Rugaciune Catre Dumnezeu Tatal Ceresc Atotputernic, Rapha L’Eternel Celui qui te guérit Domnul Dumnezeul tãu Care te vindecã, Jireh L’Eternel pourvoira Iahve-ire Dumnezeu poartã de grijã, Isus Cristos Calea, Adevarul si Viata, Domnul meu si Dumnezeul meu Tamaduitorul sufletelor si trupurilor noastre, Alfa si Omega : 01.11.2015 18:49:52

…

J.Ch.

UUUUURugaciune

Catre Dumnezeu Tatal Ceresc Atotputernic, Rapha L’Eternel Celui qui te guérit Domnul Dumnezeul tãu Care te vindecã, Jireh L’Eternel pourvoira Iahve-ire

Dumnezeu poartã de grijã, Isus Cristos Calea, Adevarul si Viata, Domnul meu si Dumnezeul meu Tamaduitorul sufletelor si trupurilor noastre, Alfa si Omega :

01.11.2015 18:49:52

                                                                                                

UUUUUDumnezeule, Tata Ceresc, Isuse Domnul meu si Dumnezeul meu, Tamaduitorul sufletelor si trupurilor noastre, Tata Ceresc Atoatecreatorule, Atotziditorule, Omniprezent si Omnipotent, Bunule, Sfant si Vesnic Viu, Izvor datator de Viata, Te rog, Te implor, am o veste trista si ingrijoratoare pentru mine sa Iti dau :

Tata Nicolae Marcov a plecat cu mama mai devreme de acasa, eu nu am stiut, eram la calculator si scriam, la ora 15h40 am luat pauza de masa, cand m-am ridicat de pe scaun si m-am dus in sufragerie, am constatat ca eram singura acasa, si parintii mei si fratele meu plecasera, nu stiu la ce ora !

Dupa ce am mancat s-a intors Silviu, fratele meu, dar nu mi-a spus unde au fost plecati.

Mama insa s-a intors fara tata, pe la ora 18h13, acasa.

Cand am intrebat-o unde e tata si daca vine, mi-a raspuns ca : “Vine maine, poimaine!”, apoi am continuat sa o intreb : “Unde e tata ? Unde ati fost ? La Doctor ? E la spital ?”, iar mama mi-a raspuns ca : “Da, e la spital. L-a oprit doctorul sa ii faca niste analize.”.

Apoi am intrebat-o la ce spital este internat si dupa ce a ezitat cateva secunde, mi-a raspuns ca este la spitalul Panduri internat.

Nu are mancare la el, si au plecat in cursul dupa-amiezii de acasa.

I-am spus mamei : “Are, i-ai lasat mancare la el ?”, iar ea mi-a raspuns : “(Pai) nu mananca !”, pesemne nu trebuie sa manance inainte de a i se face analizele.

Dar eu am intrebat : “Si la analize il ia abia maine dimineata, nu ? Pana catre pranz nu mananca, or fi multi pacienti !”

Mama mi-a raspuns ca : “Daca i-o fi foame, i-or da acolo ceva de mancare !”, “Pai, se mai da de mancare in spital azi ?”, am intrebat eu, “Nu stiam ca se mai dã asa ceva !” am spus eu.

In aceasta dimineata, tata, fiind duminica a citit ziarul “Libertatea” pe care mama l-a cumparat, acasa, linistit, a stat in sufragerie, nici nu banuiam ca vor pleca la spital.

Mama nu s-a dus cred la Biserica, ceea ce m-a mirat.

Apoi a sunat interfonul la care cred ca numai Aurelia Calugaru, vecina din blocul nostru R 4 de la etajul 8 putea sa fie, iar mama i-a spus : “Sa-ti fie de bine !”, si “Bine, urc eu mai tarziu, peste 5, 10 minute !”.

Apoi a inchis interfonul si a ramas linistita acasa, nu se grabea.

Eu m-am dus la calculator in dormitorul nostru care este si biroul nostru.

Era liniste, nici nu am banuit ca au plecat toti de acasa, nu stiu la ce ora exact, si m-au lasat singura, nu mi-au spus niciun cuvant, cum ca pleaca !

Si acuma Doamne, Dumnezeule Sfant si Bun care ma cunosti, acum stau cu grija si ingrijorata.

Tata de felul sãu este sensibil si temator, ba poate ii este chiar frica.

Nu stiu ce analize ii vor face, ma gandesc sa nu ii faca biopsie, sa vada daca are cancer la prostata, caci stii, are probleme cu prostata, si din nefericire are si alte probleme de sanatate.

Biopsia aceea doare, eu asa stiu, desi nu am o imagine foarte clara despre cum se procedeaza, insa stiu ca se ia, recolteaza tesut viu, al omului, pentru a fi dus la analize.

Si operatiunea aceasta de a preleva tesut viu, adica carne din carnea omului, doare, este dureros !

Dumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne Dumnezeule, ma tem foarte mult, si de efectuarea analizelor si de toata durata sederii lui in spital si de rezultatul care va fi al acelor analize !

Te implor, Dumnezeule Tata Ceresc sa nu mi-l iei pe tata Nicolae Marcov, sa ii dai viata, sa ii dai lui sanatate si ani lungi de viata, nu ma lasa fara el, si prostata aceasta la barbati, a barbatilor care face mari necazuri acestora !

Dumnezeule Tata Ceresc, Te rog, Isuse Tamaduitorule, Vindecatorule Doamne, Tamaduitor Desavarsit, Te rog si Va rog, vindecati-l pe tata, ajutati-l si stati cu el cat timp este acuma in spital, si aduceti-mi-l acasa inapoi sanatos, pe picioarele lui si cu rezultate bune la analize, sa nu moara, sa nu faca operatii, nu stiu daca suporta el o operatie, si nu stiu cat de multa reusita are o operatie din clipa in care un om incepe sa aiba necazuri cu sanatatea !

