Mici insemnari din calatoria in Franta : Paris 1991

Mici insemnari din calatoria in Franta : Paris 1991

Primavara-vara 1991, prima mea calatorie in Occident, dupa revenirea in Romania in septembrie 1976.

Eu, ca omul iesit de sub regimul comunist, mã amuzã ce insemnari am facut atunci....

Sunt intr-adevar numai cateva si numai mici, foarte mici insemnari din calatoria mea in Franta din anul 1991.

Am avut la mine un mic Vocabular, cu totii cunoastem ce este un vocabular, acel caietel foarte mic dictando, in care am notat impresii, preturi, pe unde am colindat si vizitat in cele 2 luni de primavara-vara ale anului 1991.

Am locuit la Enghien-les bains, insa, in fiecare dimineata luam trenul spre Paris, vizitam, ma plimbam, colindam prin capitala Frantei intreaga zi pana cand spre seara ma intorceam acasa, aveam consemn : intotdeauna sa fii in casa inainte de ora 7:00 PM.

Da, Anne-Marie Scotto a avut grija de mine.

De altfel ea era nepoata lui Soeur sau Sister Dominique, invatatoarea mea din scoala catolica franceza din anii petrecuti de mine cu parintii in orasul Constantine, Algeria.

Astfel ca, desigur, invitatia venind din partea nepoatei lui Soeur Dominique, eu m-am dus fara grija in Franta.

Amuzant este ca Anne-Marie acasa, ma instruise sa nu vorbesc, sa nu raspund, sa nu intru in vorba cu necunoscutii.

Dar in Paris, in Franta, oamenii sunt mai deschisi si te pot interpela, te intreaba eventual drumul, sau vreo adresa- eu mergeam cu Harta Parisului si cu Ghidul Parisului in mana.

Asa incat, m-am gandit eu, si la un moment dat, din cate imi amintesc, ca sa evit interpelarile mi-a dat ideea de a-mi pune in deget verigheta bunicii mele materne, Ioana sau Jeana Mardale.

Eram foarte fericita pentru ca la Bucuresti, bunicul meu Paraschiv Mardale, imi oferise cadou verigheta bunicii mele, chiar el mi-a pus-o in deget, si in interiorul ei este gravata ziua casatoriei bunicilor mei, care a avut loc in anul 1934, si este gravat prenumele bunicului meu matern : Paraschiv, ziua de 11 noiembrie 1934.

Cand te gandesti ca eu m-am nascut pe 12 noiembrie, dar peste mai multi ani, in 1968 !

Ce idei poti avea la tinerete, imi spun eu azi in sinea mea.

Oricum, purtarea verighetei Ioanei, Jeanei cum ii spuneau cei apropiati din familie m-a protejat si m-a tinut la adapost de multe...interpelari.

Si acum, am sa rasfoiesc putin micul meu Vocabular, singurul meu Jurnal de Calatorie din prima mea calatorie in Occident, de la data intoarcerii noastre din Algeria, in septembrie 1976, in Romania.

Tin sa precizez ca acum revad micul Vocabular, deci nu l-am recitit, si sunt curioasa sa vad ce am notat in el, in acel an de gratie 1991 :

Iata o pagina din Vocabular, pe care am scris :

“Miercuri 22 mai 1991

Am ramas la Enghien dupa o zi epuizanta de mers prin Paris [ de la 10.00 – la 16.30 cand am luat Metroul pana la Pont-Levallois.

Ora 17h00 : eram la Pont-Levallois.

Anne-Marie, care lucreaza in apropiere, a venit sa ma ia si am refacut traseul in Metrou pana la Gare du Nord, unde am cumparat un bilet de 8,88 FF ( franci francezi ) pentru a merge cu alt Metrou la periferie.

Pe linie ( caci odata iesit din Paris metroul iese la suprafata ) erau lucrari, astfel ca am ajuns tocmai la ora 19h00 la Enghien. ]

Azi am vizitat Enghien si nu vad nicio deosebire intre orasel si oricare alt colt frumos dintr-o capitala.

Diferenta e numai de dimensiune.

Am urcat pe strada principala plinã cu magazinele cele mai variate.

Langa “Orfèvrerie” pe stanga era o Papetarie.

Am vazut vederi ( carti postale ) cu 6,50 FF zece bucati.

