Despre Scoala Catolica “Doctrine Chrétienne” (1972–1976) din Constantine, Algeria, Ieslea ( La Crèche, The Crib ), Petit Jésus ( Pruncul Iisus ), Sœur Dominique, invatatoarea noastra, icoane si Biserica Maria Radna din Lipova, pe Facebook, sambata, 7 Iunie 2014

Despre Scoala Catolica “Doctrine Chrétienne” (1972–1976) din Constantine, Algeria, Ieslea ( La Crèche, The Crib ), Petit Jésus ( Pruncul Iisus ), Sœur Dominique, invatatoarea noastra, icoane si Biserica Maria Radna din Lipova, pe Facebook, sambata, 7 Iunie 2014

Olivia Maria Marcov                                   

Saturday, June 7, 2014 at 3:27 pm :

Continuare: Daca ar fi sa aduc o mica precizare : In anii aceia, demult, in Scoala Catolica Doctrina Crestina sau Doctrine Chrétienne, cand L-am vazut pe Petit Jésus [ Pruncusorul I(i)sus ] in Ieslea Sa, da, am stiut, mi-am spus ca El vrea sa ni Se descopere, am stiut, am inteles acest lucru. Dar, peste ani si ani, revazand, evocand acele amintiri, imi spun : "Da, si statea acolo linistit, oricine il vedea ( pentru prima data, primul, primul contact cu El ), ar fi putut spune "Uite ce copilas cuminte, cum tace si cum nu doreste nimic", pentru ca, se stie, nou-nascutii nu pot vorbi si atunci ei, de obicei, plang, ei plang pentru a arata ce doresc, ca doresc, ca au nevoie de ceva, de lapticul mamei lor, de atentia mamei, sa fie luati in brate, sa fie leganati, sa fie schimbati de scutece, etc.. Dar am inteles din prima clipa, cand am fost in Capela in ziua in care Sr Dominique ne-a aratat Ieslea sau La Crèche, ca Isus, Petit Jésus vrea, a vrut sa ni Se descopere. Sa aflam ca El existã. Sa Il vedem. Sa Il cunoastem. Adevarul este, cand se intampla asa, cand El, Isus, vrea sa Il cunosti, este pentru totdeauna, nu mai poti "pleca", nu Il mai poti uita niciodata. Nu ai cum. Din clipa aceea, este pentru Vesnicie. Este aceasta Intalnirea cea mai durabila, deosebita, sensibila, o Intalnire pentru Eternitate, pentru ca, odata Intalnit, El traieste in Tine. Si pe tine, pe poarta El, cu El, in El. In Inima Sa. Si daca stie ca ai nevoie mai mare de El, El vine dupa tine, vine negresit dupa tine, la propriu, concret.

Olivia Maria Marcov

5 minutes ago Saturday, June 7, 2014 at 3:11 pm :

