Doctrina Ortodoxã despre Serviciul Divin ( Scutul Misionarului Ortodox )

Doctrina Ortodoxã despre Serviciul Divin ( Scutul Misionarului Ortodox )

Serviciul divin al Bisericii Ortodoxe constã  din totalitatea rugãciunilor, cantarilor si randuielilor, savarsite dupa anumite reguli stabilite de Bisericã.

La baza serviciului divin crestin ortodox este pusã savarsirea tainei Sfintei Impartasiri.

Aceastã tainã este o jertfã noutestamentarã fara sânge, care a inlocuit jertfele din Vechiul Testament.

Ea a fost instituitã de Mântuitorul, pentru comunicarea credinciosilor a puterii mântuitoare a mortii Sale pe cruce.

Mantuitorul a stabilit si alte taine, pentru a transmite credinciosilor ajutorul haric al lui Dumnezeu.

Au fost asezate si anumite persoane, pentru a savarsi serviciul divin : la inceput, Apostolii, iar apoi succesorii slujirii lor – episcopii, preotii si diaconii.

De acum in timpurile Apostolilor, serviciul divin avea o anumitã structurã.

El se compunea din rugaciuni, cantari religioase, citirea cuvantului lui Dumnezeu, predici si savarsirea tainelor, indeosebi a tainei Sfintei Impartasiri.

Oranduirea definitivã, serviciul divin crestin a stabilit-o in timpurile succesorilor Apostolilor – a Parintilor si Invatatorilor Bisericii.

Toti sectantii-rationalisti, desi luptã impotriva cinstirii lui Dumnezeu de catre Biserica Ortodoxa prin ritualuri vãdite, in realitate nici ei nu-si pot sustine credinta fara anumite ritualuri.

Asa, de exemplu, la sectanti existã, mai intai de toate, serviciul divin public.

Sectantii dintr-o localitate sau alta, duminicã sau in zilele de sarbatoare, se adunã intr-o casã stabilitã, care din exterior nu se deosebeste prin nimic, de orice casa obisnuita a sectantilor, si aici isi savarsesc rugaciunea lor obisnuita in public.

Aceasta rugaciune constã din citirea Sfintei Scripturi cu talmacire, din rostirea rugaciunilor, special alcatuite si aprobate, si din cantari duhovnicesti.

In afarã de aceasta, in rânduiala serviciului divin al sectantilor, mai ales al molocanilor, care, in comparatie cu alte secte, au niste slujbe religioase solemne si complicate, au fost introduse de asemenea plecãciunile, asezãrile în genunchi, cina, numitã “vecerie” sau “frangere a painii”, “infratire” sau “sarut” s.a.

In felul acesta, si sectantii au un ritual vãdit special de cinstire a lui Dumnezeu.

Tagaduind din obisnuintã orice cinstire vadita a lui Dumnezeu si ritualurile Bisericii Ortodoxe, ca fiind niste nascociri ale oamenilor, sectantii, in sens strict, n-ar trebui nici ei sa aiba vreo randuiala religioasa, pentru a indreptati doctrina lor despre slujirea lui Dumnezeu cu duhul.

Dar pentru om, care este o fiintã alcãtuitã din suflet si trup, nu este posibilã slujirea lui Dumnezeu numai duhovniceste.

De aceea si sectantii au simtit o necesitate acutã, de a îmbina cumva spiritualitatea cu ritualurile si cu randuieli vãdite, fapt prin care sectantii se demascã singuri pe sine.

Docrina ortodoxã despre serviciul divin este întemeiatã si pe cuvântul lui Dumnezeu, si pe Istoria Bisericii, prin urmare, ea este adevaratã, iar sectantii care se ridicã impotriva rânduielilor slujbei religioase ale Bisericii, nu fac decat sa se învinuiascã singuri pe sine în lipsa de consecventã a doctrinei lor, deoarece si ei nu pot renunta la cele impotriva carora se ridicã.

Argumente din Cuvântul lui Dumnezeu pentru Doctrina Ortodoxã despre Serviciul Divin

Conform povãtuirilor si exemplului Sfintilor Apostoli, crestinii trebuie sã se adune pentru savarsirea rugaciunilor publice, in anumite locuri sau temple ( biserici ) :

Fapt. 16, 13. Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa râu, unde credeam cã este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se adunaserã.