Am ales 2 vederi ( carti postale ) si cand m-am dus sa platesc mi-a zis : 12 FF Doamnã !

Am intrebat : de ce.

Mi-a explicat ca 6 FF este o singura carte postala.

Am cumparat totusi una, dar in Paris nu mi s-a intamplat asa ceva.

Mi-am continuat apoi traseul.

La “Aprozar” se gasesc la discretie portocale, – eu, ca omul scapat din Lagarul Comunist ! – banane, mere, avocado, cutii cu ½ kg capsuni ( foarte, foarte mari ) care costã 15,90 FF.

Se gasesc melci si languste preparate, amande.

In fond n-are rost sa insir cele mai variate preparate deosebit de hranitoare.

Anne-Marie foloseste la gatit foarte mult uleiul de masline cu care prepara orice salata.

In ce priveste bucataria, este cu adevarat foarte usor pentru o gospodina aici, caci are aparate de bucatarie cu care face orice.

Chec-ul se prepara cu masline si taitei “a dente” – numiti asa deoarece nu se fierb de tot, se lasã putin putin cruzi si fiind mai tari trebuie mestecat : “a dente” deci.

Cuptorul este cu microunde, la bucatarie are aspirator pentru firimituri, masina de prajit paine, o masina in care se introduce o farfurie cu mancare, se incalzeste numai mancarea, farfuria ramane rece.

Nu trebuie insa introdus metal.

Aici, fiecare are masina lui si casa lui.

Noutatile la Paris, la magazinul “Virgine” de pe Champs-Elysée sunt discurile laser, de diferite dimensiuni, iar de discurile noastre de acasa, nimeni nu mai vorbeste, aproape ca nu se mai gasesc.

E prea demodat.

Aparatele video la care se pun discurile laser sunt speciale.

Anne-Marie are unul si se pare ca mai de demult inca.

Discurile laser pot fi inlocuitoare de casete video sau de discuri obisnuite ( de muzica, etc. ).

Aparatul este acelasi pentru ambele, ca un fel de pick-up, fara ac insa.

Daca e laser !

Francezii au 6 canale la televizor, din care unul este canal privat si abonamentul costa mai scump.

Ceea ce la noi in ziare apare ca fiind Programul 5 ( TV-5 ) este in realitate Canalul 2. De exemplu, “Micul Print” este pe canal FR 2 ( France 2 ).

In Franta totul este automat acum.

Nu exista CEC-uri ca la noi, sau mai precis nu exista personal muncitor la bancile lor ( CEC-urile noastre ).

Daca ai un cont la  “CEC” te duci la Banca unde este plin numai de aparate.

Apesi pe diferite butoane, faci cererea de bani, la alt aparat ti se spune cat iti ramane, la un al 3-lea aparat, dupa ce apesi pe butoane, suma de bani pe care o doresti, iese pur si simplu ( cum ies bonurile din casele vanzatoarelor la noi ).

Ma gandeam cate fiinte ( obraznice de multe ori ) care lucreaza la CEC de la noi, ar ramane pe drumuri daca am ajunge atat de mecanizati.

Ar trebui sa aprecieze, si sa nu se mai poarte urat cu oamenii !

Toata lumea aici are “des cartes “ – placute de plastic.

Daca vrei sa dai un telefon, nu poti decat daca ai « une carte », oricat maruntis ai avea nu-ti foloseste la nimic.

Un turist nu poate deci da un telefon daca nu are “une carte”.

Ca sa parchezi masina in garajele de la subsoluri iti trebuie “une carte”.

Numai dupa ce o introduci in aparatele speciale aflate la intrarea in garaj, usa acestuia se deschide automat ( se ridicã ).

Desigur ca sa mergi la banca iti trebuie “une carte” care contine codul fiecarui solicitant.

Se fac credite foarte multe pentru cei care vor deci sa cumpere “in rate”, incepand cu sume foarte mici ( 3.000 trei mii franci – in rate ).

Deci un obiect pe care vreau sa-l cumpar si costa 3.000 FF – il pot plati progresiv.

In ce priveste circulatia rutiera, exista pancarte “Au tournant respecter les piétons », deci la orice curbã, cat de micã, pietonul are dreptul sa treaca primul, pe zebrã desigur, chiar daca nu existã un semafor in dreptul zebrei.

