Doctrina Ortodoxã despre interpretarea Sfintei Scripturi ( Scutul Misionarului Ortodox )

Doctrina Ortodoxã despre interpretarea Sfintei Scripturi ( Scutul Misionarului Ortodox )

Sfânta Scripturã, nu numai cã nu ne-a arãtat nicãieri ca noi sã ne multumim în credintã cu inspiratia de la Duhul Sfânt, dar ne obligã de asemenea si sã ispitim duhurile dacã sunt de la Dumnezeu : “Iubitilor, nu dati crezare oricãrui duh, ci ispititi duhurile de sunt de la Dumnezeu” ( 1 Ioan. 4,1 ; Matei. 7, 15 si Apoc. 2, 2 ).

Chiar si ap.Pavel, desi la inceput a fost doborât la pamant si îndrumat de un glas dumnezeiesc din cer, ( Fapt. 9, 7 ) dar mai tarziu a fost trimis la un om pentru a primi tainele si a se uni cu Biserica.

Eunucul apostolicesc, amintit in Faptele apostolilor, care il citea pe proorocul Isaia si nu-l intelegea, nu a fost trimis la vreun înger, si nu prin inspiratia interioarã i-a fost descoperit ceea ce nu putea întelege ; dar printr-o sugestie divinã a fost adus la el diaconul Filip, care il cunostea pe proorocul Isaia si i-a zis : “Intelegi ce citesti ?”

El ( eunucul ) i-a spus : “Cum as putea sa inteleg, daca nu mã va calauzi cineva ?” ( fapt. 8, 27, 30, 31 ).

Atunci Filip a explicat prorocirea neînteleasã de famen.

Si, in sfarsit, avem noi, oare, dreptul sa ne însusim, dupa bunul nostru plac, inspiratia de la Duhul Sfant, cand Însusi Duhul Sfant isi imparte darurile Sale “dupa cum voieste” ? ( 1 Corint. 12, 11 ).

Sfanta Scripturã, atunci cand ne folosim de ea, poate fi asemãnatã cu o floare, de pe care albina strânge miere, iar pãianjenul – otravã.

Ea este, dupã expresia apostolului, “sabie cu douã tãisuri” ( Evr. 4, 12 ; Efes. 6, 17 ), pe care trebuie s-o mânuim corect si cu dibãcie, ca sã nu ne facem vreun rãu.

Pentru unii, sub conducerea Bisericii, si Sfanta Scriptura, si Sfanta Traditie le aratã calea spre mantuire, iar altii, interpretând-o in mod arbitrar, cad in erezii pierzãtoare si se aseamãnã, sub acest aspect, acelor “nestiutori si neîntãriti”, despre care scria apostolul cã ei “rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” ( 2 Petru. 3, 16 ).

Asadar, sa mentionãm pe scurt cã în general toatã invatatura sectantilor despre izvoarele religiei, se caracterizeazã printr-o liberalitate excesivã.

Aceastã liberalitate se observã, de exemplu, in faptul cã ei recunosc drept izvor pentru religie, numai Sf.Scriptura, insa o interpreteazã unilateral – dupa bunul plac al fiecãrui sectant.

Dar asemenea atitudine, fatã de sursa credintei, nu poate fi recunoscutã întemeiatã.

Nici istoria rãspândirii initiale a crestinismului, nici insasi Sfanta Scripturã si chiar acele citate aduse de sectantii-rationalisti pentru confirmarea invataturii lor despre Sf.Scripturã si despre interpretarea ei, - nu dau absolut niciun temei pentru a interpreta arbitrar, dupã bunul plac al cuiva, Cuvantul lui Dumnezeu si a respinge Sf.Traditie.

Argumente din Cuvântul lui Dumnezeu pentru doctrina ortodoxã despre interpretarea Sfintei Scripturi

Actul mântuirii  noastre, descris in Sfanta Scripturã, constituind in sine o tainã chiar pentru îngeri, pentru apostolii însisi si, cu atat mai mult, pentru noi, prezintã multe momente greu de înteles :

1 Petru 1, 12. Lor le-a fost descoperit cã nu pentru ei însisi, ci pentru voi, slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, întru Duhul Sfânt trimisi din cer, v-au propovãduit Evanghelia – spre care si îngerii doresc sã priveascã.

1 Timot. 3, 16. Si cu adevãrat, mare este taina dreptei credinte ; Dumnezeu S-a arãtat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost vãzut de îngeri, S-a propovãduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înãltat întru slavã.

