Biblia : A doua Epistolã cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

VVVVVBiblia : A doua Epistolã cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Capitolul 1 : Mângâierile apostolului în mijlocul suferintelor. Apãrarea lui împotriva învinuirii de nestatornicie

“1.3. Binecuvântat este Dumnezeu si Tatãl Domnului nostru Iisus Hristos, Pãrintele îndurãrilor si Dumnezeul a toatã mângâierea.

1.4 Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se aflã in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.

1.5 Cã precum prisosesc pãtimirile lui Hristos întru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastrã.

1.6. Deci fie cã suntem strâmtorati, este pentru a voastrã mangaiere si mântuire, fie cã suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care vã dã putere sa îndurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.

1.7 Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind cã precum sunteti pãrtasi suferintelor, asa si mangaierii.

1.8 Caci noi nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, cã peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viatã.

1.9 Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce înviazã pe cei morti.

1.10 Care ne-a izbãvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbãveste si in Care nãdãjduim cã inca ne va mai izbãvi.

1.11 Ajutându-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut nouã, prin rugãciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusã de catre multi, pentru noi.

1.12 Caci lauda noastra aceasta este : marturia constiintei noastre cã am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiascã, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.

1.13 Caci nu vã scriem vouã altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde cã pana la sfarsit veti intelege ;

1.14 Dupã cum ne-ati si înteles în parte, - cã noi suntem lauda voastrã, precum si voi lauda noastrã, in ziua Domnului nostru Iisus.

1.20 Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da ; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.

1.21 Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu.

Capitolul 2 : Dragostea lui Pavel catre corinteni. Ii indeamna sa ierte pe cel ce a gresit si s-a pocait. Calatoriile si izbanzile lui Pavel.

“2.14 Multumire fie adusã deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descoperã prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale !

Capitolul 3 : Pavel vorbeste corintenilor despre sine. Litera si duhul. Vãlul lui Moise se ridicã prin Hristos.

“3.6 Cel ce ne-a învrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului ; pentru cã litera ucide, iar duhul face viu.

3.13 Si nu ca Moise, care isi punea un vãl pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.

3.14 Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi vãl, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos ;

3.15 Ci pana astazi, cand se citeste Moise, stã un vãl pe inima lor ;

3.16 Iar cand se vor întoarce catre Domnul, vãlul se va ridica.

3.17 Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.

3.18 Iar noi toti, privind ca in oglindã, cu fata descoperitã, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.

Capitolul 4 : Sfintii cunosc slava lui Dumnezeu si nadejdea in ea ii intareste a birui toate suferintele

“4.3 Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperitã, este pentru cei pierduti.

4.4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.

4.6 Fiindcã Dumnezeu, Care a zis : “Straluceasca, din intuneric, lumina” – El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.

4.7 Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze cã puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi.

4.8 In toate patimind necaz, dar nefiind striviti ; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti ;

4.9 Prigoniti fiind, dar nu parasiti ; doborati, dar nu nimiciti ;

4.10 Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.

4.11 Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.

4.12 Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.”

Capitolul 5 : Trebuie sa ne imbracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pamanteasca. Dorinta dupa viata vesnica. Ispasirea si impacarea noastra.

“5.1 Caci stim cã, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casã nefacutã de mânã, vesnicã, in ceruri.

5.2 Caci de aceea si suspinãm, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,

5.3 Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.

5.4 Cã noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinãm ingreuiati, de vreme ce dorim sã nu scoatem haina noastrã, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viatã.

5.5 Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat nouã arvuna Duhului.

5.6 Indraznind deci totdeauna si stiind cã, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,

5.7 Caci umblãm prin credintã, nu prin vedere,

5.8 Avem încredere si voim mai bine sa plecãm din trup si sa petrecem la Domnul.

5.9 De aceea ne si strãduim ca, fie cã petrecem in trup fie cã plecãm din el, sa fim bineplacuti Lui.

5.10 Pentru cã noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecatã al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.

