Principii de bazã ale sistemului fiscal, Drept Fiscal

Principii de bazã ale sistemului fiscal, Drept Fiscal

Un sistem fiscal rational are la bazã un numãr de principii fundamentale care, fie sunt expres definite sau mentionate de legislatia fiscalã, fie rezultã implicit din caracteristicile pe care le cuprinde reglementarea respectivã.

În doctrina fiscalã au fost formulate mai multe principii care ar sta la baza unui sistem fiscal, atribuindu-li-se denumiri diferite, desi trasaturile specifice lor erau asemanatoare** [ ** Spre exemplu, N.Hoantã, in Principii de modernizare a sistemului fiscal românesc, în revista “Impozite si taxe”, editatã de “Tribuna Economicã”, Bucuresti, nr.1-2/1995, p.127, se referã la : neutralitate ; stabilizare ; efect stimulativ/nestimulativ ; flexibilitate si stabilitate ; redistribuirea operativa a venitului si avutiei. ].

Nu intentionãm sã facem o prezentare a diferitelor opinii exprimate în aceastã privintã, urmãrind doar sã realizãm o prezentare de ansamblu a celor mai importante principii generale ale sistemului fiscal* [ * Pentru detalii, a se vedea I.Vacarel si colectiv, op.cit., p.400-408. ].

În acest scop, vom prezenta mai întâi gruparea principiilor sistemului fiscal apartinând unui economist de renume mondial, laureat al premiului Nobel, omul de stiintã Maurice Allais* [ *În lucrarea Impozitul pe capital si reforma monetarã, Ed.Herman, Paris, 1989. A se vedea sinteza prezentatã de I.Bati, “Proiect de anvergurã pentru o economie de piatã modernã ( II )”, în ziarul “Dimineata”, nr.61, din 4 mai 1990. ].

Acestea sunt :

( 1 ) Individualitatea : in cadrul unei societati democratice, omul, si nu Statul constituie obiectul final si preocuparea esentiala ; ca urmare, fiscalitatea trebuie sa constituie un mijloc de asigurare pentru deplina dezvoltare a personalitãtii fiecãrui cetatea, corespunzator propriilor sale aspiratii ;

( 2 ) Nediscriminarea : impozitul sa fie stabilit potrivit unor reguli unitare pentru toti, fara discriminari, directe sau indirecte, fata de unele grupe sociale ; se poate afirma cã este contrar principiului discriminarii ca impozitele sa fie percepute numai de la intreprinderile cele mai capabile, ale caror beneficii sunt in concordantã cu serviciile efectuate, iar cele care înregistreaza pierderi, datorita unei proaste administrari, sa fie exceptate total sau partial de la plata acestora ;

( 3 ) Impersonalitatea : stabilirea si prelevarea impozitului nu trebuie sa implice cercetari de tip inchizitorial asupra vietii persoanelor sau asupra gestiunii intreprinderilor, tinand seama cã finalitatea vietii in societate trebuie sa fie respectul persoanei umane si deplina sa înflorire ; o singurã exceptie ar fi totusi necesarã, si anume, cercetarea permanentã a averii oamenilor politici ; aplicarea acestui principiu conduce la preferinta pentru impozite analitice, calculate pe baza bunurilor luate in considerare ca atare, in locul impozitelor sintetice stabilite pe persoane ;

( 4 ) Neutralitatea : impozitul nu trebuie sa contravinã unei mai bune administrãri in economie, dimpotriva, el trebuie sa stimuleze realizarea unei economii mai eficiente ; pornind de la cerintele progresului economic, impozitul nu trebuie sa se aplice beneficiilor care sunt obtinute in urma reducerii costurilor sau a mai bunei orientari a productiei, intrucat aceste beneficii constituie motorul esential al unei economii de piatã.

Dacã unitãtile sau participantii la activitatea economicã constatã cã beneficiile lor sunt impuse cu prea multã asprime, incitarea lor pentru o mai bunã si eficientã gestiune nu poate decât sa se diminueze corespunzator ;

( 5 ) Legitimitatea : pe cat posibil, veniturile provenind din serviciile efectuate in folosul colectivitatii, cum sunt veniturile din munca, veniturile provenind dintr-o mai buna gestiune sau din asumarea unor riscuri, trebuie sa fie considerate ca legitime, respectiv, meritate, si sa nu fie impozabile ; totodata, pe cat posibil, fiscalitatea trebuie sa taxeze acele venituri care nu pot fi considerate ca legitime, adica veniturile care nu corespund unui serviciu efectuat in folosul societatii si deci sunt nemeritate ;

( 6 ) Lipsa de arbitrariu : impozitul trebuie sa fie prelevat potrivit unor principii simple, clare si care sa nu poata da loc niciunui arbitrariu ; o democratie veritabila cere ca principiile generale ale sistemului fiscal sa fie discutate in Parlament si exclude posibilitatea punerii in aplicare a unui sistem complicat care, prin interpretari mai mult sau mai putin arbitrare, si deciziile mai mult sau mai putin discretionare pe care le comportã, implicã delegarea unei puteri excesive tehnocratilor, fara raspundere politica, si care conduce la discriminari ce contravin atat eficientei, cat si eticii.

Extras din cursul universitar Drept Fiscal Volumul I, Prof.univ.dr. Ioan Condor, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept si Administratie Publica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007.