2 Petru. 3, 16. Cum vorbeste (ap.Pavel ) despre acestea in epistolele sale, unde sunt unele lucruri cu anevoie de înteles, pe care cei nestiutori si neîntãriti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

1 Corint. 2, 7. Ci propovãduim întelepciunea lui Dumnezeu în tainã, pe cea ascunsã, pe care Dumnezeu, mai înainte de veci, a rânduit-o spre mãrirea noastrã.

Omul singur nu-si poate explica nicio prorocire din Sfanta Scriptura.

2 Petru. 1, 20. Dar mai inainte de toate, trebuie sa stiti cã nicio prorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia.

21. Pentru cã niciodatã proorocia nu s-a fãcut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grãit, purtati fiind de Duhul Sfânt.

Chiar si ucenicilor lui Hristos li s-a deschis mintea “ca sa priceapã Scripturile” numai atunci cand Însusi Domnul le-a explicat totul :

Luca, 24, 45. Atunci le-a deschis mintea, ca sã priceapã Scripturile.                   

În afarã de aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu este :

Evr. 4, 12. viu si lucrãtor si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si pãtrunde pana la despartitura dintre suflet si duh, dintre incheieturi si mãduvã si este judecãtor al simtirilor si cugetelor inimii.

Efes. 6, 27. Luati si coiful mântuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.

1 Cor. 10, 4. Si toti, aceeasi bautura duhovniceascã au bãut, pentru cã beau din piatra duhovniceascã, ce avea sa vinã. Iar piatra era Hristos.

Tâlcuirea neîndemânaticã si incorectã a cuvantului lui Dumnezeu va aduce omului nu mântuire, ci pierzanie :

Matei. 21, 44. Cine va cãdea pe piatra aceasta se va sfãrâma, iar pe cine va cãdea îl va zdrobi ( Comp. Evr. 4, 12 ).

De aceea nu tuturor, dar numai unor oameni alesi, Domnul le-a dat sa cunoascã “tainele imparatiei cerului” ;

Matei. 13, 11. Iar El, rãspunzând, le-a zis : Pentru cã vouã vi s-a dat sã cunoasteti tainele imparatiei cerurilor, pe cand acelora nu li s-a dat.

34. Toate acestea le-a vorbit Iisus multimilor în pilde, si fara pildã nu le grãia nimic.

Marcu. 4, 11. Si le-a zis : Vouã vã este dat sã cunoasteti tainele imparatiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afarã totul se face în pilde.

34. Iar fara pildã nu le grãia ; insa ucenicilor Sãi le lãmurea toate, deosebi.

Ioan. 17, 8. Pentru cã cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, si ei le-au primit si au cunoscut cu adevãrat cã de la Tine am iesit si am crezut cã Tu M-ai trimis.

9. Eu pentru acestia Mã rog ; nu pentru lume Mã rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, cã ai Tãi sunt.

Pentru ca acesti oameni sa tãlmãceascã “sanatos” si “drept” invatatura scrisã si nescrisã a lui Hristos :

2 Timot. 1, 13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este în Hristos Iisus.

2 Timot. 2, 15. Sileste-te sa te arãti încercat înaintea lui Dumnezeu, lucrãtor cu fatã curatã, drept invatand Cuvantul adevarului.

Tit. 1, 9. Tinându-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sã fie destoinic si sã îndemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.

Tit. 2,1. Dar tu grãieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.

Fara acesti tãlmãcitori supremi, noi in general nu ne putem descurca.

Fapt. 8, 30. Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis : Intelegi, oare, ce citesti ?

31. Iar el a zis : Cum as putea sa inteleg, daca nu mã va calauzi cineva ? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sadã cu el.

35. Iar Filip, deschizând gura sa si incepand de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus.

Rom. 10, 14. Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut ? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit ? Si cum vor auzi, fara propovaduitor ?

Asemenea tâlcuitori pentru noi sunt “oamenii credinciosi”, care au pãstrat pentru noi cele scrise si au scris îndrumãrile orale ale apostolilor ( Sf. Traditie ), adicã Pãrintii Bisericii :

2 Timot. 2, 2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fatã, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.

Si preotii lãsati prin hirotonie de succesiune de catre apostoli :

Tit. 1, 5. Pentru aceasta te-am lãsat în Creta, ca sa îndreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetãti, precum ti-am rânduit ( comp. Vers. 9 ).