Fapt.20, 7. In ziua intai a saptamanii ( duminicã ) adunându-ne noi sa frângem pâinea, Pavel, care avea de gand sa plece a doua zi, a inceput sa le vorbeasca si a prelungit cuvantul lui pana la miezul noptii.

8. Iar in camera de sus, unde eram adunati, erau multe lumini aprinse.

Intr-un anumit timp ( “in ceasul rugaciunii” ) :

Fapt. 3, 1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugaciunea din ceasul al nouãlea.

În frunte cu “cârmuitorii” asezati sau cu preotii :

1 Tesal. 5, 12. Vã mai rugãm, fratilor, sa aveti luare aminte pentru cei care ostenesc intre voi, pentru cei care vã cârmuiesc întru Domnul si bine vã sfãtuiesc.”

Asemenea rugaciune se numeste “slujbã”, serviciu divin ( liturghie ) :

Fapt. 13, 2. Si pe când slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis : Osebiti-Mi pe Varnava si pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.

Filip. 2, 17. Si chiar dacã ar fi sa vãrs sângele meu peste jertfa voastrã, la slujba credintei voastre, mã bucur si vã fericesc pe voi pe toti.

Slujirea lui Dumnezeu se compune din rugaciuni, cantari religioase si citirea Sfintei Scripturi :

Fapt. 4, 24. Iar ei auzind, intr-un cuget au ridicat glasul catre Dumnezeu si au zis : Stapane, Dumnezeule, Tu Care ai facut cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt in ele,

25. Care prin Duhul Sfant si prin gura parintelui nostru David, slujitorul Tãu, ai zis : “Pentru ce s-au întãrâtat neamurile si popoarele au cugetat cele desarte ?

26. Ridicatu-s-au regii pamantului si mai-marii s-au adunat laolaltã impotriva Domnului si impotriva Unsului Lui »,

27. Cãci asupra Sfantului Tãu Fiu Iisus, pe Care Tu L-ai uns, s-au adunat laolaltã, cu adevãrat, in cetatea aceasta, si Irod si Pontiu Pilat cu paganii si cu popoarele lui Israel.

Fapt. 4, 30. Intinzand dreapta Ta spre vindecare si savarsind semne si minuni, prin numele Sfantului Tau Fiu Iisus.

31. Si pe cand se rugau astfel, s-a cutremurat locul in care erau adunati, si s-au umplut toti de Duhul Sfant si grãiau cu indraznealã cuvântul lui Dumnezeu.

1 Timot. 2, 1. Vã îndemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii.

2. Pentru carmuitori si pentru toti care sunt in inaltele dregãtorii, ca sa petrecem viata pasnicã si linistitã, întru cuviosia si buna cuviintã.

Efes. 5, 19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, lãudând si cantand Domnului, in inimile voastre.

Colos. 4, 16. Si dupã ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi , faceti sa se citeasca si in Biserica Laodicenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.

Mai departe, slujirea lui Dumnezeu mai cuprinde diferite ritualuri de rugaciune, cum ar fi “frangerea painii”, “ridicarea mainilor spre cer” s.a.

Fapt.20, 11. Si suindu-se si frangand painea si mancand, a vorbit cu ei mult pana in zori si atunci a plecat.

1 Timot. 2, 8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicând mâini sfinte, fara de mânie si fara sovãire.

Toatã rânduiala serviciului divin este “oranduitã” sau stabilitã de insisi Apostolii ( « voi rândui « ) :

1 Cor. 11, 33. De aceea, fratii mei, cand va adunati ca sa mancati, asteptati-va unii pe altii.

34. Iar daca ii este cuiva foame, sa manance acasa, ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte insa le voi randui cand voi veni.

Serviciul divin numaidecat trebuie savarsit intr-o ordine corectã, conform canonulu stabilit sau dupa randuialã :

1 Cor. 14, 40. Dar toate sa se faca cu cuviintã si dupã randuiala.

23. Daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, cã sunteti nebuni ?

Serviciul divin crestin tocmai si reprezintã  “randuielile” care s-au pãstrat din timpurile Apostolilor : “Randuiala liturghiei divine” la inceput a fost alcatuita de Apostolul Iacov, apoi in intregime a fost scrisã de Vasile cel Mare, episcop al Cezareei, iar in varianta prescurtatã a fost expusã de arhiepiscopul Ioan Gurã de Aur.