Te rog Dumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne, aveti grija de tata Nicolae Marcov la spitalul Panduri, mama spune ca este internat la Panduri, sper ca spune adevarul, dar unde anume se afla in ce camera sau salon, eu nu stiu, e ingrozitor, niciodata parintii nu imi spun nimic !

Dumnezeule Tata Ceresc, Te rog nu il lasa singur acolo pe tata Nicolae Marcov in spital, trimite Sfintii Tai Ingeri Buni si pe Sfantul Arhanghel Rafael sa il pazeasca, sa aiba grija de el, sa il vindece, si mai ales Dumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne, Tamaduitorule, Vindecatorule, Doctorul sufletelor si trupurilor noastre, vindecati-l Voi pe tata Nicolae Marcov, sau vindecati-l si cu Sfintii Ingeri Buni ai Tai Dumnezeule din Imparatia Ta Vesnic Vie in care este Viata Vesnica, Viata Vie, Viata Puternica, Viata senina, Viata linistita si plina de iubire, Te rog Tata Ceresc sa nu moara tata Nicolae Marcov, sa nu il doara cand ii face analize, sa nu ii fie frica, sa ai grija de doctorii care il ingrijesc, de doctorii si de asistentele medicale care ii vor face analizele, de infirmieri si infirmiere si de toti cei din jurul lui tata Nicolae Marcov din spital, de oriunde se afla si se va afla el in orice clipa, in clipa aceasta, si in toate clipele pana cand va reveni acasa sanatos pe picioare, la iesirea din spital, la externarea sa !!!

Dumnezeule Tata Ceresc, Bunule, Bunule, nu ma parasi Tu pe mine, stii cat ma doare, stii ca trec greu prin astfel de momente, stii cat sufar, stii ca sunt sensibila, ma gandesc si ca nu are mancare, si ca nu are cu cine vorbi, e singur acolo, nu stiu daca si-a luat cu el tata Nicolae Marcov iconita pe care i-am facut-o eu cand in vara trecuta, stii, a venit din spital, a fost internat si i-ai salvat viata atunci Bunule Dumnezeu, ai si acum grija de el !

Atunci, cand s-a intors acasa, slabit, distrus, asa s-a intors, i-am facut o iconita sa o poarte in buzunarul camasii, la piept, sau in buzunar, in fapt erau doua icoane, fiecare cu Preasfanta Inima a Lui Isus, si am pus icoanele spate in spate si le-am invelit in folie de plastic, am prins-o la dimensiunea iconitelor, astfel incat arata ca o singura icoana cu doua fete, Preasfanta Inima a Lui Isus i-am spus il va apara de orice rau, de boala, de epidemie, de microbi, de pericole si primejdii si de orice rau, si i-am spus sa o poarte la el, o vroia in culori, icoanele sunt in culori, rosii ca Preasfanta Inima a lui Isus, insa eu am imprimanta cu cerneala neagra si iconita este alb-negru, iar lui tata nu prea ii place negrul, ii face rau pentru ca mama si sora lui au murit inainte de vreme, sora lui Adriana Ada Marcov la 21 de ani, si mama lui Teodora Marcov ( Feodosia Sestocenco ) la vreo numai 52 de ani paralizata, imobilizata la pat, el o spala, el o hranea, el o ingrijea, ea nu se putea misca, era si foarte bolnava de inima, a murit saraca ! Eu nu am cunoscut-o pe bunica mea Teodora Marcov, care s-a nascut in Tighina si s-a casatorit la Chisinau cu Alexei Marcov, bunicul meu, ca domnisoara ea se numea Feodosia Sestocenco, erau dintr-o familie de ucraineni, iar bunicul meu Alexei Marcov dintr-o familie de rusi, Marcov.

Tata Nicolae Marcov, fiul Feodosiei, al Teodorei cum i-au spus la Bucuresti cand s-au refugiat din Chisinau in timpul celui de-al doilea razboi mondial, si al lui Alexei Marcov a fost profund marcat, traumatizat adanc de moartea timpurie a sorei lui mai mari, Adriana sau Ada Marcov, nu se stie exact de ce a murit Ada, era studenta la Politehnica in Bucuresti, avea un logodnic, un asistent universitar inginer, despre care am auzit ca niciodata nu s-a mai casatorit, dupa moartea Adei ! Se pare insa ca Ada pentru niste dureri de cap a facut niste raze, iar asistenta medicala a uitat-o expusa la raze prea mult timp, iar Ada dupa aceea s-ar fi imbolnavit de leucemie.

Dar, mai exista si o alta informatie, cred ca ar fi avut si o apendicita, sau poate nu, nu sunt sigura, dar a avut dureri mari de cap, a cazut in baie, cand se spala !

Se pare ca Ada a si racit.

Dar, de aceea spun, Ada era bolnava, nu stiu exact ce boala avea, poate leucemia, poate a avut si alta sau alte boli, sau poate a murit din caderea in baie, sau poate nu a murit atunci.

Eu nicicum nu pot sti, nu ma nascusem, iar tata si mama nici nu erau casatoriti !

Ada a murit in 21 iulie 1958, am sa ma uit pe verso-ul unei fotografii pe care e mentionata data decesului ei, la 21 de ani, a murit inaintea Teodorei Marcov mama ei, bunica mea.

Iar tata a ingrijit-o pe mama lui pe care a iubit-o foarte mult, si acea perioada de suferinta l-a traumatizat deosebit de puternic, el o ingrijea, ea nu se misca din pat, stii Dumnezeule Tata Ceresc, tata trebuia sa aiba grija de ebunica Teodora Marcov in totalitate !!!!