Beneficiind de indrumarile acestor oameni, noi, asemenea dregãtorului etiopean ( Fapt. 8, 30-31 ), ne încredem nu in noi, ci in Duhul Sfant ce sãlãsluieste în ei.

Fapt. 20, 28. Drept aceea, luati aminte de voi însivã si de toatã turma, întru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pãstoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a câstigat-o cu însusi sângele Sãu.

Oamenii care nu sunt alesi pentru propovãduire si slujire, nu trebuie sa se apuce de supremul act al tãlmãcirii Sf.Scripturi :

Rom. 10, 15. Si cum vor propovãdui, de nu se vor trimite ? Precum este scris : « Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune ! » ( Isaia. 52, 7 ).

1 Cor. 12, 28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu in Bisericã ; întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori : apoi pe cei care au darul de a face minuni ; apoi darurile vindecãrilor, ajutorãrile, cârmuirile, felurile limbilor.

29. Oare toti sunt apostoli ? Oare toti sunt prooroci ? Oare toti invatatori ? Oare toti au putere sa savarseasca minuni ?

Dacã de acest lucru se apucã oameni nepregatiti si rãu intentionati, care nu au fost trimisi, nici pusi, atunci ei, spre pierznia lor si a altora, “rastalmacesc” si “amestecã” cuvantul lui Dumnezeu ( Comp. 2 Petru 3, 16 ).

2 Corint. 2, 17. Cãci nu suntem ca cei multi, care amestecã cuvântul lui Dumnezeu, ci grãim ca din curãtia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

Samovolnic incearca sa talmaceasca cuvintele lui Dumnezeu si le falsificã în timpul nostru, oamenii care s-au separat de la unitatea Bisericii lui Hristos.

2 Petru. 3, 16. Cum vorbeste despre acestea in epistolele sale, unde sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neîntãriti le rãstãlmãcesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.

Iuda. 1, 19. Acestia sunt cei care fac dezbinãri, ( oameni ) firesti, care nu au Duhul.

III. Pentru polemica misionarului cu sectantii despre Sfanta Scripturã.

I. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

Ioan. 5, 39. Cercetati Scripturile, cãci voi socotiti cã în ele aveti viatã vesnicã. Si acelea sunt care marturisesc pentru Mine.

Notã : Aceste cuvinte sectantii le citeaza pentru a justifica doctrina lor falsã, despre aceea cã tuturor le este dat sã cerceteze ( dupã pãrerea lor – sa talmaceasca ) Sfanta Scripturã.

Adevaratul sens al acestor texte       

Aici Domnul le sugereaza iudeilor din Ierusalim sa cerceteze Scripturile Vechiului testament, prin comparara lor cu evenimentele curente : Ioan. 5, 45- 46.

De aceea, textul citat de sectanti nu numai cã nu le dã dreptul sa talmaceasca dupa placul lor Sf. Scripturã, dar, dimpotrivã, cere îndrumarea unor invatatori si pãstori mai cunoscãtori, care si pot face cercetarea cuvenitã : 2 Cor. 2, 17.

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

Ioan. 5, 45. Sã nu vi se parã cã Eu vã voi învinui la Tatãl. Este cine sa va invinuiasca : Moise, in care voi ati nadajduit.

46. Caci aca ati fi crezut pe Moise, M-ati fi crezut pe Mine, caci despre Mine a scris acela.

2 Cor. 2, 17. Caci nu suntem ca cei multi care amestecã cuvântul lui Dumnezeu, ci grãim ca din curãtia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.

II. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

Fapt. 17, 11. Si acestia erau mai mãrinimosi decat cei din Tesalonic ; ei au primit cuvântul cu toatã osârdia, in toate zilele cercetând Scripturile, dacã ele sunt asa.

Notã : Iatã si noi, zic sectantii, am primit cuvantul si cu osardie il cercetãm.

Adevaratul sens al acestor texte       

În acest text se vorbeste despre aceea cum iudeii din Bereea ( vers. 10 ), intr-adevar, cercetau Scripturile Vechiului testament, comparându-le cu evenimentele evanghelice din Noul testament, ce aveau loc chiar sub ochii lor.

Sectantii, urmând exemplul celor din Bereea, dar nefiind martorii acelor evenimente, care au avut loc cu aproape 2000 de ani în urmã, - se încred nu adevãrului, ci îndrumãrii propriei lor inimi ; insa inima omului este foarte vicleanã si stricatã : Matei. 15, 19 ; Ierem. 17, 9.