Serviciu divin trebuie savarsit cu cuviintã si decentã ( 1 Cor. 14, 40 ), cu slãvire si cuviosie, cu respectarea bunelor obiceiuri.

Ies. 28, 2. Sa faci lui Aaron, fratele tãu, vesminte sfintite, spre cinste si podoabã.

Luca. 2, 42. Iar când a fost El de doisprezece ani, suindu-se ei la Ierusalim, dupa obiceiul sarbatorii.

Fapt.28, 17. Si dupa trei zile Pavel a chemat la el pe cei care erau fruntasii Iudeilor. Si, adunându-se, zicea catre ei : Bãrbati, frati, desi eu n-am fãcut nimic împotriva poporului sau a datinilor pãrintesti, am fost predat de la Ierusalim, in mainile Romanilor.

1 Cor. 11, 16. Iar dacã se pare cuiva cã aici poate sa ne gaseasca pricinã, un astfel de obicei noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.

Pentru polemica misionarului cu sectantii despre serviciul divin

( I ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Ioan. 5, 41. Slavã de la oameni nu primesc.

Notã : Prin aceste cuvinte, sectantii se straduiesc sa dovedeasca cã Dumnezeu nu cere slujbe religioase.

Adevãratul sens al acestor texte

Sã înãltãm slavã lui Dumnezeu, ne este direct poruncit de catre Domnul Hristos : Luca. 17, 18 si de catre Apostolii Lui ; 1 Cor. 10, 31.

În Ioan. 5, 41 Domnul respinge slava acelor oameni care “n-au dragoste in Dumnezeu” ( vers. 42 ) si care, asemeni sectantilor, “nu cautã mãrire de la Dumnezeu » ( vers. 44 ).

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

Luca. 17, 18. Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slavã lui Dumnezeu decat numai acesta care este de alt neam ?

1 Cor. 10, 31. De aceea, ori de mancati ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.

( II ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Efes. 5, 19. Vorbiti între voi în psalmi si în laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre.

Colos. 3, 16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogãtie.

Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toatã intelepciunea.

Cântati în inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in cantari de laudã si duhovnicesti, cântând cu bucurie in inimile voastre multumiri Domnului.

Evr. 13, 15. Asadar, printr-Însul sã aducem pururea lui Dumnezeu jertfã de laudã, adicã rodul buzelor, care preaslãvesc numele Lui.

Notã : Aceste cuvinte, sectantii le citeaza pentru a nega serviciul divin ortodox.

Adevãratul sens al acestor texte

Fragmentele citate nu neagã deloc necesitatea serviciului diin al Bisericii Ortodoxe, pentru cã în fiecare slujbã bisericeasca numaidecat se face jertfã de laudã lui Dumnezeu, cantari, rod al buzelor, povãtuire si alinare.

In afara de aceasta, in textele citate nu se spune cã serviciul divin trebuie sa fie numai din cantari si cã de ritualuri nu este nevoie.

Dupa povãtuirea si exemplul sfintilor Apostoli, crestinii trebuie sa se adune pentru rugaciunea de obste, in anumite locuri sau in temple : Luca. 24, 53 ; fapt. 16, 13 ; 20, 7-8, unde toate trebuie sa fie facute dupa randuialã : 1 Cor. 14, 40, pe cand la adunarile sectantilor nu se respectã nici randuiala, nici buna cuviintã.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

Luca. 24, 53. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Fapt. 16, 13. Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa râu, unde credeam cã este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se adunaserã.

Fapt. 20, 7. In ziua intai a saptamanii ( duminicã ) adunându-ne noi sa frângem pâinea...

8. Iar in camera de sus, unde eram adunati, erau multe lumini aprinse.

1 Cor. 14, 40. Dar toate sa se faca cu cuviintã si dupa rânduialã.

( III ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

1 Cor. 14, 26. Ce este deci, fratilor ? Cand vã adunati impreuna, fiecare din voi are psalm, are invataturã, are descoperire, are limbã, are talmacire : toate spre zidire sa se faca.

31. Caci puteti sa proorociti toti cate unul,  ca toti sa invete si toti sa se mangaie.

Notã : Prin aceste cuvinte, sectantii isi indreptãtesc adunãrile lor samovolnice si condamnã serviciul divin ortodox.