Pentru Metrou existã “abonamente” saptamanale ( 32,80 FF – 10 tichete de metrou ), sau “une carte orange” – nu stiu inca pentru cat timp, dar pentru care exista o reducere.

Ca sa fac poze, mi s-a dat un aparat “Canon” american, care este foarte simplu de manipulat.

Nu apesi decat pe un buton pentru a deschide diafragma, care are deasupra ceva ce o inchide, apoi faci poza.

Nu trebuie nimic reglat, aparatul e ultramodern, regleaza el distanta si lumina.

Practic, totul e foarte simplu.

Era sa uit, Anne-Marie are o masina de spalat vase foarte incapatoare si foarte utila.

Luni 20 mai 1991 dimineata am fost la Padurea Montmorency cu masina ( masinile ) desigur.

In masina, orice francez ascultã muzica la radio si are bineinteles telefon.

In week-end sau in zilele libere, multi oameni ies la padure unde fac sport ; alearga, joaca fotbal, se plimba cu bicicleta.

Nu este o padure amenajata cu restaurant sau ceva in acest gen.

Este o padure pur si simplu, numai cu alei, cu banci, cu un mic lac.

Alei speciale pentru cei ce alearga.

Special deci pentru a lua aer, a face sport.

Si, cu adevarat aerul e deosebit de curat aici.

Cu exceptia Metroului, unde e destul de murdar, totul absolut e foarte curat.

Strazile se spala, se matura.

Rezultatul este ca nu vii cu pantofii prafuiti din oras.

Cu Metroul trebuie mereu sa faci legaturi ( cu alte directii ) ceea ce se numeste “faire la correspondance”.

Exista putine autobuze in Paris ; nu exista tramvaie sau troleibuze.

Toti circula cu Metroul, drept care se poate spune ca exista o circulatie subterana a oamenilor tot atat de intensa ca si cea exterioara.

In perspectiva se asteapta o alta sarbatoare ( La Fête des Mères ) [ Sarbatoarea sau Ziua mamelor ], care are drept consecinta reducerea preturilor cu 30 %.

Asteptand in statie cu Anne-Marie la Gare du Nord ( liniile 34, 35 de unde pleaca trenurile spre Enghien ) o tipã bine imbracata a intrebat la ce linie trebuie ea sa astepte pentru metroul care pleaca in directia X.

Anne-Marie i-a spus sa citeasca pe Afisajul electronic.

Raspunsul tinerei cochete a fost : “Nu stiu sa citesc !”.

Fara cuvinte, deci...

Pantofii sunt la preturi de : 29 FF o pereche de pantofi de panza ( pantofi cu o talpa foarte buna, nu espadrile ), 400 FF o pereche din piele.

Am vazut si pantofi mai scumpi, de 1.000 o mie de FF si ceva, dar niciodata o pereche de 2.000 doua mii de FF, cum e la noi o pereche de 2.000 doua mii de lei.

Si asta, la magazinele cele mai scumpe.

In orice caz, cizme de 5.000 cinci mii FF ( cum sunt la noi 5.000 cinci mii lei ) poti cauta pe o strada oricat de pretentioasa, nu vei gasi.

Se poate fotografia peste tot, filma, japonezii filmau chiar sculpturile din Muzeul Rodin ; multi fotografiau Poarta Infernului, care este in Parcul muzeului, pe stanga cand intri.

Langa Muzeul Rodin este scuarul “D’Ajaccio”, apoi “les Invalides”, in fata caruia se desfasoara vast, “Esplanades des Invalides” ; pe Quai d’Orsay ajungi apoi la Camera Deputatilor, apoi imediat trecand Sena, in Place de la Concorde.

Mergand de-a lungul Senei, treci pe langa “Musée d’Orsay” lung si interminabil.

Ajungi apoi la Musée d’Orsay inchis Marti.

In fata Intrarii, albume cu reproduceri la preturi dintre cele mai rezonabile.

Niste pantofi de panza, dar cu o talpa solida dar flexibila, se gasesc la 30 FF.

Francezii sunt oameni foarte seriosi in ciuda aparentelor.

Cand esti printre ei, iti dai seama ca sunt la locul lor.

Lucru frumos si obisnuit aici.

