Agenda mea din anii facultatii, anul IV, noiembrie 2008 (3). 15 noiembrie 2008. Decesul unchiului meu Andrei Dumitru ( ultima parte )

 Agenda mea din anii facultatii, anul IV, noiembrie 2008 (3). 15 noiembrie 2008.

Decesul unchiului meu Andrei Dumitru ( ultima parte )

-         continuare :

Luni 17 noiembrie 2008 :

Mama, la unchiul Titi sa il vada.

Tanti Sica Andrei a transmis ca anuleaza toate vizitele rudelor luni searã si peste noapte incuie usa la garsoniera.

Raluca si ea se reculeg.

Din relatari :

Silviu a fost si el [ la unchiul Titi ].

Spune ca a venit Carmen Pascu [ Tunaru ] si a spus ca unchiului Titi nu i-ar fi placut sa fie asa “dezvelit”, “vazut”, “sa fie lume in jurul sau”.

[ Asa e traditia ... ]

[ Opinia mea : Andrei Dumitru se bucura intotdeauna de oameni, intotdeauna... ]

Mama zice ca, avocata Carmen Pascu a cerut dosarele, iar tanti Sica Andrei i-a replicat ca “acum ii trebuie dosarele ei” [ e drept, dosarele sunt legate de termenele de judecata in instanta ].

Carmen a stat de vorba cu Raluca Andrei.

Luni am stat acasa.

Marti 18 noiembrie 2008 :

2:15 PM : Eu, la Cimitirul Tãcerii “Tudor Vladimirescu”.

O gasesc pe Melania Ionescu [ nu o cunosteam pana in clipa aceea, nu stiam cine este, o vedeam prima oara, o doamna stand in usa cimitirului, la intrare ], sora lui tanti Mimi ( Pusha ), mama lui Codrut Radulescu.

Melania e matusa lui Codrut.

[ Melania Ionescu ] Imi spune ea ca la ora 1:45 PM deja toti au plecat din cimitir.

Remarca mea : la ora 13:30 fusese fixat sa fim prezenti la cimitir, fie sa plecam de la Biserica Caramidari din zona Tineretului spre cimitirul Tudor Vladimirescu !

Melania Ionescu imi spune ca ea a plecat si a revenit [ la cimitir ].

[ Invitatii, daca ii pot numi asa ] au plecat la un restaurant situat pe Calea “13 Septembrie”, Melania nu stie la care.

Melania a remarcat “un domn in palton lung, cu fruntea cu proeminente si nas roman”.

Acesta avea sa fie Silviu Marcov, fratele meu.

2:15 PM – 4:00 PM Eu cu Melania, sau Melania si cu mine, in cimitir la mormantul unchiului Andrei Dumitru.

Pe constructia–criptã scrie : “Figura 96 locul 24”, criptã dublã.

Pe Crucea din piatrã stau scrise acestea : Andrei Tudor 1900-1961, Andrei Ioana 1901-1985.

[ Acestia au fost parintii unchiului Dumitru Andrei. ]

Crucea din lemn lãcuit de culoare maro-inchis este legata de crucea de piatra cu inscriptia, pe ea : « INRI. ANDREI DUMITRU. N 1927 D 2008”.

O parte din cripta este goala si e locul de veci pentru viitor pentru Rodica, sora Sicai Andrei.

Coroane de flori de la : “MARIN pentru MITI” [ judecatorul Marin Popa, il alinta pe Dumitru Andrei, Mitush ] crizanteme mov mari.

Apoi, coroane si flori : “finii APOSTOL”, “TUNARU” ( Carmen Pascu ), Cristi, Raluca [ copiii lui Andrei Dumitru ] garoafe albe.

Garoafe rosii, garoafe galben cu rosu.

Silviu Marcov : buchet garoafe rosii

Alte flori la mormant : Jerbera rosii, roz foarte deschis

Candele rosii, tamaie, lumanari.

2 candele mici.

Mormantul : LOCALIZARE IN CIMITIR :  Cand intri pe poarta cimitirului Tudor Vladimirescu,  privesti pe partea stanga de la Intrare, dar apoi mergi drept inainte pe aleea centrala, principala, drept inainte, reperul ar fi ( nu am gasit alt reper ) ultimul stalp cu felinar.