Adevãratul sens al acestor texte

În aceste fragmente nu se vorbeste deloc cã serviciul divin trebuie sa fie alcãtuit numai din cantari religioase si proorocii si, in acelasi timp, fara conducãtori ; aceasta ar fi impotriva cuvantului lui Dumnezeu : 1 Cor. 14, 23 si nu va fi cuviintã si rânduialã ( 1 Cor. 14, 40 ).

Serviciul divin trebuie sã se sãvârseascã la o anumitã orã : Fapt. 3, 1, în frunte cu preoti asezati : 1 tesal. 5, 12.

Sectantii insa nu formeaza o Bisericã, pentru cã nu au preoti asezati dupã lege, si de aceea sectantii nu-si pot întemeia adunãrile samovolnice pe textul citat de ei din Sfanta Scripturã.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Cor. 14, 23. Deci dacã s-ar aduna Biserica toatã laolaltã si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, cã sunteti nebuni ?

Fapt. 3, 1. Iar Petru si Ioan se suiau la templu pentru rugãciunea din ceasul al nouãlea.

1 Tesal. 5, 12. Vã mai rugãm, fratilor, sã aveti luare aminte pentru cei care ostenesc între voi, pentru cei care vã cârmuiesc întru Domnul si bine vã sfãtuiesc.

( IV ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Psal. 49,15. Jertfeste lui Dumnezeu jertfã de laudã si împlineste Celui Preaînalt fagaduintele  tale.

24. Jerta de laudã Mã va slãvi si acolo este calea in care voi arãta lui Mântuirea Mea.

Psal. 50,18. Jertfa lui Dumnezeu : duhul umilit ; inima infranta si smeritã Dumnezeu nu o va urgisi.

Notã : Dupa parerea sectantilor, slujirea lui Dumnezeu trebuie sa contina numai jertfa de laudã si duhul umilit.

Adevãratul sens al acestor texte

Crestinii ortodocsi cred cã rugaciunea adevarata si sincerã, va fi auzitã de Domnul, oricum n-ar fi rostitã ea, tare sau incet, cu buzele sau in gand ;dar trebuie sa ne amintim de orbul din Ierihon s.a., care-L chemau cu voce tare pe Dumnezeu, si, in afara de aceasta, Insusi Mantuitorul cu apostolii ne-a arãtat exemplu sa însotim rugaciunea de cantari : Matei. 26, 30 si cu cuvântul  lui Dumnezeu : Colos. 4, 16, de aceea, precum ii sunt placute lui Dumnezeu indeplinirea fagaduintelor, urmarea cãii Lui, duhul si inima umilitã, la fel Îi sunt placute si rugaciunile cu voce tare, rostite in timpul serviciului divin : Psal. 150, 4-5.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

Matei. 26, 30. Si dupa ce au cantat laude, au iesit la Muntele Maslinilor.

Colos. 4, 16. Si dupã ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi faceti sa se citeasca si in Biserica Laodicenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.

Psal. 150, 4. Lãudati-L pe El în timpane si in horã ; lãudati-L pe El in strune si organe.

5. Laudati-L pe El în chimvale bine rasunatoare ; laudati-L pe El în chimvale de strigare.

( V ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Mtei. 6, 7. Iar cand va rugati, nu spuneti multe ca paganii, cã li se pare cã în poliloghia lor vor fi ascultati.

Notã : Aici sectantii gasesc dezaprobarea duratei lungi a slujbei religioase ortodoxe.

Adevãratul sens al acestor texte

Prin acest text se respinge acea poliloghie in rugaciune, care exista la pagani, nu la crestini, ceea ce se vede din aceleasi cuvinte : Matei. 6, 7.

Crestinii insa trebuie sa se roage neincetat ( 1 Tesal. 5, 17 ).

Paganii, intr-adevar, credeau cã prin strigate prelungite vor putea chema ajutorul lui Baal, dar, fiind un idol neinsufletit, Baal nu s-a raspuns : 3 Regi. 18, 25.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

3 Regi. 18, 26. Si au luat ei juncul care li s-a dat si l-au pregatit si au chemat numele lui Baal de dimineatã pana la amiazã, zicand : Baale, auzi-ne ! Dar n-a fost nici glas, nici raspuns. Si sareau  imprejurul jertfelnicului pe care-l facusera.