5.11 Cunoscând deci frica de Domnul, cãutãm sa induplecãm pe oameni, dar lui Dumnezeu Ii suntem binecunoscuti si nadajduiesc cã suntem binecunoscuti si in cugetele voastre.

5.14 Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, cã daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti.

5.15 Si a murit pentru toti, ca cei ce viazã sa nu mai vieze lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit si a inviat.

5.16 De aceea, noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa trup ; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem.

5.17 Deci, daca este cineva in Hristos, este fapturã nouã ; cele vechi au trecut, iatã toate s-au facut noi.

5.18 Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat nouã slujirea impacarii.

5.19 Pentru cã Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine Insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii.

5.20 In numele lui Hristos, asadar, ne infatisãm ca mijlocitori, ca si cum Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugãm, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu !

5.21 Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu.

Capitolul 6 : Sfintii lui Dumnezeu                                   

“6.1 Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnãm sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.

6.2 Caci zice : “La vreme potrivitã te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat” ; iata acum vreme potrivitã, iatã acum ziua mantuirii.

6.4 Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multã rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,

6.5 In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi ;                  

6.6 In curatie, in cunostintã, in indelungã-rãbdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefãtarnicã ;

6.7 In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga.

6.8 Prin slavã si necinste, prin defãimare si laudã ; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,

6.9 Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iatã cã trãim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi ;

6.10 Ca niste întristati, dar pururea bucurandu-ne ; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind ; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.

6.14 Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce însotire are dreptatea cu faradelegea ? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul ?

6.15 Si ce învoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios ?

6.16 Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli ? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui Viu, precum Dumnezeu a zis : « Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu ».

6.17 De aceea : “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu vã atingeti si Eu vã voi primi pe voi.

6.18 Si voi fi vouã tatã, si veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul.”VVVVV

( Biblia Ortodoxã sau Sfânta Scripturã, A doua Epistolã cãtre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, paginile 1310-1314, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994 )

VVVVVIntâia Epistolã Soborniceascã a Sfantului Apostol Ioan

Capitolul 3 : Fiii lui Dumnezeu sunt fericiti prin nãdejdea lor in Tatal ; sunt curati de pãcat, iubitori de frati, dar urâti de lume. Iubirea catre aproapele si catre Dumnezeu

“3.1 Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El.

3.2 Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a arãtat pana acum. Stim cã daca El Se va arãta, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este.

3.3 Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curãteste pe sine, asa cum Acela curat este.

3.8 Cine savarseste pãcatul este de la diavolul, pentru cã de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a arãtat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.

3.9 Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru cã sãmânta lui Dumnezeu ramane in acesta ; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.

3.10 Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului ; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sãu.

3.11 Pentru cã aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,

3.12 Nu precum Cain, care era de la cel viclean si a ucis pe fratele sãu. Si pentru care pricina l-a ucis ? Fiindca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sãu erau drepte.

3.13 Nu vã mirati, fratilor, daca lumea va uraste.

3.14 Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati ; cine nu iubeste pe fratele sãu ramane in moarte.

3.15 Oricine uraste pe fratele sãu este ucigas de oameni si stiti cã orice ucigas de oameni nu are viatã vesnicã, dainuitoare in El.

3.16 In aceasta am cunoscut iubirea : cã El Si-a pus sufletul Sãu pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati.

3.17 Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uitã la fratele sãu care este in nevoie si isi inchide inima fata de el, cum ramane in acela dragostea lui Dumnezeu ?

3.18 Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul.

3.19 In aceasta vom cunoaste cã suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihnã inimii noastre,

3.20 Fiindca, daca ne osandeste inima noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si stie toate.

3.23 Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sãu, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncã.

3.24 Cel ce pãzeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el ; si prin aceasta cunoastem cã El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.”VVVVV

( Biblia Ortodoxã sau Sfânta Scripturã, Intâia Epistolã Soborniceascã a Sfantului Apostol Ioan, paginile 1386-1387, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grijã a Prea Fericitului Pãrinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1994 )