La 4:00 PM am plecat cu Melania Ionescu din cimitirul Tudor Vladimirescu, apoi am fost impreuna la Biserica Sf Parascheva de la Rãzoare.

STELA : Stela este doamna de la cimitirul “Tudor Vladimirescu” cu care am stat de vorba inainte sa plec de la cimitir, mi-a spus ca il cunoaste de 10-12 ani pe unchiul Andrei Dumitru.

Stela are 3 fete, 2 dintre fetele Stelei sunt in Spania.

Sunt fete cuminti.

Are parul vopsit rosu-roscat, lung, strans, este destul de “grasuta”, bine facuta, as spune parca mai inalta putin ? decat mine ?, imbracata in pantaloni, cu ochi caprui-negri, brunã.

Stela este necasatorita.

Ea se va ocupa cu tamaiatul, am rugat-o sa nu uite, la mormantul unchiului Dumitru Andrei.

E corect, i-am spus ca voi mai trece pe acolo si nu am trecut.

MELANIA IONESCU : nu are copii, este vaduva, este din Olt, are 77 de ani.

Tatal Melaniei Ionescu era grefier, a facut Scoala de Împiegati Judiciari !

Melania Ionescu locuieste la “Favorit”, in cartierul Drumul Taberei, are 2 fete in gazda, este sora Pushei ( a lui Mimi ).

Melania Ionescu : asa cum am spus, cand am sosit in ziua inmormantarii la cimitirul Tudor Vladimirescu, ma aflam exact in fata Intrarii in cimitir, iar la un pas de mine, dincolo de Intrare, adica aflata deja in cimitir, cum s-ar spune, ea se afla la un pas de Iesire, se afla o doamna cu ochelari de vedere cu lentile destul de grosute, de culoare gri-fumuriu-inchis, de inaltime potrivita, imbracata de iarna, totusi, parca imi amintesc ca se vedea parul abl-grizonat, nu mai stiu, cred ca purta si caciula, avea poseta ei din care....

Purta o haina ca lungime trei sferturi, un fel de haina din aceea “fâs” din piele de piersica sau cam asa, de culoare verde.

Am intrebat cu voce tare, daca pe acolo nu se aflã sau nu a fost unchiul meu  ANDREI DUMITRU, pentru ca am venit la inmormantarea lui.

Eu chiar asa am spus cu voce tare : “Am venit la unchiul meu  ANDREI DUMITRU. Unde este va rog ? “

Cineva a spus, poate Stela, sau alt angajat al cimitirului, ca “A fost”, “au plecat”.

Am pasit pe Poarta cimitirului si m-am aflat langa Melania Ionescu care pur si simplu statea acolo.

As fi spus ca ma asteapta, m-am gandit ca tanti Sica Andrei a rugat-o sa mai stea acolo, ca, cine stie, poate ajung si eu pana la urma.

Sosisem cu troleibuzul pe care il luasem de la statia RATB de la intrarea pe Drumul Sarii.

Melania nu avea mai nimic in poseta ei, in schimb a scos din ea cateva fotografii si asa, a inceput sa imi arate fotografiile si sa imi spuna cine este ea.

Eu o intrebasem daca l-a vazut pe Silviu fratele meu, un tanar in palton lung, cu ochi caprui, cu parul castaniu, tuns scurt, ea mi-a raspuns ca a fost un domn in palton lung...

Prin urmare, apoi am inceput cu Melania Ionescu sa mergem pe aleea centrala, in cimitir, drept inainte, pentru ca sa vad si eu mormantul unchiului Andrei Dumitru.

Am ajuns la mormant unde am ramas mai mult timp.

Am aprins o candela, am asteptat sa arda.

M-am sprijinit de Crucea din lemn, proaspata, noua, pe care am avut impulsul sa o scot, sa o iau, sa o trag de acolo, unchiul meu nu putea sa moara !

Moartea ma inspaimanta.