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

Fapt.17, 10. Iar fratii au trimis indata, noaptea, la Bereea, pe Pavel si pe Sila, care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.

Matei. 15, 19. Cãci din inimã ies : gânduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, mãrturii mincinoase, hule.

Ierem. 17. 9. Inima omului este mai vicleanã decât orice si foarte stricatã ! Cine o va cunoaste ?

III. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

1 Ioan. 2, 20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfânt si stiti toate.

27. Cât despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El rãmâne întru voi si n-aveti trebuintã ca sã vã învete cineva, ci precum ungerea Lui vã învatã despre toate si invatatura aceasta adevaratã este si nu este minciunã, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.

Notã : Prin acest text sectantii resping orice îndrumare in talmacirea Sf. Scripturi.

Adevaratul sens al acestor texte       

Prin voia lui Dumnezeu, în preajma apostolilor se revãrsau din plin darurile minunate ale Sfântului Duh, de exemplu : Fapt. 8, 17 ; 19, 5-6.

Anume aceste daruri se au în vedere în textul citat, si sectantii nu pot sã se laude cu asemenea daruri.

Prin ungerea Sfantului nu trebuie înteleasã ungerea caracteristicã fiecãrui credincios în parte si datã lui in taina ungerii cu Mir, ci trebuie inteleasa ungerea Sfantului Duh, care salasluieste in Bisericã si in preotii care o diriguiesc.

Cuvintele “n-aveti trebuintã ca sa vã învete cineva” se referã la acei pseudoinvatatori care au parasit Biserica sau niciodatã n-au fost in ea ; de indrumarile acestor pseudoinvatatori, crestinii nu trebuie sa aiba nevoie.

In acelasi sens si ap. Ioan ( v.m. sus, vers. 19 ) avertiza in privinta antihristilor.

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

Fapt. 8, 17. Atunci isi puneau mâinile peste ei, si ei luau Duh Sfânt.

Fapt. 19, 5. Si auzind ei ( Efesenii ), s-au botezat în numele Domnului Iisus.

6. Si punându-si Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor si vorbeau în limbi si prooroceau.

7. Si erau toti ca la doisprezece bãrbati.

1 Ioan. 2, 19. Dintre noi au iesit, dar nu erau dintre ai nostri, cãci de-ar fi fost dintre ai nostri, ar fi rãmas cu noi ; ci ca sã se arate cã nu sunt toti dintre ai nostri, de aceea au iesit.

IV. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

1 Cor. 12, 4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.

5. Si felurite slujirii sunt, dar acelasi Domn.

8. Cã unuia i se dã prin Duhul Sfant cuvânt de întelepciune, iar altuia dupã acelasi Duh, cuvântul cunostintei.

10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie ; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia tãlmãcirea limbilor.

Notã : Acelasi Duh, spun sectantii, ne ajutã si nouã sa talmacim Sfanta Scripturã.

Adevaratul sens al acestor texte       

Aici iarãsi se vorbeste despre anumite daruri spirituale, care le erau date crestinilor din timpurile apostolicesti, pentru anumite scopuri ale lui Dumnezeu : 1 Cor.12, 28-30.

Dacã ele s-ar da si acum tuturor crestinilor credinciosi, atunci n-am avea nevoie nici de Sf. Scripturã.

Referind la ei locurile citate, sectantii totusi nu savarsesc minuni, si de aceea singuri se introduc in lista mincinosilor si nestiutorilor ( 2 Petru. 3, 16 ), care falsificã Sf. Scripturã întru pierzania lor.

Invatatorii Bisericii insa, care ne-au propovaduit adevarata talmacire a Sf. Scripturi, minuni savarseau ( citeste Istoria Bisericii ).

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

1 Cor. 12, 28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu în Bisericã ; intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori ; apoi pe cei care au darul de a face minuni ; apoi darurile vindecãrilor, ajutorarile, cârmuirile, felurile limbilor.

29. Oare toti sunt apostoli ? Oare toti sunt prooroci ? Oare toti invatatori ? Oare toti au putere sa savarseasca minuni ?

30. Oare toti au darurile vindecarilor ? Oare toti vorbesc in limbi ? Oare toti pot sa talmaceasca ?

V. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

Luca. 10, 21. In acest ceas El S-a bucurat cu Duhul si a zis : Te slãvesc pe Tine, Pãrinte, Doamne al cerului si al pamantului, cã ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei priceputi si le-ai descoperit pruncilor. Da, Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunãvointa Ta.