Continuare: Imi plac icoanele, si cele mari, pe lemn, si cele micute si gingase, din hartie. Astfel, pe computer mi-am asezat cateva iconite mici : Icoana Bunei Vestiri, in care sunt Fecioara Maria si Sf.Arhanghel Gabriel care ii aduce Vestea cea Buna, Fecioarei Maria, este simpla, plastifiata, pe un fond verde, si am cumparat-o in anii facultatii de la Biserica Rusa de langa facultatea si universitatea noastra ( din str.Ion Ghica nr.9, sector 3, Bucuresti ), am aceeasi icoana, dar mai mare, de la Biserica Rusa, pe cea mica i-o dadusem fratelui meu dar am gasit ca el a asezat-o in Biblie si am luat-o de acolo pana la urma ( icoanele lui, el si le-a pus deoparte, desi printre ele, s-ar putea sa mai fie si vreo iconita de la mine ), apoi am iconita plastifiata a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil ( Gabriel ), intotdeauna mi-au placut Ingerii lui Dumnezeu, de cand eram mica, cand Sr Dominique ne-a vorbit despre Ingerul nostru Pazitor pe care il avem fiecare de la Dumnezeu si pe care il rog adesea, mai ales seara ce-i drept, fiecare om are un Inger Pazitor de la Dumnezeu asa incat il putem ruga si pe Ingerul Pazitor al unei persoane dragi, ca Ingerul Pazitor sa vegheze neincetat, cu dragoste si vigilent, asupra persoanei pentru care ne rugam, apoi am alte 2 icoane, le-a lasat pe masa fratele meu si le-am asezat eu langa computer, sa le am in fata ziua cand stau la calculator ( si pe FB ) pentru ca imi placeau foarte mult, Maica Domnului cu Pruncul Isus, JERUSALEM, adica "Ierusalima", este icoana Maicii Domnului, mare, aceea argintata, din Ierusalim si inca, a doua icoana este Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Isus de la Manastirea Nãmãiesti ( ii tot vorbisem fratelui meu despre icoana facatoare de minuni, eu as fi vrut sa ajung la manastirea de la Namaiesti care este inspre Arges, pe undeva, in Romania ), aceasta este o icoana "moderna" ca aspect, ca realizare, in sensu ca se afla pe magnet, este toata magnetizata, deci se lipeste pe materiale care atrag magnetul ( pe computerul meu nu se lipeste ). Si, alaturi de toate aceste iconite frumoase, am iconita de la Sr Dominique, despre care am scris mai jos si pe care am descris-o cat de bine am putut, iconita Ieslei ( Cresei, de la Crèche, of the Crib ) cu Petit Jésus, asezat in sezut, in iesle si stand de vorba cu Ingerasii care ii aduc flori de crin albe si flori roz, si aceasta, de la Jerusalem "de la locurile Sfinte".

Continuare: Un fapt interesant este aceasta, eu l-am gasit interesant: Intr-o scrisoare pe care Sr Dominique i-a trimis-o mamei, nu am scrisorile, sunt la mama, sunt ale ei, mai demult insa, in liceu le citeam si am luat din unele din ele, iconitele sau cartile postale pe care Sr Dominique le aseza in plic, alaturi de scrisoarea ei pentru noi. Am in fata mea, mai multe iconite mici, le-am asezat pe computer, si una din ele este o iconita trimisa de Sr Dominique, pe o hartie putin de tot mai "tare", sau poate ca nu, fina, reprezinta IESLEA SAU CRESA ( The Crib ) ( La crèche ). Nu ma mira deloc, pentru ca Sr Dominique ne vorbise despre Isus, "copilul" Mariei si al lui Iosif, asa, intr-o prima etapa, cate putin, putin, cand ne aratase Vitraliul mare al capelei, de deasupra Sfantului Altar, cu Sfanta Familie : Isus, Maria, Iosif. Dupa aceea, dupa ce ne-a vorbit despre Isus, ne-a dus sa vedem Ieslea, La Crèche sau The Crib, sau Cresa inca, si prin urmare, asa ni s-a dezvaluit noua Isus cel mai concret cu putinta, Le Petit Jésus, un bebelus mic, mic, frumos cum nu mai vazusem, si care statea acolo, asa de cuminte si fara sa spuna, sa ceara, sa doreasca nimic. In fapt, imi spun eu, mi-am spus eu peste ani si ani, Isus ne dorea pe noi, din moment ce ne-a adus in fata Lui, pe noi, niste fete din tarile Europei de Est, tocmai in Constantine, in Algeria, in Africa adica pe alt continent !!!! Pot spune ca a fost reciproc. Despre impresia mea de atunci, primul "contact" - vizual desigur - cu Isus, cu Le petit Jésus nu am scris inca niciodata complet, dar totusi am scris cand am simtit puternic acest impuls, nu foarte demult s-a intamplat aceasta. Si pentru prima data. Dar, sa revin la Iconita din Scrisoarea pe care Sr Dominique ne-a trimis-o inainte de 1989, intr-un an ( nu am plicul, scrisoarea in sine, am si spus ), in Bucuresti, din Gap din Franta : icoana il infatiseaza pe Isus Cristos, Pruncul Isus sau Le Petit Jésus, in iesle, in cresa, ( in the crib ), dar cum ?? Mai deosebit. Adica : Pruncul Isus sau Le Petit Jésus se aflã asezat, in sezut !, pe fânul care acoperã culcusul sãu, in care l-a asezat Fecioara Maria imediat dupa ce L-a nascut, Pruncul Isus sta deci in sezut, in mana Sa stanga, Isus tine Crucea, o Cruce lunga, subtire, delicata, frumoasa, simpla, mana Sa Dreapta este ridicata si degetele sunt incrucisate, primele 3 degete ale mainii, si ultimele 2 degete tinute in podul palmei, adica stranse , in jurul capsorului sau cu par blond, usor ondulat, Pruncul Isus are o Aura mare, mare, poarta o camasuta alba, simpla, si tine piciorusele Sale incrucisate ! In fata Sa, se aflã 3 Ingerasi, doi ingerasi mai mari, si un ingeras mai mic la mijloc intre cei 2 mai mari, iar Ingerasii mai mari, cei 2, tin in mainile lor flori, cred ca sunt flori de crin, sunt flori albe, dar si niste flori roz. In partea stanga a Pruncului Isus, in partea cu mana Sa stanga in care El tine Sf. Cruce, mai departe putin, dar privind atenti, se aflã 2 magarusi, pe Cer vedem o raza mare, lata, latã, de Luminã care cobora si se opreste direct asupra Pruncului Isus. Pe iconita scrie in franceza si in italiana : "Imprimé en Italie. Printed in Italy". Dar partea interesanta este pe verso, pe spatele icoanei cu ieslea aceasta. Pe saptele iconitei acesteia este o stampila ovala, usor stearsa, dar cat sa vezi ce scrie si scrie asa : "* BLAGOSLOVENIE. * I(J)ERUSALEM DE LA LOCURILE SFINTE ". Ei bine ? Scrie in limba romana, "De la locurile Sfinte [ cu "S" mare, majuscul ]. Iar iconita cu aceasta Iesle sau Cresã sau Crib sau Crèche, ne-a fost trimisa de la manastirea din Gap din Hautes-Alpes, din Franta, la Bucuresti in Romania in Drumul Taberei, de catre Sr.Dominique, candva, in anii incepand cu 1976, in intervalul anilor de pana in 1989 la revolutia romana.