Moartea este un proces, un fenomen biologic, insa este foarte greu de suportat, si daca mori si daca ramai in viata, pentru ca suferi despartirea de cel care a murit.

Si doare !

Doare cumplit !

Chiar doare, oricat nu ai vrea, oricat iti spui ca trebuia sa se intample intr-o buna zi, ca avea o varsta, varsta cand trecem Dincolo, totusi, durerea despartirii exista si dainuie !

De aceasta durere mi-a fost frica si imi este.

In primele nopti dupa moartea lui Andrei Dumitru a trebuit sa atipesc cu lumina veiozei de la capatul patului, aprinsa.

Imi era frica.

De fapt imi era frica de durerea din inima mea.

Eram nelinistita, speriata, pur si simplu ma durea.

Doare.

Doare cumplit.

In prima noapte, noaptea din ziua inmormantarii lui Andrei Dumitru, la fereastra de la bucatarie, nu exagerez, am auzit zgomot, ce zgomot ?

Un fel de falfait de aripi, - si nu inventez, nu am inventat zgomotul, - ci el se auzea clar.

Mama mea imi spusese ceva ce nu imi amintesc foarte bine si nu am cum sa va povestesc foarte precis, care era cam asa : cand moare cineva, trebuie sa asezi la geam o cana cu apa, si noaptea sufletul celui raposat se va intoarce sa bea apa.

Acuma, eu nu am lasat o cana cu apa.

Ma gandeam ca, oricum, sufletul lui Andrei Dumitru daca se intoarce, se va intoarce la tanti Sica Andrei.

Si totusi.... in noaptea aceea, la bucatarie la geam, in exterior, si in mod insistent, am auzit si a fost zgomot de aripi, mi-am spus eu aripi de inger.... aripi de pasare, dar aripi, falfait de aripi care se loveau de geamul inchis.

E posibil ca pe masa din bucatarie sa se fi aflat un pahar cu apa.

Sau a fost lasat de mama, sau poate ca nu spun adevarul in clipa asta pentru ca nu mai stiu.

Sau, pentru ca uneori pe masa ramane, in mod obisnuit la noi acasa, un pahar cu apa la culcare....

Recunosc ca m-am speriat in noaptea aceea, zgomotul era puternic, falfait de aripi care se loveau de geam.

Poate si pentru ca....

Acuma, nu stiu ce a facut tanti Sica...

Dar eu nu l-am lasat pe unchiul Andrei Dumitru in dupa-amiaza, seara in care l-am tinut de mana in sicriu fiind el, si noaptea am stat langa sicriu, la cativa pasi de el, fara CRUCE.

Tanti Sica a vazut, Raluca la fel, .... :

Eu i-am pus Crucea langa el, in sicriu, o Cruce mica din lemn sfintit, si sfintita, adusa de la Muntele Athos, munte sfant cu manastiri de calugari, din Grecia. Am cumparat Crucea sfintita de la Biserica Rusa ( Sfantul Nicolae, a Studentilor ) din str. Ion Ghica 9, sector 3, de langa facultate.

De asemenea, pentru ca lemnul putrezeste, i-am pus si un chapelet mic cu bobite din lemn rosu inchis de trandafir, mirosea superb, avand Crucea din argint ( imitatie de argint ) la capatul bobitelor.

La catedrala catolica Sfantul Iosif si la libraria de langa ea de obiecte religioase gasisem un Rozariu lung, frumos, superb,  din lemn de trandafir rosu, mirositor, si alaturi de Rozariul lung era si am cumparat in acelasi timp, un rozariu mic, un chapelet mic, mai scurt adica, mult mai scurt, mai putine bobite.

Si chapelet-ul scurt i l-am pus unchiului Andrei Dumitru.

Pentru ca Isus Cristos  s-a coborat in mormant, a calcat pe moarte si a invins moartea.

Tanti Sica, cat am ramas eu acolo nu s-a opus si am iubit-o pentru asta.

Da, chiar asa.

Revenind la Melania Ionescu : ma aflam cu ea la mormantul unchiului Dumitru Andrei si Melania a inceput sa imi arate fotografiile aduse in geanta ei mai mult goala, cred ca si-a luat geanta pentru fotografii...