Parintii mei s-au casatorit in 18 februarie 1966, exact la un an de la moartea bunicii Teodora Marcov, tata nu a vrut, pentru ca era chiar la un an de la decesul mamei lui, dar mama mea Magdalena a insistat si s-au casatorit.

Eu m-am nascut in 12 noiembrie 1968, am venit pe lume intr-o zi de toamna foarte, deosebit de rece, cum era ziua aceea Dumnezeule Tata Ceresc, pe care ai ales-o pentru venirea mea pe lumea aceasta ? Era toamna geroasa ca iarna, era frig, mama in spital, m-a nascut intr-o zi de Marti, 12 Noiembrie 1968 la ora 6h00 sau 6h30 dimineata, cu mari dureri, si a avut mari dureri la nastere, mi-a spus ca au cusut-o pe viu, a nascut pe cale naturala, si au cusut-o si o durea cumplit, toata viata ei nu a suportat acele dureri in care m-a nascut pe mine !!! Trebuie ca au fost cu adevarat cumplite, atroce !

In plus, am avut tarziu, prin 2003, 2004, ca mama ar fi avut niste probleme la nastere, cand m-a nascut pe mine, nu stiu ce alte probleme, de ce natura.

Tata s-a dus la mama la spital, cand m-am nascut eu, in ziua aceea rece, geroasa, isi pusese deja caciula lui pe care a purtat-o toata viata, pana catre batranete cand si-a cumparat a doua caciula asemanatoare cu prima, caciula lui din blana de astrahan de culoare gri, dar urechile ii erau descoperite, neacoperite in intregime si imi povestea ca ii degerasera urechile in ziua nasterii mele, de 12 Noiembrie 1968 in drum spre Maternitatea spitalului “Central” din Bucuresti ( nici nu stiu unde este acest spital, daca mai exista inca ?! ), unde i-a dus mamei compot de mere, pe care l-a facut chiar tata, el care nu stia sa pregateasca nimic de mancare !

M-am uitat pe fotografii si am corectat datele de mai sus, privind-o pe Ada si casatoria parintilor mei.

Si imi fac griji acum pentru tata Nicolae Marcov, prea multi din familia noastra au murit inainte de vreme, Adriana sau Ada, (Adocica) Marcov a murit tanara, era o studenta buna la Universitatea Politehnica, avea un logodnic, cand a murit nu au avut loc de veci pentru ea, dar Ada avusese o prietena si aceea a vorbit cu parintii ei, se pare ca numele de familie al prietenei Adrianei Marcov era Radu, si familia Radu a ingropat-o pe Adriana Marcov intr-unul din locurile lor de veci ale familiei lor !

Vai, Dumnezeule Tata Ceresc !

Prin 2005 sa fi fost, cand dintr-o data, o colega de liceu si prietena din copilarie a tatalui meu, pe numele ei Cornelia Bogdan Stanescu, la telefon, mi-a spus ca bunica mea si Adriana Marcov au fost deshumate, apoi nu mai stiu ce s-a intamplat cu osemintele lor, tata nu a spus nimic acasa, mie nu mi-a spus, niciodata nu am stiut, poate ca le-au pus inapoi unde au fost, in acelasi mormant !

In acelasi loc de veci a fost peste mai multi ani, in februarie 1965 ingropata si bunica mea Teodora Marcov ( Feodosia Sestocenco ), alaturi de fiica ei Adriana Marcov.

Cred, parca asa zicea tata, bunicul Alexei Marcov ar fi facut el Crucea care este pe mormantul Adrianei si Teodorei Marcov, parca asa spunea tata.

Bunicul Alexei Marcov a murit facand o comotie cerebrala in trenul care intr-o vara il aducea inapoi acasa la Bucuresti, din Chisinau, unde fusese sa isi vizteze surorile gemene, pe Zinaida si Jenia Marcov dupa nastere, Zina Vatava dupa casatorie, iar pe Jenia dupa numele ei de casatorie, nu stiu cum o chema, noi il asteptam la Gara de Nord in Bucuresti, eu, mama si tata, pe bunicul Alexei Marcov, nici nu mai stiu daca si Silviu, fratele meu era cu noi in ziua aceea, era pe la inceputul anilor ’80.

Trenul s-a oprit in Gara de Nord, noi eram pe peron, bunicul Alexei Marcov nu a mai coborat Dumnezeule Tata Ceresc, iar tata a urcat sa vada ce s-a intamplat, cand a revenit la noi care asteptam pe peron ne-a spus ca a murit bunicul Alexei !!!! Ca e mort !!!

I-a coborat bagajele, ne adusese un aspirator de praf, mare, solid, rusesc, il avem si astazi si il folosim !

Dar, dupa aceea, tata a trebuit sa mearga repede, repede la Ministerul de Externe si sa-si faca pasaport, eram in timpul regimului comunist si nu plecam in calatorii din Romania, nu aveam pasaport deloc, iar tata spunea ca presedintelui dictator Nicolae Ceausescu nu ii place numele lui rusesc de familie, Marcov, se temea sa plece in URSS la Chisinau, dar trebuia si a plecat !

A plecat in acelasi tren cu bunicul Alexei Marcov, noi nu l-am vazut, deloc, deloc, pur si simplu nu a mai coborat din tren si noi nu am urcat in tren !

Trenul l-a dus inapoi, dupa numai cateva ore, inapoi de unde venise, la Chisinau.

Tata s-a dus cu el.

A locuit la Zina Vatava, sora bunicului Alexei, care locuia cu fiul ei insurat, cu Boris Vatav, casatorit cu a doua lui sotie Valentina Vatava.

Aceasta familie a ajutat mult la inmormantarea lui Alexei Marcov, bunicul meu, iar el a fost ingropat in cimitirul din Chisinau, pe atunci in URSS.