1 Cor, 1, 19. Cãci scris este : “Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o”.

27. Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sã rusineze pe cei întelepti ; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa rusineze pe cele tari.

Notã : Aceste fragmente din Sf. Scriptura, sectantii le citeazã pentru a confirma ideea cã lor, sectantilor, ca unor oameni neîntelepti si neînvãtati, le este descoperitã întelegerea Sfintei Scripturi.

Adevaratul sens al acestor texte       

Pe nedrept se crede cã Domnul le dezvãluie invatatura Sa sfântã numai celor de jos si necãrturari : Matei. 23, 24.

Marele apostol Pavel a fost om invatat si cunoscut : Fapt. 22, 3, 28 ; Iosif Arimateeanul era bãrbat nobil : Luca. 28, 50, Corneliu era de asemenea sutas : Fapt. 10, 1.

În textele citate se spune cã întelepciunea acestei lumi, adica intelepciunea pãgânã, - omeneascã, e o nimica toatã în fata intelepciunii Divine ( 1 Cor, 3, 19 ), fapt prin care se condamnã îngâmfarea intelepciunii omenesti.

Biserica Ortodoxã de asemenea binecuvânteazã întelepciunea si stiinta, dacã ele nu merg împotriva credintei.

Deci in textele, citate de sectanti, ale Sf.Scripturi se aprobã atitudinea smeritã si sincerã fatã de adevãr a unora, si se condamnã îngâmfarea altora.

Dar nici intr-un caz nu se laudã prostia si nici nu se dezaprobã intelepciunea sublimã crestinã ( Comp. 1 Cor. 2, 6, 7 ).

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

Matei. 23, 34. De aceea, iatã Eu trimit la voi prooroci si întelepti, si cãrturari ; dintre ei veti ucide si veti rãstigni ; dintre ei veti biciui în sinagogi si-i veti urmãri din cetate în cetate.

Fapt. 22, 3. Eu sunt bãrbat iudeu, nãscut în Tarsul Ciliciei si crescut în cetatea aceasta, invatand la picioarele lui Gamaliel in chip amãnuntit Legea pãrinteascã.

28. Si a rãspuns comandantul : Eu am dobândit aceastã cetãtenie cu multã cheltuialã. Iar Pavel a zis : Eu insa m-am si nãscut.

Luca. 23, 50. Si iatã un bãrbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bãrbat bun si drept.

Fapt. 10, 1. Iar în Cezareea era un bãrbat cu numele Corneliu, sutas, din cohorta ce se chema Italica.

VI. Textele din Sf. Scripturã, prin care sectantii îsi argumenteazã sofisticãriile

Efes. 5, 19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, în inimile voastre.

Colos. 3, 16. Cuvantul lui Hristos sa locuiascã întru voi cu bogãtie. Invatati-va si povãtuiti-vã intre voi, cu toatã intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi.

Notã : In aceste texte sectantii isi gasesc intemeiere de a talmaci liber Sf.Scripturã si de a prezenta aceste tâlcuiri drept adevãr curat.

Adevãratul sens al acestor texte       

Prin aceste cuvinte nu se  dã dreptul oricui sã propovãduiascã talmacirile lor libere, dar numai se indeamna de a se îndruma unul pe altul prin cântarea rugãciunilor, cum sunt psalmii, osanalele si cantecele duhovnicesti.

Daca e spus cã cuvantul lui Dumnezeu trebuie sa locuiasca intru noi cu bogãtie, asta inseamna cã aici se au în vedere mai degrabã pãstorii bisericii, ca propovaduitori ai cuvantului lui Dumnezeu, pusi de Dumnezeu : Rom. 10, 14-15, dar nici intr-un caz invatatori samovolnici, nechemati.

Textele din Sf.Scripturã prin care se dezmint sofisticãriile sectantilor

Rom. 10, 14. Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut ? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit ? Si cum vor auzi fara propovaduitor ?

15. Si cum vor propovadui, de nu se vor trimite ? Precum este scris : “Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune ? ( Isaia. 52, 7 ).

Extras din cartea Scutul Misionarului Ortodox In Apararea Credintei De Doctrinele False ale Sectantilor, paginile 38, 39, 40, 41, 42, 43 alcatuit de Diaconul Ioan Smolin, Sanct-Petersburg, 1913, traducere din limba rusã si adaptare de prot.mitr.Zosima Toia, cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Vladimir, Mitropolitul Chisinaului si a toata Moldova, prin staruinta prot.mitr.Zosima Toia, Chisinau, 1995.