( VI ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Matei. 23, 14. Vai vouã, cãrturari si farisei fãtarnici ! Cã mancati casele vãduvelor si cu fãtãrnicie vã rugati indelung ; pentru aceasta, mai multa osanda veti lua.

Notã : Si prin aceste cuvinte, sectantii se straduie sa rspinga slujbele indelungate.

Adevãratul sens al acestor texte

Aici este condamnata rugaciunea indelungata a persoanelor particulare, care se savarseste cu fatarnicie, numai de formã si fara inimã.

In ceea ce priveste duraa serviciului divin ortodox, nu in zadar e spus : “Rugati-va neincetat” : 1 Tesal. 5, 17- 18.

Oare Insusi Domnul Iisus nu-Si petrecea nopti intregi in rugaciune ? Vezi de ex., Luca. 6, 12.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

1 Tesal. 5, 17. Ruati-va neincetat.

18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus pentru voi.

Luca. 6, 12. Si in zilele acelea El a iesit la munte sa Se roage si a petrecut noaptea in rugaciune catre Dumnezeu.

1 Cor. 14, 22. Asa cã limbile sunt spre semn, nu credinciosilor, ci necredinciosilor ; iar proorocia, nu necredinciosilor, ci credinciosilor.

Fapt. 2, 3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei.

4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grãi.

7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand : Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti Galileeni ?

( VIII ) Textele Sfintei Scripturi, prin care sectantii isi argumenteazã sofisticãriile

Isaia. 28, 11. De aceea intr-o limba straina si stâlcitã se va grãi poporului acestuia.

13. Si cuvantul Domnului va fi pentru ei :tav [ tzav ] latav [ latzav ], tav latav, cav lacav, cav lacav, zeher sam [ sham ], zeher sam ( poruncã peste poruncã, poruncã peste poruncã, regulã peste regulã, regulã peste regulã, cand pe aici, cand pe acolo ) ca sa meargã si sa cadã peste cap, sa se sfãrâme si în cursã sa fie prinsi !

Isaia. 29, 12. Si daca o dai cuiva care nu stie carte si-i zici : “Citeste !”, el iti va raspunde : “Nu stiu carte !”

Notã : Aceste cuvinte, sectantii le referã la toate ritualurile serviciului divin al Bisericii Ortodoxe.

Adevãratul sens al acestor texte

Prin « limbã strainã » aici se are in vedere limba asierienilor, care mai tarziu a(u) supus poporul Iudeu ca pedeapsã pentru indepartarea de la credinta in Dumnezeu cel adevarat : Isaia. 36, 1.

Si aici este clar cã nu e vorba despre limba slujbelor religioase, dar de limba obisnuitã in treburi de fiecare zi : “se va grãi poporului acestuia”.

In versetul 13, prin cuvintele “porunca peste porunca, regula peste regula” se mentioneaza acele reguli rituale si datini rabinice si talmudice, marunte si amorale, care mai apoi au fost condamnate si de Domnul : Marcu. 7, 3-7, si de aceea aceste locuri nu se referã la regulile de savarsire a serviciului divin in Biserica Ortodoxa.

Cuvintele lui Isaia, 29, 12 nu pot fi referite la pãstorii ortodocsi, macar si pentru faptul cã ei inteleg limba scrierilor bisericesti si nimeni din ei nu va spune cã el “nu stie sa citeasca”.

Textele Sfintei Scripturi, prin care se combat sofisticariile sectantilor

Isaia. 36, 1. In anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu razboi impotriva cetatilor celor intarite ale lui Iuda si le-a cuprins.

Marcu. 7, 3. Caci fariseii si toti Iudeii, daca nu-si spalã mâinile pana la cot, nu mananca, tinand datina batranilor.

4. Si cand vin din piatã, daca nu se spalã, nu mananca ; si alte multe sunt pe care au primit sa le tina : spalarea paharelor si a urcioarelor si a caldarilor de aramã si a paturilor.

8. Caci, lasand porunca lui Dumnezeu, tineti datina oamenilor, spalarea urcioarelor si a paharelor si alte multe ca acestea faceti.

Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 205-210, alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.