Sotii [ adica barbatii ] fac menajul, gatesc, spala si toate acestea li se par normale.

Pe scurt, toata gospodaria o fac amandoi [ sotii ] in egala masura !

Nu le dai varsta.

Françoise si Lionel au 35 de ani.

Pe Françoise care e foarte mica de statura, o credeam cel mult de 25 de ani, iar lui Lionel ii dadeam pana in 30 de ani.

Tommy este in clasa a VIII-a, are 14 ? ani, iar Grégoire are 11 ani ( este foarte micut de inaltime ).

La 14 ani lui Tommy ii dai 12-13 cel mult.

Iar lui Grégoire... [ aici nu am mai continuat ].

Michèle are 33 de ani, pe care ii ghicesti putin dupa maturitatea figurii.

Christophe are o prietena vietnameza – nascuta in Franta insa – amandoi au 26 ani pe care nu-i ghicesti.

Ii credeam mai tineri ca mine.

Amandoi calatoresc peste tot, ultima data au fost in Tailanda.

Acum vor sa mearga in Extremul Orient.

Acum cand scriu este miercuri, sunt pe una din numeroasele banci din fata lacului mare din Enghien.

Pe lac sunt barci cu panze ( nu chiar surf-uri ).

Langa lac, in spatele meu este cladirea “Établissement Thermal”, deasupra careia sunt steagurile Frantei.

Frantuzoaicele sunt toate slabe, s-ar zice ca se iau la intrecere.

Cu cat esti mai slaba, cu atat esti mai bine.

Nu am vazut frantuzoaica grasa, nici nu cred ca exista.

Singurele femei solide sunt nemtoaicele turiste, sau alte turiste straine.

Cand intri intr-un magazin, vanzatoarele fac mai intai remarci discrete despre tine ( cumparator ).

Pana acum in ce ma priveste am auzit despre mine : “Elle est très bien ; Oui, oui très bien. »

Dupa care, te intreaba cu ce te pot ajuta.

Se poarta fustele pana la genunchi ( rar ), cel mai des fustele mai sus de genunchi ; obligatoriu cand esti tanara.

Fustele mele lungi sunt acceptate in moda de toate zilele, data fiind calitatea mea de turista.

Ieri, marti 21 mai 1991 a fost prima mea iesire in oras.

Deoarece lucrau cu totii, mi s-a dat un Plan al Parisului in mana, o “carte” de telefon, 3 bilete de Metrou.

Françoise si Lionel m-au dus cu masina pana la “Place de la Madeleine” pe unde lucreaza Françoise.

Am plecat la ora 9.00 AM din Enghien, la ora 10.00 AM eram la « Place de la Madeleine » si mai aveam o intalnire tocmai la ora 17h00 cu Anne-Marie la statia de metrou « Pont Levallois » pentru a ma intoarce cu ea acasa.

Lucreaza cu totii foarte mult.

Ora de incepere a programului variaza dupa cat de mult e de lucru.

Se poate incepe la 10.00 AM, dar se pleaca la 18h00 de la lucru.

Se poate incepe la ora 7.00 AM si se pleaca la 17h00, se poate incepe la 9.00 AM si se pleaca la 17h30 de la lucru.

In zilele cand nu e mult de lucru, poti iesi la 16h00 – 15h00.

Dar asta se intampla rar dupa cate inteleg.

Isabelle ( prietena lui Christophe ) lucreaza cu el in Quartier Latin.

Duminicã dupa-amiaza am plecat cu masina lui Anne-Marie si Françoise si Mitou ( Michèle ) in Paris, luni dupa-amiaza la fel.

Anne-Marie poartã acum numele ei de fatã, caci ( mirare ) mama ei este spaniolã, iar tatal ei italian.

Tatal lui Anne-Marie a fost fratele lui Soeur ( Sister ) Dominique, pe care (adica pe Soeur / Sister Dominique ) o chema ANA SCOTTO DI PERTO, deci buna mea Soeur era italiano-spaniola !

Luni dupa-amiaza Anne-Marie mi-a facut legatura la telefon cu ea [ cu Soeur Dominique ], a fost destul de greu, a trebuit sa-i explice Staretei ( manastirii ) ca este vorba de mine ( aceasta desigur auzise si ea despre mine ).

I-am auzit vocea, aceeasi voce de acum 15 ani, calma, clara, cu un impecabil accent francez.