Continuare: Daca toata lumea l-ar "intalni" pentru prima data in viata - candva, tot e prima data in viata ! - asa cum l-am "intalnit" si descoperit noi, niste fetite mici, niste eleve la inceputul scolii, pe Isus Cristos, sunt sigura, dar sigura, ca toata lumea l-ar iubi pe Isus Cristos ! Pentru ca la varsta aceea, Isus este chiar un prieten, mai mult, este un bebelus care are nevoie de atentia, dragostea, ingrijirea ta. Si asa, se pecetluieste, atat de simplu, de natural, o prietenie, o Iubire pe viata, iubirea pentru Isus si iubirea lui Isus pentru tine, pentru noi, pentru oameni. Cat de simplu si natural ! Imi spun adesea, "intr-adevar, mare, mare esti Doamne Isuse !"

Mama stia ca, atunci cand in 1976, in vara, Scoala Catolica "Doctrine Chrétienne" din Constantine, si-a inchis portile, dupa zeci si zeci de ani de existenta, Sr Dominique i-a spus mamei ca in Capela Scolii noastre, autoritatile epocii, algeriene, din Alger ( acolo unde sunt ministerele si se iau deciziile ) vroiau sa faca, in loc de Capela, o sala de cinematograf. Si in Romania, am citit ca in manastiri, biserici, locuri de rugaciune, comunistii cand s-au instalat la putere in 1948, si in anii care au urmat, au amenajat de exemplu, o Cabana la munte, unde se si tineau chefuri, sau alte locuri de distractie. Si cat de frumoasa era Capela aceea a Scolii noastre, era superba, nu era mica, era destul de mare pentru o Capela, as spune mare, spatioasa, curata, racoroasa, afara Soarele ardea puternic si in Capela era numai bine sa stai, departe de orice zgomot, niciun zgomot nu patrundea intre zidurile Capelei noastre. Si era de o frumusete ! Si era "a noastra". Parintii elevelor niciodata nu intrau in Scoala, niciodata. Ei stateau numai in holul mare, in atriumul spatios, de la intrarea in Scoala, cand veneau sa isi ia acasa copiii, elevele, dupa orele de scoala. O exceptie a facut-o tatal Corinei Resl, doctorul Jaroslav Resl, doctor de boli contagioase ( exact asa se numea, lucra la spitalul din Constantine, erau ei, o familie de cehoslovaci de origine, lucrand temporar in Constantine ) in ultima zi de scoala, el a venit in clasa si ne-a facut fotografii. Au fost singurele fotografii pe care le-am facut si le-a facut cineva in anii de scoala, si ma bucur ca le avem, a fost atat de bine inspirat sa le faca ! S-ar putea ca, mama mea, o data sa fi urcat pana in sala noastra de clasa.