Aici la Bucuresti era casa lui, de foarte multi ani, de o viata intreaga.

Bunicul Alexei Marcov a reusit sa plece din Chisinau cand a fost ocupat sau reocupat de sovietici, in 1940 mi se pare.

Este adevarat.

Dupa el, la mai multe luni de zile, a plecat bunica mea singura, Teodora Marcov cu tata in brate care avea un an, tata Nicolae Marcov s-a nascut pe 6 mai 1941 la Chisinau in URSS.

Iar pe Adriana Marcov, bunica o ducea de mana.

Este adevarat, pentru ca peste multi ani, prin 2002 sau 2003 tata s-a luptat sa obtina statul de refugiat in Romania, despre care insa eu nu stiu mai mult.

Atunci cand a plecat bunica Teodora Marcov din Chisinau se refugiau multi basarabeni cum spune tata, si au urcat in trenuri care au fost numite, sau numai unul a fost numit “Trenul Mortii” !!!!

Pentru ca era in plin razboi mondial, iar drumul era pe camp, pe teren neted, si erau bombordati, iar trenul oprea brusc, si oamenii coborau speriati si alergau pe camp, pe pamantul neted, adica fara copaci, si alergau in zig-zag sperand sa nu fie atinsi de bombe !!!!! Apoi urcau inapoi in tren si trenul pornea iarasi !!!

Asa, intr-un tarziu, au ajuns la Bucuresti.

Bunica s-a dus acasa la bunicul Alexei Marcov care lucra la Imprimeriile Monitorului Oficial, se numeau cred Imprimeriile Regale, pentru ca faceau si mai ales facusera parte din Romania Mare, pe cand, nu cu mult timp inainte, orasul Chisinau inca facea parte din Romania Mare.

Alexei Marcov lucra la Chisinau, la Imprimeriile Regale ale Monitorului Oficial, bunicul Alexei a fost tipograf, a fost culegator de litere, la inceput sau pana la pensie nu stiu, dar a fost tipograf, iar la Bucuresti, mai tarziu a lucrat la, sau poate sa spun si la, Casa Scanteii, la tipografie, culegea litere din plumb, iar plumbul este foarte toxic, nociv sanatatii, era un bunicut destept, citit, inteligent, bunicul Alexei Marcov, daca ramanea in Chisinau cand au venit sovieticii l-ar fi impuscat, altii ca el au fost impuscati, au fost multi in situatia lui, sau destui alti oameni ca el.

Bunicul Alexei Marcov cand era tanar si-a facut stagiul militar obligatoriu in Armata Romana, la Braila in Romania.

Prin urmare, el locuia in Chisinau, in Romania Mare, dar cand prin anul 1940 au intrat sovieticii in Chisinau, acest oras a trecut la URSS, nu a mai apartinut Romaniei Mari, Romaniei, iar Alexei Marcov ar fi fost socotit un tradator, desi in mod aberant, absurd, ilogic, intrucat facuse armata in Armata Romaniei Mari.

Am citit odata un articol, un basarabean spunea ca au fost impuscati cand au venit sovieticii in Chisinau, in al doilea razboi mondial, multi au fost impuscati, si ei fusesera in Armata Romaniei.

Alexei Marcov a reusit sa se refugieze.

La Bucuresti a obtinut permis de resedinta de la prefectul Bucurestiului.

Insa au avut probleme cu Politia, nu stiu de ce, pentru ca asa era politica cred, il chemau la Politie foarte, foarte des, si il intrebau de ce a venit in Romania, si ii spuneau sa plece inapoi la Chisinau, Alexei nu putea, il omorau acolo sovieticii !

Bunica mea Teodora Marcov, imi povestea tata Nicolae Marcov, ii spunea cand se pregatea sa plece la Comisariatul de Politie : « Ia-l si pe Nicu cu tine ! », adica pe tata, care era mic, si bunicul Alexei il lua pe fiul sau mic, Nicu, de mana, si plecau la interogatoriu la Politie !

Nu stiu cati ani au trait in aceasta teroare nemaipomenita !

Romania se afla in vremea Regelui, a Regelui Mihai cred.

Aceasta teroare incredibila se petrecea in timpul domniei Regelui Mihai, al Regelui Romaniei.

Adica nu stiu daca era un altul inaintea lui, dar stiu ca Regele Mihai a fost pus sa abdice la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si nevoit sa plece din Romania, era foarte tanar pe atunci.

Dumnezeule Tata Ceresc si stii ca imi dau lacrimile, stii ca plange sufletul in mine, stii ca plang !!!

Nu mai vad de lacrimi.

Iar ma ustura ochii si nu mai vad.

Este ora 20h03, ora noua.

Si plang.

Nu pot crede ce am trait, ce viata plina de durere, o viata condamnata la durere si lacrimi cu mult inainte sa ma fi nascut eu, viata mea !

O viata de durere si apoi o viata de cosmar.

Traumele suferite de tata care povestea cum erau bombardati in camp, cand se refugiau cu trenul din Chisinau la Bucuresti, frica, teroarea, Politia care la Bucuresti il interoga continuu pe bunicul Alexei Marcov, Adriana Marcov, ma rog, da, a fost o ipoteza ca a fost omorata Ada, era sanatoasa, voinica ( nu ca mine fragila ! ), optimista, tonica, era, se pare, destul de diferita ca fire de tata Nicolae, fratele ei, paralizia si boala de inima a bunicii Teodora Marcov, familia Marcov care isi lasase, parasise casa din Chisinau, si care in Bucuresti a locuit cu chirie, eu asa cred, eu parca asa stiam, cand au murit, Ada prea devreme, pe neasteptate, apoi Teodora bunica mea, nu au avut atatia bani pentru loc de veci, pentru mormant cum se spune...

