã El mã chemase, Mesajul era clar : trebuia sa ies din manastire ca sa-i ajut pe saraci, traind cu ei si ca ei.

Aceasta era o poruncã, o misiune, era ceva sigur.

Intelesesem ce trebuia sa fac, dar nu stiam cum !”

Acum stim cu exactitate ce s-a intamplat in ziua aceea si mai tarziu, cand a avut cateva viziuni si conversatii intime si spirituale cu Isus :

“A fost o chemare in sanul vocatiei mele – isi amintea cu emotie Maica Tereza -, o a doua chemare...

Stiam cã aceea era vointa Sa si trebuia sa o urmez.

Nu era nicio indoiala cã aceea fusese lucrarea Lui.”

Ea auzea cu adevarat “glasul” lui Isus, si conversa in mod intim cu El...

Si “Glasul” nu inceta sa o implore : “Vino ! Vino ! Du-mã in cocioabele saracilor. Vino, fii lumina Mea !”

Invitatia lui Isus era plina de incredere ; El se baza pe raspunsul ei.

Iatã ce-i scria despre aceasta experienta, arhiepiscopului de Calcutta, Monseniorului Fernando Périer :

“Intr-o zi, dupa Sfanta Impartasanie, am auzit acelasi Glas intr-un mod foarte diferit :

“Vreau Surori indiene, victime ale iubirii Mele, care sa fie Maria si Marta, care sa fie pe deplin unite cu Mine...

Nu : vocatia ta este sa iubesti, sa suferi si sa salvezi suflete ; implinind aceste lucruri, vei realiza dorintele pe care Inima mea le are fata de tine.

Aceasta este vocatia ta” ...

Maica Tereza scria :

“Inca de la varsta de cinci ani si jumatate, cand l-am primit pentru prima data pe Isus, a intrat in mine iubirea pentru suflete.

A crescut in timp, pana cand am venit in India, cu speranta de a salva multe suflete.

In acesti optsprezece ani, am incercat sa traiesc doar conform vointei Sale ; mã mistui de dorinta de a-L iubi, asa cum nu a mai fost iubit pana acum...”

Arhiepiscopul F.Périer i-a raspuns astfel :

“Va fi nevoie de multã rugaciune din partea ta si din partea mea, multa reflectie, o intensa meditatie inainte de a fi siguri de drumul nostru prezent si viitor...

In iunie voi fi la Roma si, fara sa dau vreun nume, voi supune cazul autoritatilor asteptand o eventuala incurajare din partea lor, sau din contra...”

La Asansol, Maica Tereza a inceput sa sufere de o ciudata “insomnie”, si sa faca Adoratie in timpul noptii.

“Noapte dupa noapte, somnul dispare si petrec acele ore cu dorinta arzatoare a venirii Lui.

Toate acestea au inceput la Asansol, in februarie, si acum, in fiecare noapte, pentru o ora sau doua ( am observat cã se intamplã intre orele douazeci si trei, si unu ), aceeasi dorinta arzatoare izbucneste in somn.”

Parintelui sãu spiritual, Celestin Van Exem, Maica Tereza ii scria aceste cuvinte :

“Stiti cã nu vreau sa plec de la Loreto, nu am niciun motiv personal, niciunul...

Am venit in India, doar cu speranta sa salvez multe suflete si sa dobandesc cununa martiriului ; apostolatul pe care l-am desfasurat in acesti ani m-a ajutat foarte mult sa-mi realizez aceasta dorinta.

Si acum, de un an, El mi-a facut cunoscuta o altã Chemare in Chemare.

Aceasta a devenit atat de puternica, atat de clarã la fiecare Sfantã Liturghie si Sfanta Impartasanie !

Adesea ma minunez de caile Sale... »

Prezentand pentru prima data in mod deschis viziunile si “aparitiile” sale, Maica Tereza le-a descris in 3 moduri :

( 1 ) In prima viziune, era o multime mare de popoare, cu chipurile suferinde, sarace, abandonate, care erau cuprinse de intuneric ; glasul lui Isus o chema :

“Vino ! Vino ! Du-ma in cocioabele saracilor.

Vino, fii lumina Mea !”