Continuare: Daca tot e sa vorbesc de, - poate - coincidente, fapte inexplicabile - in anii mei de liceu 1982 - 1986 am avut o buna colega de clasa, numele ei de familie era Eustatiu, o chema Gabriela-Iulia Eustatiu si candva, dupa 1990, impreuna cu parintii ei au emigrat in Canada unde traiesc si astazi.

Continuare: In Paris in 1991 mi-a placut mult Biserica Saint-Eustache, Sfantul Eustatiu, acesta fiind un soldat sau ofiter roman care, mergand intr-o zi printr-un crang - in trecut acolo era un crang, nu capitala Paris ! - in cale, el fiind calare, pe cal, i-a aparut un Cerb, tinand intre coarne Sfanta Cruce. Era luminos. Eustatiu romanul s-a crestinat din clipa aceea a crezut in Dumnezeu si tot el a increstinat Franta. Se spune ca - asa scrie despre ea - Biserica Saint-Eustache din Paris este o biserica cu foarte mare har, in care se infaptuiesc mari, mari minuni. Nu stiam aceasta cand am pasit pragul ei, sau nu stiam asa mult, stiam ca e o biserica foarte veche din Paris. M-am rugat in Biserica Saint-Eustache, acolo, pe dale, pe jos, sub tine, sub pasii tai, este chiar Istoria Frantei. In acea biserica sunt mormintele multor oameni mari ai Frantei din vremea Regilor Frantei. Este un loc al credintei crestine, dar este chiar Istoria insasi in acelasi timp, parca intri in Istorie cand intri in penumbra si racoarea acestei biserici, in unele locuri, fiind chiar foarte intunecata. Si te poti ruga in liniste, nu te stie nimeni, adica te poti reculege, gandi la ceea ce vrei sa il rogi pe Dumnezeu, la Dumnezeu. Dar, preotii au mare har si cand am iesit eu de la un loc in care ma oprisem sa ma rog, un preot mi-a iesit in intampinare, dar nu a insistat. Eu ma simt foarte bine cu Dumnezeu. De spovedit, nu ma puteam - in principiu - spovedi, pentru ca, iata, sunt ortodoxa. Oricum in astfel de locuri stii, ti se spune ca daca ai nevoie de indrumare, de un sfat spiritual, un preot iti sta la dispozitie. In general insa, cand intru intr-o Biserica, ma bucur sincer ca ma aflu cu Dumnezeu, cu Fecioara Maria si cu sfintii, cu Isus Cristos, cu Petit Jésus si ma simt foarte bine !