Apoi bunicul Alexei care peste ani si ani de viata la Bucuresti in Romania, la inceputul anilor ’80 a murit de comotie cerebrala in trenul de la Chisinau la, spre Bucuresti si a ajuns mort in trenul care a oprit in Gara de Nord...

Tot atatea clipe si scene si evenimente de cosmar...

Tata Nicolae nu mai suporta negrul, culoarea hainei preotilor, nu suporta inmormantarile, cimiterele.

Si, ca un facut, in Constantine s-a nascut fratele meu mai mic, Dragos, Dragosel, in februarie 1975 !

Dragos a suferit de ocluzie intestinala.

Suferea, era cumplit, nu pot sa povestesc in detaliu pentru ca mi se face rau !

Mama a chemat doctorul, prea tarziu dupa parerea mea.

Mai multe zile nu a chemat doctorul.

Copilul suferea, eu eram inca prea mica si nu am realizat la inceput sa sufera, era prea

tacut, ... nu mai pot sa scriu despre asta...Nu pot. Nu sunt in stare niciodata sa scriu totul despre suferinta micului meu fratior Dragosel.

Ce viata am avut, dar ce viata !

Dragosel a murit, operat la Alger unde l-a dus tata urgent cu avionul, operat de apendicita, si el avea ocluzie intestinala, care insa nu a fost ingrijita niciodata [ diagnosticul i-a fost pus gresit ! ] !!!!

L-a operat un doctor din Romania, Bistreanu cam asa il chema, care apoi nu s-a intors in Republica Socialista Romania, din Algeria ( unde am stat in anii 1972 pana in 1976 ), ci a ramas in Germania sau in Austria, el i-a smuls masca cu Oxigen de pe fata, Dragosel cel mic de cateva zile se afla la Reanimare [ dupa operatia chirurgicala suferita ] ! A murit, bietul !

Doctorul Bistreanu a spus cinic : “Moare oricum ! Oricum moare !”, si i-a smuls masca de oxigen de pe fetisoara lui mica, mica, era foarte mic acel fratior al meu !

Apoi un doctor francez, martor la scena, a incercat sa il invie, i-a facut respiratie gura la gura, dar Dragosel urcase la Cer, la Tine Dumnezeule Tata Ceresc !!!!!!!!!!!

Dragosel nu s-a mai intors acasa la Constantine unde ramasesem mama si cu mine !!!!!!

In noaptea cand a aflat ca Dragosel a murit, mama s-a dat jos din pat si a ingenuncheat langa pat si s-a rugat, asa, cu mainile impreunate, era muta de durere !

Totusi, saraca mama mea, era are reflexe foarte intarziate, si uneori, de multe ori nu are reflexe, Dumnezeule Tata Ceresc e cam deficienta, s-ar supara nespus daca ar afla ca scriu asta, ar nega, insa asa este !

Trebuia sa cheme urgent doctorul cand a vazut ca micul nou-nascut, Dragosel nu se simte bine !

Eu nu mi-am dat seama ca Dragos sufera, nu mi-am dat seama, am suferit apoi,  mai multi ani am incercat sa las deoparte, adanc in mine, acele zile, sa nu le evoc, sa nu mi le reamintesc.

Dar e cumplit, cumplit cand imi amintesc si ma simt atat de vinovata !

Trebuia sa imi fi dat seama cat sufera Dragos, ca e grav bolnav, si nu am priceput, nu am priceput !

Mama a spus dupa mai multe zile ca sufera, a mai spus ceva, ca zambeste chinuit, ca si cum bietul, ingerasul isi cere scuze ca il doare !!!

Vai !!!!

Nu mi-am imaginat nicio clipa, alta greseala, ca se poate muri asa repede, credeam ca, daca vine doctorul, imediat se va insanatosi !

Si nu a fost asa.

Doctorul a venit.

Acasa.

La noi.

In Constantine.

Dar apoi lui Dragos i-a fost mai rau, nu avea putere sa planga tare, nu plangea tare, bietul ingeras, amaratul meu ingeras mic plangea asa incet, asa plangator, asa chinuit !

UUUUUStii cat Te-am rugat Dumnezeule Tata Ceresc sa il tii Tu pe Dragosel continuu, continuu, continuu, in Bratele Tale, sa ii dai toata dragostea pe care noi nu am stiut sa i-o daruim pe pamant, si il iubeam pe Dragosel, il iubeam, il iubeam, il iubeam !!!!!!!

Imi curg lacrimile si scriu in ritmul lor....

Daca eu am spus ca viata mea a fost prea mult pentru mine, eu nici nu stiu bine pentru ce mai traiesc, dar stiu ca imi e cumplit de frica de moartea rece, urata si rea !

Eu nu am niciun rost, nu imi vad rostul.

Mai ales daca, sau cand vor muri parintii mei.

Viata e dureroasa, e neinchipuit de dureroasa.

Dupa o asemenea durere, moartea lui Dragos, eu nu am mai vazut niciodata viata la fel, niciodata, desi eram mica, desi am tacut.

Ma simt insa vinovata, vinovata, si ma doare, pentru ca eu nu l-am luat in brate, nu ma lasau, imi spuneau ca e mic si eu nu il pot lua in brate.

Si eu eram inca un copil, inca mica, dar mai mare ca el.

Pe Silviu cand s-a nascut in 23 iunie 1977, am fost cu tata sa il aducem acasa de la maternitatea Giulesti [ in Bucuresti ], eram asa de fericita, si totusi in inima mea eram si trista !

Cu ani in urma, in 1975 fusesem la fel, cu tata, dar la Constantine, la Maternitate, mama si Dragosel erau intr-o rezerva, Dragosel tacea, tacea, micul, micutul, era asa de mic !!!!