( 2 ) In cea de-a doua viziune, era Isus “însotit de Fecioara Maria si de multimea celor aflati in suferintã ; Fecioara Maria astepta un raspuns si ii spunea ei : “Du-i la Isus ! Poartã-l pe Isus la ei.””

( 3 ) A treia viziune cuprindea din nou multimea invaluita in intuneric ; si totusi Maica Tereza o vedea bine, asa cum il vedea si pe Isus pe Cruce, si pe Fecioara Maria.

De pe Cruce, Isus ii spunea : “Eu ti-am cerut lucrul acesta. Ei ti l-au cerut ; si ea, Mama Mea, ti l-a cerut.”

Apoi adãuga : “Ai sa refuzi sa faci asta pentru Mine ?”

Fecioara Maria o ajuta sa dea raspunsul atat de dificil.

Aceastã cerere din partea lui Isus este legatã de promisiunea, sau de votul personal ( in albanezã “besa”, cuvant dat cu juramant ) care trebuie sa fie respectat cu orice pret, si pe care Maica Tereza il facuse in 1942, cu permisiunea confesorului sãu.

Votul consta in a nu refuza niciodata vointa lui Dumnezeu, chiar si cu pretul vietii.

Din acest motiv dorea ea sa paraseasca cat mai degraba comunitatea Surorilor din Loreto, pentru a urma “Glasul” si pentru a putea realiza “a doua chemare” care o tulbura permanent, si nu-i dadea pace.

Extras din cartea “Maica Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice Velar, 2010 www velar.it

Copilaria si tineretea Gonxhei Bojaxhiu ( Maica Tereza de Calcutta, Sfanta Iubirii )

Copilaria si tineretea Gonxhei Bojaxhiu ( Maica Tereza de Calcutta, Sfanta Iubirii )

“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”

Gonxha Bojaxhiu era al treilea copil al familiei lui Kolë si Drane Bojaxhiu, nascuta dupa Age ( 1905 – 1974 ) si Lazër ( 1908 – 1981 ).

Referitor la data nasterii sunt vehiculate doua zile diferite : 26 si 27 august 1910.

Conform datelor oferite de Lazër Bojaxhiu, ca si de Lorenc Antoni, si dupa nota pe care am gasit-o in arhiva Surorilor din Loreto, la Calcutta, Gonxha s-a nascut la 27 august 1910.

Inscriptia de pe mormantul Maicii Tereza, din Calcutta, si anumiti autori afirmã in schimb, cã ea s-ar fi nascut la 26 august 1910.

Pentru a clarifica aceastã dilemã, am vorbit odatã cu Maica Tereza, intreband-o data exactã a nasterii.

Ea mi-a raspuns astfel :

“M-am nascut in noaptea dintre 26 si 27 august.

Inainte sau dupa miezul noptii, nu stiu, dar nici nu are vreo importantã.

Pãrintii mei, dimineata devreme, m-au dus la biserica Preasfânta Inimã a lui Isus, din Skopje, unde m-a botezat parohul de atunci, pãrintele Zef Ramaj ( nãscut la Stubla, la 13 ianuarie 1882, si mort la Skopje, la 24 decembrie 1914 ).

De aceea e bine cã data mea de nastere este 27 august, pentru cã in acea zi m-am nãscut pentru Domnul...”

Lucrurile s-au petrecut asa, pentru cã Gonxha s-a nascut foarte micã si slabã.

De aceea parintii au dus-o imediat la bisericã sa o boteze, de teamã cã ar fi putut muri fara sa primeasca Botezul.

A avut douã nume : Gonxha, nume albanez foarte frumos, care înseamnã “boboc de floare”, si Agneza, nume feminin crestin de origine greacã, ce înseamnã “purã, strãlucitoare, fara pacat”.

Sfânta Agneza a murit ca martirã la Roma, la vârsta de doisprezece ani, in timpul persecutiei lui Diocletian, si este comemoratã la 21 ianuarie.

Cu ocazia botezului, mama Drane a spus :

“Va fi ceea ce Dumnezeu va dori sa aleagã.

Este a mea, dar si mai mult este a lui Dumnezeu, asa cum suntem noi toti si familiile noastre.”