Nici macar nu s-a pus problema ca am putea s-o vedem !

Se pare ca sunt 500 Km pana la GAP, o zi de mers cu masina costa scump.

Vom vizita ( mai precis eu ) cu masina Normandia si Bretania, este vorba doar de 200 Km pana acolo. [ in fapt nu am mai fost deloc acolo ulterior ]

In fatã la “Établisssment Thermal” este un carusel, caluti, putina muzica data foarte incet, nu se aude aproape deloc.

In masina mica se circula obligatoriu cu centura de siguranta.

Este absolut obligatoriu si toata lumea calatoreste astfel, indiferent de distanta.”

O mica lista de cheltuieli si preturi din 1991 :

Lionel si Françoise : 65 FF ghidul Parisului, hartã Paris, ghid turism “Michelin”.

Anne-Marie : 24,50 FF + 20 FF ( brosse à dents ) ( perie de dinti )

3 bilete metrou [ 3,28 FF/ bucata = 9,90 FF + 1 carnet bleu ]

1 inghetata nuci : 5,50 FF / 1 bucata cornet

1 inghetata pralin : 10 FF / 1 bucata ( Paris )

16 FF bilet aller-retour / dus-intors Argenteuil-Paris.

Trandafir galben = 5 FF

2 FF = chetã duminica dimineata ( 26 mai 1991 )

8 FF bilet Enghien

16 FF bilet dus-intors Enghien-Paris-Enghien ( biletul de tren ).

CHELTUIELI :

Luni : sarbatoare :

Marti : prima mea iesire in oras, si inca singura cu Planul Parisului in mana.

Am cumparat marti 21 mai 1991 :

8 vederi ( carti postale ) ( 1,50 FF/ bucata ) = 12 FF, la Madeleine.

5 vederi ( 3 FF / bucata ) = 15 FF, la Muzeul Rodin

20 FF, intrarea la muzeul Rodin

4 vederi (carti postale) ( 1,50 FF / bucata ) = 6 FF, langa Tuileries.

4 carti ( Beaudelaire, Freud, Chinois, Espagnol ) = 143 FF

1 album muzeu Orsay = 12 FF

1 bilet pentru Enghien = 8,88 FF

1 vedere ( felicitare ) = 6 FF !!! ( Miercuri 22 mai 1991 )

Joi 23 mai 1991 :

Louvre/ Luvru ( muzeu ) :

Denon Peintures 1-10, Sculptures 3-9,10 ; ( 5 )

9 vederi ( 4 FF/bucata ) = 36 FF

32,8 FF = 1 carnet metrou cu 10 bilete

Intrarea la Luvru = 15 FF

Suc de portocale = 12 FF ( 1 pahar )

17 FF = bilet Turnul Eiffel pentru primul etaj doar

Sambata 25 mai 1991 :

Bilet tren de la Argenteuil la Paris, aller-retour = 16 FF ( Anne-Marie [ cred ca am fost cu ea, aproape sigur ] )

35 FF = plimbare cu vaporasul pe Sena ( cu Anne-Marie )

Luni 27 mai 1991 :

8 FF bilet Enghien ( retour de Paris )

25 FF menajerie animale Jardin des Plantes [ un fel de Gradina Zoologica ]

8 FF, Sera din Jardin des Plantes [ Jardin des Plantes era Gradina Botanica ]

13 FF, intrare muzeu Picasso

8 FF ( 2 bucati/vederi muzeu Picasso )

1 inghetata / 5,50 FF ( bucata ) [ nuca de cocos ]

Luni 27 mai 1991 seara ascult la casca Mozart

Mozart : banda ( disc ) dupa filmul Amadeus

Neville Marriner

Academy of St-Martin-In-The-Field.

Mozart :

Simfonia nr. 25 in sol minor K 183

Giovanni Battista Pergolesi

Stabat Mater

Muzicã “bohemienne” de la inceputul sec. XVIII

Bubak si Hungaricus

W.A.Mozart

Sérénade pour instruments à vent L’enlèvement au Sérail [ Rapirea din Serai ] [ cor ]

Symphonie nr. 29 en La

Mozart

Concerto pour deux pianos

Messe [ Slujbã ] en Ut mineur [ cor ]

Symphonie Concertante.