Silviu era un nou-nascut mai solid, mai mare, mai plinut.

M-am bucurat sa il vad pe Dragosel, eram insa un copil, totusi, aveam numai cativa ani.

Pe Silviu il tineam in brate, si cu orele il tineam in brate, dar, e drept, plangea dupa mama, ziua, stia ca intre 3-4, 4h30 dupa-amiaza, mama trebuie sa vina de la uzina Vulcan unde lucra, acasa, si incepea sa planga, inca dinainte de ora la care stia el ca vine !

Si il plimbam in brate, il leganam dar plangea.

Statea cu mine, ziua, cat statea, cand se apropia ora mamei, el stia si incepea sa planga.

Nimic nu il mai potolea, plangea asa mult, asa tare, - iata Dragos care abia se auzea cand plangea !!!!! si cat il durea pe copilas, ce dureri o fi avut ingerasul, mai bine muream eu atunci !

Silviu era nepotolit cand se pornea pe plans, uneori trebuia sa telefonam la mama la serviciu, ea nu venea la telefon decat greu, spunea ca sefului nu ii place, asa au lucrat si ei, intr-o teroare, se incruntau sefii !

Nu puteai nici sa te ridici de pe scaun !                                     

Pana la urma, Silviu se potolea, dar cand venea mama.

A fost ca un cadou din Cer, trimis mie, pentru mine, acest frate al meu, Silviu cel mic, in ziua de 23 iunie 1977.

Inainte, am fost in alta zi la maternitate cu tata, cred ca am fost in alta zi, am ramas in curte, se auzeau niste tipete si racnete cumplite ale femeilor in dureri, care se pregateau sa nasca, parca le sfasia cineva trupul, carnea, parca se rupeau de durere !!!

M-am si inspaimantat, la inceput am ciulit urechea sa disting daca nu tipa mama mea Magdalena Marcov, imi venea totusi sa ii zic : “Mama, curaj, mama, cat de greu poate sa fie ? O sa treaca mama, ai curaj, o sa treaca, fii tare, trece mama, mami !”

Si imi era dor de mama !

Eu parca asa tin minte, am plecat inapoi cu tata, singuri, acasa.

O casa goala fara mama.

Am ramas afara sa ma joc in zilele acelea, mult, mult, imbracata de vara, afara era o vreme de toamna.

Ce ciudat !

Vai ce ciudat !

Acum imi dau seama....

Cand m-am nascut eu, in 12 noiembrie 1968 era o toamna geroasa ca iarna, o iarna timpurie, cu bruma inghetata, cu ger.

Cand in 23 iunie 1977 s-a nascut fratele meu Silviu Marcov, era vara, o vara rece si friguroasa precum toamna, rece ca toamna !

Nu e ciudat, Dumnezeule Tata Ceresc ?!

Nu stiu ce va fi, nu am avut soarta, cam asa se spune, sau nu am avut o soarta buna.

Pentru ca acum, cu atatea dureri stranse in mine de ani si ani, eu nu mai am viata in mine, am numai durere si tristete.

Mie imi e cumplit de frica de moarte.

Dar nu mai am viata in mine.

Mi-e frica de clipa mortii, mi-e asa frica, nu stiu ce mai pot astepta de la viata, nimic, absolut nimic, o spun sincer, nu sunt prefacuta deloc.

Daca nu ar fi frica mortii, aproape exagerata, Dumnezeule Tata Ceresc Te-as fi rugat insistent sa ma iei de pe pamant, sa mai iei acum in acesti ultimi ani, sa ma iei in Cer la Tine in Imparatia Ta, sa ma duci si pe mine langa fratiorul meu mic Dragosel !!!!

As vrea sa fiu cu Dragosel, sa il regasesc, sa ma ierte, stii cat ma doare, Tata Ceresc ????

Te-am rugat Tata Ceresc sa ii spui lui Dragosel ca sora lui, Olivia, il iubeste mult de tot, ca l-a iubit mult, ca sufera cumplit ca Dragosel nu mai este, sufera Olivia si o doare rau de tot !!!!!!

UUUUUI-ai spus, ii spui, Doamne Isuse, Dumnezeule Tata Ceresc, ii spui lui Dragosel Marcov cat de mult il iubesc, ca imi e teribil de dor de el, ca sufar enorm pentru ca eu nu l-am tinut in brate, eu nu am simtit caldura trupusorului lui micut in bratele mele, daca l-as fi luat in brate poate nu murea ????!!!!!!!

UUUUUTe rog, Dumnezeule Tata Ceresc sa imi implinesti toate aceste rugaciuni ale mele, intotdeauna rugaciunile mele in care m-am rugat cu iubire pentru Dragosel, pentru mama si tata si Silviu !

UUUUUTe rog sa implinesti toate rugaciunile mele frumoase si bune, Te rog Doamne, Te rog Dumnezeul meu Bun, Te Rog Atotputernicule Dumnezeu !!!

UUUUUTe rog Dumnezeu sa nu il lasi din Bratele Tale pe Dragosel, sa il legeni, sa ii spui mereu, dar mereu ca il iubesti mult, mult de tot, sa Te simta, sa Iti simta Inima Buna si Calda si Iubitoare, sa nu simta lipsa iubirii, pe pamant nu am stiut sa il iubim, nu am stiut, acesta e adevarul, mi-am blestemat zilele dupa aceea.

Cine il vedea pe Dragosel, m-ar fi inteles, m-ar intelege !!!

Va trebui sa caut sa ma opresc aici.

Am plâns, am inca lacrimi in ochi, si mai ales durerea in inima, durere care de mai multi ani doare si fizic de acum, am sa mor de inima, si mi-e frica, simt presiunea sangelui crescuta uneori, o simt, si tensiunea arteriala.

Si cum sa nu ma ingrijorez cand...