Gonxha a primit Prima Sfântã Împãrtãsanie în vara anului 1916 ; apoi, in acelasi an, la 16 noiembrie, a primit si Sacramentul Mirului.

Deja de la Prima Sfanta Impartasanie avea o deosebita “prietenie” si iubire pentru Isus.

Iatã cuvintele sale exacte care exprimã aceastã comunicare « specialã » cu Isus :

« Inca de la varsta de cinci ani si jumatate, cand l-am primit pentru prima data pe Isus, a intrat in mine iubirea pentru suflete.

A crescut in timp, pana cand am venit in India, cu speranta de a salva multe suflete.”

Lazër Bojaxhiu isi aminteste astfel de Gonxha :

« Era o fatã normalã, poate un pic timidã si închisã.

Avea multe prietene.

Stãtea mereu impreuna cu ele, iar ele veneau adesea la noi.

Inca din scoala elementarã s-a vazut inclinatia ei spre studiu.

Era prima din clasã, mereu gata sa-i ajute pe ceilalti...

De micã avea inclinatie sa scrie poezii, pe care apoi le citea prietenelor...

Oricum, era foarte sociabilã si nu tinea cont de religie, de limbã sau de nationalitate.

Nu am auzit-o niciodata sa spuna nu parintilor : Mama imi spunea adesea : « Fã ca Gonxha ! Nu conteazã cã e mai micã decât tine”...

Imi amintesc cã mama spunea cã nu se va bucura prea mult de prezenta Gonxhei, din douã motive : sanatatea ei subredã, sau dãruirea ei lui Dumnezeu.

De aceea o iubea mult pe Gonxha, iar cand Dumnezeu a chemat-o, ea a oferit-o cu bucurie.”

Pe langa rugaciune, lecturã, viatã culturalã si socialã, fapte de binefacere, familia Bojaxhiu avea si o traditie muzicalã.

Iatã mãrturia lui Lorenc Antoni :

“Gonxha cânta foarte bine, era sopranã, in timp ce Age era contralto.

Impreuna au cantat prima mea compozitie pe care am scris-o pe cand eram inca in liceu.

Se numea Pranë liqenit në kodrinë ( “Pe dealul de langa lac” ), si textul era scris de Hil Mosi.

A fost interpretatã la spectacolul de binefacere din martie 1928.

La repetitii, Gonxha era punctualã.

Era mereu veselã.

Participa cu regularitate la manifestarile tineretului catolic ; de multe ori recita, cânta, prezenta si fãcea inca multe alte lucruri ...

Era o persoanã in jurul careia toti se adunau cu bucurie, mai ales tinerele.

Era nascuta sa fie organizatoare.

Impreuna cu parintele Jambrekovic, ea era cea care ne inspira si ne organiza.”

Din acest motiv, Gonxha si Age erau numite “privighetorile bisericii”.

Gonxha cânta foarte bine si la mandolinã.

Odatã, amintindu-si aceastã experientã din tinerete, mai ales participarea la corul parohiei, la spectacole, la teatrul orasului si altele, Maica Tereza a transmis acest mesaj :

“In viatã, douã lucruri nu au nevoie de explicatii : muzica si iubirea.”

Chiar si la batranete cânta foarte bine, cu o voce dulce si melodioasã, ca o tanara, mai ales cantecele traditionale albaneze pe care le cantase in copilarie si in tinerete.

Imi amintesc bine frumoasa interpretare plinã de iubire, respect si recunostintã, cu ochii plini de lacrimi de bucurie, in timp ce cânta imnul Fecioarei de la Letnice N’Cërnagore kem nji Nanë ( “La Muntenegru avem o Mamã” ).

Extras din cartea “Maica Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice Velar, 2010 www velar.it

Tatal Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

Tatal Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”

Familia Gonxhei Bojaxhiu

Kolë Bojaxhiu s-a nascut la Prizren, in 1873, la trei ani dupa sfintirea Catedralei Maria Ajutorul Crestinilor, si cu cinci ani inainte de faimoasa “Ligã de la Prizren” – Lidhja e Prizrenit ( 1878 ).

A fost botezat in aceeasi catedralã.

Parintii lui erau Lazër Bojaxhiu, cetatean din Prizren, si Çila ( Cecilia ) Bojaxhiu, originarã din Shkodra ( Scutari ), Albania.