Continuare: Cum am spus, Parisul - si e firesc, e o capitala asa mare ! - are multe biserici vechi, superbe, impresionante, cu mare har. Cat m-am tot plimbat eu 2 luni, in 1991, prin Paris, am ajuns si pe Saint Germain. Ok pana aici. Si am intrat intr-o biserica, - ma rog, cred ca in 2, prin zona aceea - dar nu mai eram foarte sigura de numele ei, Saint Gervais, oricum stiam ca imi pot reaminti, pot gasi cu precizie, intrucat prin Paris am umblat efectiv cu o Harta Mare, mare, a Parisului in mana, si cu un Ghid "Michelin" al Parisului, din care chiar m-am inspirat pentru a gasi locuri istorice, biserici, muzee, pe care sa le vizitez ( erau mentionate, adresa, cum ajungi acolo, taxa de intrare, daca era cu taxa, orele de program, etc. ). Ei bine, am gasit Biserica Saint Gervais, si ea are o pagina internet. Si ce sa vezi ? Dintre atatea biserici din Paris, astazi de la Biserica Saint Gervais se difuzeaza de catre Televiziunea Catolica KTOTV.com din Franta, Oficiul Laudelor "Laudes", si midi ( pranzul ) mi se pare,- exact de la Biserica Saint Gervais,- unde acestea se tin si se inregistreaza.

Continuare: Cand am ajuns eu, tarziu, peste ani si ani, in 2005, studenta la Drept, in anul intai, am avut in primul semestru, cursul de Franceza, si profesoara mea din facultate se numea ( doamna ) Olga GRATIANU. A fost o profesoara foarte amabila, dar, asa amabila cum era ea, ne-a tinut cel mai serios curs si mai ales, ne-a facut sa trecem, fara exagerare, prin toata materia limbii franceze de la inceputuri, de la adam si eva, si mai ales inca, am dat cel mai serios examen care s-a dat in toti cei 4 ani de facultate...la Drept !

Continuare: Biserica Sfantul Iosif ( Saint Joseph ) din Enghien les bains era foarte frumoasa, veche, cand intrai, gaseai un raft cu cartile de rugaciune, fiecare credinciosi isi lua de pe raft o carte groasa de rugaciuni, imbracata in coperta de plastic ( cam cum sunt / erau caietele la scoala ) si se asezau in banci, si apoi incepea Sfanta Liturghie, dura intotdeauna 1 ora, regretul meu, ca nu m-am putut impartasi, cu Sfanta Ostie, insa am dat / ne-am dat pacea cu ceilalti credinciosi ( se da mana cu cei din jur, se da pacea ), insa Anne-Marie s-a impartasit, desigur. Cand, in anii imediat trecuti, am cautat pe internet, am gasit ca Biserica Sf. Iosif din Enghien les bains are si ea astazi pagina internet, web, si acolo, pe pagina Bisericii se mentiona si despre o alta biserica ( din cate am inteles ) care s-ar fi renovat, care, pe scurt, nu avea sediu, cladire, si atunci isi tinea slujbele in cladirea Bisericii Sf. Iosif din Enghien les bains, aceasta Biserica avea / are hramul Sfantului GRATIAN ( Saint Gratien ). Ma gandeam atunci, citind acestea, "Ia stai putin, Anne-Marie, cand te-a invitat in 1991 la ea, la "Paris" ( adica in apropiere de Paris ) locuia in alta comuna ( nu in Enghien les bains ), in Epinay sur Seine, si acolo, in acea localitate ori comuna, Anne-Marie locuia pe strada SAINT-GRATIEN ( Sfantul Gratian )". De altfel, cand am ajuns la Enghien les bains in 1991 la Anne-Marie, intr-o sambata sau duminica m-a luat cu ea si ne-am plimbat pe jos, din Enghien les bains, pana tocmai in Epinay -sur-Seine unde mi-a aratat chir blocul in care locuise, locuia, cand imi scria primele ei scrisori si ma invita la ea. A fost aceea, o zi frumoasa, calda, placuta, si am facut o plimbare foarte agreabila pe drumul care lega Enghien les bains de Epinay-sur-Seine.