In vara 2010 mi-am luat diploma de licenta, in ziua aceea eram linistita, pot spune, imi luasem diploma si aveam o fericire in suflet, asa, oarecum deosebita, trista fericire, dar fericire.

Am traversat strada, spre statia de autobuz si o tanara lua tensiunea, m-am oprit, mi-a luat tensiunea si mie, era foarte crescuta, si in plus, pe langa ca era foarte ridicata, presiunea sangelui mi-a spus ea, “priviti” imi spunea, “priviti”, este de doua ori si jumatate crescuta peste limita normalului !

Ce sa mai spun ?

Daca in ziua aceea in care ma simteam in pace, linistita, aveam o tensiune arteriala atat de ridicata si o presiune a sangelui inca si mai ridicata, si eu ma simteam in pace, linistita, atunci, - in acest caz cum este cand chiar ma simt cu presiunea sangelui crescuta, cand imi bate tare inima, repede, tare, cand ma doare inima puternic, si ma doare si durerea nu cedeaza, atunci cum o fi ?

Intr-o zi o artera va ceda, un vas de sange se va sparge in creier.

Oricum am ceva la inima, sau si la o artera.

Ar trebui sa imi corectez Rugaciunea scrisoare, sa vad daca nu am greseli din scris, cand tastez rapid, dar nu am puterea si incepe sa ma doara inima, va trebui sa ma opresc, vreau nu vreau.

Uneori ma doare si in pat, cand stau rezemata pe perna, deci ce sa mai zic ?

Problema mea mare, mare, este ca imi e frica de moarte si de dupa moarte, de tot ce urmeaza din clipa in care am murit.

Cand voi muri, atunci sa mor deplin, sa nu care cumva sa fiu in moarte clinica, sa ma trezesc in sicriu sau la morga, sa mor din nou de atac de cord, sau sa nu ma trezesc in groapa, ar fi macabru, Dumnezeule Tata Ceresc, ai grija de mine, Te implora fiica Ta, roaba Ta Olivia Maria eu insami, Olivia Maria Marcov, Te implor ai grija de mine, de viata mea dar si de moartea mea, Te rog Tata Ceresc nu ma lasa !!!!

Eu chiar sunt speriata !!!

UUUUUTe rog Dumnezeule Tata Ceresc sa nu uiti Rugaciunea mea, rugaciunile mele, sa ma ajuti Bunule, caci Tu stii ce ma doare, Tu stii care imi sunt toate durerile, si stii ca nu mai pot, nu mai am putere in fond, sa lupt, nu am cu ce, cu cine, pentru ce, mai ales pentru ce, unde traiesc eu acum, intre ce oameni ?

Nu e vorba, ca nu vreau sa jignesc oamenii necuvenit, ma gandesc insa la tot ce am trait, la tot ce mi s-a intamplat, la felul in care am fost tratata si sunt tratata.

Si pentru ce ?

Ma simt cu adevarat intre criminali si bestii, si nu am in intentia mea sa fiu rea, sa jignesc in mod neintemeiat.

Sunt prea credincioasa, cred in Tine Dumnezeule si stiu ca Tu ai creat lumea toata si tot ce e in ea, si toti oamenii, nu vreau sa vorbesc pentru a supara, dar ma doare, e putin spus ca ma doare, e prea putin spus ca ma doare tot ce am trait si felul in care oamenii m-au tratat, m-au gandit, au vorbit despre mine, nu am cuvinte, nu sunt in dictionare !

Eu sunt convinsa azi ca multi oameni sunt alta specie si au un ADN ne-uman, de animal, dar mai rau, de bestie, de animal setos de sange, setos de crima !

Altfel nu se explica tot raul suferit, iata, de bunicul Alexei Marcov, interogat foarte, foarte, foarte des, si cu regularitate si continuitate la Comisariatul de Politie in anii ’40, si nu stiu pana cand, pana in ce an a durat persecutia, interogatoriul in care era mereu si mereu si mereu si mereu intrebat de ce nu pleaca inapoi la Chisinau, de ce mai sta in Romania ?

Erau oameni cei care procedau astfel cu Alexei Marcov ?

Si pe urma, tot ce a suferit familia lui tata, si familia mamei, boala bunicii Ioana Enache, asatorita cu Paraschiv Mardale, acel diabet care a redus-o la corpul slab, numai oase, in care un ac gros cat toate zilele intra, nu stiu unde intra, zilnic, cu insulina, bunica ani de zile si-a administrat singura insulina, zi de zi, a tinut un regim strict, dorea sa traiasca, a murit in coma, a stat mult in coma, acasa, inainte insa nu il mai recunostea pe sotul ei bunicul meu Paraschiv Mardale si pleca sa il caute pe strada, bunicul pleca din casa dupa ea, speriat, panicat, sa o aduca inapoi, nu o putea scapa din ochi, si el trebuia sa lucreze, ea a fost mai fragila si dupa ce s-a casatorit nu a mai lucrat.

A lucrat cativa ani inainte de casatoria ei in ziua de 11 noiembrie 1934 cu bunicul Paraschiv, a lucrat un palarier, se pare ca stia sa confectioneze palarii frumoase, bunica mea Ioana Enache, cand lucra ea, cand era domnisoara.

Si au fost necazuri.

Bunicul mi-a spus in 1990, in 1991, ca pe mama au vrut sa o recruteze la Securitate si ea nu a vrut, intrase la admitere la facultatea de Drept, dupa ce si-a terminat liceul, era intre ultimii zece intrati pe lista, iar Ministerul de Interne a venit cu zece activisti de Partid Comunist Roman care lucrau in minister si i-a eliminat, asa, pur si simplu, asa, uite, simplu de tot, ca si cum nu erau, pe ultimii zece intrati de pe lista, si si-a pus pe lista numele celor 10 activisti din ministerul de interne.