Conform documentatiei gasite in arhiva parohiei din Prizren, care descrie munca diferitelor asociatii ale parohiei, rezultã cã Mark Bojaxhiu avea doi fii.

Unul se numea Ndre ( Ndrekë ), celãlalt Lazër.

Acesta din urma avea un fiu care se numea Kolë, tatal Maicii Tereza, si o fiicã ce se numea Marija Bojaxhiu, mãtusa Maicii Tereza si bunica Monseniorului Nikollë Mini.

Ndrekë Bojaxhiu avea un fiu care se numea Tomë Bojaxhiu.

Din aceste documente putem sa tragem concluzia cã familia Gonxhei Bojaxhiu, bunicul, bunica, dar si parintii erau, cu sigurantã, din Prizren si au trait in Prizren macar pana in anul 1900, unii chiar pana in 1910, ca de pilda Ndrekë si Tomë.

Kolë Bojaxhiu ( 1873 – 1919 )

Kolë este abrevierea numelui albanez Nikollë ( feminin Nikolina ), si este foarte popular inca din Antichitate, datoritã cultului fatã de Sfantul Nicolae.

Sfantul Nicolae s-a nascut la Patara, in Licia ( astazi Kocademre, in Turcia ) in jurul anului 279 d.C., si a murit la Mira, la 6 decembrie 347, zi in care este sarbatorit in lumea crestina.

A fost un episcop exemplar la Mira, mare predicator, aparator al crestinilor, al tineretului si al familiei.

A suferit persecutia din partea lui Diocletian si a fost eliberat din inchisoare, de catre Constantin cel Mare.

A participat la Conciliul din Niceea ( 325 ) impreuna cu alti episcopi iliri din regiune.

Ramasitele sale pamantesti si relicvele au fost transferate la Bari, in Italia, la 9 mai 1087 ( din acest motiv este numit si Sfantul Nicolae de Bari, unde existã si un mare Sanctuar in cinstea lui ).

Figura sa a fost transformatã intr-un fel de “Mos Crãciun ».

Dupa pântecele mamei, familia este « leaganul » in care copilul creste si este educat ; este locul care ii inspirã copilului un comportament adecvat pentru viatã.

Fara parinti si fara o familie bunã, rareori avem oameni buni, importanti, utili si necesari familiei si societatii.

Acest adevar a fost confirmat de istorie, de viata, de experienta seculara, asa cum de multe ori a subliniat chiar Maica Tereza.

In 1980, cand a vizitat Kosovo, ea a spus aceste cuvinte :

“Iubirea incepe in familie. Familia care se roaga, ramane unitã...”

In 1900, familia lui Kolë Bojaxhiu s-a mutat la Skopje din trei motive :

1. pentru a evita permanentele persecutii, din partea turcilor care amenintau mai ales familiile numeroase si bogate, de etnie albaneza si religie catolica ;
2. pentru a se indeparta de centrul epidemiilor cauzate de diferite boli infectioase, care adesea loveau orasul Prizren si imprejurimile ;
3. pentru a cãuta centre mai mari si mai importante pentru comert, avand in vedere faptul cã familia avea o lungã traditie in ceea ce priveste comertul si constructiile.

Numele de familie Bojaxhiu are diferite interpretari :

1. cei care faceau comert, vindeau lucruri de diferite culori ( in albaneza, “boja” inseamna culoare ) ;
2. deseori, pentru credintã si pentru patrie, oamenii isi varsau sangele : culorile drapelului albanez sunt rosu si negru, si simbolizeaza sacrificiul, martiriul pentru libertate religioasa sau nationala ;
3. e posibil ca vreun stramos al familiei sa fi fost zugrav.

Iata, pe scurt, caracteristicile acestui om cu adevarat important – tatal viitoarei Maici Tereza -, asa cum se desprind din marturiile unor persoane care l-au cunoscut indeaproape.

Lazër Bojaxhiu ( 1908 – 1981 ), unicul fiu de parte barbateasca al acestei familii, marturisea :

“In familia noastra a existat mereu convingerea si siguranta cã suntem originari din Prizren.

Acest lucru l-am auzit in 1930, de la batranul domn Kaculini, care atunci avea 75 de ani, si pe care il intrebasem de unde veneam noi.