Melania imi aratã o fotografie cu Raluca Andrei si Codrut ( cei doi au fost vecini, isi faceau cu mana, fiecare de la etaj, de el din casa, asa s-au cunoscut ei ) Radulescu la cununia lor civila, nu erau imbracati ca mire si mireasa.

Raluca Andrei avea nasul mai drept, mai lung, usor, foarte usor incovoiat.

Remarca : Da, pentru ca Raluca are un nasuc rotunjor, mai degraba scurt.

In fotografia Melaniei Ionescu : Codrut Radulescu purta barba. Era in anul 1985, ziua cununiei lor civile.

Remarca : Eu eram in clasa a XI-a de liceu.

Melania Ionescu are o poza cu sora ei Pusa, mama lui Codrut, o alta poza cu sotul ei.

Cand am plecat de la mormant, Melania si cu mine :

Melania crede in reintrupare, reincarnare.

Ea stie ca ne vom reintrupa candva...

Eu ii spun : - sigur, asa e omul cand nu vrea sa se desparta de cineva drag – “Dar acum probabil o sa invieze mai repede unchiul Andrei Dumitru !”

Melania : “Se intrupeaza, da, dar nu aici, in alta lume, pe alta planeta, in alta galaxie, in alt timp, nu aici draga.... “

Aceste cuvinte le schimbam noi in timp ce plecam de la mormant, luand iarasi drumul pe aleea centrala a cimitirului.

Cand am iesit pe aleea centrala, 2 gardieni ne-au intrebat la cine am fost, sau le-au spus noi sa vegheze mormantul, le-am spus ca am fost la unchiul meu Andrei Dumitru care era din comuna Lisa, Vanatori.

Unul din gardieni ne-a spus : “Stiu eu, stiu. Eu sunt din Lisa”.

In jurul mormantului lui Andrei Dumitru, pe crucile mormintelor invecinate, nume precum : “Oaie”, si chiar “Voicu” mi se pare.

Din relatari :

Melania Ionescu

Tanti Sica :

Raluca Andrei Radulescu are doi baieti, pe Victor de 18 ani, student in anul intai la Colegiul de Aparatura Medicala, in SUA.

Al doilea fiu al Ralucai este Vlad de 22 de ani, student in anul intai la facultatea de Medicina din Boston, SUA.

Cei doi frati locuiesc in orase diferite in SUA, iar Raluca in alt oras, diferit de orasele in care stau copiii ei.

Raluca Andrei insasi : ea a divortat in urma cu 3 ani si nu mai locuieste in orasul Newark de langa New-York.

Raluca mi-a spus cum se numeste orasul in care sta, dar nu l-am inteles numele orasului.

Zoe Andrei, fiica cea mare a lui Cristian Andrei are 18 ani, in Canada.

Nicky, Nicholas-Achim, fiul cel mic al lui Cristian Andrei are 14 ? ani.

Si acuma, unchiul ANDREI DUMITRU asa cum statea el in sicriu :

Unchiul Titi, sau Andrei Dumitru : cred ca avea – caci avea in degetul sau ! – verigheta noua, urma lasata pe inelarul stang, al mainii stangi, este lata.

Eu mi-l amintesc cu o verigheta foarte fina si subtire.

Unchiul Andrei Dumitru are mana umflata, cu lichid cu derm, hipoderm.

Ochiul sau drept este rosu, pleoapa toata.

Are proteza neagra pentru bratul drept [ asa era in sicriu, avea proteaza lui neagra pentru bratul drept ce i-a fost taiat de tren in gara Timisoara in anii ’50 ].

Are fruntea, craniul, foarte foarte tare.

Zambeste.

Gura inchisa bine, dar nu e crispat(ã).

Este alb-palid-alb.

De-a lungul nasului, pe obraz spre urechi este livid-cenusiu.

Mana : alb-galbena este umflata.

Decorul : perna alba sub cap in sicriu, cuvertura alba matlasata usor din saten alb, voal cu broderie in Cruce ortodoxa deasupra lui il acopera tot, si cu motive aplicate in culorile rosu-alb-albastru.

Are sprancene albe complet.