Se intampla in Romania, cand a terminat mama liceul Gheorghe Sincai, pe vremea ei invatau numai unsprezece clase cu totul, nu 12 clase cum am invatat noi, eu si colegii mei.

Mama s-a nascut la 1 septembrie 1941.

Dupa aceea, mama a renuntat la admiterea la facultate, i-ar fi spus [ cei de la Securitate ] ca nu mai intra niciodata, daca nu intra in Securitate.

Bunicul avusese de la tatal lui, o bucata de pamant mostenire, si din cauza aceasta nu ava un bun dosar comunist, nu avea o origine sociala buna, dupa criteriile comunistilor, cred ca a fost “catalogat” drept chiabur, adica un fel de taran mai instarit.

UUUUUSi acum, Bunule Dumnezeu Tata Ceresc, Te rog Tu nu ma lasa pe mine, in inima mea este prea multa durere, sufleteasca si fizica, Te rog ai grija de mine, iar daca parintii mei sau fratele meu patesc ceva rau, neplacut, eu sufar rau, cumplit, nu stiu ce se va alege de mine ?

Oamenii azi sunt rai, sunt salbatici, sunt criminali, urmaresc casele oamenilor, sunt capabili si se pare asta vor, cand vor sa platim 66 lei lunar la asigurari de sanatate de la 1 ianuarie 2016, potrivit Noului Cod Fiscal, Silviu spune ca vor sa ne ia casa, casele, sa ne arunce in strada, casa aceasta au cumparat-o parintii mei, cu banii jos, toata suma, o parte din bani, importanta le-a dat-o bunicul meu Paraschiv Mardale, cu imprumut, altfel nu a vrut mama !

Vor sa  ne oblige sa platim lunar 66 de lei la asigurari de sanatate, PE CEI CARE NU AVEM VENIT, care nu avem bani, Silviu spune ca dupa ce ne penalizeaza sau amendeaza de 7 ori mai mult, daca nu platim la timp, ne vor lua mostenirea, fie ea si viitoare !

E absurd, e aberant, e ilegal, dar sunt criminali, sunt criminali autentici fara indoiala, fara dubiu !!!

Eu sunt prea fragila pentru viata aceasta, si cred ca au mai fost mai ales fete, femei sensibile si fragile ca mine, iar Tu Dumnezeule ai avut grija de femeile sensibile, de toate femeile fragile si care aveau o inima buna, dar prea sensibila pentru planeta Pamant !

Planeta Pamant este frumoasa, chiar foarte frumoasa, dar e populata de prea multe animale, criminali, bestii, hoti, talhari, escroci, si toata gama infractorilor.

Sunt sigur ca unii au un ADN ne-uman, sau un ADN de om combinat cu un ADN de animal !

Am si citit ca au fost facute experiente si ca s-a nascut cel putin un « om », cu un ADN combinat animal-om, acesta avand aspectul unui om obisnuit.

UUUUUCand voi fi in Imparatia Ta, cu Tine Dumnezeule Tata Ceresc, cum Te rog sa fiu, cand voi muri, atunci imi vei spune totul, totul, dar totul, tot ce am trait eu pe Pamant, cine au fost toti cei din viata mea, pe care i-am cunoscut, sau pe care nu i-am cunoscut, care au fost in umbra, sau nu i-am cunoscut cum nu am cunoscut-o pe bunica mea Teodora Marcov, Te rog Tata Ceresc Dumnezeule Atotputernic, atunci, cu Tine, langa Tine, in Imparatia Ta Buna, Linistita, langa Tine voi avea puterea sa ascult totul pana la capat, sa afu tot adevarul despre viata mea, si despre tot ce am trait sau mi s-a dat sa traiesc pe acest pamant, Te rog Tata Ceresc, atunci sa imi spui totul, in detaliu, de-a fir-a-par, asa este o vorba romaneasca, o expresie.

Daca as afla acum tot adevarul, nu as putea sa il suport, imi dau seama ca este crunt si nu mai am puterea in mine sa il suport, in plus, eu vreau sa fiu cu Tine Dumnezeule Tata Ceresc cand voi muri sa fiu in Imparatia Ta si cu Tine si cu Isus Domnul meu si Dumnezeul meu, si daca aflu acum si ma supar tare, cine stie, poate multe rugaciuni nu le-as mai spune, nu m-as mai ruga poate pentru unii oameni, eu asa simt, asa cred.

Si stii Tata Ceresc Bun, Bunule, stii cat plang, ca viata mea a fost atat de bogata in lacrimi si in durere si in disperare crunta !

Cand vezi, disperi !

Cand nu vezi totul, inca mai poti duce greul.

Inca mai duci durerea.

UUUUUDumnezeule Tata Ceresc, Isuse Doamne, Maicuta Domnului, Sfanta Treime, Va iubesc mult, eu va iubesc mult, dar cam obosesc, e vai de mine, voi fi calcata in picioare de animale, imi pare rau ca nu mai pot sa ii numesc oameni, sunt dovada inca in viata ca am trait printre animale !

UUUUUTe rog Sfanta Treime asculta rugaciunea mea, da-mi ajutor preaputernic, ai grija mare de tata Nicolae Marcov, pe care Te implor, adu-l sanatos acasa, si sa traiasca inca multi ani, cu rugaciune, cu puterea lui Dumnezeu, va trai tata Nicolae Marcov, Te rog Isus, nu ma parasi, asculta-mi rugaciunea Isus !!!!UUUUU

duminică, 1 noiembrie 2015

01.11.2015 21:11:14                                                              

Olivia Maria Marcov, Bucuresti,

Caietul meu de rugaciuni nr.9, in el voi aseza aceasta Rugaciune pe care o voi imprima acum.