El mi-a raspuns : “Familia Bojaxhiu era o importanta familie de comercianti si afacerile lor ajunseserã pana la Misir, in Egipt.

O mica parte a ramas la Prizren, restul s-a stabilit in diferite localitati, la Skopje, de exemplu”.

Chiar si asa, imprastiati prin diferite regiuni, eram mereu uniti si continuam traditiile familiei, ale religiei si culturii noastre.

Prizren era mereu o amintire vie.”

Referitor la traditia familiei, iata marturia lui Lazër, care mi-a marturisit :

“Bunica noastra paterna, Çila ( Cecilia ), se ocupa de comert, la fel ca si sotul ei, bunicul Lazër.

Bunica Çila era deosebit de inteligenta ; eram foarte bogati, aveam multe lucratoare care ne ajutau, faceau broderii si alte munci feminine, in timp ce ea se ocupa de bunul mers al afacerilor.

Asadar, era o familie cu o veche traditie negustoreasca.”

Apoi, a continuat :

“Kolë, tatal meu, era un negustor foarte cunoscut... Impreuna cu un prieten, era titularul unei firme de constructii, foarte importanta la Skopje.

Ajunsese sa aiba numeroase case si vile ; in una dintre acestea locuiam si noi.

Pana la moartea sa, am avut o viata placuta si linistita.

Era un om foarte sociabil, asa cã locuinta noastra era mereu deschisa tuturor...

Mai tarziu, a cunoscut un negustor italian, un anume domn Morten, probabil venetian, foarte bogat, care se ocupa de diferite produse : alimente, ulei, zahar, stofe, piei, in sfarsit, ceea ce numeam produse coloniale.

Tata s-a asociat cu el, si a inceput sa calatoreasca mult...

Tata era un om sever si de la mine avea asteptari mari.

Spunea mereu : “Nu uitati ai cui fii sunteti !”

Imi amintesc cu bucurie, generozitatea tatalui meu...

Spunea mereu : “Voi trebuie sa fiti mereu generosi cu toata lumea, pentru ca Dumnezeu a fost generos cu noi, ne-a daruit atatea.

De aceea, toti trebuie sa faceti bine tuturor !”

Aceste impresii si aprecieri ale lui Lazër Bojaxhiu, au fost confirmate de Maica Tereza.

Odata, ea mi-a spus :

“Tata imi repeta mereu : “Fiica mea, sa nu iei niciodata o inghititurã, fara sa o imparti cu ceilalti... Egoismul este o boala a spiritului, care te face sclav si nu te lasã sa traiesti si sa-i slujesti pe ceilalti...Dumnezeu este generos cu noi, ne-a daruit totul, pentru ca noi sa putem darui altora !”...

A confirmat aceasta marturie si Lorenc Antoni ( 1909 – 1991 ), verisorul Maicii Tereza, compozitor, muzicolog faimos la Kosovo, dirijor de orchestra, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai copilariei si tineretii Gonxhei Bojaxhiu ; de fapt, el a insotit-o indeaproape in momentele hotaratoare pentru vocatia sa, si pentru viata calugareasca.

Iata ce mi-a spus despre familia Bojaxhiu :

“Familia lui Kolë Bojaxhiu, in timpul vietii acestuia, dar si dupa moartea sa, era o casa cu inima si cu usa deschisa tuturor, mai ales celor saraci si nevoiasi...

Acolo a invatat si a trait Gonxha caritatea...”

Povestirea lui Lazër Bojaxhiu continuã astfel :

“Tatal meu Kolë imi dadea mereu bani, sau alimente, sau haine, si-mi spunea : “Du-te la familia cutare.

Fii discret !

Daca gasesti o usa sau o fereastra deschisa, lasã ajutorul nostru acolo si pleaca”...

Eu am indeplinit de multe ori aceastã misiune, la fel Age si Gonxha.

Tatal meu voia sa ajute, dar sa ramana discret, facand ceea ce se spune in Evanghelie : “Tu, insa, cand dai de pomanã, sa nu stie stanga ta, ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta sa fie in ascuns si Tatal tau, care vede in ascuns, te va rasplati” ( Mt 6, 3-4 ).”