Are parul pe zona temporala doar, alb complet.

Costum nou de la Casa de moda “Venus” de culoare gri-inchis cu dungi subtiri, camasa albastru-bleu ( cu dungi fine ? ), cravata de culoare gri-lucios, parca tot in dungi.

Andrei Dumitru are pleoapele moi.

Ochiul sau stang complet alb-galben. Ochiul sau drept : rosu.

Are craniul foarte dur, foarte, foarte rece.

Raluca Andrei spune ca nu i-au facut autopsie.

Tanti Sica Andrei spune ca : “Acum 4 ani, Andrei Dumitru a suferit un accident ischemic” [ suntem in 2008, deci in 2004 ! in 2003 eu am avut un necaz mare cu parintii despre care unchiul meu stia foarte bine, a fost socat atunci ! ].

Tanti Sica Andrei adauga si ca : “A intrerupt atunci jogging-ul”, “Lua un medicament”.

[ In anii trecuti anului 2008, dar dupa 2003, dupa nu mult timp, am aflat de la mama mea, care o vizita pe Ioana Dragnea in sectorul 5, si pe Ioana Dragnea o vizitau si tanti Sica Andrei impreuna cu Andrei Dumitru, ca unchiul Titi ar avea o afectiune, ar avea ceva la inima si ca a inceput sa ia niste medicamente pentru inima ; ca nu mai alearga in parcul Tineretului, cum obisnuia el ; el care alerga cu Petre Ninosu in anii 1993, fostul ministru al Justitiei din Romania. ]

Tanti Sica Andrei povesteste : “Pe 3 noiembrie 2008, Andrei Dumitru a avut un dosar [ ca avocat ] la tribunal, o demolare. E ziua cand i s-a facut rau, s-a culcat dupa ce a venit acasa. In somn : tanti Sica l-a gasit cu spume-clabuci la gura. Nu mai auzea, nu mai reactiona.”

Carmen Pascu Tunaru : ea a venit de 2 ori la Andrei Dumitru la cabinetul de avocatura din Bul.Tineretului, a adus un vin rosé, despre care ar fi spus ca ii placea unchiului Titi – mi-a relatat Silviu fratele meu.

Tatal lui Carmen Pascu a murit acum 6 ani.

Carmen Pascu este din Mãcin, judetul Tulcea.

Marieta nu a venit. Avram Marieta.

Sicriul este dreptunghiular, are manere aurite, este lacuit, maro.

Vecinele din bloc, impreuna cu care am stat de veghe in noaptea de 16 noiembrie 2008 : doamnele Gaby ( Viorica ? ) si Musster.

O voi numi in continuare Gaby asa cum am consemnat in agenda mea, cu sublinierea ca poate se numea Viorica.

Nu a vrut sa spuna numele ei de familie.

Doamna Gaby : ea a lucrat la ITM, la aparatura medicala.

Doamna Musster : este chimista.

Apoi in legatura cu dna Musster am consemnat chiar asa : “luminatoare din plastic.frig.acizi, aur cantarit, balante. Faceau si macarale. Faceau si analize, probe Rapid, “proaspat aduse”.

Gaby sau dna Musster : Auzisera de prof. Butoi Tudorel.

Una din ele stia ca Butoi Tudorel a murit !

Doamna Musster : are ochi albastri. Mama ei era din Baia Mare, tatal ei era din Regat, era de origine germana, el a murit de inima.

Doamna Musster a avut un sot, a fost casatorita 3 ani, a divortat, apoi a avut toata viata ei un prieten, un amic pana in anul 2006 cand el a murit. Ea nu si-a mai dorit sa se casatoreasca.

Doamna Musster locuieste cu mama ei, are o sora care are un copil si e despartita.

Gaby : este casatorita, are sotul si 2 copii : baiat, fata : mari.

Gaby este brunã mai mult, dar are piele alba, totusi genul bruna, ochi negri, mici, vioi, parul castaniu inchis-negru.

Silviu Marcov a fost la restaurant, de la cimitir, dupa funeralii.

Tanti Sica Andrei ne-a trimis o farfurie cu mancare de post acasa.