Continuare: In anul 1991 am vizitat deci cateva biserici, catedrale - Parisul are unele foarte, foarte vechi, si desigur, Catedrala Notre-Dame despre care toata lumea a auzit. Am vizitat o biserica - exista cel putin 2 astfel de biserici insa, cu acest hram - a Sfantului Nicolae. In anii trecuti am cautat pe internet, Biserica Sfantul Nicolae ( Nicolas ) din Paris pe care o vizitasem in 1991 si am gasit-o, astazi are o pagina web, internet. De asemenea, am cautat si Biserica Sfantul Iosif, unde chiar am mers la Sf. Liturghii, sambata cam pe la ora 18h00, impreuna cu Anne-Marie. Imi placea sa fiu cu Anne-Marie, in sensul ca era nepoata lui Sr Dominique, si astfel ea mergea la slujbe, spre deosebire de tot mai multi francezi, care nu mai obisnuiau sa vina/ sa mearga la slujbe, la Biserica, cum s-ar spune "nu mai era moda". Mi-a placut ca, Anne-Marie m-a luat cu ea, adica mi-a spus pe un ton absolut firesc "Mergem la slujba, sambata, hai sa mergem !", ca si cum eram chiar "de-a casei", din familie cum se spune, si eram, chiar eram, din familia crestina. Sr Dominique era matusa lui Anne-Marie, adica era sora tatalui lui Anne-Marie. Sa ai asa o matusa, o calugarita, o femeie sfanta !

In 1991 in primavara-vara, in cele 2 luni cat am locuit la Enghien les bains la Anne-Marie, nepoata lui Sr. Dominique, invatatoarea mea de la Scoala Catolica din Constantine Algeria, cum sa nu, desigur, vizitand in fiecare zi Parisul ( si in week-end si imprejurimile localitatii ( comunei, cum spun francezii ) Enghien les bains, impreuna cu Anne-Marie Scotto ) imi placea, nici nu se putea altfel, sa intru si sa vizitez biserici, catedrale. Si eu cred, sunt convinsa ca, atunci cand intri intr-o biserica, cand te rogi intr-o biserica, Biserica aceea anume - adica Isus Cristos, Dumnezeu, Fecioara Maria si sfintii care sunt ( moaste, icoane ) in acea Biserica NU TE UITA NICIODATA, ba chiar ei "VIN DUPA TINE", adica te insotesc de-a lungul vietii tale, sau te ajuta in imprejurari de viata importante. Asa este, mai ales daca te opresti si te si rogi intr-o Biserica, Catedrala, Bazilica, sau lacas al Domnului.

Despre Biserica Maria Radna din Lipova, spuneam ieri ca am aflat in trecut - poate prin 2012 ? - de la Parintele Laurentiu Dancuta. El spunea pe blogul sau ( scria, ma rog ) ca, de cate ori s-a dus / se duce la Biserica Maria Radna, simte un mare HAR, pace, si i se intampla concret in viata multe lucruri bune, minuni chiar. Pentru ca mie imi plac bisericile, dupa ce i-am citit blogul Parintelui, am cautat site-ul Bisericii Maria Radna si am gasit pe site Istoricul Bisericii pe care l-am luat si eu, l-am imprimat si l-am asezat frumos peste toate Acatistele, articolele privind credinta, rugaciunile, novenele pe care le am imprimate, dupa ce l-am citit desigur.

"1767. În ziua de 9 iunie, din nou în sărbătoarea Rusaliilor, episcopul Franz Anton Leopold von Engl zu Wagrain, mută solemn şi în mod personal icoana miraculoasă din vechea capelă în noua şi frumoasa biserică, pe care o binecuvântase cu o zi înainte."
ISTORICUL BAZILICII MARIA RADNA, LIPOVA, ROMANIA, Observati ziua de 9 IUNIE, in SARBATOAREA RUSALIILOR.

LikeLike ·  · Promote · Share

                                                                                                        

Olivia Maria Marcov

Saturday, June 7, 2014 at 1:42 pm :

"1756. La data de 7 iulie, în sărbătoarea Rusaliilor, are loc aşezarea pietrei de temelie a unei noi biserici pentru Maria-Radna, biserica veche fiind deja neîncăpătoare. Celebrarea este condusă de către prepozitul mare al Capitlului Catedral de Cenad, cu reşedinţa la Timişoara, Clemens Rossi. Noua biserică dăinuie până în zilele noastre."
ISTORICUL BAZILICII MARIA RADNA, LIPOVA, ROMANIA, extras, Observati ziua de 7 iulie ( 1756 ) in SARBATOAREA RUSALIILOR.”

                                                                                                                                   

https://www.facebook.com/oliviamaria.marcov