Comentariul lui Kolë Bojaxhiu este extraordinar.

El i-a spus fiului sau Lazër aceste cuvinte :

“Lumea nu ne multumeste noua, ci lui Dumnezeu, pentru cã ceea ce daruim, totul, este darul sãu pentru noi si pentru ceilalti”.

Familia lui Kolë Bojaxhiu era patriotã, intelectualã, eficientã in muncã, dar mai ales unitã.

Pe langa limba albaneza, mai vorbeau sarbo-croata, italiana si franceza.

Lazër Bojaxhiu isi aminteste de multumirile pe care autoritatile i le-au adus tatalui sãu, pentru contributia acestuia la lupta pentru eliberarea de sub dominatia secularã turco-otomanã :

“Pe 28 noiembrie 1912, s-au intalnit la noi capii triburilor Berisha, Logoreci si Paluca, impreuna cu Narci si altii, pentru a celebra independenta Albaniei.

Erau si Bajram Curri ( cunoscut patriot, care a luptat impotriva turcilor ), Hasan Prishtina, Sabri Oytezi si altii...

Tatal Kolë ii ajuta pe patrioti in mod material, schimba cu ei sfaturi si pareri.

Aveam multe fotografii ale acestor persoane.

Pe tatal meu il interesa politica...”

Kolë Bojaxhiu era unul dintre fondatorii si finantatorii orchestrei Zani i Maleve ( “Glasul muntilor” ), care a defilat pe strazile din Skopje cu ocazia eliberarii de sub dominatia Imperiului Turco-Otoman, cantand pentru victoria si libertatea obtinute cu pret scump.

El era foarte legat de Dumnezeu si de Biserica Catolica.

Avea o credinta vie, o speranta puternica si o iubire arzatoare fata de Dumnezeu si fata de aproapele.

Iata o alta marturie a lui Lazër Bojaxhiu :

“Monseniorul Lazër Mjeda, arhiepiscop, era adesea oaspetele nostru.

La fel si pãrintele Zef Ramaj, parohul nostru.

Arhiepiscopul era un predicator deosebit, si avea o personalitate puternica.

Tatal meu era un prieten bun cu el, iar acesta era un motiv in plus ca sa ajute Biserica, dieceza si parohia din Skopje.

Arhiepiscopul si parohul ii spuneau adesea : “Kolë, Dumnezeu sa te rasplateasca !”

Chiar daca tatal meu calatorea mult, tin minte ca era un crestin convins, si foarte atasat de Bisericã.”

Apoi a adãugat :

“Poporul nostru este crestin de multe secole.

Biserica ne tinea uniti, ne ajuta...

Cand tatal meu era acasa, mergea la biserica in fiecare duminica, iar in zilele de sarbatoare participa cu regularitate la Sfanta Liturghie.

In familie, ne rugam impreunã in fiecare seara.”

Mãrturii asemanatoare gasim si la alti biografi ai Maicii Tereza.

O importanta cu totul deosebita, are marturia unui iezuit belgian, parintele Celestin Van Exem, director spiritual si colaborator apropiat al Maicii Tereza, mai ales in perioada de formare a comunitatii religioase Misionarele Caritatii.

Parintele Celestin Van Exem isi amintea ca Maica Tereza ii vorbise despre tatal sau, ca despre un antreprenor in domeniul constructiilor ( firma sa era foarte cunoscuta si datorita faptului cã se ocupase de construirea teatrului din Skopje ) si in calitate de consilier la primarie.

In plus, Maica Tereza il descrisese ca pe un om foarte generos, care i-a ajutat mereu pe saraci.

Acesta a fost Kolë Bojaxhiu !

Extras din cartea “Maica Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice Velar, 2010 www velar.it

Mama Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

Mama Maicii Tereza de Calcutta ( Maica Tereza, Sfanta Iubirii )

“Fiicei, sorei si calugaritei Fericita Tereza, pentru aniversarea centenarului nasterii sale, cu drag, parintele Lush Gjergji ”

Drane Bojaxhiu, mama ( 1889 – 1972 )

Despre mama Gonxhei Bojaxhiu, Drane, nascuta Bernaj-Bojaxhiu, nu stim multe, insa acel putin pe care-l stim ne este de ajuns.

De ce ?

Ne este de ajuns “capodopera” sa, adica Gonxha Bojaxhiu, pe care ea a nascut-o si a educat-o cu multa grija, bunatate, generozitate, dar mai ales cu multã iubire si dandu-i o marturie crestinã.

Drane Bojaxhiu provenea din Novoselac, in Gjakova, dar se pare cã si familia ei a trait ulterior la Prizren.

Lazër Bojaxhiu isi amintea astfel de ea :

“Mama era o femeie puternica, rezistenta, dar in acelasi timp era blanda, generoasa si plina de mila fata de cei saraci.

Era foarte credincioasa.

Cred cã Gonxha seamana mult cu mama noastra : descopar mereu in ea trasaturi comune amandurora.

Mama stia sa tina casa in ordine si ne educa foarte bine, cu putine cuvinte, dar prin numeroase fapte si prin exemplul sãu.

Avea grija sa nu ne lipseasca nimic.

In mod deosebit imi amintesc de credinta ei.

In fiecare seara ne rugam impreuna.

In luna mai, mergeam la bisericã pentru Rozariu si pentru binecuvantare.”                    

Si Maica Tereza isi amintea adesea cu bucurie de mama sa, atat de iubita si admirata.

Odata s-a exprimat astfel :

“Casa – Maica Tereza a spus acest lucru la o varsta maturã – e acolo unde este o mamã.”

Maica Tereza o amintea adesea pe mama sa, cu mare bucurie, in acest fel :

“Eu nu voi putea s-o uit niciodata pe mama mea.

De obicei, in timpul zilei era foarte ocupata.

Dar cand se apropia seara, se grabea cu tot ce avea de facut, pentru a fi pregatita sa-l primeasca pe tatal meu...

Nu pot sa nu-mi amintesc si acum, deosebita delicatete pe care o avea fata de el : orice s-ar fi intamplat, ea era mereu pregatita sa-l intampine cu zambetul pe buze...”

Comentand acest episod din viata sa de familie, odata, la Skopje, a spus :

“Astazi nu mai avem timp ; parintii, mame si tati, sunt ocupati cu munca, iar cand copiii se intorc de la scoala, nimeni nu-i intampina cu dragoste si cu un zambet...

Nu va lasati niciodata atat de prinsi in munca voastra, incat sa nu va puteti gandi si la altii...”

Drane Bojaxhiu “se intrecea” cu sotul sãu, Kolë Bojaxhiu, in bunatate si in slujirea celorlalti.

Iata marturia Maicii Tereza :

“Multi saraci din Skopje si din imprejurimi cunosteau poarta noastra.

Niciunul, niciodata, nu a plecat cu mana goala.

In fiecare zi aveam pe cineva la masa.

La pranz sau la cina.

La inceput o intrebam pe mama : “Cine sunt acestia ?”

Ea imi raspundea : “Unii sunt rude, altii sunt oricum de-ai nostri”.

Cand am crescut, mi-am dat seama ca erau saraci, oameni care nu aveau nimic si pe care mama ii hranea...”

Intr-una dintre putinele mentiuni despre familia sa, Maica Tereza s-a exprimat astfel :

“Eram foarte atasatã de mama mea”, si o descrie ca fiind “foarte sfanta”.

Parintele Van Exem a spus cã mama a avut o influentã deosebitã asupra micutei Agneza ( Gonxha Bojaxhiu a fost botezatã si cu acest nume ).

Lazër Bojaxhiu isi amintea cateva cazuri dificile de care s-a ocupat mama sa, cum ar fi cel al lui Lor Gazhuri, care isi abandonase mama batrana, singura si saraca ; sau cazul lui Filja, o femeie foarte bolnava si alcoolica, dar vaduva si mamã a sase copii.

De ea s-a ocupat pana intr-acolo incat, “cand femeia a murit, copiii ei au crescut impreuna cu noi, ca si cum ar fi fost fratii si surorile noastre...”

Extras din cartea “Maica Tereza-Sfanta Iubirii”, de Lush Gjergji, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucuresti, 2010, www arcb.ro, titlul original “Madre Teresa-La Santa Dell’Amore”, Editrice Velar, 2010 www velar.it